ICCJ. Decizia nr. 3854/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3854/2013

Dosar nr. 230/112/2008

Şedinţa publică din 4 decembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 30/F din 21 martie 2012 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. 230/112/2008, în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I. (fost T.) P.D., domiciliat în Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, pentru:

- comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părţii vătămate L.M.E., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părţii vătămate K.I.M., la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani;

- comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. în dauna părţii vătămate D.I.G., la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., în baza dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi în conformitate cu art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., referitoare la pedepsele accesorii.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.P.D. a sumei de 25.000 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, sumă de care acesta a beneficiat în urma exploatării părţii vătămate L.M.E.

În baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen. s-a constatat că părţile vătămate L.M.E., K.I.M. şi D.I.G. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A fost condamnat inculpatul C.O.C., domiciliat în Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părţii vătămate C.A.S., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., referitoare la pedepsele accesorii.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.O.C. a sumei de 800 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, sumă de care acesta a beneficiat în urma exploatării vătămate C.A.S.

În baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată C.A.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpaţii I.P.D. şi C.O.C., avocat R.S., onorariu în cuantum de 300 lei (câte 150 lei pentru fiecare inculpat), ce s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii I.P.D. şi C.O.C. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de câte 1.600 lei fiecare (sumă din care câte 1.000 lei pentru urmărirea penală), cheltuieli ce includ şi onorariul pentru apărătorul din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

În cursul lunilor septembrie - octombrie 2002 partea vătămată constituită martoră L.M.E. l-a cunoscut pe numitul R.D. din Bistriţa (zis C.) prin intermediul unei prietene, P.C.E., persoană care le-a dat de înţeles că are posibilitatea să le asigure un loc de muncă „în spaţiul Schengen”, deoarece are relaţii, câştigurile ce se puteau obţine fiind substanţiale. R.D. le-a spus celor două că vor putea lucra ce doresc : menajere, bucătărese, ospătar, barman etc.

În urma discuţiilor purtate cu P.C.E., L.M.E. a hotărât să o însoţească pe cea dintâi la lucru în străinătate, aspect comunicat numitului R., după aproximativ două săptămâni. R.D. i-a cerut numitei L.M.E. să-l însoţească pentru a fi prezentată celui care „o va duce efectiv” în străinătate, fără să-i comunice locul în care urmează să plece, cei doi au mers la o cabană situată pe malul Someşului în Beclean, unde martora a făcut cunoştinţă cu patronul cabanei care după ce a văzut-o s-a exprimat că trebuie să o vadă şi fratele lui, “F.”

Prin urmare, martora a fost transportată de R. cu maşina la locuinţa inculpatului I.P.D. (zis F.) care, după ce a examinat-o, s-a exprimat că „este în regulă” şi poate pleca la muncă în străinătate. Cu acea ocazie, inculpatul I.P.D. s-a oferit să se ocupe de obţinerea paşaportului de către martoră. Apoi, R.D. şi I.P.D. au rămas la discuţii încă aproximativ 15-20 minute, perioadă în care martora a aşteptat în maşina celui cu care venise. Când a revenit la autoturism, R.D. s-a exprimat că „lucrurile sunt aranjate”, martora L. urmând să plece la lucru în străinătate, imediat după obţinerea paşaportului.

Pentru ca părinţii ei să nu afle despre intenţia de a pleca în străinătate, martora L. şi R.D. s-au cazat în Bistriţa (cartier Unirea) şi a doua zi s-au deplasat în Beclean, la cabana de pe malul Someşului, unde martora a fost cazată 4-5 zile. Ulterior, martora s-a deplasat însoţită de patronul cabanei la Bistriţa pentru obţinerea paşaportului.

În data de 28 noiembrie 2002, dimineaţa, R.D. zis C. a sosit cu autoturismul proprietatea lui la cabana de pe malul Someşului din Beclean, aducând-o pe P.C.E., prietena martorei L.M., cu care aceasta urma să plece la muncă în Spania, astfel cum le-a comunicat numitul R.. Fetele au fost informate că vor fi duse la lucru în Spania de către inculpatul I.P.D. zis F.

Deplasarea la autocarul cu care fetele urmau să plece în Spania s-a făcut cu autoturismul patronului cabanei, cei trei fiind însoţiţi şi de inculpatul I.P.D.

Inculpatul I.P.D. a discutat cu şoferul autocarului pentru ca valoarea biletelor de călătorie să fie achitate doar în Spania, unde urmează să fie aşteptate de sora inculpatului, numita I.

După ce aceştia au ajuns în localitatea Tarancon din Spania, au fost aşteptate de sora inculpatului, numita I., care a plătit doar biletul de călătorie pentru inculpatul I.P.D., motivând că nu are bani şi pentru contravaloarea biletelor fetelor, astfel că şoferul autocarului a reţinut paşapoartele fetelor, urmând să le restituie inculpatului I. când va aduce banii (din modul în care s-au purtat discuţiile între inculpat şi şofer, martora L. a dedus că cei doi se cunoşteau).

Cele două fete au fost transportate cu maşina numitei I. la locuinţa părinţilor acesteia şi a inculpatului I., unde acestea au fost cazate pentru 3-4 zile. După acest interval de timp, inculpatul I.P.D. le-a comunicat că au fost „cumpărate de la C.” cu câte 1.200-1.300 de euro, în plus, că a cheltuit câte 200 euro pentru obţinerea paşapoartelor şi că pentru a putea câştiga banii pe care îi datorau, trebuiau să se prostitueze într-un club de noapte. Revoltată, martora L. a ameninţat cu sinuciderea, dar a fost liniştită de prietena ei, P.C.E.

După ce au mai stat la locuinţa părinţilor inculpatului I. aproximativ două săptămâni, inculpatul I. le-a transportat pe cele două fete în localitatea Tarancon într-un club de noapte, “P.L.”, unde au fost silite să practice prostituţia. Martora L.M.E. a stat în acel club 9 luni de zile, din decembrie 2002 până în august 2003, împreună cu prietena ei, P.C.E., prostituându-se pentru I.P.D.. Din practicarea prostituţiei în toată perioda de 9 luni de zile, partea vătămată a câştigat 50.000 euro (câştig net după scăderea cheltuielilor), bani de care aceasta nu a beneficiat, ci au fost însuşiţi de inculpatul I.P.D. şi fratele acestuia, când nu-i ridicau personal, banii ajungeau la ei prin intermediul altor membrii ai familiei care-i ridicau de la club (cei pentru care fetele se prostituau erau în permanenţă legătură cu patronul clubului şi se ţinea o strictă evidenţă a intrărilor pe cameră).

Pe perioA. cât cele două fete s-au prostituat, în acel club au fost aduse mai multe fete, printre care şi minore, care se prostituau şi pentru inculpaţii din acest dosar şi pentru alte persoane, persoanele în favoarea cărora se practica prostituţia venind periodic la club, spre a-şi ridica banii.

Înaintea lunii mai 2003, inculpatul I. a mutat-o pe L.M.E. într-un alt club din localitatea Fuentiduenia de Tajo, unde aceasta a stat circa două săptămâni, practicând, de asemenea, prostituţia, martora fiind transportată înapoi de acelaşi inculpat cu autoturismul proprietatea personală.

În perioda în care a lucrat în cele două cluburi martora L. a rămas însărcinată şi a fost obligată să avorteze.

Deoarece în august 2003 P.C.E. a reuşit să plece din club, fără să-l încunoştinţeze pe inculpatul I. de intenţia ei, iar la sfârşitul lunii august 2003 a plecat şi martora L.M.E., fiind transportată la solicitarea ei de către S.D.C. (zis B.) şi T.A. (fratele inculpatului I.) în localitatea Fuentiduenia de Tajo, unde o perioadă martora s-a prostituat pe cont propriu, ulterior renunţând să mai practice prostituţia.

Deoarece atunci când s-a prezentat în clubul din Fuentiduenia de Tajo, (după plecarea sa din clubul “P.L.”) martora nu avea paşaportul, acesta fiindu-i reţinut în condiţiile mai sus arătate, a făcut o sesizare la poliţia din Arganda de Rey, relatând împrejurările legate de modul în care a ajuns în Spania şi i-a fost reţinut paşaportul. Ulterior, cu ajutorul unui avocat martora a reuşit să obţină alt paşaport.

