ICCJ. Decizia nr. 3957/2013. Penal

Comentarii

0

R OM Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3957/2013

Dosar nr. 344/32/2012

Şedinţa publică din 11 decembrie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 43 din 8 aprilie 2013 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 178 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, a condamnat pe inculpatul N.O., la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 184 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare.

Pedeapsă de executat: 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat-inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării.

A admis în parte cererile părţilor civile.

În baza art. 49 din Legea nr. 136/1995, art. 1357, 1391 C. civ., a obligat asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA Bucureşti la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- la plata sumei de 37.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.M. , reprezentând daune materiale (din care 35.000 lei, cheltuieli de înmormântare şi pomeniri ulterioare iar 2.000 lei, cheltuieli efectuate în calitate de parte vătămată a infracţiunii de vătămare corporală din culpă, reprezentând c/valoarea consultaţiilor, analizelor şi medicamentelor;

- la plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 100.000 euro către partea civilă B.M., reprezentând daune morale;

- la plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 150.000 euro către partea civilă B.R., prin reprezentant legal, reprezentând daune morale;

- la plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 30.000 euro,către partea civilă C.C.-Valentina;

- la plata unei prestaţii periodice lunare în sumă de 1.000 lei, către partea civilă B.R., prin reprezentant legal, începând cu data faptei (29 noiembrie 2008) şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;

- la plata sumei de 449,42 lei, actualizată la data executării către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău;

- la plata sumei de 478,80 lei, actualizată la data executării către Serviciul de Ambulantă Bacău.

În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995, a obligat asigurătorul, la plata sumei de 8.615 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă B.M., reprezentând onorariu de avocat.

A constatat că inculpatul a fost asistat de apărători aleşi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 29 noiembrie 2008, în jurul orelor 14,50, inculpatul N.O. în timp ce conducea autoturismul marca F., cu nr. de înmatriculare X, pe, pe raza localităţii Mărgineni, judeţul Bacău, din direcţia Mărgineni spre Hemeiuş, judeţul Bacău, după parcurgerea unei curbe la stânga, la km 18 + 950 m, neadaptând viteza de deplasare la condiţiile de drum, a derapat, pierzând controlul direcţiei de deplasare şi a intrat în coliziune cu autoutilitara marca D. cu nr. de înmatriculare x, condusă de către victima B.V., ce circula din sens opus.

În urma impactului a rezultat decesul victimei B.V. şi vătămarea corporală a pasagerului ce ocupa bancheta din partea dreaptă a autoutilitarei, respectiv soţia victimei, B.M., precum şi avarierea celor două autovehicule implicate în accident.

S-a constatat că din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşele fotografice realizate cu acel prilej, rezultă următoarele:

- în zona producerii accidentului nu sunt indicatoare de restricţie sau de altă natură, suprafaţa carosabilă este din asfalt bituminos, are o lăţime de 6 metri şi nu prezintă declivităţi;

- partea carosabilă, în zona axului drumului, la o distanţă de 17 metri măsurat de la autoutilitară către Mărgineni, pe o suprafaţă de 8 x 2 m au fost găsite urme de noroi;

- nu au fost identificate urme de frânare şi nici nu au fost relevate, fixate şi ridicate alte urme sau mijloace materiale de probă;

- în momentul producerii accidentului partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfăşurării traficului rutier pe timp de zi şi ploaie măruntă (filele 21-45; 59-61; 131-134; 156-vol. II).

Potrivit raportului medico-legal de necropsie din 30 noiembrie 2008 întocmit de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău, s-a stabilit că moartea victimei B.V. a fost violentă, ea s-a datorat suspendării funcţiilor vitale în cadrul unui politraumatism cu fractură coloană cervicală C2 - C3 şi secţiune medulară cât şi a unei rupturi de ficat cu homoperitoneu; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corpuri contondente - deceleraţie cu hiperflexie - hiperextensie coloană cervicală, în cadrul unui accident de circulaţie; leziunile medulare au fost sigur şi direct mortale; în momentul producerii accidentului victima nu era sub influenţa băuturilor alcoolice (filele 148-151, vol. II).

Potrivit certificatului medico-legal din 04 decembrie 2008 eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău,a rezultat că partea vătămată B.M. a prezentat un traumatism cranio - cerebral acut, contuzie coloană cervicală, contuzie stern, entorsă pumn drept şi gleznă stângă, stare de şoc traumatic, iar leziunile s-au putut produce prin lovirea şi comprimarea victimei în cadrul unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 15 - 16 zile îngrijiri medicale (fila 99, vol. II).

Prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 03 decembrie 2008, s-a stabilit că inculpatul N.O. nu era sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului (fila 138, vol. II).

S-a mai arătat că în cauză, în faza de urmărire penală, au fost dispuse şi efectuate mai multe expertize tehnice şi criminalistice auto, după cum urmează:

1. Prin ordonanţa din 12 noiembrie 2009, procurorul a dispus efectuarea unei expertize tehnico-criminalistice auto, numindu-l ca expert pe T.V. din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Bacău, iar din raportul de expertiză efectuat, au rezultat următoarele concluzii:

a) viteza de deplasare a autovehiculul marca F., la momentul impactului a fost de 83 km/h, iar a autovehiculului marca D., a fost de 62 km/h;

b) momentul impactului: la ieşirea din curbă, autovehiculul F., a intrat în balans lateral, apoi în derapaj intrând de două ori pe contrasens. Conducătorul autoutilitarei D. a efectuat un viraj spre stânga, spre centrul carosabilului, iar autoturismul F., după un derapaj lateral, s-a rotit 180 grade, deplasându-se cu spatele, pe direcţia Hemeiuş, în zona centrală a carosabilului. Impactul s-a produs în zona centrală a carosabilului, în epicentrul suprafeţei de noroi fixată în schiţa accidentului, între partea frontală stângă a autoutilitarei şi partea lateral dreaptă a autoturismului F.;

c) cauzele apariţiei pericolului de accident au fost, existenţa pe drumul public a „capcanei ” (zona carosabilului acoperită temporar cu mâzgă) nesemnalizată şi ca urmare fără posibilitatea de identificare şi de efectuare de manevre preventive de evitare a derapajului; conducătorul auto putea evita producerea accidentului dacă la momentul traversării zonei de mâzgă se deplasa cu o viteză mai mică de 48 km/h.

S-a mai concluzionat de către expert, că, în mod preventiv, accidentul putea fi evitat dacă autoutilitara nu era scoasă în circulaţie pe drumurile publice până când inspecţia tehnică periodică nu era efectuată. Conducătorul autoutilitarei putea contribui la evitarea sau diminuarea efectelor impactului dacă la momentul observării stării de dificultate în care se afla autoturismul F., ocupa o poziţie de mers cât mai aproape de limita din dreapta a carosabilului, utilizând parţial şi acostamentul aflat la nivel cu carosabilul, concomitent cu o frânare uşoară în limitele de siguranţă a deplasării. Vătămările corporale grave, inclusiv cele ce au provocat decesul, fiind situate în partea superioară a corpului şi ca atare, ele puteau fi prevenite, eliminate sau diminuate în mare măsură dacă, conducătorul auto B.V. şi pasagerul din dreapta faţă, B.M. purtau centurile de siguranţă (filele 1-39, voi. III).

2. Prin ordonanţa din 21 mai 2009, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, fiind numit totodată ca expert parte recomandat de către inculpatul N.O. - numitul T.V., solicitându-se să se răspundă la următoarele întrebări:

1. Dacă autovehiculele prezentau deficienţe sau defecţiuni tehnice care au cauzat sau favorizat producerea accidentului;

2. Dacă traiectoria avută de autoturismul cu numărul de înmatriculare x, înainte de impact a fost determinată de funcţionarea anormală (defectuoasă) a sistemelor de siguranţă din dotarea autovehiculului sau alte cauze tehnice, care să exonereze de răspundere conducătorul auto în ce priveşte producerea accidentului;

3. Să se examineze starea mecanică a autovehiculelor, sistemul de frânare, de direcţie, de semnalizare, dacă acestea au prezentat defecţiuni anterior producerii accidentului şi dacă ele puteau fi cauza accidentului;

4. Totodată, prin expertiză să se ofere date referitoare la caracteristicile tehnice ale autovehiculelor implicate în accident;

5. Dacă punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autoturism fără inspecţia tehnică este de natură să creeze un pericol potenţial pe drumurile publice;

6. Dacă portul centurii de siguranţă i-ar fi salvat viaţa victimei în contextul scadentului produs;

7. Dinamica producerii evenimentului rutier;

8. Vitezele autovehiculelor în momentul premergător accidentului;

9 . Locul impactului;

10. Posibilităţile de evitare a producerii accidentului rutier:

Prin raportul de expertiză efectuat, s-au formulat următoarele concluzii:

1 - 2 Prin examinarea în ateliere specializate a autovehiculelor nu s-au constatat defecţiuni la sistemele de frânare sau de direcţie care prin preexistenta lor să fi constituit cauze ale producerii accidentului.

3 - 4 Desfăşurarea unor examinări de natură exclusiv tehnică nu pot face obiectul unei expertize exclusiv criminalistice.

5. Răspunsul la acest obiectiv excede competenţa expertului criminalist.

6. Răspunsurile la acest obiectiv excede competenţa expertului criminalist.

7. În ziua de 29 noiembrie 2008 numitul N.O. se deplasa pe DJ 119 B din direcţia Mărgineni spre Hemeiuş jud. Bacău conducând autoturismul marca F. înmatriculat cu nr. x.

