ICCJ. Decizia nr. 399/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 399/2013

Dosar nr. 2350/102/2012

Şedinţa publică din 5 februarie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 88 din 4 iulie 2012, Tribunalul Mureş, secţia penală a hotărât următoarele:

1. în baza art. 3201 alin. (1) - (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.C.I. la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din 6 ianuarie 2012, orele 12:30 şi a arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2012 până la zi şi potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi în temeiul art. 5 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, coroborate cu pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat şi a adus la cunoştinţa acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

2. În baza art. 320 alin. (1) - (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.I.L. la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din 20 decembrie 2011, orele 15:07 şi a arestării preventive începând cu data de 21 decembrie 2011 până la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 5 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, coroborate cu pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat şi a adus la cunoştinţa acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

3. În baza art. 320 alin. (1) - (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.E. la pedeapsa principală de 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi reţinerea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare (aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 87 din 8 iulie 2008 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin Decizia penală nr. 358/R din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş) şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având în total de executat 15 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 29 decembrie 2011 până la zi şi potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 5 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, coroborate cu pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat şi a adus la cunoştinţa acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

4. În baza art. 3201 alin. (1) - (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.V.M. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi reţinerea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare (aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 49 din 11 martie 2008 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin Decizia penală nr. 153/R din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş) şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având în total de executat 11 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din 6 ianuarie 2012, orele 15:30 şi a arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2012 până la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi în temeiul art. 5 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, coroborate cu pct. 18 din anexa la Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat şi a adus la cunoştinţa acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a corpului delict, respectiv cuţit automat cu mâner de lemn cu lungime de 24 de cm, lama de 11 cm, înscris la poziţia 2/2012 din Registrul valorilor şi corpurilor delicte al Tribunalului Mureş.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi, în conformitate cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., coroborate cu art. 1392 C. civ., art. 313 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpaţii G.E., O.C.I., S.I.L. ŞI C.V.M., în solidar, la plata sumei de 13.460,18 RON daune materiale reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei J.C.F. şi a dobânzilor legale aferente acestei sume, până la data plăţii efective, sumele urmând a fi depuse în contul nr. ROXXX deschis la Trezoreria Târgu Mureş sau în numerar la casieria instituţiei.

De asemenea, a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile J.O. şi J.R. şi, în conformitate cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 1392 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii G.E., O.C.I., S.I.L. şi C.V.M., în solidar, la plata următoarelor sume:

10.000 RON părţilor civile J.O. şi J.R., cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare, etc.)

30.000 RON părţii civile J.O., cu titlu de daune morale. 30.000 RON părţii civile J.R., cu titlu de daune morale.

În baza prevederilor art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au mai fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente faptice şi juridice:

Prin Rechizitoriul emis la data de 13 martie 2012 în Dosarul nr. 923/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- G.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 864 C. pen.;

- O.C.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- S.I.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- C.V.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut, în esenţă, că, în ziua de 18 decembrie 2011, în jurul orelor 19:00, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, inculpatul G.E., beneficiind de contribuţia coautorilor O.C.I. şi S.I.L. şi a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori şi complice) victima J.C. şi pe martorul M.V., de la barul, din localitate, până la locul agresiunii, loc public şi anume o cale de acces de pe raza localităţii, unde a aplicat, cu o bâtă, o lovitură victimei J.C., în zona capului, lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare.

Inculpatul O.C.I., în ziua de 18 decembrie 2011, în jurul orelor 19.00, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, beneficiind de contribuţia coautorilor G.E. şi S.I.L. şi a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori şi complice) victima J.C. şi pe martorul M.V., de la barul, din localitate, până la locul agresiunii, loc public şi anume o cale de acces de pe raza localităţii, unde a aplicat cu o secure (folosind partea netăioasă a acesteia) o lovitură victimei J.C., în zona capului (după ce victima fusese lovită cu bâta în zona capului de G.E.), lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul S.I.L. a lovit victima J.C., cu pumnii, în zona feţei şi a toracelui, după ce acesta căzuse la pământ, în urma loviturilor aplicate de către coautorii G.E. şi O.C.I.

Inculpatul C.V.M., la aceeaşi dată, a ajutat inculpaţii S.I.L. şi O.C.I., să ucidă victima J.C., prin urmărirea alături de coautori a victimei şi a martorului M.V., de la bar şi până la locul agresiunii, unde a lovit cu bâta, pe care o avea asupra sa pe martorul M.V., anihilând astfel posibilitatea ca acest martor să intervină în favoarea victimei.

În faţa instanţei de prim-grad, înainte de citirea actului de sesizare, inculpaţii au fost informaţi asupra dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

La termenul de judecată din 4 mai 2012, inculpaţii au arătat că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi că recunosc comiterea faptelor, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere că în procedura stabilită de art. 3201 C. proc. pen., judecata are loc exclusiv pe baza probelor administrate, în faza de urmărire penală, instanţa a avut în vedere starea de fapt expusă în rechizitoriu (şi însuşită de inculpaţi prin declaraţiile date în baza art. 3201 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.), neexistând nici un alt element care să conducă la modificarea, completarea sau reţinerea altei stări de fapt decât cea din actul de sesizare.

În consecinţă, instanţa a reţinut, în fapt, că:

La data de 18 decembrie 2011, inculpaţii G.E., S.I.L., O.C.I. şi C.V.M. se aflau în barul SC N. CT din Miheşu de Câmpie unde sosiseră, pe rând, în intervalul 12:00 - 15:00. Inculpaţii erau aşezaţi la aceeaşi masă, împreună şi cu numiţii G.I.V. şi H.E. Aceştia au consumat împreună băuturi alcoolice - având o ladă de bere la masă. În jurul orelor 18:00, în bar au ajuns şi victima J.C. şi martorul M.V., care s-au aşezat la o altă masă. La un moment dat, în afara barului, a avut loc o altercaţie verbală între victima J.C. şi martorul M.V., pe de o parte, şi inculpatul S.I.L., de cealaltă parte. Potrivit declaraţiilor martorului N.C.T., acesta a ieşit în afara barului şi le-a cerut să înceteze, participanţii la altercaţie conformându-se.

Potrivit aceluiaşi martor, J.C. şi M.V. au reintrat în bar, iar S.I.L. a rămas în afara localului. Câteva minute mai târziu, a remarcat un schimb de replici între C.V.M. şi M.V. Inculpatul C.V.M. a fost auzit de martorul N.C.T. înjurându-l pe M.V. şi spunându-i „că o să-i dea ceaiul", ceea ce ar fi însemnat o ameninţare cu bătaia. Discuţia dintre cei doi a luat sfârşit, fără ca M.V. să răspundă la provocări.

Potrivit inculpatului G.E., în bar, J.C. i-ar fi arătat unei alte persoane, numitul S.P., că are un cuţit asupra sa. Şi inculpatul O.C.I. a susţinut că J.C. ar fi ameninţat o persoană în bar cu cuţitul, însă potrivit acestui inculpat, cel ameninţat ar fi fost S.I., fratele acestuia, S.Pt., intervenind pentru a calma spiritele.

Potrivit inculpaţilor G.E. şi O.C.I., primul ar fi remarcat, ulterior altercaţiilor dintre C.V.M. şi S.I.L., pe de o parte, şi M.V., că, din căruţa pe care o folosise spre a se deplasa la bar, îi fuseseră luate nişte obiecte contondente (2 bâte potrivit lui G.E., 2 furci după cum susţinea O.C.I., precum şi biciul). G.E. şi-ar fi căutat obiectele, care i-ar fi fost luate şi le-ar fi găsit în zonă, într-o baracă aflată în apropiere. G.E. a susţinut că respectivele obiecte i-ar fi fost luate de M.V. şi J.C., deoarece la momentul când aceştia au părăsit barul s-ar fi îndreptat spre locul unde G.E. îşi găsise obiectele. Afirmaţii asemănătoare a făcut şi inculpatul O.C.I. care a susţinut că furcile şi biciul au fost găsite de G.E. în dreptul unui stâlp, iar, la momentul când victima şi martorul M.V. au ieşit din bar, s-au îndreptat spre acel stâlp, moment în care G.E. le-ar fi arătat furca recuperată, spunând că va folosi acel obiect spre a le sparge capetele.

Victima şi martorul M.V. au ieşit din bar, în jurul orelor 18:45 - 18:50, aproape în acelaşi timp cu aceştia din bar ieşind şi S.I.L., C.V.M. şi O.C.I.. G.E. a susţinut că se afla deja în afara barului, la momentul când aceştia au ieşit. Cu privire la modul în care inculpaţii au ieşit din bar, S.I. a arătat că a aflat de la O.C.I. că victima şi M.V. se băteau cu G.E. şi C.V.M., care era în faţa barului. S.I. a mai susţinut că, la momentul când a ieşit din bar, imediat după ce fusese alertat de O.C.I., a văzut că M.V. şi J.C. au luat-o, la fugă, pe drumul care ducea spre poteca, pe care este amplasată locuinţa celor doi.

În acel moment, C.V.M. a luat o bâtă din căruţa sa, O.C.I. - o secure, iar G.E. s-a urcat în căruţa lui, pe care a mânat-o, în fugă, în urmărirea victimei şi a martorului M.V. S.I. s-a angajat, la rândul său, în urmărirea martorului M.V. şi a victimei, fără a avea asupra sa vreo bâtă sau vreun alt asemenea obiect.