Partea vătămată L.M.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În primăvara anului 2004, martora K.I.M. lucra ca şi femeie de serviciu în gara Beclean. În vara anului 2004, în jurul datei de 10 august, în timp ce se afla la lucru, martora a fost căutată de către inculpatul T.A. Ioan care s-a oferit s-o ajute să lucreze în agricultură în Spania, cunoscând starea materială precară a martorei şi familiei sale şi că avea în întreţinere doi copii minori.

După un scurt răgaz de gândire, partea vătămată a acceptat propunerea şi inculpatul s-a oferit să suporte cheltuielile legate de obţinerea paşaportului, urmând ca, ulterior, martora să-i restituie suma cheltuită.

În vederea obţinerii paşaportului, în jurul datei de 13 august 2004, partea vătămată şi inculpatul T. s-au deplasat din Beclean în Bistriţa la Serviciul Paşapoarte pentru depunerea actelor necesare, costul transportului şi taxele aferente actului solicitat fiind suportate de către inculpat. Inculpatul a plătit şi asigurarea medicală a martorei tot din banii lui. Pe drum, inculpatul i-a comunicat martorei că urmează să locuiască în Spania la mama inculpatului, persoană cu care va şi lucra în agricultură.

La 24 august 2004 martora şi inculpatul T. s-au deplasat în Bistriţa, pentru ridicarea paşaportului şi după ce acesta i-a fost înmânat martorei, i-a fost reţinut de inculpat, care i-a comunicat să se pregătească pentru a pleca, a doua zi în Spania.

În acea perioadă martora locuia în localitatea Cristeştii Ciceului la familia socrilor şi era despărţită în fapt de soţul său. Fără să comunice nimănui despre intenţia sa de a pleca în Spania, în împrejurările arătate anterior, martora a plecat la Beclean la 25 august 2004, anterior lăsând un copil în grija mamei sale şi unul în grija socrilor.

Partea vătămată martoră K.I.M. s-a întâlnit în parcul oraşului Beclean cu inculpatul T.A. Ioan, apoi s-au deplasat împreună în localitatea Coldău, de unde pleca autocarul ce avea s-o ducă în Spania. Când au ajuns la autocar, inculpatul a purtat discuţii cu unul dintre şoferii ce urmau să plece în cursă, comunicându-i că martora va călători până în localitatea Tarancon, unde va fi aşteptată de fraţii lui, care vor plăti şi biletul de călătorie.

La autocar partea vătămată martoră K.I.M. s-a întâlnit cu Ş.D.C. (zis B.), cu soţia acestuia, Ş.G.(poreclită C.) şi cu T.I. ( fostă S.), persoană ce i-a fost prezentată cu numele de M. Din discuţiile purtate de martoră cu Ş.G., cea din urmă i-a comunicat că şi ea pleacă în Spania şi că vor fi împreună. Cele trei au călătorit împreună până la vama din Ungaria, de unde Ş.G. a fost returnată în ţară, celelalte două fete continuându-şi drumul.

La destinaţie, în localitatea Tarancon, au fost aşteptate de inculpatul I.P.D. şi de încă o persoană pe care K.I.M. o cunoştea.

Cei ce le aşteptau pe fete s-au prezentat la şoferul autocarului şi au întrebat care sunt cele două fete trimise din Beclean, şoferul autocarului indicându-le pe martora K.I.M. şi T.I. zisă M.

Persoana ce-l însoţea pe inculpatul I.P.D. a achitat contravaloarea transportului pentru cele două fete şi le-a cerut să-l urmeze. Fetele s-au deplasat cu cei care le-au aşteptat în Spania, cu un autoturism ajungând în localitatea Santa Cruz de Sarsa, la locuinţa părinţilor inculpatului I.P.D., unde fetele au fost cazate. A doua zi, li s-a comunicat că vor începe lucrul, fără să li se dea detalii în legătură cu munca pe care o vor desfăşura, din discuţiile purtate acestea înţelegând că vor începe lucrul în ziua următoare. În ziua respectivă fetele au fost transportate în localitatea Perales de Tahunia unde, într-o parcare, s-au întâlnit cu numita A.D.C. care, le-a preluat şi le-a introdus în Clubul „M.P.” După cazarea fiecăreia din fete în câte o cameră sub supravegherea martorei A.D.C., fetelor li s-a solicitat să se îmbrace în ţinută de club. Înţelegând că trebuie să se prostitueze, martora K.I.M. a început să plângă şi să spună că nu doreşte să facă acest lucru. Pentru lămurirea acestei împrejurări, A.D.C. a sunat-o pe persoana care-l însoţea pe inculpatul I.P.D., aceasta purtând o discuţie cu K.I.M., încercând s-o convingă pe martoră să practice prostituţia, iar atunci când martora a continuat să refuze, a ameninţat-o că-i omoară familia, inclusiv pe copiii ei.

Cum martora nu avea nici bani şi nici paşaport (acesta fiindu-i reţinut în condiţiile arătate anterior), a început să practice prostituţia, întreţinând relaţii sexuale contra cost pe durata a trei zile, câştigul său totalizând 270 de euro, sumă de bani care a rămas la clubul în care martora lucra.

În club martora a întâlnit un cetăţean român din Timişoara cu numele de M., căruia i-a povestit despre situaţia în care se află şi modalitatea în care a ajuns în club, acesta oferindu-se să o ajute să plece din acel loc.

Conform înţelegerii, în dimineaţa zilei următoare, martora a ieşit din club şi s-a urcat în autoturismul condus de numitul M., deplasându-se la locuinţa lui, situată în altă localitate. La plecarea din club, fiind observaţi de patronul localului, M. i-a comunicat că fata pleacă cu el, deoarece a fost adusă în acel loc împotriva voinţei ei. După aproximativ o săptămână în care martora a locuit la locuinţa celui care a ajutat-o să plece din club, cu ajutorul acestuia, a găsit de lucru, ca menajeră, la o familie de spanioli şi s-a mutat la aceştia. După aproximativ trei săptămâni, martora s-a mutat în localitatea Fuentiduenia de Tajo, unde a lucrat ca menajeră, la 8 august 2006 revenind în ţară.

Pe perioda cât s-a aflat în club şi ulterior, martora K.I.M. a vorbit la telefon cu mama şi sora sa, cărora le-a spus ce a păţit şi le-a mărturisit frica de ce ar putea să păţească din partea celor ce au dus-o în Spania.

Într-o convorbire telefonică purtată în august 2008, mama martorei i-a mărturisit acesteia că a fost vizitată la domiciliu de inculpatul T.A.I., care i-a solicitat suma de 5.000 euro cu titlu de cheltuieli pe care le-ar fi făcut cu martora pentru ca ea să ajungă în Spania, ameninţând cu moartea şi răpirea copiilor dacă nu prezintă suma solicitată.

În toamna anului 2005 în timp ce se afla în Spania în localitatea Santa Cruz de Sarsa, martora K.I.M. s-a întâlnit cu persoana care a aşteptat-o la sosirea în Spania, care îl însoţea pe inculpatul I.P.D., aceasta a ameninţat-o cu un rău dacă nu urma să primească suma de 5.000 euro, pretinsă.

Partea vătămată K.I.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În martie 2005, partea vătămată martoră D.I.G., l-a cunoscut pe M.A.G. zis „G.”, prin intermediul sorei acestuia, N.G., cu care era prietenă. Aceasta ştia că el fusese plecat în străinătate de mai multe ori, în deosebi în Franţa. După mai multe discuţii, M.A.G. i-a propus martorei D.I.G. ca, împreună cu sora lui, să lucreze într-un club din Spania, ca damă de companie, calitate în care, trebuia să determine clienţii să facă consumaţie cât mai mare.

După ce martora s-a declarat de acord să lucreze în Spania ca damă de companie, „G.” s-a oferit să suporte cheltuielile legate de obţinerea paşaportului ei.

În acest sens, M.A.G. a contactat o altă persoană, care i-a transportat cu autoturismul său în Bistriţa, martora depunând actele necesare eliberării paşaportului, taxele aferente fiind plătite de M.A.G.

La 2 august 2005 martora şi-a ridicat paşaportul şi în localitatea Beclenuţ s-a întâlnit cu numitul M., care i-a comunicat că, a doua zi, va fi preluată de o persoană, în apropierea oraşului Beclean, care o va conduce la autocar pentru a se deplasa în Spania, urmând ca în Spania să fie aşteptată de către A.D.C., cu care va lucra împreună în acelaşi club.