În jurul orelor 14⁵⁰ după o curbă la dreapta, ajuns la km 18+950 a pierdut controlul direcţiei de deplasare intrând în derapare. în procesul de derapare autoturismul marca F. s-a rotit. Vectorul viteză a format cu longitudinala autoturismului la un moment dat un unghi de 123 de grade, moment in care a intrat în impact cu o autoutilitară marca D. înmatriculată cu nr. x, condusă de numitul B.V.

În urma impactului conducătorul autoutilitarei, în persoana numitului B.V. a decedat.

8. Viteza autoturismului marca F. în momentul impactului a fost de circa 97 km/h, iar a autoutilitarei marca D. a fost de circa 66 km/h.

9. Locul primului impact a fost marcat de urmele de sol constatate pe carosabil la cea. 17 m faţă de poziţia în care a fost găsită autoutilitara. în momentul primului impact autoutilitara era pe sensul său de deplasare cu roata stângă faţă pe axul drumului.

Al doilea impact s-a produs între partea din dreapta spate a autoturismului F. şi stâlpul B al autoutilitarei D., pe sensul Hemeiuş - Mărgineni, la cca.4 m spre Hemeiuş faţă de primul impact.

10. Numitul N.O. ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de circulaţie la condiţiile de trafic adică dacă ar fi circulat cu maximum 50 km/h limita prevăzută de normele legale.

Numitul B.V. nu putea evita accidentul nici prin ocolire şi nici prin frânare, acesta având loc oricum chiar şi în condiţiile în care viteza autoutilitarei în momentul impactului ar fi fost de 0 km/h (filele 49 - 56 vol. I).

III. Prin ordonanţa din 17 mai 2010, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (fila 39 vol. IV), fiind totodată desemnaţi ca experţi parte recomandaţi de către învinuitul N.O. şi de către partea civilă B.M., numiţii C.M., respectiv L.V., iar obiectivele stabilite au fost următoarele:

- Dinamica producerii accidentului;

- Traiectoriile autovehiculelor înainte şi după impact;

- Locul impactului;

- Vitezele de deplasare ale autovehiculelor înainte de impact;

- Momentul declanşării stării de pericol;

- Posibilităţile de evitare a accidentului;

- Cauza producerii evenimentului rutier;

- Dacă punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autoturism fără inspecţia tehnică este de natură să creeze un pericol potenţial pe drumurile publice;

- Dacă portul centurii de circulaţie i-ar fi salvat viaţa victimei în contextul accidentului produs;

- Dacă autovehiculele prezentau deficienţe sau defecţiuni tehnice care au cauzat sau favorizat producerea accidentului.

Prin adresa din 01 iunie 2010, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice a comunicat că întrebările de la punctele 8, 9 şi 10 nu pot constitui obiective ale expertizei criminalistice, fiind de competenţa expertizei tehnice şi medico-legale.

Prin raportul de expertiză criminalistică din 23 septembrie 2011 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (comisie de trei experţi) s-au formulat următoarele concluzii:

1. Dinamica producerii accidentului:

În zona km 18 + 950 m, după parcurgerea unei curbe la stânga, autoturismul a intrat în proces de derapare. In momentele respective din sens opus a circulat autoutilitara D. cu nr. x condusă de numitul B.V. în condiţiile în care, pe parcursul traiectoriei sale, autoturismul a rotit spre stânga, s-a produs impactul între partea laterală dreapta anterioară a autoturismului F. şi cea frontală a autoutilitarei D.

Urmare rotirii ample a autoturismului F. în sens invers acelor de ceasornic, s- a produs un al doilea impact, între zona laterală dreapta spate a respectivului autovehicul şi partea laterală stângă a autoutilitarei D. Aceasta s-a oprit în exteriorul carosabilului, cu faţa către drum, dispusă relativ perpendicular pe axul acestuia. Autoturismul a fost găsit la marginea din dreapta a drumului raportat la direcţia sa de deplasare, într-o poziţie oblică, cu partea din faţă pe carosabil şi cea din spate în afara acestuia.

La faţa locului s-au constatat urme de noroi pe partea carosabilă în zona axului drumului, pe o suprafaţă de 8 x 2 m. Poziţionarea acestora în planul drumului cât şi a autovehiculelor şi a altor probe materiale este prezentată în schiţa întocmită de organele de cercetare.

Sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, după o turbă la stânga raportat la direcţia Mărgineni - Hemeiuş, fără declivităţi, suprafaţa carosabilă asfaltată cu lăţimea de 6 m fiind mărginită de acostamente de 0,3 m. Circulaţia era organizată pe două sensuri despărţite prin marcaj longitudinal discontinuu.

În momentul producerii accidentului partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfăşurării traficului rutier pe timp de zi şi ploaie.

2. Nu se pot stabili cu certitudine traiectoriile autovehiculelor implicate se deduce că anterior producerii accidentului autoturismul F. s-a rotit către stânga cu cea 125 în raport de direcţia sa de deplasare;

Se apreciază că ulterior impactului autoutilitara D. a fost împinsă - proiectată către Hemeiuş rotindu-se în sens invers acelor de ceasornic cu cca. 90 grade, iar autoturismul F. a evoluat către Hemeiuş şi către dreapta, rotindu-se tot în sens invers acelor de ceasornic cu cea. 360.

3. Se apreciază că locul impactului s-a situat pe sensul de circulaţie Hemeiuş - Mărgineni, în apropierea axului carosabilului.

4. Nu se pot determina cu certitudine vitezele de deplasare ale autovehiculelor înainte de impact;

La momentul impactului viteza autoturismului F. cu nr. x a fost superioară valorii de 69 km/h.

5. Starea de pericol s-a declanşat în momentul în care autoturismul F. a intrat în derapare, traiectoria acestuia nemaiputând fi controlată în mod eficient.

6. În ipoteza susţinută de numitul N.O., potrivit căreia autoturismul F. a început să derapeze după ieşirea din curbă, la intrarea în linie dreaptă, respectivul autovehicul s-ar fi oprit până la locul impactului în situaţia în care viteza sa de deplasare ar fi fost mai mică de 72 km/h;

S-a apreciat că în condiţiile în care autoturismul F. s-a deplasat anterior producerii accidentului pe o traiectorie necontrolată, nu se pot reţine măsuri certe de evitare a producerii accidentului prin schimbarea direcţiei de mers de către numitul B.V.;

S-a mai arătat că nu se poate stabili dacă numitul B.V. a avut posibilitatea de a opri autoutilitara D. până la locul coliziunii din momentul declanşării stării de pericol.

7. Producerea accidentului s-a datorat deplasării autoturismului F., condus de numitul N.O., cu o viteză superioară celei maxime admise în localităţi, de 50 km/h;

Nu se poate stabili dacă la producerea evenimentului rutier a contribuit şi conducătorul autoutilitarei D., prin neacţionarea frânei încă din momentul declanşării stării de pericol (filele 34-42, vol. V).

La data de 20 octombrie 2011 s-a depus la dosarul cauzei, la urmărirea penală şi lucrarea întocmită de expertul parte recomandat de către partea civilă B.M., respectiv L.V., cu următoarele concluzii:

- viteza autoturismului F. a fost de min.99 km/h;

- conducătorul autoturismului F. a avut posibilitatea prevenirii producerii evenimentului rutier cercetat, prin deplasarea cu viteza adecvată condiţiilor concrete meteo-rutiere din locul şi momentul intrării/ieşirii din curba aflată la o distanţă de cca.64 metri de locul impactului;

- conducătorul autocamionetei D. nu a avut posibilitatea tehnică a evitării impactului, chiar dacă ar fi putut opri vehiculul până la locul impactului, întrucât culoarul său de deplasare a fost blocat, în mod intempestiv de pătrunderea autoturismului F. Pe cale de consecinţă, execuţia unei manevre de evitare nu poate intra în discuţie (filele 90-92,vol. V).

La data de 18 noiembrie 2011, s-a depus la dosarul cauzei şi lucrarea de expertiză întocmită de expertul parte recomandat de învinuitul N.O., respectiv C.M., cu următoarele concluzii:

- Autoturismul F. cu nr. x condus de N.O. se deplasa pe DJ-119, pe raza localităţii Mărgineni, dinspre Mărgineni spre Hemeiuş cu o viteză de cca.48 km/h, pe un segment de drum în stânga.

- Automobilul mixt D. cu nr. x, condus de B.V. se deplasa pe DJ-119, pe raza localităţii Mărgineni, dinspre Hemeiuş spre Mărgineni cu o viteză de cea. 41,50 km/h, pe un segment de drum în aliniament armând să se înscrie într-o curbă la dreapta.

- Starea de pericol real şi iminent pentru ambii conducători auto s-a declanşat prin intrarea în derapaj a autoturismului F., cu trecere pe sensul opus de circulaţie şi a fost creată de apariţia intempestivă pe suprafaţa carosabilă a unei zone acoperită cu noroi caracterizată de un coeficient de aderenţă redus la cca.0,2, faţă de un coeficient de aderenţă de 0,35 specific unui carosabil, lustruit şi ud, pe care ambii conducători auto, rulaseră anterior momentului declanşării stării de pericol.

În cazul analizat, autoturismul F., a intrat în derapaj nu ca urmare a forţei centrifuge, ci datorită faptului că, valoarea aderenţei la anumit moment nu a fost aceeaşi la toate roţile,însăşi stratul de urme de sol prezenta neuniformităţi, atât în profil longitudinal cât şi în profil transversal deoarece, a fost cărat şi împrăştiat pe carosabil de roţile autovehiculelor care au circulat prin zonă, anterior producerii accidentului.

Ca urmare, siguranţa circulaţiei a înregistrat o stare de pericol potenţial, când starea drumului public a fost afectată prin pătrunderea neautorizată a maşinilor şi utilajelor agricole de pe terenul agricol pe suprafaţa carosabilă.