G.E. a arătat că, de vreme ce se deplasa în căruţă, a ajuns primul la intersecţia dintre calea principală de acces şi poteca ce conducea spre locuinţa victimei şi a martorului M.V., a depăşit acest loc, după care şi-a întors căruţa. Apoi a luat din căruţă o bâtă şi s-a alăturat inculpaţilor O.C.I., C.V.M. şi S.I.L. în urmărirea victimei şi a martorului M.V., ce alergau la câţiva metri în faţa agresorilor. La un moment dat, M.V. s-a împiedicat, fiind ajuns din urmă de C.V.M. Folosind bâta pe care o avea asupra sa, C.V.M. l-a lovit pe M.V., până când acesta a căzut la pământ. în acest timp, O.C.I. şi S.I.L. au continuat să-l urmărească pe J.C., alături de G.E., după ce acesta din urmă îl lovise, la rândul său, cu bâta pe M.V., G.E. şi O.C.I. au susţinut că, la un moment dat, J.C. s-ar fi întors spre ei, având în mână un cuţit, iar G.E. l-a lovit pe J.C., cu bâta, în zona capului. înainte ca victima să cadă la pământ, O.C.I. l-a lovit cu securea în zona capului, o singură dată, folosind partea netăioasă (opusă muchiei), a uneltei. După ce J.C. a căzut la pământ, S.I.L. s-a aplecat asupra acestuia şi l-a lovit cu pumnii şi picioarele, în zona capului şi a toracelui. G.E. şi C.V.M. au încercat, în mod repetat, să îl ridice pe S.I.L., spre a-l opri să-l mai lovească pe J.C.

G.E. a plecat de la faţa locului spre locul unde îşi lăsase căruţa, fiind ulterior urmat de S.I.L. Cei doi au plecat de la locul unde fusese agresat J.C., folosind căruţa lui S.I.L.. O.C.I. şi C.V.M. au plecat spre locuinţa socrului inculpatului C.V.M. şi, apoi, împreună, spre locuinţa lui G.E. unde s-au întâlnit şi cu ceilalţi doi inculpaţi. între timp, M.V. a fugit de la locul unde fusese lovit spre locuinţa sa.

Suferind în urma agresiunii căruia fusese supus, M.V. s-a apropiat de locuinţa sa, fiind auzit de concubina sa, H.C. Martora H.C. a arătat că l-a auzit pe M.V. care se văita „Vai, mamă dragă!", în timp ce se apropia de casă. Martora a ieşit din locuinţă şi a alertat-o pe partea civilă J.O., tatăl victimei J.C.. J.O. a aflat de la H.C. că M.V. probabil păţise ceva, deoarece auzise larmă pe drum; acesta a ieşit din locuinţa proprie, s-a înarmat cu o bâtă şi, însoţit de H.C., s-a deplasat pe calea de acces care ducea spre drumul principal. Pe drum, cei doi s-au întâlnit cu M.V. care sângera şi care le-a spus că a fost lovit. Martora H.C. a mai susţinut că, imediat după ce l-a întâlnit pe M.V., a auzit vocea inculpatului S.I.L., spunând „nu mai da, mă E., că-l omori". Martora a mai auzit zgomotul unei căruţe deplasându-se în viteză. M.V. s-a îndreptat spre locuinţa sa, fiind văzut de partea civilă J.R., bunica sa.

Între timp, J.O. a continuat să se deplaseze către calea principală de acces, fără a-l sesiza pe J.C. care, la acest moment, era căzut într-un şanţ, de pe marginea căii de acces. Ajuns la intersecţia cu drumul principal, partea civilă J.O. a fost văzut de către martorii S.T. şi N.V.D., paznici în localitate, angajaţi ai unei societăţi comerciale, care presta servicii de pază. Martorii l-au întrebat pe J.O. dacă se întâmplase ceva, acesta spunând că auzise strigăte şi că ieşise să verifice dacă se întâmplase ceva. Cu puţin timp înainte să ajungă în locul unde l-au găsit pe J.O., martorii S.T. şi N.V.D. au văzut o căruţă deplasându-se, în viteză, pe strada principală dinspre sediul Oficiului

Poştal din localitate. Martorii au observat că în căruţă se aflau doi bărbaţi, iar martorul S.T. l-a recunoscut pe unul dintre ocupanţii căruţei ca fiind S.I.L.

J.O. s-a întors spre locuinţa sa, după discuţia cu cei doi martori, pe drum întâlnindu-se cu soţia sa, J.R. Aceasta alertase serviciile de urgenţă după ce la locuinţa ei ajunsese M.V. şi încerca să ajungă la strada principală, spre a aştepta sosirea poliţiştilor şi a ambulanţei. În timp ce se îndrepta spre drumul principal, a auzit sunetele care proveneau de la J.C. („horcăituri"), moment la care J.R. l-a văzut pe J.C. căzut în şanţ. J.R. a început să plângă, alertându-şi soţul şi persoanele care locuiau în zonă.

Martora C.A., care locuieşte în apropierea locuinţei părinţilor lui J.C., a arătat că, la 18 decembrie 2011, înjurai orelor 19,00, a fost apelată, telefonic, de M.V. care i-a spus că după ce plecase de la bar, în seara respectivă, nişte persoane îi ieşiseră în faţă, îl loviseră şi, probabil, că îl luaseră pe J.C., pentru că nu reuşea să îl găsească. Martora l-a sfătuit să sune la 112 şi a remarcat, ulterior, sosirea în zonă a unui echipaj de poliţie, dirijându-i pe aceştia spre locuinţa lui M.V. Martora a mai arătat că în dimineaţa zilei de 19 decembrie 2011 a discutat cu martorul M.V. care susţinea că, în seara precedentă, în timp ce se întorcea de la bar, împreună cu J.C., şase persoane le-ar fi ieşit în drum, în apropiere de intersecţia dintre drumul principal şi cărarea spre locuinţa sa, că M.V. ar fi fost lovit, în zona capului, de unul dintre aceştia, reuşind să scape, în fugă, de agresori, fără a mai şti la acel moment ce se întâmplase cu J.C.. M.V. i-a spus martorei că i-a putut identifica pe agresori, spunându-i acesteia prenumele sau poreclele respectivilor: I., martora identificându-l ca drept S.I., „N." - C.V.M., C. - fratele lui C.V.M., „D." - cunoscut de martoră drept M. şi copiii unei persoane poreclită „J." - fiind vorba de fraţii G.

După ce au plecat de la locul săvârşirii faptei, inculpaţii G.E., O.C.I., S.I.L. şi C.V.M. au ajuns la locuinţa lui G.E., unde li s-au alăturat G.I.V. şi H.E. Inculpaţii au recunoscut că au purtat, la acel moment şi în acel loc, o discuţie în care au relatat modul în care îl agresaseră pe J.C.

Audiat, la 7 martie 2012, G.I.V. a susţinut declaraţiile inculpaţilor, arătând că, la 18 decembrie 2011, în jurul orelor 21:00, împreună cu H.E., a ajuns la locuinţa lui G.E. şi i-a văzut pe cei patru inculpaţi. De faţă cu G.I.V. şi H.E., O.C.I. a recunoscut că l-a lovit, cu securea, pe J.C., iar acesta, alături de C.V.M., a mai precizat că O.C.I. l-ar mai fi lovit încă o dată pe J.C., după ce ar fi încercat să-l lovească şi pe M.V. C.V.M. a spus că el, personal, l-a lovit pe M.V., iar S.I.L. a recunoscut că a sărit pe J.C., în timp ce G.E. a afirmat că a încercat să-l ia pe S.I.L. de pe J.C., nu a reuşit, astfel că i-a zis lui C.V.M. să-l ia de acolo. A mai arătat că este sigur că H.E. a auzit, la rândul său, conversaţia, întrucât H. se afla chiar lângă el.

La 3 ianuarie 2012, în cursul urmăririi penale, a fost audiat în calitate de martor H.E. care a afirmat că, la 18 decembrie 2011, înjurai orelor 19,30, a plecat de la barul SC N.C.T. CT din Miheşu de Câmpie împreună cu numiţii M.S., G.I.V. şi B.T. După ce M.S. a părăsit căruţa în care se deplasau H.E., G.I.V. şi B.T., H.E. i-ar fi condus, la locuinţele lor, pe G.I.V. şi B.T., după care s-a dus acasă. Martorul a afirmat că nu a văzut şi nu a auzit nimic ieşit din comun, pe drum, iar după 18 decembrie 2011 nu a mai discutat absolut nimic cu fraţii G., C. sau S.I.L.

Ţinând cont de declaraţiile inculpaţilor şi de mărturia numitului H.E., la 29 februarie 2012, procurorul s-a sesizat, din oficiu, în legătură cu săvârşirea de către acesta din urmă a infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., dispunând, totodată, începerea urmăririi penale pentru această infracţiune.

Victima J.C. a fost internată începând cu 18 decembrie 2011 la Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş, până când a decedat, la 28 noiembrie 2011.

Potrivit Raportului de autopsie medico-legală nr. 4095-723/2011 din 16 ianuarie 2012, moartea victimei a fost violentă datorându-se paraliziei sistemului nervos central, produs în urma unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură fronto-parietală stânga, cu înfundare, fractură cominutivă cu înfundare temporală stânga, cu iradiere sfenoidală şi occipitală pe foza craniană, hematom subdural de emisferă drept, operat, complicată în evoluţie cu bronşiolită purulentă obstructivă şi bronhopneumonie. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin loviri directe, cu corp dur, contondent şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. Poziţia victimă-agresor, la fractura fronto-parietală stângă cu înfundare, a fost cel mai probabil faţă în faţă, iar poziţia victimă-agresor la fractura cominutivă cu înfundare temporală stângă era faţă lateral. La momentul aplicării loviturilor victima se afla în picioare. La necropsie nu s-au constatat fracturi costale, asupra cadavrului fiind identificate 4 plăgi excoriate, la nivelul capului: una parietal stânga post-extern 1,5x1 cm acoperit cu crustă maronie, 2 temporal stânga, una mai superior şi anterior de 2x1 cm, cealaltă mai posterior şi mai inferior de 3x1,5 cm acoperite cu cruste maronii şi una occipital stânga extern de 1x5 cm acoperită cu crustă maronie.

Deşi a fost, la rândul său, agresat la 18 decembrie 2011, martorul M.V. a refuzat să depună plângere prealabilă împotriva agresorilor, deşi acest drept i-a fost adus la cunoştinţă cu ocazia audierilor sale de la 19 decembrie 2011 şi 16 ianuarie 2012. De asemenea, M.V. a refuzat să se prezinte, în faţa unui medic, pentru îngrijiri sau pentru constatarea naturii şi gravităţii leziunilor suferite. Refuzând să participe în procesul penal ca parte vătămată, acesta a fost audiat ca martor.