Prin urmare, la 3 august 2005, martora D.I.G. s-a deplasat în locul stabilit, unde a fost aşteptată de aceeaşi persoană care a şi transportat-o cu maşina în Bistriţa, în vederea depunerii actelor pentru eliberarea paşaportului, ulterior martora fiind transportată cu autoturismul persoanei cu care s-a întâlnit în parcarea restaurantului „R.” din Beclean. În acea locaţie, însoţitorul martorei a vorbit cu şoferul autocarului, dându-i indicaţii cu privire la localitatea până la care martora va călători şi la persoana care o va aştepta. Martorei D.I.G. i s-a spus că în cazul în care va fi chestionată cu privire la destinaţie, să spună că merge la o cunoştinţă, iar după ce ajunge în clubul din Spania, să spună că lucrează pentru el.

Cu acelaşi autocar a călătorit şi numita G.D.F., care fusese transportată la locul de îmbarcare de către Z.A.

La ajungerea în Spania, D.I.G. a fost preluată dintr-o staţie Peco, situată lângă localitatea Tarancon, de către inculpatul I.P.D., care a transportat-o cu un autoturism în clubul de noapte „M.P.” din localitatea Perales de Tahunia, la intrarea în club martora fiind aşteptată de către A.D.C., care a şi condus-o în local. Martora a fost prezentată patronului clubului şi apoi i s-a comunicat că trebuie să practice prostituţia pentru a câştiga bani.

După descinderea sa în club, martora D. s-a acomodat greu cu programul şi activitatea acestuia, banii obţinuţi din întreţinerea relaţiilor sexuale fiind suficienţi doar pentru plata contravalorii cazării şi mesei (de 45 de euro pe zi).

După aproximativ o lună de zile de la descinderea sa în club, martora D. a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu un client marocan care plătise în acest sens, astfel că a fost certată de patronul clubului, iar a doua zi, aceasta a reuşit să fugă, însoţită de o fată din Iaşi, în localitatea Malaga unde, pentru a se putea întreţine, a spălat parbrize, iar la data de 31 octombrie 2005 a revenit în ţară, după ce a reuşit să adune banii necesari transportului.

Martora D.I.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

La începutul lunii februarie 2004, partea vătămată martoră C.A.S. s-a mutat la locuinţa inculpatului C.O.C. şi a început să trăiască cu el.

Pe inculpat martora îl cunoştea de dinainte, deoarece era prietenul surorii sale, sora martorei fiind trimisă în Spania tot de C.O.C., C.A.S. ştia că sora ei lucra într-un club din localitatea Tarancon ca „damă de companie”, activitate ce impunea să facă consumaţie cu clienţii şi să danseze, pentru munca prestată primind un procent din încasări. Pe timpul convieţuirii cu inculpatul C., acesta era sunat de C.A. (sora martorei C.A.S.) care se plângea că nu reuşeşte să facă bani pentru ca să-i trimită inculpatului.

Dată fiind relaţia tensionată dintre martoră şi tatăl ei, aceasta a solicitat inculpatului să o trimită şi pe ea în Spania, să lucreze la fel ca sora ei. După purtarea acestei discuţii, cu ocazia unei descinderi a inculpatului C. şi a martorei C.A.S. la un local din Beclean, aceştia s-au întâlnit cu Ş.D. zis B., cu R.S. zis S., cu C.V., cu P. şi cu Ş.G., ocazie cu care, în urma discuţiilor purtate, martora C.A.S. a dedus că, după împlinirea vârstei de 18 ani, va putea munci în Spania, împreună cu Gabi (Ş.G.), care i-a confirmat că şi ea este „damă de companie” într-un club unde mai lucrează şi alte fete din Beclean.

Inculpatul i-a spus martorei că poate pleca la muncă în acel local doar după împlinirea vârstei de 18 ani, astfel că imediat după ce martora a devenit majoră, ambii s-au deplasat la Bistriţa unde au depus actele necesare obţinerii paşapoartelor de către martoră, toate taxele fiind plătite de inculpat.

Sora martorei, numita C.A., a revenit în ţară cu puţin timp înainte ca aceasta să plece în Spania, din discuţiile purtate de surori reieşind că în Spania C.A. a practicat prostituţia, motiv pentru care a sfătuit-o pe A.S. să nu plece în Spania, pentru că va trebui să se prostitueze. A.S. nu a dat crezare spuselor sorei sale, fiind hotărâtă să lucreze în străinătate. După ce a hotărât să plece la lucru, inculpatul C. i-a cerut ca lunar să-i trimită câte 100-200 euro din ce va câştiga în club.

La data de 26 mai 2004 partea vătămată-martoră C.A.S. a fost condusă la parcarea din localitatea Beclean pentru a lua autocarul spre Spania de către inculpatul C., care a dat indicaţii şoferului autocarului cu privire la destinaţia martorei şi a faptului că ea urma să fie aşteptată de către G. (Ş.G.), care va achita contravaloarea transportului. Martorei, inculpatul i-a înmânat 100 de euro, pentru a avea pe drum. În apropierea localităţii Perales de Tahunia, martora a fost aşteptată de Ş.G. şi de A.D.C.. Cele două au condus-o pe martoră într-un club de noapte din localitatea Perales de Tahunia, comunicându-i că va lucra împreună cu ele. A doua zi dimineaţa, C.A.S. a fost prezentată patronului localului, pe nume F., ea înţelegând că trebuie să se prostitueze, aşa cum fac şi celelalte fete, lucru pe care l-a acceptat, deoarece „nu avea alternativă”.

În club martora a cunoscut şi alte fete din jud. Bistriţa - Năsăud care se prostituau pentru câte un proxenet : Ş.G., A.D., P.M. şi L.M.E.

Sub îndrumarea lui Ş.G., martora a început să practice prostituţia, urcând pe cameră cu diferiţi clienţi pentru a câştiga bani, potrivit regulilor de la club tarifele erau de 35-60 euro pentru 1/2 oră şi 60 - 120 euro pentru o oră. Din câştig, se achita pentru club o taxă de 40 euro pe zi pentru cazare şi masă.

La început martora a câştigat câte 150/200 euro pe zi, apoi a câştigat aproximativ câte 500 euro pe seară.

După o lună de zile, martora i-a trimis inculpatului suma de 800 euro pe numele lui B.L.U., în urma discuţiilor telefonice inculpatul confirmând primirea banilor.

Din sumele câştigate martora a trimis prin M.G. şi W.U. bani familiei sale, astfel cum şi celelalte fete din club trimiteau bani proxeneţilor lor.

Ulterior martora nu a mai trimis bani inculpatului C., aceasta comunicându-i telefonic inculpatului că nu-i va mai trimite vreun ban.

În vara anului 2004 în club au sosit şi alte fete din zona Becleanului, aşteptate la autocar de A.D. (D.), printre care şi K.I.M. şi S.I.. Cea dintâi nu s-a putut acomoda condiţiilor din local „plângea şi se certa” tot timpul.

În aceeaşi perioadă a sosit în club şi sora martorei, C.A., însoţită de D.S. Cele două surori au ajutat-o pe K.I.M. să plece din club, dându-i haine şi bani de cheltuială.

În vara anului 2005 în club au mai sosit şi D.I.G., T.R.P., B.D.C., Ş.S.C., care practicau prostituţia pentru câte un proxenet.

Împreună cu D.I.G. şi numita A., C.A.S. a plecat la un club din Malaga unde, după ce a stat aproximativ două săptămâni, a plecat cu un client pe nume M.D., cu care a locuit la Madrid, la locuinţa acestuia, timp de aproximativ 6 luni. În februarie 2006, martora s-a reîntors în clubul Perales de Tahunia unde a regăsit pe Ş.G., B.M. şi a întâlnit şi alte fete: C.R.L., C.P.S., V.A.E., care au practicat prostituţia o scurtă perioadă de timp, după care au plecat în România, necăjindu-se că „prietenii” lor fuseseră arestaţi.

După ce a mai stat în club aproximativ o săptămână, martora s-a mutat la prietenul ei, M.D. şi s-a reîntors în România în decembrie 2006.

Starea de fapt reţinută de instanţă, deşi contestată de inculpaţi s-a apreciat că reiese din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.

Astfel, sub aspectul primei învinuiri reţinute în sarcina inculpatului I.P.D. este relevantă declaraţia dată de martora L.M.E. care a relatat amănunţit împrejurările în care a ajuns să se prostitueze în Spania, precum şi despre celelalte fete care se prostituau în cluburile din Spania, în perioA. în care martora a lucrat acolo, despre legătura fetelor cu cei care le traficau.