Pentru inculpatul N.O., conducătorul autoturismului F., starea de pericol iminent s-a declanşat în momentul în care autoturismul a intrat în derapaj şi a fost creată de apariţia intempestivă şi nesemnalizată a urmelor de sol pe carosabil.

Ambii conducători auto nu puteau să evite accidentul deoarece timpul de care au dispus aceştia din momentul declanşării stării de pericol real şi iminent până în momentul impactului a fost mai mic decât timpul de întârzieri involuntare la frânare.

Pierderea stabilităţii autovehiculului s-a datorat modificării aderentei dintre pneu şi calea de rulare, la pătrunderea pe suprafaţa acoperită cu urme de umedă şi alunecoasă de pe carosabil, cu o viteză de cca.48 km/h, cu mult mai mare decât limita de 30 km/h impusă de starea suprafeţei carosabile (filele 59-89, vol. V).

S-a mai reţinut prin rechizitoriu, că la cererea inculpatului N.O., s-a admis proba cu efectuarea unui supliment la expertiza criminalistică din 2 septembrie 2011 întocmită de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice,iar prin ordonanţa din 22 decembrie 2011 (filele 110-111, vol. V) s-a admis, în parte, cererea formulată şi s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, cu următoarele obiective:

- care au fost cauzele ce au declanşat procesul de derapaj al autovehiculului F., cu nr. de înmatriculare x, condus de învinuitul N.O.;

- dacă existenţa urmelor de sol (noroi) de pe carosabil au cauzat sau favorizat declanşarea procesului de derapaj al acestui autoturism în caz afirmativ, dacă, deplasarea respectivului autoturism cu o viteză maximă de 50 km/h ar fi fost sau nu de natură să declanşeze intrarea în derapare a autoturismului.

Prin suplimentul nr. 14 din 31 ianuarie 2012 la raportul de expertiză criminalistică nr. 157/2011, comisia de expertiză din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice a formulat următoarele concluzii:

1. Nu se pot stabili cu certitudine cauzele care au declanşat procesul de derapaj al autoturismului F., cu nr. de înmatriculare x.

Este posibil ca procesul de derapare să se fi datorat unor manevre efectuate de conducătorul auto în condiţiile deplasării cu o viteză superioară celei de 69 km/h şi ca urmare a unei suprafeţe de rulare cu aderenţa diminuată.

2. S-a apreciat că trecerea autoturismului F. printr-o zonă a carosabilului cu urme de noroi a putut favoriza producerea unui fenomen de derapare, prin reducerea suplimentară a coeficientului de aderenţă şi variaţia acestuia la roţi, dar nu se poate determina o limită a vitezei de deplasare a autoturismului la care să se declanşeze fenomenul de derapare (filele 112-117, vol. V).

Parchetul a apreciat că prin coroborarea actelor, lucrărilor şi mijloacelor de probă administrate cu ocazia cercetării penale - prin prisma dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., se poate concluziona că, vinovăţia în producerea accidentului rutier din data de 29 noiembrie 2008, aparţine, în mod exclusiv, inculpatului N.O., invocând următoarele argumente:

- cauza producerii accidentului a constituit-o deplasarea autoturismului F., condus de învinuit, cu o viteză superioară celei maxime admise în localităţi, de 50 km/h.;

- în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că expertiza criminalistică din 23 septembrie 2011 întocmită de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi suplimentul nr. 14/2012 întocmit la aceasta sunt cele mai pertinente, concludente şi utile cauzei şi ca atare, doar acestea vor fi exploatate/valorificate în procesul probator, celelalte rapoarte de expertiză urmând a fi înlăturate;

- nerespectarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind limita de viteză în localităţi şi dispoziţiilor art. 48 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, privind obligaţia conducătorilor auto de a respecta regimul legal de viteză,pe care să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă;

- urmele de sol (noroi) de pe carosabil nu constituie „caz fortuit" - aşa cum a susţinut inculpatul în apărarea sa;

- aşa cum s-a reţinut şi în raportul de expertiză nr. 157/2011 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, de la intrarea în linie dreaptă după ieşirea din curbă până la locul impactului a existat o distanţă de cca. 64 m, situaţie în care autoturismul F. s-ar fi oprit până la locul impactului în cazul în care i sa de deplasare la momentul intrării în regim de derapare ar fi fost mai de 72 km/h, neputându-se, totodată, reţine măsuri certe de evitare a producerii accidentului prin schimbarea direcţiei de mers/oprire/frânare de către victima B.V.;

- în condiţiile concrete în care s-a produs accidentul, împrejurarea că autoturismul condus de victimă avea Inspecţia Tehnică Periodică expirată (a se ea, dovada seria DDA, nr. 682793 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău - Serviciul Poliţiei Rutiere, fila 143, vol. II), nu are relevanţă în antecedenţa cauzală. Cu alte cuvinte, această împrejurare nu are valoare cauzală in speţă, neconstituind o cauză a producerii accidentului, ci rămânând cantonată doar în sfera ilicitului contravenţional;

Parchetul a concluzionat că inculpatul a prevăzut că circulând cu o viteză peste limita legală, suprapusă unui carosabil ud şi pe timp de ploaie măruntă, se creează condiţiile optime/ propice unei potenţiale coliziuni (unui rezultat păgubitor) cu alt participant la trafic, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta (rezultatul) nu se va produce. Astfel că, din punct de vedere subiectiv aceste elemente conturează forma de vinovăţie a culpei cu prevedere. Această formă a culpei caracterizează poziţia psihică a învinuitului în speţa cercetată.

În drept, fapta inculpatului N.O., care în data de 29 noiembrie 2008, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, marca F., cu nr. de înmatriculare x, pe drumul judeţean DJ 119 B, în direcţia Mărgineni spre Hemeiuş, judeţul Bacău, în zona km 18+950 m, neadaptând viteza de deplasare la condiţiile de drum (carosabil ud, urme de noroi, ploaie măruntă) şi circulând cu o viteză superioară celei maxime admise în localităţi, a intrat într-un proces de derapare, pierzând controlul direcţiei de deplasare, urmat de impactul cu autoutilitara marca D. cu nr. de înmatriculare x condusă de către victima B.V., ce circula din sens opus, impact situat pe sensul de circulaţie al acesteia din urmă, în apropierea axului carosabilului, rezultând decesul victimei B.V., respectiv leziuni corporale ale părţii vătămate B.M. (pasageră pe scaunul din dreapta faţă a autoutilitarei) ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 15-16 zile îngrijiri medicale, a fost calificată în infracţiunile de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. şi vătămare corporală din culpă, nr. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

S-a mai arătat de către parchet, că fapta mai sus descrisă este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la faţa locului (filele - 131-134, vol. II);

- planşele fotografice, CD - uri (filele - 21-45, 61,vol. II);

- schiţa locului accidentului (fila-156, vol. II);

- raport de expertiză criminalistică tehnică auto din 23 septembrie 2011 întocmit de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi suplimentul nr. 14/2012 întocmit la acesta (filele - 34-45, 112-117, vol. V);

- acte medico-legale: raport medico-legal de necropsie, certificat medico-legal filele -99,147-150, vol. II);

- declaraţiile martorilor: R.G. - fila 83, voi. II; C.S.B. - fila 64, vol. II; P.P. - fila 65, vol. II;

- declaraţiile părţii vătămate/ civile (filele - 88-90, vol. II);

- declaraţiile învinuitului (filele - 84-87, vol. II, 97-99, vol. V);

- procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 176, vol. V) ;

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Bacău, la data de 02 mai 2012, iar în cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi inculpatul şi partea vătămată, martorii atât din lucrări, cât şi cei propuşi de către părţile civile, s-au depus înscrisuri, atât de către inculpat, cât şi de către părţile vătămate şi a mai fost efectuat un supliment de expertiză criminalistică de către Î.N.E.C. Bucureşti.

Coroborând întregul probatoriu, Curtea, a reţinut următoarea situaţie de fapt: La data de 29 noiembrie 2008, inculpatul N.O., se deplasa la volanul maşinii marca F., cu număr de înmatriculare x, către comuna Hemeiuş, din judeţul Bacău. Pe raza comunei Mărgineni, apropare de ieşirea din această comună, după parcurgerea unei curbe la stânga, maşina a derapat, inculpatul a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu o autoutilitară D. cu nr. de înmatriculate x, condusă de numitul B.V. Această din urmă maşină, se deplasa din sens opus, respectiv de la Hemeiuş, către Mărgineni.

În condiţiile în care, pe parcursul traiectoriei sale, maşina condusă de inculpat, s-a rotit spre stânga, iniţial s-a produs s-a produs impactul între partea laterală dreaptă anterioară a maşinii inculpatului şi cea frontală a autoutilitarei D. Apoi, urmare rotirii ample a autoturismului F., în sens invers acelor de ceasornic, s-a produs un al doilea impact, între zona laterală dreapta spate a acestei maşini şi partea laterală stângă a autoutilitarei D.. în urma celui de-al doilea impact, această maşină, s-a oprit în afara carosabilului, cu faţa spre drum, dispusă relativ perpendicular pe axul şoselei. Maşina condusă de către inculpat, a fost găsită de organele de cercetare penală, oprită pe marginea drumului în direcţia sa de deplasare, într-o poziţie oblică, cu partea din faţă pe carosabil şi cea din spate, în afara acestuia.

Organele de urmărire penală, s-au deplasat la locul accidentului, ocazie cu care au încheiat procesul-verb al aflat la fila 131-133, (dos. u.p. vol. II, în prezenţa a doi martori asistenţi, respectiv C.S.M. şi M.A., ambii fiind audiaţi în instanţă.

Prin procesul verbal susmenţionat, s-a constatat că în zona producerii accidentului, suprafaţa carosabilă era din asfalt bituminos, nu prezenta declivităţi, iar în zona respectivă nu exista nici un fel de indicatoare de restricţie.