Împrejurările de fapt referitoare la modul în care au fost urmăriţi martorul M.V. şi victima J.C., de la barul SC N.C.T. CT până la locul unde au fost agresaţi, la participanţii la agresiune şi la contribuţia fiecăruia, au fost reţinute coroborându-se declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor M.V. şi H.C., concluziile Raportului de autopsie medico-legală nr. 4095-723/2011 din 16 ianuarie 2012, procesele-verbale de confruntare efectuate între inculpaţii G.E. şi O.C.I., S.I.L. şi C.V.M., S.I.L. şi G.E., C.V.M. şi G.E. şi între S.I.L. şi O.C.I., precum şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat efectuate asupra inculpaţilor S.I.L., O.C.I., precum şi asupra inculpatului G.E., precum şi cele consemnate în procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul G.E. la 23 decembrie 2011 (interceptări efectuate în baza Ordonanţei cu titlu provizoriu din 22 decembrie 2011 confirmată prin Încheierea penală nr. 139 din 27 decembrie 2011 a Tribunalului Mureş).

Astfel, dacă referitor la identitatea persoanelor care au urmărit victima şi pe martorul M.V., de la barul SC N.C.T. CT SRL, până la locul agresiunii, la obiectele pe care aceştia le aveau asupra lor şi asupra modului în care s-au deplasat (G.E. în căruţa proprie, C.V.M., O.C.I. şi S.I.L. pe jos) de la bar până la locul agresiunii, nu au existat contradicţii între declaraţiile inculpaţilor, astfel de neconcordanţe au fost remarcate în ceea ce privea contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi la agresiunea săvârşită asupra lui J.C., fiecare dintre aceşti participanţi căutând, în principiu, să-şi creeze o situaţie cât mai uşoară, în ceea ce-l privea. În cauză, aşa cum s-a menţionat, în vederea lămuririi stării de fapt, în mod temeinic, faţă de declaraţiile, în general, nesincere ale inculpaţilor, s-a dispus efectuarea, cu privire la fiecare dintre inculpaţi, de constatări tehnico-ştiinţifice în vederea depistării comportamentului simulat şi au fost efectuate confruntări în cadrul cărora inculpaţii şi-au menţinut, în principiu, declaraţiile anterioare, şi anume cele prin care recunoşteau că participaseră, într-o anumită măsură, la săvârşirea faptei.

Inculpatul O.C.I. a declarat, la 3 februarie 2012, după ce fusese supus, la 30 ianuarie 2012, testului în vederea depistării comportamentului simulat (ocazie cu care asupra sa fuseseră detectate modificări specifice de comportament simulat în urma întrebărilor dacă l-a lovit cu securea, în cap, pe J.C.), că după ce i-a urmărit pe M.V. şi J.C., alături de ceilalţi trei inculpaţi, J.C. s-a împiedicat, a căzut într-un şanţ, iar G.E. l-a lovit cu partea metalică a furcii, pe care o avea asupra sa, pe victimă în zona capului. La momentul când O.C.I. a ajuns în dreptul lui J.C., acesta din urmă se ridica, în picioare, astfel că O.C.I. l-a lovit cu dosul securii, după cap, în zona cefei. J.C. s-ar fi prăbuşit la pământ, ar fi încercat să se ridice, după care G.E. i-ar fi aplicat două lovituri, cu furca, în zona capului. După ce J.C. a căzut la pământ, S.I. a ajuns la faţa locului şi ar fi sărit, cu picioarele, pe capul lui J.C. Între timp, O.C.I. a ajuns lângă M.V. căruia C.V.M. îi aplicase câteva lovituri, cu picioarele. La rândul său, O.C.I. l-ar fi lovit tot cu picioarele pe M.V. Atunci când s-a întors la locul unde se afla J.C., O.C.I. ar fi văzut că S. era cu genunchii pe stomacul lui J.C., îl lovea cu pumnii în cap şi îl muşca de nas. La solicitarea lui G.E., O.C.I. şi C. l-au apucat pe S.I. şi au încercat să îl tragă, spre a-l opri să-l mai lovească pe J.C.. O.C.I. şi C. ar fi reuşit cu greutate să-l oprească pe S., care-şi încleştase mâinile pe hainele lui J.C.

Cele susţinute de O.C.I. au fost contrazise, în parte, atât de declaraţiile inculpaţilor C.V.M., G.E. şi S.I., cât şi de concluziile raportului de autopsie medico-legală, efectuată asupra victimei, precum şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind detectarea comportamentului simulat al inculpaţilor S.I.L. şi O.C.I. Astfel, C.V.M. a confirmat că O.C.I. l-a lovit, cu securea, în zona capului, pe J.C.

S.I.L. a susţinut că, la momentul când a ajuns lângă J.C., acesta era deja căzut la pământ. Nu a văzut cine l-a lovit pe J., însă l-a auzit pe G.E. afirmând că O.C.I. l-ar fi lovit, pe J., cu securea, în cap. De asemenea, S.I.L. l-ar fi auzit, în cursul aceleiaşi seri, la momentul când au discutat la locuinţa lui G.E., pe O.C.I. recunoscând că l-a lovit, în cap, pe J.C. G.E. a susţinut, la rândul său, că l-a văzut pe O.C.I. lovindu-l, cu securea, în cap, pe J.C., aspect necontestat, de altfel, de O.C.I.

În privinţa susţinerilor lui O.C.I. cu privire la contribuţia lui G.E. şi anume că acest inculpat l-ar fi lovit, primul, pe J.C., cu o furcă, în zona capului şi că l-ar mai fi lovit, cu acelaşi instrument, de încă două ori în aceeaşi zonă a corpului, după ce O.C.I. l-ar fi lovit la rândul său, acestea au fost contrazise, în parte, atât de declaraţiile inculpatului G.E., cât şi de cele ale inculpaţilor C.V.M. şi S.I.L. C.V.M., alături de S.I.L., a susţinut că G.E. avea asupra sa o bâtă şi nu o furcă, iar G.E., alături de C.V.M., l-a lovit pe M.V. cu bâta şi nu pe J.C.. S.I.L. afirmase iniţial că G.E. l-ar fi lovit, cu securea, în zona capului, pe J.C., însă a revenit ulterior asupra acestor declaraţii susţinând că G.E. avea asupra sa o bâtă şi că nu l-a văzut pe G.E. să-l lovească, cu securea, în cap, pe J.C. În schimb, S.I.L. l-ar fi văzut pe G.E. în timp ce îl lovea cu bâta pe M.V. La rândul său, C.V.M. a susţinut, cu ocazia audierii sale la 19 ianuarie 2012, că G.E. l-a lovit cu bâta pe M.V. Susţinerile lui O.C.I. cu privire la actele atribuite de acesta lui G.E. au fost contrazise şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în vederea depistării comportamentului simulat, efectuat în urma testării, lui O.C.I. S-a constatat că răspunsul negativ dat de O.C.I. la întrebarea: „minţi când spui că l-ai văzut pe G.E. că l-a lovit în cap pe J.C.?", a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

După ce a fost supus, la 6 martie 2012, testării în vederea depistării comportamentului simulat, G.E. a revenit, parţial, asupra celor declarate anterior, recunoscând că a lovit victima J.C., cu bâta, în zona braţului stâng, o singură dată, în regiunea cuprinsă între cot şi umăr, posibil atingând şi regiunea corespondentă a cutiei toracice, anterior momentului când aceasta a fost lovită de O.C.I. Această declaraţie s-a coroborat, în parte, cu afirmaţiile sus-menţionate ale lui O.C.I., precum şi cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, efectuată asupra sa, la 6 martie 2012. Astfel, cu ocazia testării acestuia în vederea depistării comportamentului simulat, s-a stabilit că răspunsul negativ, dat de inculpatul G.E. la întrebarea „l-ai lovit pe J.C.F. în seara de 18 decembrie 2011?" a provocat reacţii specifice comportamentului simulat. Cele susţinute de către G.E. cu privire la regiunea unde ar fi lovit victima şi anume, în zona braţului stâng, au fost contrazise de concluziile raportului de autopsie medico-legală. Evident, declaraţia inculpatului a fost divizibilă şi nu s-au putut reţine decât acele aspecte care s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, ţinând seama şi de împrejurarea că, în tot cursul urmăririi penale, inculpaţii au manifestat extrem de puţină sinceritate.

Potrivit concluziilor raportului de autopsie medico-legală, la nivelul capului victimei J.C. au fost identificate două fracturi craniene şi anume una fronto-parietală stângă, cu înfundare şi o fractură cominutivă cu înfundare temporală stângă, precum şi mai multe plăgi excoriate (parietal stânga, două temporal stânga şi una occipital stânga). Loviturile la care făcea referire O.C.I., raportat la care susţinea că i-ar fi fost aplicate de G.E. şi anume patru lovituri, cu furca, în zona capului (aşa cum a precizat cu ocazia efectuării confruntării cu inculpatul S.I.L.,) ar fi trebuit să cauzeze leziuni grave, la nivelul craniului, alături de cele provocate de O.C.I. Asupra capului victimei J.C. au fost identificate, aşa cum s-a arătat mai sus, două fracturi corespondente loviturilor aplicate la nivelul capului cu câte un corp dur contondent, leziuni cu privire la care s-a reţinut că au fost provocate, având în vedere declaraţiile inculpaţilor şi, în special, declaraţia de la 12 martie 2012 a inculpatului G.E. şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în ce priveşte detectarea comportamentului acestuia, de către inculpaţii G.E. şi O.C.I.; cel dintâi lovind victima, cu bâta, în zona capului, iar cel de-al doilea cu securea, folosind partea netăioasă a acesteia.