Susţinerile acestei martore au fost confirmate şi cu declaraţiile date de martora Ş.G. (fila 365 şi urm. dos. u.p.), potrivit cărora, aceasta s-a prostituat în Spania în clubul”P.L.”, începând cu luna martie 2003, unde a găsit printre fetele din club şi pe M. şi I. „din B.” (L.M.E. şi P.E.C.) fete care se prostituau conform înţelegerii avute cu I.P.D., zis F. şi un frate al acestuia, fără ca martora Ş.G. să ştie prea multe amănunte despre înţelegerea lor (care era procentul care rămânea fetelor şi care era procentul încasat de cei pentru care acestea se prostituau). Martora a mai declarat că, la scurt timp de la sosirea în club a înţeles că se practica prostituţia şi că acest lucru îl făceau toate fetele care erau acolo. În acel club se prostituau şi minore, motiv pentru care în octombrie 2003, în urma unui control, patronii clubului “P.L.” au fost arestaţi.

După ce o perioadă a lipsit din club, la întoarcere (în vara - toamna anului 2003) martora Ş. a aflat că M. (L.M.E.) şi I. (prietena ei) s-au „ combinat” cu cetăţeni spanioli şi au plecat din club, situaţii cu care I.P.D. ar fi fost de acord (chiar le-ar fi dat ceva bani fetelor).

De asemenea, martorul Ş.D. Cosmin a declarat că după ce prietena lui (actuala soţie), Ş.G. (fila 144 şi urm. dos.urm.pen.) a împlinit 18 ani, au hotărât să lucreze în Spania, o perioadă de aproximativ 1 lună şi jumătate cei doi au locuit la rudele soţiei, ea lucrând într-un bar, iar el în construcţii şi agricultură. Deoarece câştigurile nu au fost satisfăcătoare, Ş.G. a ales să muncească în clubul “P.L.” ca şi damă de companie. Când aceasta a descins în acel local, acolo se aflau şi M. şi I. din Prundu Bârgăului (L.M.E. şi P.E.C.), precum şi alte fete : M. din Satu - Mare, D. din Beclean etc. Martorul a mai arătat că l-a însoţit pe I.P.D. zis F. în zona oraşului Tarancon, locuind o vreme la inculpat. Cei doi s-au deplasat împreună la clubul unde lucra şi soţia sa şi unde a aflat că M. şi I. sunt fetele care ar munci pentru inculpatul I., câştigul împărţindu-l cu el, acestea practicând de bună voie prostituţia, fără a fi forţate de nimeni.

Tot cu acea ocazie, Ş.D. a aflat şi că inculpatul I. ar fi suportat toate cheltuielile legate de paşaport, drum şi altele pentru cele două fete.

În acel club, martorul a văzut şi alte fete care practicau prostituţia pentru alte persoane(proxeneţi) : M., A.D.C., I., P., C.A., T., C.M. (care avea un comportament deviant), Ionela, etc. când a înţeles că şi prietena lui, (G.Ş.) practica prostituţia, martorul s-a supărat dar, în timp, supărarea i-a trecut.

Martorul a înţeles că toate fetele practicau prostituţia de bună voie, cu acordul prietenilor lor şi toate trimiteau bani în ţară (câştigaţi din prostituţie).

Martora A.D.C. (fila 50 şi urm. dos. de urm. pen.) a declarat că după ce s-a lăsat de şcoală, în ianuarie 2003, a dansat o perioadă într-un bar din Alba Iulia, câştigând aproximativ 420 de euro, bani folosiţi pentru a-şi întocmi paşaportul, după împlinirea vârstei de 18 ani, în iulie 2003 plecând în Spania cu un autocar al firmei „B.” Ajunsă în Spania, prin intermediul unor prieteni, a ajuns la un club din localitatea Tarancon unde s-a întâlnit cu Ş.G. din Beclean, cu care călătorise şi pe autocar. În acel club, martora a precizat că le-a găsit pe M. şi I., două fete din judeţul Bistriţa - Năsăud (L.M.E. şi P.E.C.), pe lângă multe alte fete, din toate colţurile ţării şi a lumii, care practicau prostituţia.

Martora a precizat că nu cunoaşte modul în care fetele au ajuns în club să se prostitueze şi nici nu ştie pentru cine anume o făceau.

Referitor la sumele de bani câştigate de cele care practicau prostituţia, aceeaşi martoră a precizat că sumele de bani pentru practicarea relaţiilor sexuale erau negociate, ajungându-se şi la un câştig de aproximativ 400 euro pe zi, din care aproximativ 12-15 euro se opreau pentru cazare, tarifele fiind de 30 de euro pentru o jumătate de oră şi 50-60 euro pentru o perioadă mai mare.

Despre prezenţa în clubul “P.L.” din localitatea Tarancon din Spania a numitei M. (L.M.E.) a declarat şi martora M.C.A. (fila 243 şi urm. dos.urm.pen.), aceasta precizând că atunci când a întâlnit-o pe M., era însărcinată şi că iniţial o întâlnise în Beclean, într-un bar, alături de Ioana (care era din acelaşi sat cu M.), şi totodată că acestea lucrau „ pentru F.”

Şi martora R.M.E. (fostă L.) a confirmat prezenţa M. (L.M.E.) în clubul de noapte din Tarancon unde a fost şi ea dusă pentru a se prostitua, M. fiind cea care i-a explicat, la cererea lui “F.” cum trebuie să se comporte, banii pe care fetele îi câştigau fiind din „prostituţie şi consumaţie”.

Martora a precizat şi că M. a rămas, la un moment dat, însărcinată şi că i-a comunicat că doreşte „să fugă de la F.” şi să lucreze „pe cont propriu”.

Audiată în instanţă (fila 606-607) martora a mai precizat, în legătură cu L.M.E., că aceasta i-a comunicat că a fost forţată să vină în club şi să practice prostituţia, că a vrut să plece, dar nu a fost lăsată de către “F.”

În ce priveşte învinuirea reţinută în sarcina inculpatului I.P.D. cu privire la partea vătămată martoră K.I.M., probele administrate în cauză au făcut dovada temeiniciei învinuirii sale. Astfel, în afara declaraţiei detaliate date de K.I.M. pe parcursul urmăririi penale (fila 109) în care aceasta a învederat detaliat condiţiile şi împrejurările în care a ajuns să se prostitueze în Spania, persoanele ce se aflau în acea perioadă în clubul Perales de Tahunia şi care erau ocupaţiile lor, discuţiile purtate de martoră cu acele persoane, potrivit declaraţiei date de martora M.N.M. (fila 343 dos.urm. pen. şi fila 602 dosar instanţă) K.I.M. a fost „păcălită” să plece în Spania la lucru, pentru ca, apoi, să fie obligată să practice prostituţia, K.I.M. a sunat-o pe sora sa după aproximativ o săptămână şi i-a comunicat că este obligată să practice prostituţia, cerându-i să-i spună mamei” să facă ceva pentru a o scoate din acel club”. Totodată, K.I.M. i-a dat amănunte despre persoanele cu care a călătorit (G.C. şi I.). Ulterior, K.I.M. a sunat-o din nou pe sora sa şi i-a comunicat că a reuşit să fugă din club, că locuieşte într-un sat, dar că îi e frică să iasă în oraş pentru a nu se întâlni cu cel care a dus-o în Spania, cu atât mai mult cu cât, întâlnindu-se într-o împrejurare cu G.C.(Ş.G.), aceasta i-a reproşat plecarea din club şi că s-au cheltuit bani pentru ca ea să ajungă în Spania.

În august 2005, în timp ce martora se afla la domiciliul mamei sale, T.A., însoţit de o persoană, le-a vizitat, solicitând plata unor bani (500 euro) pentru cheltuiala avută cu obţinerea actelor şi transportul în Spania a numitei K.I.M.

Audiată în instanţă, această martoră a precizat că în decembrie 2010 inculpatul I.P.D. a fost acasă la părinţii ei şi ai martorei K.I.M., ocazie cu care inculpatul i-a sugerat mamei sale ca atunci când va fi chemată la tribunal să spună că a fost obligată de către „domnul S.” (poliţistul ce a consemnat declaraţia) să declare în sensul pe care îl făcuse deja.