Totodată, s-a mai menţionat că în momentul venirii la locul accidentului, era timp de zi, ploua mărunt, carosabilul era acoperit cu apă, iar pe suprafaţa carosabilă, în zona axului drumului, la o distanţă de 17 na., măsurată de la autoutilitară către Mărgineni, pe o suprafaţă de 8x2 m, au fost găsite urme de noroi.

De asemenea, s-a mai consemnat că la faţa locului nu au fost identificate urme de frânare şi nu au fost relevate, fixate şi ridicate alte urme sau mijloace de probă.

în urma impactului, a rezultat decesul conducătorului auto al maşinii D., respectiv B.V. şi vătămarea corporală a soţiei acestuia, ce ocupa scaunul din dreapta, precum şi avarierea celor două maşini.

Din raportul medical de necropsie din 30 noiembrie 2008 întocmit de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău, s-a stabilit că moartea victimei B.V. a fost violentă şi s-a datorat suspendării funcţiilor vitale în cadrul unui politraumatism cu fractură coloană cervicală C2 - C3 şi secţiune medulară cât şi a unei rupturi de ficat cu homoperitoneu, leziunile fiind sigur şi direct mortale, iar în momentul producerii accidentului victima nu era sub influenţa băuturilor alcoolice (filele 148-151, voi. II)

Potrivit certificatului medico-legal din 04 decembrie 2008 eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău,s-a mai constatat că partea vătămată B.M. a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut, contuzie coloană cervicală, contuzie stern, entorsă pumn drept şi gleznă stângă, stare de şoc traumatic, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 15 - 16 zile îngrijiri medicale (fila 99, vol. II).

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 03 decembrie 2008, s-a stabilit că inculpatul N.O. nu era sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului (fila 138, vol. II).

Audiată în instanţă, la termenul din 18 septembrie 2012, partea vătămată B.M., (fila 86 dos. instanţă, vol. I) a arătat că-şi menţine declaraţiile date la urmărirea penală, iar cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul, a făcut mai multe, precizări şi anume:

- accidentul a avut loc la ora 14,50, pe data de 29 noiembrie 2008, în acea zi, vremea a fost frumoasă, începând să bureze doar cu circa 10 minute înainte de producerea accidentului;

- pe drum nu s-au întâlnit cu nici un utilaj agricol, întrucât lucrările de toamnă fuseseră terminate;

- în timp ce se aflau pe raza comunei Mărgineni, înainte de intrarea în curbă,a observat că din sens opus se deplasa o maşină care, datorită manevrelor făcute de către şofer, se afla în balans, apreciind că maşina respectivă, datorită vitezei excesive, nu s-a mai putut încadra în curbă şi a intrat în balans, intrând de două ori pe contrasens;

- victima mergea regulamentar, iar pe direcţia de mers, pe şosea exista lateral,un şanţ, astfel încât nu se putea face nici o manevră de evitarea accidentului;

- pe direcţia de mers a inculpatului, nu exista şanţ,iar ea a observat maşina condusă de inculpat de la o distanţă de cea. 50 de metri şi văzând că aceasta intră în balans, l-a atenţionat pe soţul său despre acest lucru, dar impactul s-a produs imediat;

- a apreciat că inculpatul rula cu o viteză de 140-150 Km/ oră;

- nu a văzut urme de noroi pe carosabil, iar dacă acestea ar fi existat, ar fi trebuit să fie uscate, întrucât doar burând, nu se puteau umezi total;

- a arătat că victima în momentul producerii accidentului nu purta centură de siguranţă, dar crede că dacă ar fi purtat-o,aceasta i-ar fi secţionat gâtul, datorită impactului.

- imediat după impact a apărut inculpatul la geamul maşinii D., cerându-şi iertare, spunând că accidentul s-a produs din cauza cauciucurilor;

- a primit un exemplar de pe procesul-verbal de cercetare la faţa locului, dar acesta era nesemnat şi a arătat că ceea ce i s-a părut suspect, a fost aspectul consemnat cu privire la prezenţa unei roţi a maşinii condusă de soţul său,respectiv faţă stânga, chiar pe axul şoselei;

- a considerat că cercetarea trebuia făcută din sensul de mers al inculpatului,respectiv din momentul intrării în curbă şi nu din poziţia maşinii condusă de soţul său, care urma să intre în curbă.

La rândul său, inculpatul, audiat în aceeaşi şedinţă, (fila 85 dos. instanţă, voii) a arătat că-şi menţine declaraţiile date la urmărirea penală, susţinând în esenţă, cu privire la împrejurările producerii accidentului, următoarele:

- la data de 29 noiembrie 2008, s-a produs un accident de circulaţie, datorită unui eveniment neprevăzut şi care i-a schimbat direcţia de mers;

- accidentul s-a produs pe raza comunei Mărgineni, pe un sector de drum în curbă, nesemnalizat, respectiv, după ieşirea din curbă;

- în timpul deplasării, ploua mărunt, iar carosabilul era umed;

- pe partea dreaptă a drumului, era un teren agricol, iar utilaje agricole, traversau şoseaua, de pe acest teren, în zona producerii accidentului, lăsând pe asfalt, noroi şi piatră;

- nu a avut posibilitatea să vadă noroiul şi pietrişul de pe şosea, ţinând seama de faptul că venea dintr-o curbă la stânga, iar datorită umezeli şoselei, acestea nu se puteau observa în timpul mersului;

Cât priveşte declaraţia inculpatului, s-a constatat că aceasta este contrară declaraţiilor făcute de inculpat la data de 26 februarie 2009, atât cea olografă, cât şi cea consemnată de procuror, în prezenţa apărătorului ales al părţii vătămate, aflate la filele 84 (verso) şi 86 (verso) din vol. II dosar urmărire penală şi prin care a arătat că a văzut în preajma/dreptul depozitului de materiale, noroi, pe sensul său de mers.

- după ieşirea din curbă, datorită existenţei pe şosea, a noroiului şi pietrişului, direcţia de mers a maşinii s-a schimbat brusc, fără să efectueze vre-o manevră, iar datorită şocului puternic simţit în volanul maşinii, nu a mai avut nici un control asupra acesteia,maşină răsucindu-se spre stânga şi nemaiavând câmp vizual asupra direcţiei de mers, nu a mai putut reacţiona;

- întrucât vizibilitatea era redusă datorită stării vremii, a zărit maşina ce se deplasa din sens opus, de-abia când maşina sa şi-a schimbat direcţia de mers, iar în acest moment a simţit impactul cu aceasta din urmă,declarând că din câte îşi aduce aminte, a simţit un singur impact;

- nu a putut preciza cu ce vitează a circulat anterior comiterii accidentului, însă datorită vremii, consideră că circula cu o viteză apropiată de cea legală;

- pe şosea, pe porţiunea anterioară producerii accidentului, erau urme de noroi şi pietriş, însă datorită ploii şi circulaţiei, acestea s-au disipat;

- a apreciat că Serviciul public judeţean de drumuri Bacău, prin administrarea necorespunzătoare a segmentului de drum respectiv, a facilitat existenţa pe şosea a urmelor de noroi şi pietriş, care au condus la accident, lucru ce putea fi evitat dacă ar fi montat parapeţi pentru împiedicarea intrării pe şosea a utilajelor din terenul agricol, precum şi semnalizare cu menţiunea „drum alunecos";

- ulterior producerii accidentului în zonă, a fost montat un semn, respectiv "curbă la stânga", fără alte menţiuni.

Din declaraţia martorului asistent, C.S.M., dată la 23 octombrie 2012, în faţa instanţei (fila 140) rezultă, printre altele că:

- a plecat din Bacău, spre Hemeiuş, la cca.5-6 minute, după inculpat, iar în momentul în care 1-a ajuns pe acesta, accidentul deja se produsese;

- a participat la cercetarea la faţa locului efectuată de organele de poliţie, în calitate de martor asistent şi a precizat că, autovehiculelor implicate în accident nu le-a fost modificată poziţia faţă de cea pe care acestea o aveau la momentul când a sosit în zonă;

- pe parcursul efectuării cercetărilor, burniţa, iar asfaltul era un pic umed, chiar umed;

- pe şosea erau urme de pământ de la căruţele care traversau şoseaua, personal văzând aceste căruţe, care veneau din câmp, chiar din locul unde se afla maşina inculpatului, acestea fiind încărcate cu coceni de porumb.