G.E., deşi a recunoscut, după testarea în vederea depistării comportamentului simulat, că a lovit victima J.C., nu s-a putut considera ca fiind adevărate afirmaţiile acestuia, în sensul că a vizat, prin lovitura sa, zona braţului stâng al victimei. O lovitură aplicată, folosind o bâtă, ar fi trebuit să provoace o leziune suficient de gravă, cel puţin un hematom extins, poate chiar şi leziuni la nivelul oaselor braţului, leziuni ce ar fi trebuit să fie identificate de către medicul legist asupra corpului victimei. De asemenea, având în vedere declaraţiile lui G.E., asemenea leziuni ar fi trebuit să fie identificate şi la nivelul părţii stângi a toracelui victimei. Or, asemenea leziuni nu s-au regăsit asupra corpului victimei, singurele „urme" ale impactului unui corp contondent cum ar fi o bâtă sau un alt obiect asemănător, cu corpul victimei, fiind cele două leziuni constatate la nivelul capului victimei J.C., leziuni tanatogeneratoare.

în orice caz, chiar dacă ar fi fost aplicată la nivelul braţului, cum susţinea G.E., lovitura acestuia ar fi constituit tot un act de executare, pentru că ar fi fost neîndoielnic de natură să înfrângă rezistenţa victimei, faţă de agresiunile directe, care au urmat. Aşa cum s-a arătat, această variantă nu a putut fi, însă, reţinută, fiind clar contrazisă de proba ştiinţifică aflată la dosar, raportul de autopsie medico-legală.

În consecinţă, s-a reţinut că G.E. a participat la uciderea lui J.C., prin urmărirea acestuia şi a martorului M.V., de la bar până la locul agresiunii, folosindu-şi în acest scop căruţa, şi prin lovirea victimei, cu bâta, în zona capului, provocându-i astfel una dintre leziunile tanatogeneratoare.

Cu privire la contribuţia inculpatului C.V.M. la uciderea lui J.C., s-a constatat că nu există contradicţii între declaraţiile inculpaţilor. Aceştia au afirmat că inculpatul C.V.M. a urmărit victima J.C. şi pe martorul M.V., de la bar şi până la locul agresiunii, alături de ceilalţi trei inculpaţi şi a înfrânt posibilităţile de apărare a victimei şi martorului, prin lovirea, cu bâta, a martorului M.V.

Referitor la contribuţia lui S.I.L. la uciderea victimei, a rezultat că, potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în vederea depistării comportamentului simulat al acestui inculpat, la întrebarea „l-ai lovit pe J.C. în seara de 18 decembrie 2011?", răspunsul negativ al acestuia a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

S.I.L. a recunoscut că l-a lovit pe J.C., cu pumnul, în zona toracelui, o singură dată, după ce victima căzuse la pământ, în urma loviturilor aplicate de O.C.I. C.V.M. a afirmat că S.I.L. a sărit, cu picioarele, pe capul victimei, o singură dată, după care l-a lovit cu pumnii şi cu picioarele, în cap şi în alte regiuni ale corpului; iar G.E. a afirmat că l-a văzut pe S.I.L. aplecat asupra lui J.C., lovindu-l cu pumnii. S-a apreciat că susţinerile lui G.E. cu privire la actele săvârşite de S.I.L. erau cele care corespundeau concluziilor raportului de autopsie medico-legală. Astfel, medicii legişti au concluzionat că leziunile tanatogeneratoare au fost provocate în timp ce victima se afla în picioare, ori S.I.L. l-a lovit numai după ce căzuse la pământ. Loviturile aplicate de S.I.L. nu erau de natură să provoace, în mod direct, moartea victimei, putând explica însă plăgile excoriate, detectate la nivelul capului acestuia. Nici ipoteza comprimării capului victimei, cu piciorul, în urma „săriturilor" cu picioarele, pe capul lui J.C., pe care C.V.M. şi O.C.I. i le-au atribuit lui S.I.L. nu şi-au găsit corespondent în leziunile constatate asupra victimei. De altfel, în urma solicitării de lămuriri, medicul legist a comunicat, la 7 martie 2012 referitor la posibilitatea ca vreuna dintre leziunile, constatate la nivelul capului victimei, să se fi produs prin comprimare între două planuri dure, respectiv între încălţămintea lui S.I.L. şi trotuarul unde victima căzuse, că leziunile traumatice constatate asupra capului victimei s-au produs prin loviri repetate, cu un corp dur, contondent, fără ca aspectul leziunilor să pledeze pentru mecanismul de comprimare între două planuri dure.

Cât priveşte contribuţia lui O.C.I. la uciderea victimei J.C., s-a considerat, avându-se în vedere probele administrate în dosar, că acesta a aplicat o lovitură, cu securea pe care o avea, folosind însă partea opusă muchiei tăioase a uneltei, în zona capului victimei J.C.. Lovitura a fost aplicată în timp ce victima se afla, încă, în picioare, imediat după ce fusese lovită de G.E. Lovitura aplicată de O.C.I. a provocat una cele două fracturi depistate de medicul legist asupra craniului victimei. Astfel, în condiţiile în care s-a reţinut că inculpatul S.I.L. nu a avut asupra sa un corp dur, contondent, precum şi că C.V.M. a lovit, cu bâta, numai pe M.V., ţinând cont de concluziile raportului de autopsie medico-legală sus-menţionat, în sensul că leziunile traumatice tanatogeneratoare (corespondente celor două fracturi depistate la nivelul craniului victimei J.C.) s-au putut produce prin loviri directe, cu corp dur, contondent, în timp ce victima se afla în picioare, poziţia victimă-agresor fiind, la fractura fronto parietală stângă, faţă în faţă, iar la fractura cominutivă cu înfundare temporală stânga - faţă lateral, s-a apreciat că aceste concluzii ale actului medico-legal au confirmat parţial declaraţiile lui O.C.I., precum şi susţinerile lui G.E. cu ocazia audierii acestuia, la 12 martie 2012, în sensul că fiecare dintre aceşti doi inculpaţi au aplicat câte o lovitură cu câte un corp dur, contondent (secure, respectiv bâtă) victimei J.C., la nivelul capului, într-un interval scurt de timp, primul care a aplicat lovitura fiind G.E. Astfel, s-au explicat şi cele constatate de către medicul legist, cu privire la poziţiile victimă-agresor, din care au fost aplicate cele două lovituri ce au cauzat decesul: la fractura fronto-parietală stângă cu înfundare, poziţia a fost cel mai probabil faţă în faţă, iar la fractura cominutivă cu înfundare temporală stângă, poziţia a fost faţă lateral.

Date cu privire la contribuţia fiecărui participant la săvârşirea omorului asupra lui J.C. au fost reţinute şi în urma analizării procesului-verbal de interceptare şi înregistrare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul G.E. la 23 decembrie 2011. Astfel, inculpatul G.E. a purtat, la 23 decembrie 2011, între orele 07:00 - 08:00 şi 11:08 un număr de 4 convorbiri telefonice în care descrie interlocutorilor săi (posesorii posturilor telefonice cu nr. 0753-XXX, 0742-XXX, 0757-XXX) date cu privire la agresiunea săvârşită împotriva lui J.C., susţinând implicarea sa (prin lovirea lui M.V.), a lui C.C.I. raportat la care a declarat că l-a lovit, cu securea, pe J.C., în cap, şi a lui C.V.M. („N.") despre care susţinea că „a început toată treaba", „C. îi, C. şi cu N., I. nici n-o avut botă, eu numai pe B. l-am lovit cu bota ..".

Cât priveşte susţinerile inculpatului O.C.I. cu privire la faptul că, anterior momentului când l-a lovit pe J.C., acesta s-ar fi întors spre el, având în mână un cuţit, s-a reţinut că aceste afirmaţii erau plauzibile, având în vedere că, la momentul efectuării cercetării la faţa locului, de la locul unde a fost agresată victima, a fost ridicat un cuţit (ataşat dosarului cauzei). Cuţitul respectiv a fost prezentat martorului M.V.I., acesta afirmând că instrumentul aparţinea victimei J.C. S-a reţinut a fi plauzibilă împrejurarea că victima avea cuţitul, în mână, când s-a întors spre inculpatul O.C.I., deoarece cuţitul a fost găsit la faţa locului, căzut pe sol, ceea ce indică aspectul că fusese scos din suportul său (buzunar sau teacă).

În orice caz, împrejurarea indicată mai sus, precum şi posibilitatea expusă de inculpaţii C.V.M. şi G.E. că M.V. l-ar fi lovit pe G.E., cu o bâtă sau o scândură ruptă, dintr-un gard, anterior momentului când martorul a fost lovit, nu aveau nicio relevanţă asupra răspunderii inculpaţilor, în sensul prevederilor art. 44 sau art. 73 lit. a), b) C. pen.

S-a mai reţinut că nu se poate discuta despre săvârşirea faptelor de către inculpaţi în legitimă apărare sau cu depăşirea limitelor unei legitime apărări, sau în stare de provocare, deoarece atacul material nu a fost declanşat de victime, ci de inculpaţi, prin urmărirea numiţilor J.C. şi M.V., de la bar până la locul agresiunii, inculpaţii având asupra lor obiecte contondente. Conduita victimei şi a martorului M.V. a fost una neechivocă. Aceştia au ales să evite conflictul, deplasându-se, în fugă, spre locuinţele proprii, fiind urmăriţi şi agresaţi de către inculpaţi. Dacă J.C. sau M.V. ar fi încercat să folosească, la locul agresiunii, un cuţit, respectiv o bâtă, aceste acte ar fi fost numai o reacţie la atacul declanşat de inculpaţi şi nu un atac neprovocat împotriva acestora. În aceste condiţii, nu se putea vorbi nici de vreo acţiune prealabilă a victimelor, care să fi provocat inculpaţilor o stare de tulburare.

Contribuţia inculpaţilor G.E., O.C.I. şi S.I.L. la uciderea lui J.C. a fost apreciată ca fiind cea specifică coautorilor. Astfel, G.E. şi O.C.I. au aplicat victimei, fiecare, câte o lovitură la nivelul capului, lovituri care i-au cauzat moartea, iar S.I.L. a agresat victima, lovind-o cu pumnii, în zona feţei, după ce aceasta căzuse la pământ, urmare a loviturilor aplicate de G.E. şi O.C.I.