Martora M.M., mama părţii vătămate K.I.M. (fila 352 dos. urm. pen şi fila 604 dos. instanţă) a declarat că fiica sa a ajuns într-un club de noapte din Spania „dusă de către T.A.”, aspecte pe care le cunoaşte din relatările acesteia, iar ulterior ea a reuşit să fugă din club, lucrând ca menajeră. În august 2005, T.A. a vizitat-o pe martoră, solicitând suma de 5.000 euro, bani cheltuiţi de el pentru plecarea lui I.M. în Spania. După revenirea în ţară a părţii vătămate în august 2006, i-a povestit mamei ei despre împrejurările în care a ajuns în Spania, ştiind că merge la cules de struguri, iar apoi a fost nevoită să se prostitueze pentru câteva zile, reuşind să fugă din club cu ajutorul unui bărbat pe nume M. Cât timp se afla în Spania, fraţii lui A. au contactat-o pe partea vătămată şi au ameninţat-o, cerându-i 5.000 euro „ca s-o lase în pace” (aceeaşi sumă care i se ceruse şi martorei de către T.A.).

Prin declaraţia dată de către martorul F.A. (fila 355 şi urm. dos.urm.pen.) acesta a susţinut aceleaşi împrejurări relatate şi de către martora M.M. (cu precizarea că martorul este concubinul lui M.M.).

Prezenţa părţii vătămate martore K.I.M. în Spania în clubul Perales de Tahunia a fost confirmat de martora C.A.S. (fila 92 şi urm. dos.urm. pen. şi filele 876, 877 dos. fond) aceasta a precizat şi că partea vătămată a venit în club însoţită de S.I. şi că nu s-a A.ptat condiţiilor, „producând” într-o săptămână doar 200-300 euro şi că „tot timpul plângea şi se certa cu I. că a ajuns în club”.

Şi prin declaraţia dată de A.D.C. (fila 56 verso dos.urm.pen.) aceasta a confirmat că în vara anului 2004 în club a venit S.I. şi totodată şi K.I.M., că aceasta din urmă a stat doar o săptămână în local, după care „a plecat (…) cu un client”.

De asemenea, prin declaraţia dată la 22 mai 2007 (fila 144 verso dos.urm.pen.) de către Ş.D., astfel cum s-a consemnat şi anterior, martorul a precizat că l-a întâlnit pe I.P.D. în oraşul Tarancon şi a locuit o vreme la inculpat şi împreună cu el s-a deplasat la clubul în care lucra şi soţia sa (G.Ş.), aflând că M. şi I. sunt fetele care ar munci pentru inculpatul I., împărţind câştigul cu el.

Prezenţa Ioanei (K.I.M.) în club a fost confirmată şi de declaraţia dată de martora D.S.V. (fila 215 dos.urm. pen.) care a precizat că „în club a mai venit o fată din Beclean, trimisă tot de către unul din băieţii din Beclean, pe nume Ioana”, care, după ce s-a prostituat aproximativ o săptămână, a fugit cu un român şi nu a mai revenit în club.

Prin declaraţia dată de T.R.P. (fila 217 şi urm. dos.urm.pen.) aceasta a precizat că în lunile august - septembrie 2005 s-a întâlnit cu K.I.M. (pe care o cunoştea deoarece erau consătene) în satul Fuentiduenia de Tajo şi din discuţiile purtate a reieşit că martora K.I.M. a lucrat în clubul „M.P.” şi într-un club din satul Rivas Vasia Madrid, martorei fiindu-i frică să precizeze prin intermediul cui a ajuns în S.T.R.P. aflase de la numita C. (aflată şi ea în club) că anterior sosirii ei în club, K.I.M. (o fată din judeţul ei) a fost şi ea acolo, adusă de „G.” (Ş.G.), care o şi controla.

Audiată în instanţă şi menţinând declaraţia dată la urmărirea penală (fila 460), această martoră a declarat că nu cunoaşte pe părţile vătămate din prezentul dosar (inclusiv pe K.I.M.).

Şi martora M.C.A. (fila 243 şi urm. dos.urm.pen.) a precizat că, ajungând în Spania, într-un club de noapte din oraşul Tarancon, numit „P.L.”, a întâlnit mai multe fete : L.M., A.D., M. (care era gravidă) printre care şi pe „o fată Ioana” care era din acelaşi sat cu M., din zona Bistriţei şi care „lucra pentru F.” şi la sfârşit de săptămână A., C., F. şi B. veneau la club pentru a-şi ridica banii” pentru fete”.

Potrivit declaraţiei date de martora S.I. (fila 287 şi urm. dos.urm.pen.) aceasta a plecat să lucreze într-un club din Spania situat în Arganda, cu ajutorul soţilor Ş.G. (zisă C.) şi Ş.D. (zis B.) deplasarea a făcut-o cu un autocar al firmei B., din Coldău, la 25 august 2004, pe autocar martora întâlnindu-se cu K.I.M. cu care a discutat, din discuţii reieşind că fetele se deplasau la acelaşi club, la sosire S.I. a fost aşteptată de D. (A.D.C.), care le-a transportat şi pe ea şi pe K.I.M. la clubul din Arganda, unde martora S.I. s-a prostituat. Referitor la K.I.M., S.I. a mai arătat că, după aproximativ o săptămână de la instalarea lor în club, „a fugit cu un român mai în vârstă şi cu nişte spanioli necunoscuţi”.

Iniţial, martora nu a precizat pentru cine se prostitua K.I.M., la întrebarea legată de persoana care a ajutat-o să plece în clubul din Arganda, K.I.M. nu a indicat o persoană anume, arătând doar că e „o persoană din Beclean”.

În aceeaşi declaraţie, S.I. a precizat că martora K.I.M. i-a spus că a fost trimisă în club de „A. din Beclean”, acesta finanţându-i plecarea, fără să-i dea amănunte legate de suma ce o datora „ finanţatorului”.

În declaraţia dată de Ş.G. (fila 374 dos.de urm. pen.) aceasta a precizat că, din discuţiile purtate de ea cu A.D. şi S.I., a dedus că împreună cu S.I. în club a sosit şi altă fată (K.I.M.) „trimisă de A.” care „s-a îmbătat şi a făcut scandal”, fiind dată afară din club de patron, ea plecând „cu un spaniol”. De la celelalte fete aflate în club martora a dedus că această fată nu a reuşit să „facă bani” nici pentru a plăti datoriile avute la club.

Şi în ce priveşte învinuirea reţinută în sarcina inculpatului C.O.C. cu privire la partea vătămată C.A.S., s-a apreciat că probele administrate în cauză sunt de natură a face dovA. temeiniciei învinuirii aduse.

Astfel, această martoră a relatat detaliat (fila 92 şi urm. dos.urm.penală) condiţiile în care s-a mutat la inculpat acasă (care era prietenul sorei ei, C.A.) începând să convieţuiască cu acesta, împrejurările în care, la solicitarea ei de a lucra în aceeaşi modalitate cu sora ei (damă de companie în club), în prezenţa mai multor persoane (la un suc), anterior ca partea vătămată să împlinească 18 ani, i s-a comunicat de către inculpatul C.C. că „va merge cu G.” (Ş.G., fostă N.) în acelaşi loc din Spania, după ce va împlini 18 ani, pentru a lucra ca şi „damă de companie”. Cel care a sprijinit-o în obţinerea actelor necesare şi i-a finanţat plecarea în Spania a fost inculpatul C., martora declarând - în conformitate cu cele reţinute deja de către instanţă - că doar în Spania a aflat că trebuie să se prostitueze, făcând acest lucru pentru că nu avea altă alternativă.

De altfel, martora C.A.S. a declarat detaliat aspecte legate despre modul de funcţionare al clubului, despre persoanele aflate în club şi tarifele practicate, despre banii pe care fetele îi trimiteau în ţară şi căror persoane.

Audiată în instanţă (fila 873 şi urm.) martora a declarat că menţine declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, susţinând însă că nu a practicat prostituţia în clubul din localitatea Perales de Tahunia, ocupându-se doar cu practicarea dansului” fără să facă altceva”. Totodată, martora a declarat că nu o cunoaşte pe A.D.C., dar că o cunoaşte pe Ş.G. (fostă N.), care practica prostituţia în acelaşi club. Deşi a precizat că nu o cunoaşte pe numita A., C.A.S. a declarat că s-a deplasat împreună cu ea la oficiul poştal de unde A. a trimis nişte bani, ocazie cu care şi ea a remis datoria pe care o avea la inculpatul C., bani ce au fost trimişi altei persoane la iniţiativa lui Andronic, care-i cunoştea mai bine pe „băieţii respectivi” şi care i-a dat asigurări că banii îi vor parveni inculpatului.

De asemenea, martora a declarat şi că nu o cunoaşte pe D.S.V. şi că în discuţia purtată în urmă cu câteva luni, sora ei, C.A., a învăţat-o să declare în defavoarea inculpatului, lucru pe care ea nu-l doreşte, apreciind că inculpatul i-a făcut „un bine”.