Cel de-al doilea martor asistent, respectiv M.A., audiat în faţa instanţei în şedinţa din 13 noiembrie 2013 (fila 159), a arătat în esenţă, următoarele împrejurări:

- în ziua accidentului, ploua torenţial, a ajuns primul la locul respectiv şi a fost solicitat de organele de cercetare penală, să participe la efectuarea constatărilor, ajutând efectiv la măsurătorile efectuate;

- accidentul s-a produs în comuna Mărgineni, într-o curbă periculoasă, precizând că face această apreciere, întrucât cu cea. două săptămâni în urmă, s-a mai răsturnat o maşină, pe arătură;

- nu este conducător auto, iar maşina în care se afla, era condusă de fiul său şi de aceea nu poate să spună dacă în curbă erau semne de avertizare sau nu;

- a făcut precizarea că pe şosea era apă de la ploaie, iar cât timp a participat la cercetarea la faţa locului (o oră şi jumătate-două), până la lăsarea întunericului, nu a văzut nici un utilaj agricol să traverseze şoseaua, însă a arătat că pe aceasta erau urme de noroi şi consideră că proveneau de la utilaje agricole;

Din declaraţia martorului R.G. (naşul de cununie al familiei B.), dată în instanţă la data de 23 octombrie 2012, 26 februarie 2009, a rezultat, între altele, că:

- a ajuns primul la locul accidentului, întrucât locuieşte în comuna Hemeiuş, întorcându-se de la serviciu, din Bacău, pe acelaşi traseu pe care l-a urmat şi inculpatul;

- s-a ocupat de maşina victimei, căutând să acorde prim ajutor celor două victime, însă s-a ocupat doar de B.M., pe care a dus-o până la maşina salvării, întrucât soţul acesteia era încarcerat în cabină, fiind scos prin descarcerare;

- la faţa locului se afla şi inculpatul, care i-a spus că-i pare rău de cele întâmplate, dar a pierdut controlul volanului;

- vremea era posomorâtă, iar în momentul în care a ajuns la locul accidentului, începuse o burniţă măruntă şi rece;

- şoseaua era bună, fără probleme de circulaţie, iar curba unde s-a întâmplat accidentul este deosebit de periculoasă, de mai multe ori au avut loc accidente, mulţi ieşind pe câmp;

- în zonă, nu există drumuri pentru căruţe, acestea trebuie să treacă peste şosea, însă în ziua respectivă nu erau urme de noroi, pentru că altfel ar fi păţit la fel ca inculpatul:

- în zonă nu există o limitare specială de viteză, ci doar limitarea la 50 km/h, valabilă pentru localitatea Mărgineni;

- a văzut personal maşini ieşite din decor, datorită neadaptării vitezei;

- accidentele se întâmplau în zonă, întrucât varianta Mărgineni-Hemeiuş, este un drum liber şi atât maşinile cât şi motocicletele circulă cu viteză mare;

- nu a văzut limitare de viteză la 40 km/h, în zona respectivă;

- personal nu a văzut urme de frânare pe şosea, înainte de locul accidentului.

În ceea ce-l priveşte pe martorul P.P., în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 23 octombrie 2012, acesta a declarat că în ziua accidentului, circula pe traseul respectiv, că ploua, era apă pe asfalt, iar el s-a dus la inculpat, pe care-1 cunoştea, spre a vedea ce s-a întâmplat, dar acesta din urmă, nu era conştient de ce se întâmplase, spunând cuvinte fără nici o logică. A mai arătat că locul unde s-a întâmplat accidentul, era un drum în curbă, însă nu-şi poate explica cum s-a petrecut acest accident, arătând totodată că în zona respectivă, chiar în dreptul depozitului, a văzut atât noroi cât şi pietricele pe asfalt.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, susţinând că accidentul s-a produs, aşa cum s-a arătat şi anterior, datorită unui eveniment neprevăzut, care i-a schimbat direcţia de mers a maşinii.

În cauză, în faza de urmărire penală, s-au efectuat trei expertize, prima de către expertul T.V., a doua de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi şi a treia de către Institutul Naţional de Criminalistică.

Tot în faza de urmărire penală, s-a mai efectuat un supliment la ultima expertiză, de către Institutul Naţional de Criminalistică, iar în faza cercetării judecătoreşti un alt supliment de expertiză de către aceeaşi instituţie.

Prima instanţă a reţinut că la momentul impactului, viteza de deplasare a maşinii conduse de către inculpat era superioară celei de 50 km/h, respectiv de 83 km/h prima expertiză; 97 km/h a doua expertiză şi 69 km/h a treia expertiză, excepţie făcând raportul întocmit de expertul parte recomandat de inculpat şi anume C.M., însă concluziile acestuia sunt singulare, necoroborându-se cu nici o altă probă.

Inculpatul a susţinut că accidentul s-a datorat unui caz fortuit, respectiv existenţa pe asfalt a unor urme de noroi, însă această susţinere a sa este contrazisă de probele administrate în cauză şi anume:

Raportul de expertiză criminalistică nr. 157/2011, a menţionat că la faţa locului s- au constatat urme de noroi pe partea carosabilă în zona axului drumului, pe o suprafaţă de 8 x 2 m, poziţionarea acestora fiind prezentată în schiţa accidentului întocmită de organele de cercetare, redată în fig. 4 din aceeaşi lucrare, iar prin ultimul supliment de expertiză, s-a concluzionat că aceste elemente de probatoriu, coroborate cu fotografiile judiciar-operative şi ţinând cont de măsurătorile efectuate, în zona respectivelor urme s-a produs coliziunea dintre cele două autovehicule implicate.

S-a menţionat de asemenea că la momentul primului impact autoturismul F. înmatriculat cu nr. X era rotit către stânga cu cea 125° faţă de direcţia sa normală de deplasare, probabil ca urmare a intrării într-un regim de derapare,iar în condiţiile în care inculpatul a pierdut controlul asupra direcţiei, acesta nu mai putea interveni eficient pentru modificarea traiectoriei pe care s-a înscris autoturismul F., de intersectare a direcţiei de deplasare a autoutilitarei D. S-a mai arătat însă că, în ipoteza susţinută chiar de inculpat, potrivit căreia fenomenul de derapare s-a declanşat la intrarea în linie dreaptă după ieşirea din curbă, autoturismul F. s-ar fi oprit până la locul impactului în situaţia în care viteza de deplasare a acestuia ar fi fost mai mică de 72 km/h. Cum evenimentul s-a produs în localitate, unde potrivit prevederilor legale limita maximă de viteză este de 50 km/h, rezultă că numitul N.O. putea preveni producerea evenimentului rutier prin deplasarea cu o viteză care să nu depăşească valoarea admisă.

Cât priveşte susţinerea inculpatului că fenomenul de derapare ar fi apărut după ce ar fi trecut peste o porţiune de carosabil pe care se afla noroi, pe lângă faptul că în cauză nu au fost efectuate fotografii judiciar-operative ale segmentului de drum de la intrarea în linie dreaptă, imediat după ieşirea din curba la stânga parcursă de autoturismul F., astfel încât să se poată constata pe suprafaţa carosabilă existenţa unei zone cu noroi, această apărare a inculpatului va fi înlăturată şi ţinând seama de declaraţia martorului R.G., redată anterior şi care a parcurs acelaşi traseu, cu câteva minute înaintea inculpatului.

Cu privire la aspectul susmenţionat, ultimul supliment de expertiză, concluzionează că „în aceste condiţii s-a reţinut că este posibil ca procesul de derapare să se fi datorat unor manevre efectuate de conducătorul auto în condiţiile deplasării cu o viteză superioară valorii de 69 km/h, pe o suprafaţă de rulare cu aderenţa diminuată."

Totodată, se mai arată în suplimentul de expertiză, „în situaţia în care s-ar fi deplasat cu o viteză care să nu depăşească limita maximă admisă în localităţi, de 50 km/h, autoturismul F. s-ar fi oprit până la locul impactului chiar în condiţiile intrării în proces de derapare, în ipoteza în care procesul respectiv s-a declanşat la intrarea în linia dreaptă după parcurgerea curbei la stânga.

Cât priveşte solicitarea inculpatului, de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi cu referire la disp. art. 47 C. pen., Curtea de apel a respins-o ca fiind neîntemeiată.

A arătat că, pornind de la definiţia cazului fortuit, care este situaţia în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane, a produs un rezultat, pe care nu l-a conceput şi nu l-a urmărit, producerea fiind datorată unei împrejurări neaşteptate, adică acţiunii unei forţe a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută. Imposibilitatea de prevedere a ivirii împrejurării care a dat loc rezultatului neaşteptat trebuie să aibă caracter obiectiv, în sensul că nici o altă persoană, în aceleaşi condiţii, nu ar fi putut prevedea ivirea acelei împrejurări. Prima instanţă a apreciat că nu trebuie confundat cazul fortuit, care se întemeiază pe imposibilitatea obiectivă de prevedere datorită limitelor cunoaşterii umane, cu situaţia lipsei de prevedere a făptuitorului, care este o împrejurare subiectivă, deci personală. Ori, sub acest aspect, chiar inculpatul a declarat că, traseul pe care s-a produs accidentul îi era foarte cunoscut, fiind parcurs aproape zilnic. În mod evident, fiind o zonă rurală, urmele de noroi de pe carosabil provenit de la utilaje agricole erau o prezenţă obişnuită, nefiind ceva neobişnuit şi ca atare, nu putea fi o împrejurare în mod obiectiv neprevăzută, aptă de a fi calificată „caz fortuit" ci, poate constitui cel mult o condiţie favorizatoare a procesului/fenomenului de derapare, în condiţiile deplasării cu o viteză superioară valorii de 69 km/h. Prima instanţă a considerat că această cunoaştere a traseului, pledează în defavoarea sa, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta a avut atributul de a-i oferi psihicul inculpatului o doză sporită de încredere în capacităţile sale fizice/psihice privitoare la modul de conducere a autoturismului, în sensul că poate efectua - indiferent de condiţiile de drum/meteo - orice manevră în condiţii siguranţă.

O altă apărare formulată de inculpat, raportat la care a solicitat achitarea, se referă la culpa exclusivă a victimei B.V., în producerea accidentului de circulaţie din data de 29 noiembrie 2008, constând în nepurtarea de către acesta a centurii de siguranţă şi neefectuarea I.T.P. a maşinii pe care o conducea, aspecte cu privire la care s-au făcut ample referiri, atât în concluziile orale, cât şi cele depuse în scris de către apărătorul inculpatului.

Şi această apărare a inculpatului a fost înlăturată, prin prisma concluziilor expertizei criminalistice nr. 39 din 25 februarie 2010, de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi.

Astfel, parchetul, prin ordonanţa din data de 21 mai 2009, a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, de către laboratorul susmenţionat, cu privire la accidentul rutier ce a avut loc pe data de 29 noiembrie 2008, iar două dintre obiectivele stabilite au vizat, dacă punerea în circulaţie pe dramurile publice a unui autoturism fără inspecţia tehnică este de natură să creeze un pericol potenţial pe drumurile publice şi dacă portul centurii de siguranţă i-ar fi salvat viaţa victimei, în contextul accidentului produs.