Cât priveşte contribuţia inculpatului C.V.M. la uciderea victimei J.C., participaţia acestuia s-a reţinut a fi una specifică complicelui moral, deoarece a urmărit victima şi pe martorul M.V., (C.V.M., având asupra sa, o bâtă), iar la locul săvârşirii agresiunii l-a lovit pe martorul M.V., eliminând astfel posibilitatea ca acest martor să intervină, în favoarea victimei J.C. Prezenţa şi activitatea sa la locul agresiunii şi pe drumul spre acest loc, au constituit, de asemenea, o încurajare pentru autorii nemijlociţi ai omorului.

Starea de fapt descrisă în actul de sesizare a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile părţilor civile J.O. şi J.R.; declaraţiile inculpaţilor: S.I.L., G.E., C.V.M., O.C.I.; depoziţiile martorilor M.V.I., N.C.T., N.V.D., S.T. şi C.A.; declaraţiile persoanelor vătămate M.R.A., J.A.M., M.L.; procesele-verbale de confruntare efectuate între inculpaţi; procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul G.E.; raportul de autopsie medico-legală.

Din analiza coroborată a probelor enumerate şi a stării de fapt descrise, instanţa a concluzionat că:

Fapta inculpatului G.E., care la 18 decembrie 2011, în jurul orelor 19:00, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, înjurai orelor 19:00, beneficiind de contribuţia coautorilor O.C.I. şi S.I.L. şi a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori şi complice) victima J.C. şi pe martorul M.V., de la barul din localitate până la locul agresiunii, loc public, şi anume o cale de acces de pe raza localităţii, unde a aplicat, cu o bâtă, o lovitură victimei J.C., în zona capului, lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare, constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Întrucât inculpatul G.E. a săvârşit infracţiunea în termenul de încercare de 5 ani a pedepsei de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere, aplicată prin Sentinţa penală nr. 87 din 9 mai 2008 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin Decizia penală nr. 358/R din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pedeapsă aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., faţă de acest inculpat au fost reţinute prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie şi art. 86 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare, dispunându-se aplicarea acesteia, spre executare, pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ce a reprezentat obiectul prezentului dosar.

Fapta inculpatului O.C.I. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, în jurul orelor 19:00, beneficiind de contribuţia coautorilor G.E. şi S.I.L. şi a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori şi de complice) victima J.C. şi pe martorul M.V., de la barul din localitate până la locul agresiunii, loc public, şi anume o cale de acces de pe raza localităţii, unde a aplicat cu o secure, (folosind partea netăioasă a acesteia) o lovitură, victimei J.C., în zona capului (după ce victima fusese lovită cu bâta în zona capului de G.E.), lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare, constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului S.I.L. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, în jurul orelor 19:00, beneficiind de contribuţia coautorilor O.C.I. şi G.E. şi a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori şi complice) victima J.C. şi pe martorul M.V., de la barul din localitate, până la locul agresiunii, loc public şi anume o cale de acces de pe raza localităţii, unde a lovit victima J.C. cu pumnii în zona feţei şi a toracelui, după ce acesta căzuse la pământ, în urma loviturilor aplicate, de către coautorii G.E. şi O.C.I., constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului C.V.M. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, înjurai orelor 19:00, a ajutat inculpaţii G.E., S.I.L. şi O.C.I. să ucidă victima J.C. prin urmărirea alături de coautori a victimei şi a martorului M.V., de la bar şi până la locul agresiunii, loc public şi anume o cale de acces, de pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, unde a lovit, cu bâta, pe care o avea asupra sa, pe martorul M.V., anihilând astfel posibilitatea ca acest martor să intervină în favoarea victimei, constituie complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunea indicată anterior în termenul de încercare de 3 ani, al pedepsei de 1 an închisoare cu suspendare condiţionată, a executării pedepsei, aplicată prin Sentinţa penală nr. 49 din 11 martie 2008 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin Decizia penală nr. 153/R din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pedeapsă aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., faţă de acest inculpat au fost reţinute prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie şi art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, dispunându-se aplicarea acesteia, spre executare, pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ce a reprezentat obiectul prezentului dosar.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criterii generale stabilite de art. 72 C. pen., aplicate, concret, la speţa de faţă şi anume:

- limitele pedepsei (principale) fixate de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina fiecărui inculpat - de la 15 la 25 de ani pentru infracţiunea de omor calificat -întrucât toţi inculpaţii au înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în conformitate cu care limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, instanţa a aplicat pedepse între aceste noi limite, reduse conform celor arătate anterior, adică la 10 ani la 16 ani şi 8 luni.

- gradul de pericol social al faptelor, determinat de modul şi împrejurarea săvârşirii acestora - instanţa a apreciat că gradul de pericol social al faptelor era extrem de ridicat, în condiţiile în care inculpaţii, deşi nu au premeditat săvârşirea infracţiunii de omor, au premeditat exercitarea de violenţe asupra victimei, în sensul că l-au urmărit, s-au înarmat cu obiecte contondente, au fugărit, urmărit şi agresat şi prietenul victimei, martorul M.V., au acţionat unitar şi coordonat, mai multe persoane împotriva unei sigure victime, au exercitat acte multiple de violenţă asupra acesteia, unele cu, obiecte contondente, în zone vitale, chiar şi după ce victima căzuse la pământ în urma loviturilor primite, ceea ce denotă atât un anumit grad de cruzime, cât şi o periculozitate sporită.

- persoana inculpatului - instanţa a avut în vedere că inculpaţii O.C.I. şi S.I.L. erau infractori primari, fiind la primul conflict cu legea penală, în timp ce inculpaţii G.E. şi C.V.M. aveau statut de recidivişti. Instanţa a subliniat că inculpatul G. a suferit o condamnare anterioară, pentru o infracţiune gravă, ce aducea atingere libertăţii sexuale a persoanei (act sexual cu un minor), în timp ce, în ceea ce-1 privea pe inculpatul C.V.M., acesta se afla chiar în situaţia unei recidive speciale, în condiţiile în care condamnarea anterioară viza tot o infracţiune de violenţă.

Instanţa a subliniat că lipsa antecedentelor în ceea ce-i privea pe primii doi inculpaţi nu conducea la reţinerea automată a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece lipsa antecedentelor nu a putut fi echivalată, în lipsa altor elemente de circumstanţiere, cu buna conduită înainte de săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, în favoarea niciunui dintre inculpaţi nu a putut fi reţinută circumstanţa atenuanta prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece inculpaţii nu au recunoscut de la început şi din proprie iniţiativă săvârşirea faptelor, ci au avut o atitudine oscilantă, au dat declaraţii contradictorii, au încercat să „paseze" răspunderea de la unul la altul, iar declaraţiile finale de recunoaştere, materializate şi în recunoaşterea vinovăţiei reglementată de art. 3201 C. proc. pen., au fost rezultatul confruntărilor şi a testelor poligraf, care au relevat comportament simulat, realizate în cursul urmăririi penale.

Instanţa a subliniat însă că, nici în ipoteza reţinerii unor eventuale circumstanţe atenuante, nu ar aplica pedepse sub minimul special, întrucât raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei detaliate anterior, a considerat că ar fi incidente dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen., conform cărora în caz de concurs între circumstanţe agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu devenea obligatorie (în condiţiile în care în sarcina fiecărui inculpat s-a reţinut şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.).

În lumina celor mai sus arătate, instanţa a condamnat inculpaţii la următoarele pedepse:

Inculpatul O.C.I. - la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Instanţa a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatului la săvârşirea faptei, respectiv că a acţionat în calitate de coautor, că s-a înarmat cu un obiect contondent şi a lovit victima, chiar şi după ce fusese lovită de inculpatul G.E.

Inculpatul S.I.L.: la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Instanţa a avut în vedere că şi acest inculpat a avut o contribuţie specifică coautorului, întrucât a lovit direct şi nemijlocit victima şi, chiar dacă nu a utilizat arme contondente, i-a aplicat lovituri după ce aceasta căzuse deja la pământ, în urma loviturilor aplicate de ceilalţi inculpaţi.

Inculpatul G.E. - la pedeapsa principală de 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară - 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. i) C. pen. şi reţinerea art. 37 lit. a) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

La dozarea pedepsei, instanţa a avut în vedere în afara de circumstanţele generale ale comiterii faptei, forma de participaţie reţinută în sarcina inculpatului, respectiv coautor, faptul că acesta s-a înarmat cu un obiect contondent, respectiv o bâtă, că a lovit victima cu această bâtă, că lovitura a vizat o zonă vitală (capul) şi că a provocat leziuni tanato-generatoare.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul era recidivist, această perseverenţă infracţională urmând a se reflecta într-o pedeapsă mai mare decât cea aplicată celorlalţi doi coautori.

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat din prezenta cauză, în termenul de încercare de 5 ani, al pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere (aplicată prin Sentinţa penală nr. 87 din 8 iulie 2008 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin Decizia penală nr. 358/R din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş), instanţa, în temeiul art. 864 alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având în total de executat 15 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpatul C.V.M. - la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară - 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi reţinerea art. 37 lit. a) C. pen.

Instanţa a avut în vedere faptul că acest inculpat a acţionat în calitate de complice, prin agresarea martorului M.V. (prietenul victimei) şi anihilarea posibilităţii ca acesta să ofere, în vreun fel, ajutor victimei, astfel încât i-a aplicat o pedeapsă mai redusă decât celorlalţi inculpaţi, corespunzătoare gradului de participaţie, mai redus, la t săvârşirea faptei.

Cu toate acestea, pentru considerentele relevate anterior, instanţa a apreciat că nici în cazul acestui inculpat nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special, rezultat în urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât acesta a fost condamnat anterior pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, adică tot o infracţiune ce a presupus exercitarea de violenţe fizice, aflându-se, astfel, în stare de recidivă specială.