Despre declaraţiile de la urmărirea penală martora a precizat că a semnat fără să le citească, dar şi că „poliţistul ce a dictat declaraţia, a dictat ce a declarat ea”.

Martora a mai declarat în instanţă şi că iniţiativa de a merge la lucru în Spania i-a aparţinut lui Ş.G., care i-a facilitat intrarea în club, inculpatul doar împrumutând-o cu bani pentru deplasare. În Spania, martora a susţinut că a fost aşteptată de către „G. şi D.A.” şi iubita şefului localului, de asemenea, a precizat că nici ei şi nici altor fete, aflate în local nu li s-a impus să se prostitueze, cele care o făceau, o făceau fără a li se impune, dar „lucrau” pentru cineva din ţară (exemplu, G. lucra pentru B.).

Cu toate că a declarat că fetele nu erau obligate să lucreze în acel club, C.A.S. a precizat că a ajutat-o pe K.I.M. să plece din club, spunând că pleacă la cumpărături, dar ajutând-o să-şi scoată bagajele şi să plece efectiv, urcând-o în autocar, K.I.M. temându-se să nu fie bătută de „ Dana, Gabi şi Ionela”, colegele ei de cameră.

Martora a confirmat prezenţa în club a numitei D., menţinând declaraţia cu privire la persoana care a trimis-o pe aceasta în club şi pentru care ea se prostitua.

În ce o priveşte pe ea, martora a apreciat că nu s-a prostituat pentru inculpatul Ciobotar, susţinând că aceste aspecte le-a declarat şi la urmărirea penală, dar nu a fost luată în seamă.

Despre prezenţa în clubul Monte Perales de Tahunia a părţii vătămate C.A.S. a confirmat şi martora A.D.C. (fila 56) care a declarat că aceasta a stat mai mult timp în club, sosind în vara anului 2004, fără însă ca A.D.C. să o aştepte la autocar.

În declaraţia dată la urmărirea penală (fila 109 şi urm.) martora K.I.M. a arătat că în clubul Perales de Tahunia erau, pe lângă alte fete şi surorile C. (din Rodna), A.S. şi A., care i-au spus că au fost aduse în club de „băieţii din B.” şi că au scăpat de ei plătind 5.000 euro.

Potrivit celor declarate de martorul Ş.D.C. (fila 144 şi urm.) la Clubul M.P. din Spania, unde şi soţia sa a muncit mai mult timp, lucrau mai multe fete : P. prietena lui R., I. prietena lui T.P.B., C.A. prietena lui C., A.D., R., prietena lui S. şi altele. În continuare martorul a arătat că „toate se aflau de bună voie şi cu acordul prietenilor cu care stăteau împreună” în acel club şi toate trimiteau bani prietenilor lor, din România” probabil banii obţinuţi din practicarea prostituţiei”.

Şi M.C.I.A., în declaraţia dată la 9 mai 2005 (fila 172 verso) a apreciat că în clubul din oraşul Tarancon din Spania, în care a fost obligată să se prostitueze, se mai aflau 7 fete din România: D. din Beclean, M. din zona Becleanului, A. din Beclean, G. din Beclean, M. din Satu Mare, R. din Beclean.

Şi martorul M.D. (fila 175 dos.urm. pen.) a declarat că în anul 2005, aflându-se în Spania, unde lucra din 1998, a cunoscut-o pe C.A.S., care i-a spus că era dansatoare la un club din Perales de Tahunia, căutând-o în club şi după mai multe vizite la local, i-a cerut să se mute la el „deoarece acolo se practica prostituţia” şi el nu era de acord ca ea să rămână acolo. După ce A.S. s-a mutat la el, i-a povestit că a ajuns în Spania prin intermediul sorei ei, A., care „de asemenea, se prostitua la acea dată în clubul respectiv”.

Martorul a mai arătat că în acel club a cunoscut şi alte fete care „de asemenea” se prostituau : N.G., C.P.S., S.I., B.M., D.I.G. şi A.D.C.

În declaraţia dată de C.A., sora lui C.A.S. (fila 177 şi urm.), aceasta a arătat că s-a prostituat în Spania la îndemnul lui C.C., care a convins-o şi pe sora ei „să producă pentru el, prostituând-o şi pe ea”.

La fila 184 dos.urm.pen., aceeaşi martoră a arătat că în iunie 2004 a aflat că sora ei, S., a fost trimisă în Spania de către C.C. În iulie 2004 S. a sunat acasă, i-a spus că e bine şi că i-a „predat lui B.” 2.000 de euro de pe urma practicării prostituţiei, scăpând de el şi că „lucrează pe cont propriu”. După ce a primit banii de la A.S., A. a plecat în Spania, în Arganda pentru o lună pe cont propriu. În clubul de noapte din Arganda, unde lucra A.S. era patron un spaniol mai în vârstă cu numele de F., în acel club prostituându-se în diferite perioade de timp : D.A., N.G., P. şi I., A. şi I.

La 31 mai 2004, aceeaşi martoră (fila 191 dos.urm. pen.) a precizat că pe perioA. cât ea era plecată, C. a dus-o pe C.A.S. (minoră la acea dată) la Beclean, obligând-o să practice relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, din banii obţinuţi întocmindu-i paşaportul şi trimiţând-o în străinătate pentru a se prostitua.

La 10 mai 2006 (fila 196 şi urm.) martora C.A. a arătat împrejurările în care, după arestarea inculpatului C.C., la sfârşitul lunii februarie 2006 începutul lunii martie 2006, s-au făcut presiuni asupra sa de către rudele inculpatului şi prietena lui pentru ca martora să schimbe declaraţiile date până la acea dată (care-l incriminau pe inculpat), promiţându-i şi sume mari de bani.

La filele 199 şi 200 dos.de urm.pen. prin declaraţia martorei C.A. aceasta a precizat că, la solicitarea lui C.I. şi numitei E. (prietena inculpatului C.O.C.), în schimbul sumei de 2.000 euro, a dat o declaraţie la avocatul inculpatului, în Năsăud, prin care a declarat neadevărat în legătură cu împrejurările ce-l incriminau pe O.C., martora motivând schimbarea declaraţiei pentru a-şi putea recupera banii remişi inculpatului când practica prostituţia( apreciaţi la 3.000 euro).

Martora D.S.V. (fila 213 şi urm.) a arătat că la începutul lunii iulie 2004 s-a întâlnit în Rodna cu C.A. care i-a povestit că a fost trei luni în Sania şi s-a prostituat pentru C.C. din Beclean. Martora a precizat că deja la acea dată ştia că sora mai mică a lui C.A., pe nume A.S., se afla într-un club de noapte din Arganda al cărui patron se numea F. Deplasându-se în acel club, martora a găsit-o pe sora lui A. care avea numele de scenă „A.”, care i-a spus că a fost trimisă la acel club de C.C. căruia ar fi trebuit să-i trimită 1.000 euro „din prostituţie”.

Tot din spusele lui A. a aflat că atunci când ea a mers în februarie sau martie 2004 pentru prima dată în Spania, a mers împreună cu G., astfel că A. o cunoştea pe această G.

Şi martora T.R.P. (fila 217 şi urm. urm.pen.) a declarat că, sosită în clubul Monte Peales din apropierea oraşului Tarancon, la începutul anului 2005 le-a găsit pe „G., I., A., C., M.A. şi L.” fete cu care a mai lucrat în club şi înainte (cu ocazia primei plecări în Spania, în primăvara lui 2004).

În instanţă martora a declarat că menţine declaraţia dată la urmărirea penală, dar a precizat că nu le cunoaşte pe L.M.E., A.D.C., C.I.M., C.A.S., D.I.G. şi nici pe Ş.D.C.

Martora Ş.S.C. (fila 234 şi urm. dos.urm.pen.) a declarat că a plecat în Spania pentru a se prostitua la insistenţele lui A., fiindu-i frică de ce ar putea păţi din partea acestuia şi a fraţilor lui, la data de 1 iunie 2005, din Beclean, călătorind pe autocar cu A.D., că au fost cazate la părinţii lui A. unde au stat aproximativ 2-3 ore, iar apoi au fost transportate într-un club de noapte ai cărui patroni se numeau S. şi F., unde a practicat, alături de alte fete, prostituţia. La sosirea în club a găsit peste 20 de fete, câteva fiind din judeţul Bistriţa - Năsăud, printre care şi „una pe nume A., cred că de la Bistriţa, din Sângeorz Băi, după cum spunea ea”.