La prima întrebare, expertul a arătat următoarele: „Un autovehicul poate fi corespunzător din punct de vedere tehnic, chiar dacă nu are o inspecţie tehnică efectuată într-o anumită zi, la fel cum la un autovehicul care are inspecţia tehnică efectuată la zi,pot apare defecţiuni care să ducă la producerea un ui accident”.

Cât priveşte ce-a de a doua întrebare, referitoare la portul centurii de siguranţă, expertul arată că „dispozitivele de reţinere şi de protecţie activă sau pasivă nu garantează viaţa şi acestea pot fi considerate drept cauze favorizante sau determinante în producerea unui accident de trafic. Din foto operativ-judiciare, se constată că numitul B.V., a fost proiectat spre înainte lovind parbrizul cu capul şi îndoind volanul. Dacă acesta ar fi purtat centura de siguranţă, acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Nu ne putem pronunţa dacă acesta nu ar fi suferit traumatisme tanato-generatoare, în condiţiile în care acesta ar fi avut centura de siguranţă, având în vedere că autoutilitara marca D., a fost lovită frontal şi lateral. Este posibil ca numitul B.V., să şefi încadrat într-una din excepţiile purtării centurii de siguranţă prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 şi regulamentul de aplicare al acesteia.”

Tot prin acelaşi raport de expertiză, expertul în ultima concluzie formulată, a arătat: „Numitul N.O., ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de circulaţie la condiţiile de trafic, adică dacă ar fi circulat cu maximum 50 km/h,limita prevăzută de normele legale.

Numitul B.V., nu putea evita accidentul, nici prin ocolire şi nici prin frânare, acesta având loc oricum, chiar în condiţiile în care viteza autoutilitarei în momentul impactului ar fi fost de 0 km/h."

Referitor la aspectul susmenţionat, prin expertiza criminalistică, nr. 157/2001, efectuată de I.N.E.C., s-au formulat următoarele concluzii:

- „se apreciază că în condiţiile în care autoturismul F. s-a deplasat anterior producerii accidentului pe o traiectorie necontrolată, nu se pot reţine măsuri certe de evitare a producerii accidentului prin schimbarea direcţiei de mers de către numitul B.V.; nu se poate stabili dacă numitul B.V. a avut posibilitatea de a opri autoutilitara, până la locul coliziunii, din momentul declanşării stării de pericol;

- producerea accidentului s-a datorat deplasării autoturismului F., condus de numitul N.O., cu o viteză superioară celei maxime admise în localităţi, de 50 km/h; ”

Coroborând probele ştiinţifice susmenţionate, cu declaraţia părţii vătămate B.M., care se afla în maşină cu victima şi care a arătat că a observat maşina condusă de inculpat de la o distanţă de cea. 50 de metri şi văzând că aceasta intră în balans, l-a atenţionat pe soţul său despre acest lucru, dar impactul s-a produs imediat, rezultă că victima nu a mai avut nici-o o posibilitate să evite accidentul, iar expertizele efectuate nu au constatat defecţiuni tehnice la autoturismul D., care să fie fost de natură a contribui la producerea accidentului.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului.

Cât priveşte celelalte apărări formulate de către inculpat, respectiv invocarea culpei Serviciului Public Judeţean de Drumuri Bacău, prin neluarea măsurilor de prevenire a accidentelor, precum şi de furnizare de date false cu privire la amplasarea unor indicatoare rutiere în zonă, în raport de situaţia de fapt reţinută, Curtea le-a respins, considerând că acestea exced cauzei, urmând ca plângerea penală formulată de inculpat să-şi urmeze cursul, iar organele abilitate să se pronunţe asupra acesteia.

Coroborând toate probele prezentate anterior, s-a constatat că inculpatul nu a respectat regimul legal de viteză în localitate, de 50 km/h şi nici nu a adaptat viteza în funcţie de condiţiile de drum, respectiv carosabil ud, cu urme de sol (noroi) şi ploaie măruntă, segmentul de drum pe care s-a produs accidentul aflându-se în interiorul localităţii Mărgineni, aşa cum rezultă din adresa din 11 mai 2010 a Serviciului Public Judeţean de Drumuri Bacău.

Instanţa de fond a arătat că, în drept, fapta inculpatului N.O., care la data de 29 noiembrie 2008, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, marca F. Focus C-Max, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul judeţean DJ 119 B, în direcţia Mărgineni spre Hemeiuş, judeţul Bacău, în zona km 18+950 m, neadaptând viteza de deplasare la condiţiile de drum (carosabil ud, urme de noroi, ploaie măruntă) şi circulând cu o viteză superioară celei maxime admise în localităţi, a intrat într-un proces de derapare, pierzând controlul direcţiei de deplasare, urmat de impactul cu autoutilitara marca D. cu nr. de înmatriculare x condusă de către victima B.V., ce circula din sens opus, impact situat pe sensul de circulaţie al acesteia din urmă, în apropierea axului carosabilului, rezultând decesul victimei B.V., respectiv leziuni corporale ale părţii vătămate B.M. (pasageră pe scaunul din dreapta faţă a autoutilitarei) ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 15-16 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

Vinovăţia inculpatului fiind dovedită, acesta a fost condamnat pentru cele două infracţiuni, iar la individualizarea judiciară au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., şi anume: limitele de pedeapsă, circumstanţele reale şi personale, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, determinat de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate şi urmarea produsă cât şi persoana inculpatului.

Curtea a mai constatat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o bună conduită, a manifestat regret faţă de cele întâmplate, chiar în condiţiile în care a susţinut în permanenţă varianta sa în care s-a produs accidentul, s-a prezentat în mod constant la solicitarea organelor judiciare. Faţă de aceste considerente, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., dând eficienţă juridică acestora, astfel încât pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni au fost coborâte sub limita minimă stabilită de normele de încriminare.

Apreciind că scopul si funcţiile pedepsei pot fi atinse şi fără executare în regim de detenţie, instanţa a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a acesteia, fixând termen de încercare conform art. 82 C. pen., atrăgând atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că B.M., (fila 56 vol. I) atât în nume propriu, ca victimă a infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi în calitate de soţie a victimei B.V., s-a constituit parte civilă cu sumele de 15.000 euro-daune materiale şi 2 milioane euro-daune morale; fiica minoră a victimei, respectiv B.R., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro - daune materiale şi 2 milioane euro, daune morale, solicitând totodată şi o prestaţie periodică lunară de 5.000 lei, iar numita C.C., fiica din prima căsătorie a numitei B.M., s-a constituit parte civilă, cu suma de 200.000 euro, daune morale.

Totodată, s-au constituit părţi civile, Spitalul judeţean de Urgenţe Bacău, cu suma de 478,80 lei, cheltuieli efectuate cu spitalizarea părţii vătămate B.M. şi Serviciul de Ambulanţă Bacău, cu suma de 449,42 lei, cheltuieli ocazionate cu transportul victimelor de la locul accidentului la Spitalul din Bacău.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit o faptă ilicită, în sensul că a fost suprimată viaţa unei persoane şi vătămată integritatea corporală a celei de-a doua, ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie pe drumurile publice, producând un prejudiciu moral şi material părţilor vătămate, respectiv numitei B.M., personal şi în calitate de soţie a victimei, fiicei acestora, precum şi fiicei numitei B.M., respectiv C.C.

Analizând probatoriul cauzei prin raportare la soluţia din latura penală si la criteriile si elementele ce au stat la baza acesteia, instanţa de fond a constatat că partea civilă B.M., a suferit un prejudiciu material cert, actual şi încă neacoperit, constând în contravaloarea cheltuielilor de înmormântare precum si a obiceiurilor creştineşti realizate până în prezent.

Analizând înscrisurile depuse la dosar (f. 52 - vol. II) prin coroborare cu declaraţiile martorilor audiaţi pe latură civilă, respectiv R.G. (f. 142 vol. II instanţă, G.S., (f. 60), M.I. (f. 161) şi A.C. (f. 162), instanţa a constatat că prejudiciile materiale, în raport de evaluările făcute de către partea civilă B.M., constând în cheltuieli de înmormântare şi pomeni ulterioare au fost în parte dovedite. Au fost dovedite, de asemenea şi taxele de înhumare, praznicul după înhumare, pomenirile ulterioare, cheltuielile efectuate cu achiziţionarea locului de veci şi amenajarea acestuia, Curtea apreciind că valoarea acestora este de 35.000 lei, la care a adăugat şi suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate de B.M., cu vindecarea leziunilor produse în urma accidentului. Celelalte pretenţii civile ale părţii civile B.M., au fost respinse, ca fiind excesive (comemorări de ziua aniversară şi onomastică a victimei,candele, lumânări, haine doliu, etc.).

A fost respinsă şi cererea de acordare a sumei de 200.000 euro, în numele minorei B.R., reprezentând daune materiale, ca nejustificate, în condiţiile în care pentru minoră s-a acordat o prestaţie periodică lunară.

Sub acest din urmă aspect, s-a arătat că, la data decesului, victima B.V., avea o fiică minoră, în vârstă de 10 ani, la data producerii accidentului (născută la data de 18 septembrie 1998). Urmare decesului, prin Decizia nr. 193777/2009 (fila 45 vol. II - instanţă) i s-a stabilit minorei, o pensie de urmaş, în sumă de 260 lei, calculată de la data accidentului, respectiv 29 noiembrie 2008.

Ţinând seama de faptul că la data decesului, victima B.V., era asociat în mai multe societăţi comerciale, acesta asigura minorei un trai decent, lipsit de griji financiare, motiv pentru care instanţa a considerat că prin acordarea, alături de pensia de urmaş şi a unei prestaţii periodice lunare, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani, va suplini ajutorul financiar acordat de tatăl acesteia.

În privinţa daunelor morale, instanţa a reţinut că în urma decesului victimei, părţile civile au suferit o trauma psihică, schimbându-şi comportamentul.

Astfel, victima a fost soţul părţii civile B.M., tatăl minorei B.R. şi tată vitreg al numitei C.C.V.

S-a apreciat de către instanţa de fond că daunele morale precum şi cuantumul acestora se stabilesc nu numai în raport de efectele infracţiunii ci şi în raport cu alte împrejurări, stări de fapt, care rezultă din probe. De asemenea, daunele morale trebuie să reflecte suferinţa fizică si psihică a celui vătămat atât în viaţa de familie cât şi în plan social.

În speţa de faţă, instanţa a considerat că este incontestabil că părţile civile au suferit o traumă psihică cauzată de moartea soţului şi respectiv, a tatălui acestora. Astfel, martorii susmenţionaţi audiaţi la cererea părţii civile B.M. au declarat că atât soţia victimei cât şi fiica minoră, dar şi cea din prima căsătorie a acesteia din urmă au fost foarte afectate de decesul numitului B.V., familia acestora fiind foarte unită, membrii acesteia iubindu-se şi respectându-se reciproc. Totodată, a rezultat că B.V., s-a comportat faţă de fiica soţiei sale din prima căsătorie, ca un tată adevărat, nefăcând nici o diferenţă între copilul său şi aceasta din urmă.

Instanţa a apreciat că viaţa unei persoane este inestimabilă si nici o suma de bani, mai mare sau mai mică, nu o poate egala şi nu poate acoperi prejudiciul moral, respectiv suferinţa, trauma psihică cauzată de această pierdere. Existenta prejudiciului moral cauzat părţilor civile cât şi criteriile de cuantificare a acestuia sunt evidente prin însăşi rezultatul produs ca urmare a faptei prejudiciabile: decesul soţului şi respectiv al tatălui.

Instanţa, pe baza probelor administrate, a constatat că părţile civile în cauză au fost şi sunt supuse unor suferinţe psihice de neimaginat, traversând o perioadă dificilă de la data decesului, cu implicaţii profunde şi îndelungate. Având în vedere implicaţiile de ordin afectiv, moral şi psihic, Curtea a apreciat că în cauză se impune acordarea unor daune morale părţilor civile, care să realizeze o reparare justă, cel puţin din punct de vedere material al prejudiciului nepatrimonial.

În ce priveşte întinderea sumei acordate cu titlu de daune morale, instanţa a avut în vedere ansamblul tuturor împrejurărilor care au concurat la producerea faptei, cât şi rezultatul produs în urma săvârşirii acesteia de către inculpat. Deşi, spre deosebire de alte legislaţii, nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de către părţile civile, instanţa a apreciat că un criteriu orientativ este gravitatea prejudiciului moral. Acesta este cu atât mai grav cu cât valoarea lezată are o importanţă mai mare pentru părţile vătămate. Procesul de comensurare a daunelor morale este guvernat de criteriul echităţii care exprimă cerinţa ca indemnizaţia să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a părţii vătămate.

În termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudicial moral suferit.

În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului suferit de părţile civile, instanţa de fond a reţinut cu valoare de principiu faptul că prejudiciul trebuie integral reparat, indiferent de starea materială a autorului sau a victimei dar, totodată, o asemenea măsură trebuie să fie corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs. în acest sens, văzând şi principiul echităţii, instanţa a admis, în parte, cererea părţilor civile şi a acordat daune morale în cuantum de 100.000 euro către partea civilă B.M., 150.000 euro către minora B.R. şi de câte 30.000 euro către partea civilă C.C.V.

În momentul producerii accidentului, autovehiculul implicat era asigurat la Compania de Asigurări SC A.R.A.V.I.G. SRL, conform poliţei de asigurare din 6 noiembrie 2008 de asigurare (£ 68, vol. II dosar urmărire penală). Având în vedere clauzele asigurării susmenţionate, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 modificată, constatând că asigurătorul se subrogă în limitele poliţei de asigurare în obligaţiile de plată ale inculpatului, urmând a achita în mod direct şi nemijlocit cuantumul despăgubirilor civile aşa cum au fost admise. în condiţiile art. 50 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul se subrogă în limitele poliţei de asigurare în obligaţiile de plată ale inculpatului, urmând a achita şi cheltuielile judiciare constând în onorariul de avocat, pe care instanţa le-a apreciat la suma de 8.615 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs părţile civile B.M., B.R. şi C.C.V., asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA şi inculpatul N.O.

Părţile civile B.M., C.C. si B.R. au invocat greşita aplicare a legii pe motiv că răspunderea civila incumbă asigurătorului şi nu a inculpatului, respectiv că paguba produsă nu se cuantifică în raport de criteriile specifice, ci trebuie stabilită la un nivel care să se încadreze în limita maximă a despăgubirilor statuate pentru anul în care s-a produs accidentul auto.

Asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA, a declarat recurs atât sub aspectul laturii civile, cât si sub aspectul laturii penale a cauzei. Sub aspectul laturii penale s-a susţinut că inculpatului N.O. nu-i poate fi reţinută vreo culpă în producerea decesului victimei B.V. şi nici în vătămarea corporală a soţiei acestuia, B.M., în condiţiile în care derapajul autoturismului marca F., nu putea fi nici estimat din timp şi nici evitat prin manevre preventive. Atât din depoziţiile martorilor cât şi din primele constatări ale organelor de poliţie de la faţa locului reiese faptul că pe acea suprafaţă carosabilă exista noroi şi pietriş depus de utilajele agricole şi căruţele care traversau carosabilul de pe un drum lateral (concludentă fiind şi poza de la pagina 7 a raportului de expertiză criminalistică din 23 septembrie 2011, figura 6). Raportat la acest aspect martorul ocular M.A. arată că pe acea porţiune de şosea exista noroi, iar martorul P.P. a observat de asemenea noroi şi pietricele în acea zonă, şi chiar în timpul în care acesta se afla la locul accidentului a observat ieşind o căruţă de pe câmp care lăsa în urmă pământ pe asfalt. De asemenea, nu lipsită de importanţă a fost şi starea tehnică a autoturismului D. condus de victima B.V. care nu avea efectuat inspecţia tehnică periodică.

În concluzie, pe latura penală a cauzei s-a susţinut că instanţa de fond trebuia să dispună achitarea inculpatului pentru ambele infracţiuni în temeiul disp. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în sensul lipsei culpei exclusive, element constitutiv esenţial al laturii subiective, atât în ceea ce priveşte art. 178 C. pen., cât şi în ceea ce priveşte art. 184 C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a solicitat să se constate că soluţia legală care se impunea în principal pentru lipsa formei de vinovăţie a inculpatului sub aspectul culpei era aceea de respingere a cererilor de constituire parte civilă, iar în cazul în care se considera că trebuie să fie obligat inculpatul alături de asigurător la plata de despăgubiri urma să se dispună după cum urmează:

- în ceea ce o priveşte pe partea civilă C.C.V., respingerea pretenţiilor solicitate ca fiind neîntemeiate şi cenzurarea oricărei încercări de îmbogăţire fără justă cauză, iar raportat la venitul acestei părţi vătămate constatarea că aceasta este salariată, având profesia de medic, nu era în întreţinerea victimei şi nici nu avea nevoie de ajutorul material al victimei în cazul în care aceasta ar fi trăit.

- în ceea ce o priveşte pe partea civilă B.M., judecarea în echitate şi cenzurarea oricărei încercări de îmbogăţire fără justă cauză, raportarea sumelor solicitate la veniturile acestei părţi vătămate de care a beneficiat până la momentul producerii evenimentului rutier, la condiţiile de trai din România şi circumstanţele reale ale producerii accidentului de circulaţie şi ale decesului şi vătămării corporale.

- în ceea ce o priveşte pe partea civilă B.R., judecarea în echitate şi cenzurarea oricărei încercări de îmbogăţire fără justă cauză a părţii, raportarea sumelor acordate şi solicitate la veniturile acestei părţi vătămate de care a beneficiat până la momentul producerii evenimentului rutier nefericit şi la condiţiile de trai din România şi circumstanţele reale ale producerii accidentului de circulaţie şi ale decesului şi vătămării corporale.

Apărarea a susţinut că în cazul daunelor morale pe care instanţele din România le acordă în cazul uciderii din culpă, cuantumul depăşeşte rareori 80.000 lei.

Inculpatul nu a depus motivele de recurs.

În şedinţa publică din 13 noiembrie 2013, Înalta Curte, după acordarea cuvântului pe aspectul solicitării de probatorii, a apreciat utilă audierea părţii civile C.C.V. (solicitată de părţile civile). Apărarea a mai solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă portul centurii de siguranţă ar fi condus la alte leziuni şi dacă ar fi exclus moartea victimei faţă de faptul că decesul s-a produs ca urmare a lezării coloanei vertebrale în zona cervicală care are loc prin proiectarea către volan. A susţinut că acest obiectiv nu a putut fi lămurit prin expertiza tehnică care a fost efectuată în cauză în faţa instanţei de fond, iar o expertiză medico-legală solicitată de către apărare în acest sens a fost respinsă. în ceea ce priveşte solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale, instanţa a apreciat că în realitate se doreşte efectuarea unui experiment judiciar asupra unei situaţii ipotetice. Faţă de modul în care a intervenit decesul victimei dedus din actele medico-legale s-a reţinut că acest experiment judiciar nu are nicio consecinţă utilă asupra dezbaterii problematicii legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi decesul victimei, ca urmare nu s-a apreciat acest experiment judiciar, în etapa procesuală a recursului, ca fiind util cauzei.

Inculpatul N.O., personal, în calea de atac, a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faţa instanţei de fond şi nu doreşte să dea o nouă declaraţie.

În faza recursului s-a depus la dosar un set de acte de către părţile civile (f. 47 şi urm.) şi a fost audiată partea civilă C.C.V., în şedinţa publică din 13 noiembrie 2013.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor şi cazului de casare invocat, înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În urma unei riguroase şi corespunzătoare analize a materialului probator, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale şi civile.

În ceea ce priveşte soluţia laturii penale a cauzei Înalta Curte va relua evaluarea probelor ştiinţifice şi a procesului verbal de cercetare la faţa locului. Potrivit raportului medico-legal de necropsie din 30 noiembrie 2008 întocmit de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău, s-a stabilit că moartea victimei B.V. a fost violentă şi s-a datorat suspendării funcţiilor vitale în cadrul unui politraumatism cu fractură coloană cervicală C2 - C3 şi secţiune medulară cât şi a unei rupturi de ficat cu hemoperitoneu; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corpuri contondente - deceleraţie cu hiperflexie - hiperextensie coloană cervicală, în cadrul unui accident de circulaţie; leziunile medulare au fost sigur şi direct mortale; în momentul producerii accidentului victima nu era sub influenţa băuturilor alcoolice (filele 148-151, vol. II, dup). Potrivit certificatului medico-legal din 04 decembrie 2008 eliberat de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău, a rezultat că partea vătămată B.M. a prezentat un traumatism cranio - cerebral acut, contuzie coloană cervicală, contuzie stern, entorsă pumn drept şi gleznă stângă, stare de şoc traumatic, iar leziunile s-au putut produce prin lovirea şi comprimarea victimei în cadrul unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 15 - 16 zile îngrijiri medicale (fila 99, vol. II).

Procesul-verbal de cercetare Ia faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşele fotografice realizate cu acel prilej au atestat faptul că:

- în zona producerii accidentului nu existau indicatoare de restricţie sau de altă natură, suprafaţa carosabilă era din asfalt bituminos, cu o lăţime de 6 metri şi nu prezintă declivităţi;

- pe partea carosabilă, în zona axului drumului, la o distanţă de 17 metri măsurat de la autoutilitară către Mărgineni, pe o suprafaţă de 8 x 2 m au fost găsite urme de noroi;

- nu au fost identificate urme de frânare şi nici nu au fost relevate, fixate şi ridicate alte urme sau mijloace materiale de probă;

- în momentul producerii accidentului partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfăşurării traficului rutier pe timp de zi şi ploaie măruntă.

În cauză e fost efectuată o succesiune de expertize tehnice care au avut drept scop determinarea dinamicii producerii accidentului, părţile beneficiind de experţi parte şi combătând prin obiectivele formulate şi alte probatorii ulterioare poziţiile contrare celor exprimate în apărare. Fără a relua exhaustiv analiza probatoriului, înalta Curte retine următoarele:

Opinia expertului consilier al inculpatului (f. 59 şi urm. d.u.p.) este combătută de expertiza efectuat de cei trei experţi ai Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (f. 36 şi urm. şi 114 şi urm. dup V), de expertiza efectuată de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi şi,parţial, de expertiza cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Bacău. Toate acestea atestă o viteză de deplasare a autoturismului condus de inculpat de peste 69 Km/h, superioară celei maxim admise în localităţi de 50 Km/h, dar şi existenţa urmelor de noroi pe carosabil.

Expertiza efectuată Institutului Naţional de Expertize Criminalistice atestă în mod cert că victima nu a avut posibilitatea obiectivă de a evita producerea accidentului rutier, inculpatului revenindu-i o culpă exclusivă.

Expertiza efectuată de Biroului Local de Expertize Judiciare Bacău introduce, însă şi concluzii nesusţinute de restul probatoriilor. Astfel s-a concluzionat de către expert, că, în mod preventiv, accidentul putea fi evitat dacă autoutilitara nu era scoasă în circulaţie pe drumurile publice până când inspecţia tehnică periodică nu era efectuată, iar conducătorul autoutilitarei putea contribui la evitarea sau diminuarea efectelor impactului dacă la momentul observării stării de dificultate în care se afla autoturismul F., ocupa o poziţie de mers cât mai aproape de limita din dreapta a carosabilului, utilizând parţial şi acostamentul aflat la nivel cu carosabilul, concomitent cu o frânare uşoară în limitele de siguranţă a deplasării. Faţă de aceste ultime concluzii Înalta Curte reţine că expertul pleacă de la premisa nedovedită că victima a putut observa din timp situaţia generată de inculpat, aspect contestat însă de experţii Î.N.E.C. şi susţinut de distanţa relativ la redusă de la ieşirea din curbă şi până la locul impactului, coroborată cu vitezele de deplasare Acelaşi expert reţine existenţa unei obligaţii a victimei de a frâna preventiv, nesusţinută de dispoziţiile legale referitoare la circulaţia pe drumul public. Instanţa apreciază că indubitabil victima ar fi acţionat sistemul de frânare dacă ar fi existat timpul necesar, iar lipsa acestei frânări susţine apariţia intempestivă a pericolului generat de inculpat, aspecte de altfel reţinute şi de către expertiza efectuată de Î.N.E.C. Aceste concluzii ce pleacă de la premise nedovedite urmează a fi înlăturate de instanţa de control judiciar.

Ca urmare, Înalta Curte va reţine ca având forţă probantă expertizele efectuale de Laboratorul Interjudeţean Iaşi şi Î.N.E.C. şi parţial cele ale Laboratorului Bacău, ale căror concluzii au fost, de altfel, expuse pe larg de instanţa anterioară.

În ceea ce priveşte lipsa centurii de siguranţă ori expirarea perioadei de valabilitate a inspecţiei tehnice, acestea nu se înscriu în lanţul cauzal şi ca urmare nu pot genera reţinerea unei culpe comune, care oricum nu ar exclude răspunderea penală ori civilă a inculpatului pentru fapta proprie. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere că acestea singure, în lipsa acţiunii inculpatului, nu aveau abilitatea de a genera urmarea produsă, iar probele administrate nu sprijină concluzia că au concurat la producerea acestei urmări, deoarece chiar şi în lipsa acestor două condiţii urmarea socialmente periculoasă, respectiv decesul şi vătămarea corporală s-ar fi produs în aceleaşi limite. în acest sens trebuie menţionat că expertiza efectuată în cadrul Laboratorului Iaşi a statuat în sensul că examinarea în ateliere specializate a autovehiculelor nu a condus la constatarea unor defecţiuni la sistemele de frânare sau de direcţie care prin preexistenta lor să fi constituit cauze ale producerii accidentului.

Existenţa urmelor de noroi pe carosabil a fost atestată de ansamblul probatoriului administrat, astfel martorii audiaţi au evidenţiat aceste aspecte, alături de procesul verbal de cercetare la faţa locului şi expertizele tehnice. Existenţa acestor urme de noroi ca şi posibila derapare din această cauză a autoturismului F. nu au nicio relevanţă pentru determinarea limitelor răspunderii penale, în contextul în care acest autoturism circula cu o viteză superioară celei legale, în împrejurări ce ar fi impus o diligentă sporită, respectiv în condiţii de carosabil umed, ploaie măruntă, iar probele ştiinţifice au atestat constant că locul impactului a fost situat pe sensul opus de deplasare pe care circula în condiţii de respectare a vitezei legale autoutilitara condusă de victimă.

Ca urmare, concluzia primei instanţe referitoare la cauza producerii accidentului constând în depăşirea vitezei legale de către inculpat este riguroasă şi menţinută de instanţa de control judiciar. împrejurări concomitente (urmele de noroi pe carosabil, carosabilului umed, lipsa centurii de siguranţă ori expirarea perioadei de valabilitate a inspecţiei tehnice) nu se interpun în între acţiunea inculpatului de a circula cu încălcarea dispoziţiilor legale şi urmarea produsă. în plus, instanţa de control judiciar nu a putut identifica o contribuţie a victimei ce poate avea eficienţă în lanţul cauzal, simpla rulare de drumul public cu respectarea vitezei legale, nesesizarea pericolului ivit, lipsa de reacţie, respectiv lipsa acţionării sistemului de frânare, nefiind relevante sub acest aspect.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a evaluat riguros întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere civilă a inculpatului pentru prejudiciul material şi moral dovedit. Prima instanţă a expus principiile ce au stat la baza soluţionării acţiunii civile în procesul penal, normele de drept substanţial incidente, finalizând cu o evaluare riguroasă a criteriilor ce au determinat întinderea prejudiciului. Este nefiresc a se afirma tocmai din partea autorului accidentului rutier ori a asigurătorului de răspundere civilă că acordarea despăgubirilor în cuantumul determinat de prima instanţă constituie o îmbogăţire fără just temei după cum nu are nici o susţinere legală afirmaţia că asigurătorul ar trebui să suporte o dezdăunare în limita maximă prevăzută de plafonul legal determinat prin hotărâre de guvern pentru anul în care a avut loc accidentul rutier.

Ca urmare, în baza art. 385¹⁵ pct. l lit. b) şi art. 192 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate căile de atac declarate şi va obliga recurenţii la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat, incluzând pentru inculpat şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile B.M., B.R. şi C.C.V., asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA şi inculpatul N.O. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 8 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurentul asigurător SC A.R.A.V.I.G. SA la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele părţi civile B.M., B.R. şi C.C.V. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat N.O. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3854/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3987/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3987/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), fal