Întrucât inculpatul a săvârşit fapta în termenul de încercare a pedepsei de 1 an închisoare, cu suspendare condiţionată (aplicată prin Sentinţa penală nr. 49 din 11 martie 2008 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin Decizia penală nr. 153/R din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş), instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse şi a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat 11 ani închisoare.

În latura civilă, constatând dovedite pretenţiile formulate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi luând act de faptul că inculpaţii au fost de acord cu plata acestora, prima instanţă a admis acţiunea civilă formulată de unitatea spitalicească sus-menţionată şi, în baza prevederilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., coroborate cu art. 1392 C. civ., art. 313 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpaţii G.E., O.C.I., S.I.L. şi C.V.M., în solidar, la plata sumei de 13.460,18 RON daune materiale, ce au reprezentat cheltuielile de spitalizare ale victimei J.C.F. şi a dobânzilor legale, aferente acestei sume, până la data plăţii efective, sumele urmând a fi depuse în contul nr. ROXXX deschis la Trezoreria Târgu Mureş sau în numerar la casieria instituţiei.

Totodată, luând act de faptul că inculpaţii au arătat, în mod expres, că sunt acord să achite şi daunele materiale şi morale solicitate de părinţii victimei, fiecare precizând că este de acord să suporte partea care îi revine din aceste sume, sume care nu au fost contestate, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile J.O. şi J.R. şi, în conformitate cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 1392 C. civ., i-a obligat pe inculpaţii G.E., O.C.I., S.I.L. şi C.V.M., în solidar, la plata următoarelor sume:

10.000 RON părţilor civile J.O. şi J.R., cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare, etc.)

Instanţa a avut în vedere că părinţii victimei gospodăreau împreună, astfel încât împreună au suportat toate cheltuielile legate de înmormântarea fiului lor.

30.000 RON părţii civile J.O., cu titlu de daune morale. 30.000 RON părţii civile J.R., cu titlu de daune morale.

La stabilirea acestor sume instanţa a avut în vedere atât acordul inculpaţilor, cât şi trauma suferită de părţile civile în urma pierderii fiului lor, relaţiile profunde de dragoste şi afecţiune existente între părinţi şi copii, reţinând că pierderea, în mod violent, a fiului lor evident de natură a le crea un prejudiciu psihic, moral şi afectiv, un asemenea eveniment fiind greu de acceptat sau şters din memoria părţilor civile.

Pornind de la soluţia adoptată în cauză, în baza prevederilor art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii O.C.I., C.V.M., G.E. şi S.I.L.

În apelul promovat de către inculpatul O.C.I. s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia prin reţinerea de circumstanţe atenuante, în principal, a disp. art. 73 lit. b) C. pen. sau, în subsidiar, a disp.art. 74 alin. (2) C. pen.

În argumentare, inculpatul a învederat, pe de o parte, atitudinea provocatoare a victimei, atât în bar, unde a scos cuţitul şi a proferat ameninţări, cât şi ulterior, la momentul derulării faptelor, când a înţeles să se folosească de un cuţit ce constituie corp delict, dar şi comportamentul violent al acesteia care era percepută ca o persoană agresivă şi care suferise anterior o condamnare penală pentru fapte violente; pe de altă parte, situaţia sa familială, respectiv faptul că face parte dintr-o familie numeroasă, organizată, că anterior evenimentului era cioban la stână, fiind mai degrabă o persoană retrasă, „mai înceată la minte", potrivit percepţiei părinţilor, care l-au îndrumat spre meseria oieritului.

Inculpatul a mai susţinut că a lovit victima o singură dată, când aceasta din urmă se afla în picioare şi avea cuţitul în mână, cu muchia netăioasă a toporului, astfel încât intenţia cu care a acţionat a fost indirectă.

Totodată, a susţinut că este conştient de faptul că trebuie să plătească pentru fapta sa, pe care o regretă.

A mai invocat lipsa antecedentelor penale şi acordul de a despăgubi familia victimei.

În concluzie, inculpatul a susţinut că în mod greşit prima instanţă nu reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) şi nici atitudinea victimei, dând o mai mare relevanţă agravantei prevăzute de art. 75 alin. (1) C. pen. la individualizarea pedepselor în cazul concursului între circumstanţe atenuante şi o singură circumstanţă agravantă.

Şi inculpatul C.V.M. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în fond, în sensul reducerii cuantumului acesteia, susţinând că prima instanţă nu a ţinut cont, la individualizarea pedepsei, de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, de participarea sa concretă la săvârşirea acesteia, de persoana şi conduita sa, de atitudinea adoptată după săvârşirea infracţiunii.

Astfel, prima instanţă a reţinut că a acţionat în calitate de complice, prin agresarea martorului M.V. şi anihilarea posibilităţii ca acesta să ofere în vreun fel ajutor victimei şi deşi i-a aplicat o pedeapsă mai redusă decât celorlalţi inculpaţi, aceasta nu reflectă totuşi contribuţia sa foarte redusă la săvârşirea faptei. Or, toţi ceilalţi trei inculpaţi au săvârşit acte de agresiune, în mod nemijlocit, faţă de victimă, aplicându-i lovituri, în timp ce participarea sa s-a rezumat, practic, la prezenta sa fizică la locul incidentului şi lovirea martorului M.V.

În plus, nu se putea considera, fără putinţă de tăgadă, că lovirea acestei persoane a condus la eliminarea posibilităţii martorului de a interveni în favoarea victimei, neexistând nicio probă în sensul că respectivul martor ar fi dorit să facă vreun gest prin care să apere victima, cu atât mai mult cu cât aceasta era şi mai în vârstă (unchiul martorului).

A mai susţinut că nici concluzia că ceilalţi inculpaţi s-ar fi simţit încurajaţi de prezenţa sa nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză, cei trei coinculpaţi neavând nevoie de prezenţa sau participarea sa pentru săvârşirea infracţiunii. Relevantă în acest sens este declaraţia inculpatului G.: „noi nu vorbisem anterior cu C. sau C.V. să vină cu căruţa după noi. Le-am spus fraţilor C. să nu mai vină după noi" Prin urmare, ceilalţi inculpaţi nu numai că nu au fost încurajaţi de prezenţa lui C.V., dar nici nu a dorit prezenţa acestuia.

În plus, nu numai că nu a participat în niciun fel la agresarea victimei J.C., dar l-a şi oprit pe inculpatul G.I. să îl mai lovească pe J.C., dându-şi seama că acesta ar putea fi grav rănit - declaraţiile inculpatului O.C.I.: fratele meu a tras pe S.I. pentru a nu-l mai lovi pe J.", precum şi declaraţia inculpatului G. cu ocazia confruntării.

Inculpatul a mai arătat că nu a încercat în niciun mod să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală, ci s-a prezentat, de fiecare dată, când a fost chemat de către organele de anchetă penală; mai mult, a avut un comportament sincer în timpul procesului, contribuind în acest mod la aflarea adevărului; totodată, a fost de acord cu despăgubirea părţilor civile potrivit pretenţiilor acestora.

Nu în ultimul rând a învederat faptul că este o persoană tânără, căsătorită, are doi copii, şi-a câştigat existenţa, în mod cinstit, lucrând ca zilier, iar în cuprinsul referatului de evaluare s-a concluzionat că există posibilitatea reintegrării sale în societate, sprijinul familiei constituind o importantă resursă în acest sens.

În acelaşi sens, a susţinut că persoanele audiate în cauză, care locuiesc în aceeaşi localitate, l-au caracterizat ca fiind un om cu un comportament bun faţă de familie, părinţi, copii, vecini, respectuos şi silitor şi care îşi întreţine familia din muncă cinstită.

Inculpatul G.E. a solicitat, deopotrivă, reducerea cuantumului pedepsei aplicate în fond, susţinând că aceasta trebuie să reflecte şi contribuţia victimei la derularea evenimentelor şi săvârşirea infracţiunii, aceasta provocându-i pe inculpaţi prin folosirea cuţitului.

A mai arătat că starea de recidivă în care s-a aflat la momentul comiterii faptei este dată de o infracţiune săvârşită din inconştienţă, respectiv concubinajul cu o minoră de 17 ani.

Totodată, a arătat că a ajutat victima, prin îndepărtarea inculpatului S., şi că regretă fapta.

Şi inculpatul S.I.L. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată în fond, în raport de contribuţia pe care însăşi victima a avut-o la săvârşirea faptei, atitudinea sinceră pe care a adoptat-o încă din primul moment, faptul că raportul de autopsie medico-legal a menţionat că loviturile pe care le-a aplicat victimei nu erau de natură să provoace, în mod direct, moartea victimei.

În raport de contextul factual reţinut de prima instanţă, inculpatul a solicitat înlăturarea, parţială, a declaraţiilor coinculpaţilor care au arătat că l-au văzut sărind pe capul victimei şi lovind-o cu bestialitate, declaraţii ce sunt infirmate atât prin raportul de autopsie, cât şi prin lămuririle suplimentare cerute de reprezentantul parchetului care au infirmat ipoteza comprimării capului şi a loviturilor, extrem de violente, puse în sarcina sa.

Sub acelaşi aspect, a susţinut că a fost singurul care nu a avut niciun corp delict asupra sa; el a ajuns ultimul la faţa locului, a văzut grupul de inculpaţi pornind în urmărirea victimei şi a martorului, motiv pentru care a alergat şi el pentru a interveni şi a-i despărţi. Dacă mergea cu intenţia de a participa în mod direct la agresiune, cu siguranţă, ar fi luat un corp contondent, asupra lui.

A mai susţinut că toate aspectele prezentate trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât toţi inculpaţii sunt tineri, un cuantum mai redus al pedepselor asigurând şi despăgubirea părţilor civile.

Prin Decizia penală nr. 87/A din 23 noiembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi împotriva Sentinţei penale nr. 88 din 4 iulie 2012 pronunţată de către Tribunalul Mureş, menţinând starea de arest preventiv a acestora.

În considerentele acestei decizii s-a arătat că, pe baza unei judicioase interpretări a probatoriului cauzei, prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt, ce a primit adecvata încadrare juridică în cazul fiecărui inculpat.

Astfel, s-a reţinut ca fiind mai presus de orice dubiu faptul că, în seara zilei de 18 decembrie 2011, în jurul orelor 19:00, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, inculpatul G.E., (sprijinit fiind de coinculpaţii O.C.I. şi S.I.L. şi de complicele C.V.M.), i-a urmărit pe numiţii J.C. şi M.V., de la barul din localitatea menţionată, ce aparţinea de SC N.C.T. CT, până pe calea de acces spre locuinţa anterior menţionatelor persoane. În acest loc - calea de acces spre locuinţele victimelor J.C. şi M.V., ce constituie loc public, inculpatul anterior menţionat, însoţit de ceilalţi trei coinculpaţi, a aplicat victimei J.C., cu bâta ce o avea asupra sa, o lovitură puternică, de mare intensitate, în zona capului. În urma loviturii aplicate de acest inculpat, victima a suferit leziuni tanatogeneratoare.

În aceleaşi circumstanţe reale anterior descrise (deci urmărind cele două persoane J.C. şi M.V.), în loc public, pe raza localităţii Miheşul de Câmpie, inculpatul O.C.I. (membru al grupului celor patru inculpaţi din prezenta cauză) a aplicat, cu partea netăioasă a securii ce o avea asupra sa, în zona capului, o lovitură victimei J.C. Inculpatul O.C.I. a aplicat lovitura cu mare intensitate, după ce victima anterior fusese lovită cu bâta, în aceeaşi zonă a corpului, de către coinculpatul G.E. Exercitând asemenea violenţe, de mare intensitate şi asupra unei zone vitale a corpului victimei, inculpatul O.C.I. a provocat acesteia leziuni tanatogeneratoare.

De asemenea, în acelaşi context, coinculpatul S.I.L., în compania celorlalţi trei inculpaţi fiind, a înţeles să exercite şi el violenţe repetate asupra victimei J.C., ce era deja căzută la pământ, în urma loviturilor, de mare intensitate primite, în zone vitale ale corpului, din partea coinculpaţilor G.E. şi O.C.I. S.I.L. a înţeles să lovească victima, în mod repetat, cu pumnii, în zona feţei şi a toracelui, el conjugându-şi în acest mod, acţiunile violente cu cele, la fel de violente, exercitate de ceilalţi doi coinculpaţi amintiţi, asupra unei victime aflată în inferioritate numerică şi fizică.

În timpul în care cei trei inculpaţi menţionaţi, în loc public, exercitau asupra victimei J.C. violenţele de mare intensitate anterior descrise (şi care prin efectul lor conjugat i-au cauzat acesteia leziuni tanatogeneratoare), coinculpatul C.V.M. i-a sprijinit pe aceştia în următoarea manieră: a urmărit alături de G., O.C.I. şi S. pe cele două victimei; ajungând victimele pe calea de acces din raza comunei Miheşul de Câmpie, acesta s-a folosit de bâta ce o avea asupra sa, pentru a-l violenta, în mod repetat, pe martorul M.V., asigurându-le posibilitatea, în acest mod, coinculpaţilor, să îşi desfăşoare conduita reprobabilă faţă de J.C. şi împiedicându-l pe martorul amintit să vină în sprijinul nepotului său.

S-a mai reţinut că, deşi încă de la debutul urmăririi penale cei patru inculpaţi au încercat să îngreuneze aflarea adevărului, în primă instanţă s-a procedat la o riguroasă analiză a apărărilor expuse de fiecare dintre aceştia, în condiţiile în care au solicitat să beneficieze de procedura simplificată a dezlegării pricinii, astfel cum este ea reglementată de disp. art. 3201 C. proc. pen.

Inculpatul O.C.I. a înţeles să susţină, în mod constant, faptul că victima a fost cea care ar fi generat conflictul soldat cu tragicul rezultat. Apărarea a fost corect şi judicios înlăturată în fond întrucât probele administrate (însuşite fără rezerve de toţi cei patru inculpaţi din cauză) au demonstrat că, în după-amiaza zilei de 18 decembrie 2011, între grupul inculpaţilor şi cele două victime s-au consumat două episoade distincte. Un prim episod s-a derulat în afara barului aparţinând SC N.C.T. CT, din comuna Miheşul de Câmpie, între victimele J.C. şi M.V., pe de o parte, şi inculpatul S.I.L., pe de altă parte. Această primă altercaţie a fost stinsă datorită intervenţiei martorului N.C.T. care le-a cerut celor trei persoane anterior menţionate să înceteze, demers urmat de acestea. Deci, nu se poate reţine că în cadrul derulării acestui incident victima ar fi avut o atitudine necorespunzătoare, provocatoare, care să fi generat derularea ulterioară a evenimentelor.

S-a mai reţinut că, ulterior, J.C. şi M.V. s-au reîntors în local, iar inculpatul S.I.L. a rămas afară, dar, la scurt timp, a avut loc un schimb de replici între martorul M.V. şi coinculpatul C.V.M., ultimul ameninţându-l pe martor, care însă nu a înţeles să reacţioneze în vreun fel. Chiar dacă până la momentul la care victima şi martorul au părăsit localul s-a demonstrat că victima avea asupra sa un cuţit, (obiect tăietor-înţepător ce a fost găsit la locul faptei, în apropierea acesteia), nicio probă a cauzei nu a putut demonstra că aceasta s-a folosit de cuţitul respectiv împotriva inculpaţilor.

Sub pretextul că victima şi martorul M.V. ar fi sustras, din căruţa cu care inculpaţii se deplasaseră la bar, nişte obiecte ce aparţineau inculpatului G.E. şi pe care acesta le-ar fi descoperit în locul unde fuseseră ascunse de victimă şi martor, după plecarea celor două persoane (J. şi M.), cei patru inculpaţi au hotărât să plece în urmărirea acestora pentru a le aplica corecţia ce o apreciau necesară. Inculpatul G.E. a plecat cu căruţa sa, în fugă, C.V.M. (înarmat cu o bâtă), O.C.I. (înarmat cu o secure), iar S.I.L. pe jos. La locul faptei, primul a sosit inculpatul G.E., cu căruţa ce o conducea şi de care s-a servit pentru a le bara victimei şi martorului deplasarea spre casele lor. La scurt timp, au sosit şi ceilalţi trei coinculpaţi.

În raport de contextul factual anterior prezentat, instanţa de apel a conchis că nu s-a demonstrat că victima ar fi adoptat vreo conduită provocatoare faţă de inculpaţi (şi în special faţă de inculpatul O.C.I.), astfel încât să se justifice reţinerea faţă de acesta a disp. art. 73 lit. b) C. pen. şi că datele privind persoana inculpaţilor, ce în mod constant, au fost invocate ca reprezentând circumstanţele atenuante, au fost corect apreciate de judecătorul fondului la momentul la care, pentru fiecare în parte a individualizat pedeapsa.

S-a reţinut în acest sens că fiecare inculpat a înţeles să invoce faptul că a fost sincer, că a manifestat un sincer şi constant regret faţă de fapta comisă, că este de acord să despăgubească, proporţional, părţile civile, că anterior comiterii acestei fapte era integrat în familie şi colectivitatea în care trăia. Or, deşi aceste circumstanţe pot fi reţinute ca fiind circumscrise disp. art. 74 C. pen., ele trebuie coroborate cu următoarele împrejurări: după un consum voluntar de băuturi alcoolice, cei patru inculpaţi, pe timp de noapte, în loc public, şi folosindu-se de obiecte contondente, au exercitat violenţe repetate asupra lui J.C. şi M.V., în urma cărora a survenit decesul lui J.C.; inculpaţii G.E. şi C.V.M. au statut de recidivişti; toţi au acţionat, în mod conjugat, acţiunea lor convergentă soldându-se cu un rezultat ireversibil - moartea victimei J.C., fapt ce denotă faptul că inculpaţii nu au înţeles să manifeste un minim respect faţă de o importantă valoare socială: viaţa şi integritatea fizică a persoanei; fiecare inculpat a încercat să îngreuneze justa dezlegare a cauzei, prezentând diverse variante ale conduite adoptate, în timpul şi locul critice, fiecare urmărind, cu tenacitate, să-şi diminueze efectiva şi reala contribuţie manifestată în câmpul antisocial; concluziile expuse vis-a-vis de fiecare inculpat în referatul de evaluare întocmit pe seama fiecăruia.

În raport de argumentele anterior expuse, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat a fost corect individualizată, atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare, prev. art. 52 raportat la art. 72 C. pen. fiind riguros interpretate şi aplicate. Dată fiind periculozitatea crescută a acuzei reţinute în sarcina fiecărui inculpat, rezultatul ireversibil al faptelor, antecedenţa penală prezentată de unii dintre aceştia şi impactul produs de infracţiunea comisă în rândul membrilor comunităţii din care provin părţile şi date fiind considerentele anterior expuse s-a constatat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii O.C.I., S.I.L., G.E. şi C.V.M., fără a motiva în scris calea de atac.

La termenul de dezbateri din 5 februarie 2013, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul O.C.I. şi-a întemeiat calea de atac pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în sfera căruia a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. proc. pen., în raport de contribuţia sa efectivă la săvârşirea faptei şi datele personale favorabile.

Acelaşi caz de casare a invocat şi inculpatul G.E., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. proc. pen., în raport de contribuţia efectivă la săvârşirea faptei - inculpatul a încercat să-l îndepărteze pe coinculpatul S. şi datele personale favorabile.

Deopotrivă, şi recursul formulat de inculpatul S.I.L. s-a întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a vizat greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate acestuia ca urmare a omisiunii reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., raportat la lipsa antecedentelor penale a inculpatului şi comportamentul corect adoptat în familie şi societate.

În recursul său, inculpatul C.V.M., prin apărător desemnat din oficiu, deşi a învederat că înţelege să critice hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut numai ultimele două cazuri de casare.

Astfel, în sfera cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., apărătorul a susţinut că, deşi inculpatul se judecă în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., înţelege să solicite achitarea acestuia, pe temeiul prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu argumentarea că inculpatul nu a înţeles dispoziţiile legale precitate şi că probatoriul administrat în cauză nu a făcut dovada faptului că acesta i-ar fi ajutat, în vreun fel, pe ceilalţi coinculpaţi, la săvârşirea infracţiunii, contribuţia sa limitându-se la prezenţa la locul săvârşirii faptei.

În acest sens, apărătorul a făcut trimitere la declaraţiile inculpatului G.E. prin care acesta a susţinut că a fost oprit de inculpatul C. de la aplicarea de noi lovituri victimei şi la declaraţiile concordante ale inculpatului O.C.I., arătând că împrejurarea că inculpatul C. l-a lovit pe martorul M.V. nu reprezintă complicitate la infracţiunea de omor săvârşită de ceilalţi coinculpaţi asupra victimei J.C.

În sfera cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apărătorul a invocat aplicarea formală a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a pedepsei ca urmare a unei corecte aplicări a dispoziţiilor legale precitate, dar şi a unei corecte evaluări a elementelor vizând contribuţia efectivă minimă a inculpatului la săvârşirea faptei şi conduita procesuală sinceră şi cooperantă adoptată de acesta ulterior săvârşirii faptei.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, dar şi a motivelor de recurs a căror examinare se ia întotdeauna din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul urmăririi şi argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluţionare a cauzei, atât în planul acţiunii penale, cât şi a celei civile adiacente, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.

În acest sens, confirmând valabilitatea reţinerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, reţineri care-şi găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi care au fost recunoscute în integralitate de inculpaţi prin declaraţiile formulate în faţa primei instanţe, Înalta Curte constată că fapta inculpatului G.E. care, la 18 decembrie 2011, în jurul orelor 19:00, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, în jurul orelor 19:00, beneficiind de contribuţia coautorilor O.C.I. şi S.I.L. şi a complicelui C.V.M., a urmărit (alături de coautori şi complice) victima J.C. şi pe martorul M.V., de la barul din localitate până la locul agresiunii, loc public, şi anume o cale de acces de pe raza localităţii, unde a aplicat, cu o bâtă, o lovitură victimei J.C., în zona capului, lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare, constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul aflându-se la momentul săvârşirii acesteia în stare de recidivă postcondamnatorie.

Fapta inculpatului O.C.I. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, în jurul orelor 19:00, beneficiind de contribuţia coautorilor G.E. şi S.I.L. şi a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori şi de complice) victima J.C. şi pe martorul M.V., de la barul din localitate până la locul agresiunii, loc public, şi anume o cale de acces de pe raza localităţii, unde a aplicat cu o secure, (folosind partea netăioasă a acesteia) o lovitură, victimei J.C., în zona capului (după ce victima fusese lovită cu bâta în zona capului de G.E.), lovitură ce i-a provocat leziuni tanatogeneratoare, constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului S.I.L. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, în jurul orelor 19:00, beneficiind de contribuţia coautorilor O.C.I. şi G.E. şi a complicelui C.V.M. a urmărit (alături de coautori şi complice) victima J.C. şi pe martorul M.V., de la barul din localitate, până la locul agresiunii, loc public şi anume o cale de acces de pe raza localităţii, unde a lovit victima J.C. cu pumnii în zona feţei şi a toracelui, după ce acesta căzuse la pământ, în urma loviturilor aplicate de către coautorii G.E. şi O.C.I., constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului C.V.M. care, la 18 decembrie 2011, pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, în jurul orelor 19:00, a ajutat inculpaţii G.E., S.I.L. şi O.C.I. să ucidă victima J.C. prin urmărirea alături de coautori a victimei şi a martorului M.V., de la bar şi până la locul agresiunii, loc public şi anume o cale de acces, de pe raza localităţii Miheşu de Câmpie, unde a lovit, cu bâta pe care o avea asupra sa, pe martorul M.V., anihilând astfel posibilitatea ca acest martor să intervină în favoarea victimei, constituie complicitate la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. inculpatul aflându-se la momentul săvârşirii acesteia în stare de recidivă postcondamnatorie.

Infracţiunile anterior menţionate sunt probate, dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor M.V. şi H.C., concluziile Raportului de autopsie medico-legală nr. 4095-723/2011 din 16 ianuarie 2012, procesele-verbale de confruntare efectuate între inculpaţii G.E. şi O.C.I., S.I.L. şi C.V.M., S.I.L. şi G.E., C.V.M. şi G.E. şi între S.I.L. şi O.C.I., precum şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat efectuate asupra inculpaţilor S.I.L., O.C.I., precum şi asupra inculpatului G.E., precum şi cele consemnate în procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul G.E. la 23 decembrie 2011 (interceptări efectuate în baza Ordonanţei cu titlu provizoriu din 22 decembrie 2011 confirmată prin Încheierea penală nr. 139 din 27 decembrie 2011 a Tribunalului Mureş), mijloace de probă pe care inculpaţii şi le-au însuşit în totalitate prin declaraţiile de recunoaştere făcute în faţa primei instanţe.

Caracterul deplin, necondiţionat şi irevocabil al recunoaşterilor făcute de inculpaţi în fond, poziţie procesuală în raport de care în favoarea lor a fost reţinut beneficiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., se repercutează asupra limitelor recursurilor cu care a fost învestită instanţa supremă, susţinerile apărării inculpatului C.V.M., subscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., referitoare la inexistenţa materială a faptei reţinute în sarcina inculpatului fiind incompatibile apărărilor care pot fi invocate în cadrul căii de atac exercitată în procedura simplificată prevăzută de textul de lege sus-menţionat.

Astfel, ca efect al declaraţiei de recunoaştere formulată de inculpatul C.V.M. în fond, Înalta Curte constată că cererea de achitare formulată de acesta prin apărător excede limitelor controlului judiciar care poate fi exercitat în recursul declarat de inculpatul care a invocat art. 3201 C. proc. pen., astfel de solicitări implicând o punere în discuţie a mijloacelor probatorii aferente pe care care inculpatul şi le-a însuşit în mod expres.

Înalta Curte constată că nici critica colectivă privind greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, nu este întemeiată, pedepsele aplicate de prima instanţă, menţinute just în apel, reprezentând expresia unei corecte individualizări judiciare prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, natura, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, gradul de participare al fiecărui inculpat în parte la activitatea infracţională, urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte, respectiv comportamentul procesual şi existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale.

Astfel, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că aplicarea unor pedepse orientate spre media limitelor speciale de pedeapsă, calculate conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de 12 ani închisoare în cazul inculpaţilor O.C.I. şi S.I.L. şi de 12 ani şi 6 luni închisoare în cazul inculpatului recidivist G.E., respectiv egală cu limita minimă calculată conform textului de lege sus-menţionat de 10 ani închisoare, în cazul inculpatului C.V.M., reprezintă expresia justei aplicări a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, în raport de criteriile de individualizare anterior menţionate, argumentele detaliat expuse de prima instanţă cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor fiind pe deplin valabile.

În acest sens, se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor reflectă adecvat gradul deosebit de pericol social al faptei comise, dar şi contribuţia efectivă şi concurentă a acestora la săvârşirea activităţii infracţionale care a avut ca rezultat decesul victimei J.C.. Astfel, inculpatul G.E. a fost cel care a aplicat prima lovitură victimei, cu o bâtă, în zona capului, lovitură ce a provocat acesteia leziuni tanatogeneratoare; agresiunea exercitată de acesta a fost urmată succesiv, de lovitura aplicată victimei, tot în zona capului, de inculpatul O.C.I., cu partea netăioasă a unei securi, respectiv de loviturile aplicate de inculpatul S.I.L. cu pumnii în zona feţei şi a toracelui victimei, după ce aceasta a căzut la pământ în urma loviturilor aplicate de primii doi inculpaţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V.M., deşi acesta nu a exercitat violenţe asupra victimei J.C., s-a făcut dovada indubitabilă a faptului că acesta a ajutat pe coinculpaţii G.E., S.I.L. şi O.C.I. la uciderea victimei J.C. prin urmărirea alături de coautori a victimei şi a martorului M.V., de la bar şi până la locul agresiunii, unde a lovit, cu bâta pe care o avea asupra sa, pe martorul M.V., anihilând astfel posibilitatea ca acest martor să intervină în favoarea victimei.

Deopotrivă, pedepsele aplicate inculpaţilor reflectă corespunzător atitudinea procesuală şi conduita acestora - în favoarea tuturor inculpaţilor fiind reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., situaţia juridică a acestora la momentul săvârşirii faptelor - inculpaţii G.E. şi C.V.M. aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, dar şi datele favorabile privind persoana inculpaţilor care, deşi nu îmbracă în conţinut vreuna dintre circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) sau (2) C. pen., au fost just valorificate prin orientarea pedepselor spre media limitelor speciale de pedeapsă, calculate conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în cazul inculpaţilor O.C.I., S.I.L. şi G.E., respectiv la limita minimă calculată conform textului de lege sus-menţionat - în cazul inculpatului C.V.M., în condiţiile în care faptele au fost comise în circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., respectiv în stare de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpaţilor G. şi C.

Pentru considerentele ce preced, reţinându-se că motivele de recurs invocate de inculpaţi sunt neîntemeiate şi cum nu se constată existenţa unor motive susceptibile de a fi luate - în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.C.I., S.I.L., G.E. şi C.V.M. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 23 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor prevenţia după cum urmează:

- pentru inculpatul O.C.I. de la 6 ianuarie 2012 la 5 februarie 2013;

- pentru inculpatul S.I.L. de la 20 decembrie 2011 la 5 februarie 2013;

- pentru inculpatul G.E. de la 29 decembrie 2011 la 5 februarie 2013;

- pentru inculpatul C.V.M. de la 6 ianuarie 2012 la 5 februarie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3658/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 703/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 399/2013. Penal