În urma discuţiilor dintre martoră şi C.A.S. (A.) aceasta i-a spus că a ajuns în clubul lui F., prima dată, prin intermediul altui băiat din Beclean, pe nume C.C.

În declaraţia dată de martora P.M. (fila 282 şi urm. dos.urm.pen.), aceasta a arătat că a plecat în Spania în 29 aprilie 2004 din Beclean, pentru a se prostitua, la insistenţele lui T.A.I., călătorind pe drum împreună cu A.D.C. care şi ea se prostitua, după cum a aflat din discuţiile purtate că a ajuns în clubul M.P. de lângă Madrid unde a găsit mai multe fete din Beclean, care se prostituau, printre care pe G. din Beclean şi C.A.S. din Rodna.

Prezenţa în clubul de noapte din Arganda (al cărei patron era F.), a martorei C.A.S. este confirmată şi de martora S.I. (fila 287 şi urm. dos.urm.pen.) care a precizat că la sosirea sa, în club se aflau şi trei fete din Rodna, din care două erau surori (şi se numeau A. şi A., iar cealaltă se numea S.). Totodată martora a mai arătat şi că la plecarea ei în ţară, la 15 noiembrie 2004, în club au rămas N.G., D.A. şi cele 2 surori din Rodna.

Şi D.I.G. (fila 102 şi urm.) a declarat că la sosirea ei în clubul Monte Perales a găsit-o printre fete şi pe „A.” din Rodna şi că fetele se prostituau.

Potrivit declaraţiei date de L.M.E. (fila 301 şi urm.) plecată în Spania pe la mijlocul lunii mai 2004 şi ajunsă în clubul din localitatea Perales de Tahunia pentru a se prostitua, după aproximativ o lună de zile de la sosirea ei în club (prin iunie 2004), a mai sosit o fată pe nume A. din Rodna (C.A.S.), care i-a spus că are un prieten pe nume C. din Beclean, „care a trimis-o în Spania la G.C. pentru a se prostitua”.

În declaraţia dată la urmărirea penală de către Ş.G. (fostă N., poreclită C.) aceasta a precizat că în Clubul M.P. din Spania a sosit din România, în prima jumătate a anului 2004 ( înainte de sosirea lui P.M.) o fată pe nume „A.”, sora lui C.A., pe nume C.A.S., „ajutată de C.C., pe atunci prieteni”. Martora a arătat expres că toate fetele venite în club în modalitatea arătată au practicat prostituţia.

Audiate în instanţă (filele 608 - 609 şi filele 610), martorele G.P. şi B.N., surorile martorelor C.A. şi C.A.S., au declarat că cele două nu li s-au plâns niciodată că ar fi fost obligate să practice prostituţia în perioA. cât au fost în Spania, că Ancuţa a fost prietenă cu C.C., prezentându-l ca pe soţul ei. În ce priveşte banii pe care A.S. i-a trimis inculpatului din Spania, martorele au arătat că aceştia au reprezentat exact suma cu care inculpatul a împrumutat-o pe A.S., sora lor, pentru a putea ajunge în Spania (pentru acoperirea cheltuielilor legate de transport şi obţinerea paşaportului).

În ce priveşte învinuirea reţinută în sarcina inculpatului I.P.D. cu privire la partea vătămată-martoră D.I.G., s-a apreciat de asemenea, că probaţiunea administrată în cauză a făcut dovA. temeiniciei acuzei aduse.

Audiată doar pe parcursul urmăririi penale (f. 102 şi urm.) martora D.I.G. a declarat că în iunie 2005, numitul M.A.G. le-a propus atât ei cât şi sorei lui, G.N., să meargă la muncă într-un club de noapte din Spania, ţinut de un prieten al unei cunoştinţe din Beclean, ca damă de companie, calitate care implica doar a determina clienţii să facă consumaţie. Propunerea făcută implica şi împărţirea câştigurilor obţinute de fete cu M.A.G. zis G. După acceptul dat de martoră, M.G. s-a oferit s-o ajute să obţină paşaportul, sens în care a apelat la un prieten al său, care le-a asigurat celor doi transportul în Bistriţa, cheltuielile legate de obţinerea paşaportului fiind suportate de M.G.. La o zi după obţinerea paşaportului, la 3 august 2005, martora a plecat spre Spania, fiind aşteptată de numita D., cheltuielile legate de transport fiind achitate din ţară. Pe durata călătoriei D.I.G. a fost însoţită de o fată care s-a recomandat cu numele de A. (G.D.F.) şi care a fost însoţită la autocar de către Z.A. zis D., care le-a şi făcut cunoştinţă, spunându-le să aibă grijă pe drum una de alta, pentru că merg în acelaşi loc. Ajunsă în Spania, martora D. a fost aşteptată în parcare de către inculpatul I.P.D. (zis F.), persoană pe care martora o cunoştea din ţară. Inculpatul I. a transportat-o pe martoră într-un club de noapte ”M.P.” din localitatea Perales de Tahunia. La club, martora a fost luată în primire de către A.D.C. care i-a făcut cunoştinţă, cu patronul clubului şi apoi i-a explicat că trebuie să se prostitueze pentru a câştiga bani, aşa cum făceau toate fetele din acel bar.

Cu toate că asupra martorei s-au făcut presiuni pentru a se prostitua, de către, care a apelat-o telefonic în acest scop, aceasta a refuzat să facă acest lucru, neputându-se A.pta condiţiilor din club. Pe perioda cât a lucrat în club, de aproximativ o lună de zile, martora a obţinut bani doar din consumaţia clienţilor, astfel că nu i-a remis numitului G. nici datoria legată de transport şi obţinerea paşaportului şi nici suma pretinsă de acesta (de jumătate din câştig).

Ulterior, D.I.G. a fugit din club însoţită de o altă fată din Iaşi şi a ajuns în Malaga, unde o perioadă a spălat maşini într-o parcare auto, reuşind să strângă banii necesari pentru a se întoarce acasă, la 31 octombrie 2005.

Prezenţa în clubul M.P. a părţii vătămate-martore D.I. a fost confirmată şi prin declaraţia dată de C.A.S. (fila 92 şi urm. dos. urm. pen.), potrivit căreia, în vara anului 2005, a venit, trimisă din România A. (D.I.G.), preluată de la autocar de D.A., ea A.ptându-se programului clubului şi mergând cu clienţii pe cameră pentru a întreţine relaţii sexuale.

După aproximativ o lună de zile, martora a susţinut că împreună cu D.I. şi o fată din Iaşi (A.), au plecat într-un club din Malaga, unde C.A.S. a stat doar două săptămâni, plecând din club cu un client.

Şi martorul M.D. (fila 175 şi urm.) a confirmat prezenţa în clubul din Perales de Tahunia a lui D.I. din Bistriţa, în vara anului 2005, alături de alte fete, fără să poată preciza în ce modalitate au ajuns acele fete în club.

În baza probelor administrate în cauză s-a apreciat că fapta inculpatului I.P.D. de a transporta şi caza pe L.M.E. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe o durată de aproximativ 9 luni de zile şi însuşirea sumelor de bani obţinute de această parte vătămată martoră a întrunit elementele constitutive a infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului I.P.D. de a transporta şi caza pe partea vătămată constituită martor K.I.M. în scopul exploatării ei prin practicarea prostituţiei, după ce anterior aceasta fusese recrutată prin fraudă în acelaşi scop cu promisiunea unui loc de muncă în străinătate a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat de a o primi şi transporta pe partea vătămată constituită martoră D.I.G. sub pretextul găsirii unui loc de muncă în străinătate în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei a întrunit în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului C.O.C. de a recruta pe partea vătămată martoră C.A.S. în perioA. cât aceasta era minoră şi de a-i asigura transportul în Spania, în scopul exploatării ei prin practicarea prostituţiei, a întrunit în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii I.P.D. şi C.O.C.

Inculpatul I.P.D. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind comise de acesta, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, nefăcându-se dovada că a constrâns victimele, care au plecat benevol în Spania, să practice prostituţia.

Inculpatul a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Inculpatul C.O.C. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 19/A din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondate, ambele apeluri formulate în cauză.

A reţinut, în esenţă, că probele administrate au dovedit săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, care au avut un mod identic de operare în sensul că în toate cazurile persoanelor vătămate li se promitea sprijin pentru găsirea unor locuri de muncă oneste în Spania, alte persoane se ocupau de transportul acestora, după care victimele erau plasate în cluburi în vederea practicării prostituţiei.

Referitor la pedepsele aplicate, s-a apreciat că acestea sunt just individualizate, reflectând gradul de pericol social concret al faptelor comise.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.O.C. şi I. (fost T.) P.D.

Inculpatul C.O.C. a solicitat admiterea recursului şi achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., argumentând că fapta nu există, iar în subsidiar să se constate că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind intenţia. Tot cu caracter subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei.

În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 14 C. proc. pen.

Inculpatul I.P.D. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că este întemeiat, în parte, doar recursul inculpatului C.O.C., sub aspectul individualizării pedepsei, celelalte critici nefiind fondate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul C.O.C., Înalta Curte constată că acesta, într-o primă critică, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., dar a solicitat achitarea atât în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), cât şi în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii).

Solicitării de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. îi corespunde cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. (grava eroare de fapt), însă aceasta nu este întemeiată.

Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă şi menţinută în apel, în baza probelor administrate, care au dovedit atât existenţa faptei săvârşite de inculpat, cât şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii.

Partea vătămată C.A.S. a arătat (fila 92 şi urm. dos.urm.penală) că i-a solicitat inculpatului C. sprijinul de a lucra în aceeaşi modalitate cu sora ei (damă de companie în club), anterior ca partea vătămată să împlinească 18 ani, inculpatul afirmând că „va merge cu G.” (Ş.G., fostă N.) în acelaşi loc din Spania, după ce va împlini 18 ani, pentru a lucra ca şi „damă de companie”. Cel care a sprijinit-o în obţinerea actelor necesare şi i-a finanţat plecarea în Spania a fost inculpatul C., aflând doar în Spania a aflat că trebuie să se prostitueze, făcând acest lucru pentru că nu avea altă alternativă. În același sens este şi declaraţia sorei victimei, martora C.A. (fila 177 şi urm., 184 dos.urm.pen), aceasta arătând că inculpatul C.C. a convins-o şi pe sora ei „să producă pentru el, prostituând-o şi pe ea” şi că în iunie 2004 a aflat că sora ei, S., a fost trimisă în Spania de către C.C. La fel, martora D.S.V. (fila 213 şi urm.) a arătat că a găsit-o pe C.A.S. într-un club de noapte din Arganda al cărui patron se numea F., că avea numele de scenă „A.” şi i-a spus că a fost trimisă la acel club de C.C. căruia ar fi trebuit să-i trimită 1.000 euro „din prostituţie”.

În declaraţia dată la urmărirea penală de către Ş.G. (poreclită C.) a confirmat că în prima jumătate a anului 2004 în Clubul M.P. din Spania a sosit din România, sora lui C.A., pe nume C.A.S., zisă A. „ajutată de C.C., pe atunci prieteni”. Martora a arătat expres că toate fetele venite în club în modalitatea arătată au practicat prostituţia. Martora L.M.E. (fila 301 şi urm.) a confirmat momentul şi locul sosirii în Spania a numitei A. din Rodna (C.A.S.), care i-a spus că are un prieten pe nume C. din Beclean, „care a trimis-o în Spania la G.C. pentru a se prostitua”.

Deşi partea vătămată C.A.S. a revenit asupra declaraţiei sale din cursul urmăririi penale, Curtea a arătat că declaraţia dată în instanţă este nesinceră cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei ca urmare a contradicţiilor evidente existente în conţinutul ei (afirmaţia că nu o cunoaște pe martora Andronic, deşi a afirmat apoi că împreună cu aceasta s-a deplasat pentru a trimite bani inculpatului C. prin intermediul lui T.A., negarea practicării prostituţiei în ciuda declaraţiilor consistente şi multiple în acest sens a celorlalţi martori), existând presupunerea că asupra acesteia s-au făcut presiuni de felul celor la care a fost supusă şi sora ei, martora C.A. pentru a-şi schimba depoziţiile (fila 196 şi urm., filele 199 şi 200 dos.urm.pen).

Aceeaşi martoră C.A.S., audiată de prima instanţă, a arătat cum a trimis inculpatului C.O.C. suma de 800 euro dobândită din practicarea prostituţiei.

În consecinţă, ambele instanţe au apreciat, în mod corect, că fapta inculpatului C.O.C. de a o recruta pe partea vătămată C.A.S. în perioda când aceasta era minoră şi de a-i asigura transportul în Spania, în scopul exploatării ei prin practicarea prostituţiei, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Înalta Curte apreciază, însă, ca întemeiată critica formulată de acelaşi inculpat privind individualizarea pedepsei aplicate (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.).

Pedeapsa trebuie să reflecte gradul concret de pericol social al faptei comise şi, pentru asigurarea scopului preventiv şi educativ, trebuie să existe o proporţionalitate între acest grad de pericol, consecinţe şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Înalta Curte reţine că inculpatul C.O.C. nu are antecedente penale, a săvârşit o singură infracţiune, câştigul obţinut a fost redus, comparativ cu situaţia celuilalt inculpat, care a săvârşit trei infracţiuni, a obţinut venituri substanţiale din practicarea prostituţiei de către părţile vătămate, ori aceste diferenţe trebuie să se reflecte şi în cuantumul pedepselor aplicate, care nu pot fi sensibil egale câtă vreme faptele şi consecinţele sunt diferite.

În consecinţă, sub acest aspect, recursul inculpatului este întemeiat, Înalta Curte urmând să dispună reducerea pedepsei aplicate până la cuantumul de 3 ani închisoare, mult mai în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul I.P.D., Înalta Curte reţine că acesta este, în întregime, nefondat.

Solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost comisă de inculpat), ce poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., nu este susţinută de probele dosarului, care dovedesc pe deplin participarea şi implicarea inculpatului în traficul de persoane şi minori.

Astfel, sub aspectul activității ce se desfășura în clubul ”P.L.” unde, pe rând, au fost aduse victimele, martora Ş.G. (fila 365 şi urm. dos.urm.pen.) a arătat că la scurt timp de la sosirea sa în club a înţeles că acolo se practica prostituţia şi că acest lucru îl făceau toate fetele care erau acolo.

Apoi, cu privire la modul în care victimele au ajuns în acel club, martora R.M.E. (fostă L.) care a confirmat prezenţa victimei L.M.E. în clubul de noapte din Tarancon unde a fost şi ea dusă pentru a se prostitua, a arătat în declarația dată în instanță că victima i-a comunicat că a fost forţată să vină în club şi să practice prostituţia, că a vrut să plece, dar nu a fost lăsată de către “F.” (adică inculpatul I.). Martorul Ş.D. (fila 144 şi urm. dos.urm.pen.) a declarat că a aflat chiar de la inculpatul I. că ar fi suportat toate cheltuielile legate de paşaport pentru susnumita victimă.

Martora M.N.M. (fila 343 dos. urm. pen. şi fila 602 dosar instanţă), sora victimei K.I.M. care a fost racolată de T.A. şi transportată la club de inculpatul I., a menționat că susnumita a fost „păcălită” să plece în Spania la lucru, pentru ca, apoi, să fie obligată să practice prostituţia, că personal a sunat-o pe sora sa după aproximativ o săptămână şi i-a comunicat că este obligată să practice prostituţia, cerându-i să-i spună mamei „să facă ceva pentru a o scoate din acel club”. În același sens este şi declarația martorei M.M., mama părţii vătămate K.I.M. (fila 352 dos. urm. pen. şi fila 604 dos. instanţă) care a declarat că după revenirea în ţară a părţii vătămate în august 2006, i-a povestit despre împrejurările în care a ajuns în Spania, ştiind că merge la cules de struguri, iar apoi a fost nevoită să se prostitueze pentru câteva zile, reuşind să fugă din club cu ajutorul unui bărbat pe nume M.

Şi celelalte probe administrate în cauză dovedesc comiterea infracţiunilor de către inculpatul I., care a realizat din exploatarea victimei L.M. suma de 25.000 euro.

Gravitatea sporită a faptelor, numărul victimelor traficate, sumele obţinute sunt tot atâtea elemente care determină instanţa să aprecieze că nici solicitarea subsidiară a inculpatului, de reducere a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul C.O.C. şi va casa în parte decizia recurată şi sentinţa primei instanţe.

Rejudecând, va reduce de la 5 ani la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.O.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Se va face aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P.D., cu obligarea acestuia, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.O.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 19/A din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 30/F din 21 martie 2012 a Tribunalului Bistriţa - Năsăud, secţia penală, şi rejudecând:

Reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului C.O.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I. (fost T.) P.D. împotriva aceleaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat I. (fost T.) P.D. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.O.C., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3828/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 3957/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3821/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3824/2013. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3828/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs