ICCJ. Decizia nr. 4016/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4016/2013
Dosar nr. 7026/114/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 12 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen, art. 3201 C. proc. pen., inculpatul Z.N., fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe durată de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., inculpatul Z.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracţiunea de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul Z.N. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Z.N., pe un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul comiterii unei noi infracţiuni intenţionate sau a neîndeplinirii obligaţiilor civile, pe durata termenului de încercare.
Inculpatul Z.N. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Z.L. SRL Pogoanele, judeţul Buzău la plata sumei de 129.767,40 RON (din care 34.401 RON obligaţii cu reţinere la sursă şi 95.366,40 RON TVA) cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului către partea civilă D.G.F.P. Buzău.
S-a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de către lichidatorul judiciar C.M. pentru SC Z.L. SRL Pogoanele, pentru suma de 686.639 RON.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din 29 martie 2012 asupra imobilului situat în oraşul Pogoanele, str. I.L.C., conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului asiguratoriu din data de 30 martie 2012.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă va fi ales să fie decăzut din drepturi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive hotărârii de condamnare, o copie a dispozitivului să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
Inculpatul Z.N. a fost obligat la 550 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu la instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din 19 noiembrie 2012, Dosar nr. 86/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.N. pentru infracţiunile de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs real, în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul, în calitate de administrator al SC Z.L. SRL Pogoanele, a calculat şi reţinut însă nu a virat la bugetul statului, în termen legal, în perioada 2009-2010, obligaţii cu reţinere la sursă în sumă de 43.401 RON. De asemenea, s-a stabilit că inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societăţii, în perioada 2007-2010, operaţiunile comerciale efectuate constând în livrări de produse lactate către diverşi clienţi din ţară, în sumă de 597.294,83 RON, iar prin această omisiune s-a sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului a unei TVA în sumă de 95.366,40 RON.
Prezent la termenul de judecată din 5 martie 2013, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., declarând că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte, nu solicită administrarea altor mijloace de probă şi nu doreşte să dea altă declaraţie în afara celei de la urmărirea penală.
Tribunalul a admis judecata cauzei în conformitate cu art. 3201 C. proc. pen., reţinând că sunt îndeplinite condiţiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat.
Analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reţinut că inculpatul a avut calitatea de asociat unic şi administrator la SC Z.L. SRL Pogoanele, societate al cărei principal obiect de activitate l-a constituit fabricarea produselor lactate şi a brânzeturilor. Prin sentinţa civilă nr. 1163 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Buzău s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei pentru SC Z.L. SRL Pogoanele, iar prin sentinţa civilă nr. 11 din 4 ianuarie 2011 s-a dispus începerea procedurii falimentului cu privire la aceeaşi societate. Organele de control fiscal au efectuat o verificare cu privire la activitatea desfăşurată de către societate, întocmindu-se raportul de inspecţie fiscală din 31 ianuarie 2011.
Inculpatul a contestat acest raport de inspecţie fiscală fiind întocmit în cauză un raport de expertiză contabilă, potrivit căruia valoarea facturilor neînregistrate în contabilitate în perioada 2007-2010 a fost de 597.294,83 RON, rezultând un TVA sustras de la plată de 95.366,40 RON şi un impozit pe profit de 80.308,54 RON. S-a apreciat de către expertul contabil, prin repunerea veniturilor neînregistrate în perioada 1 octombrie 2007-30 aprilie 2009, că societatea nu datorează impozit pe profit, deoarece pierderile societăţii din această perioadă sunt mai mari decât veniturile.
În consecinţă, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului doar pentru suma de 95.366,40 RON reprezentând TVA şi 34.401 RON cu titlul de obligaţii cu reţinere la sursă ce nu au fost virate la bugetul de stat în termenul legal.
Sumele de bani ce au fost reţinute ca nefiind înregistrate în evidenţele contabile în perioada 2007-2010 au rezultat din relaţiile comerciale pe care SC Z.L. SRL Pogoanele le-a avut cu mai multe societăţi comerciale, respectiv SC C.S. SRL Târgovişte, SC M. SRL Ploieşti, SC G.C. SRL Argeş, SC R.P. SRL Giurgiu, SC F.M. SRL Dobreta Turnu-Severin, SC D.D. SRL Braşov, SC L.B. SRL Braşov, SC A.B. SRL Braşov şi SC E.P. SRL Bucureşti.
Tribunalul a reţinut că situaţia de fapt prezentată anterior este dovedită cu procesul-verbal încheiat la data de 31 ianuarie 2011 de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Buzău, raportul de inspecţie fiscală, procesele-verbale de verificare încrucişată întocmite de către D.G.F.P. din alte judeţe cu privire la facturile emise de către SC Z.L. SRL Pogoanele şi găsite înregistrate în evidenţele contabile ale partenerilor de afaceri, raportul de expertiză contabilă, răspunsul la obiecţiuni şi lămuririle suplimentare solicitate de către organele de urmărire penală expertului contabil, documentele contabile, copii ale facturilor fiscale eliberate de către SC Z.L. SRL Pogoanele.
S-a apreciat de tribunal că, în drept, fapta inculpatului, care, în calitate de administrator al SC Z.L. SRL Pogoanele, a calculat, reţinut şi nu a virat la bugetul statului, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, în perioada 2009-2010, obligaţii cu reţinere la sursa în sumă de 43.401 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a nu a înregistra în contabilitatea societăţii, în perioada 2007-2010, operaţiunile comerciale efectuate constând în livrări de produse lactate către diverşi clienţi din ţară, în sumă de 597.294,83 RON, iar prin această omisiune s-a sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului a unei TVA în sumă de 95.366,40 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a recunoscut comiterea acestor infracţiuni, nu a contestat mijloacele de probă pe baza cărora a fost trimis în judecată, susţinând că la rândul său a avut de încasat suma de 100.000 de euro, depunând în acest sens la dosar copia unei file cec cu privire la care s-a comunicat de către bancă un refuz de plată pentru lipsa disponibilului în cont. A precizat că în acest mod a fost înşelat cu suma respectivă de bani, astfel încât nu a putut să-şi onoreze obligaţiile financiare.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni, tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, determinat de gravitatea atingerii aduse valorilor sociale protejate prin cele două incriminări, respectiv valori de natură patrimonială, relevante sub acest aspect fiind sumele ce nu au fost achitate la bugetul de stat, dar şi elementele de ordin subiectiv, respectiv faptul că inculpatul a acţionat în mod continuat, având posibilitatea să-şi dea seama şi să aprecieze asupra conduitei sale infracţionale.
De asemenea, s-a reţinut şi conduita procesuală de recunoaştere a faptelor pe care a avut-o inculpatul, faptul că nu are antecedente penale, precum şi incidenţa dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., ce impun reducerea limitelor pedepselor cu o treime.
În latura civilă a fost obligat inculpatul Z.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Z.L. SRL Pogoanele, în conformitate cu art. 998, art. 999 C. civ., art. 14 şi art. 16 C. proc. pen., la plata sumei de 129.767,40 RON (din care 34.401 RON obligaţii cu reţinere la sursă şi 95.366,40 RON TVA) cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului către partea civilă D.G.F.P. Buzău.
Potrivit cererii de constituire de parte civilă, D.G.F.P. Buzău a solicitat cu titlul de despăgubiri suma de 208.635 RON, astfel cum este detaliată în cerere, însă inculpatul a fost trimis în judecată pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, prin care s-a cauzat un prejudiciu de 95.366,40 RON TVA şi 34.401 RON obligaţii cu reţinere la sursă. În mod corect s-a reţinut, pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale că inculpatul nu datorează impozit pe profit, astfel încât solicitarea de constituire de parte civilă este întemeiată numai în parte pentru sumele menţionate anterior.
Prima instanţă a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de către lichidatorul judiciar C.M. pentru SC Z.L. SRL Pogoanele, pentru suma de 686.639 RON, motivat de faptul că societatea nu poate avea, în această cauză în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiuni care au avut ca rezultat prejudicierea bugetului de stat, calitatea de parte civilă, ci doar pe aceea de parte responsabilă civilmente.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din 29 martie 2012 asupra imobilului situat în oraşul Pogoanele, str. I.L.C., conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 30 martie 2012.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă va fi ales să fie decăzut din drepturi.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive hotărârii de condamnare, s-a dispus ca o copie a dispozitivului să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpatul Z.N. şi partea civilă D.G.F.P. Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelantul inculpat Z.N., prin intermediul apărătorului din oficiu, a criticat sentinţa pronunţată de Tribunalul Buzău sub aspectul laturii penale, mai exact cuantumul pedepsei aplicate de instanţa de fond, susţinând că acesta este prea mare, în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi persoana sa, având în vedere că a recunoscut şi regretat faptele, nu are antecedente penale, a înţeles să uzeze de prevederile art. 3201C. proc. pen., a încercat să desfăşoare activităţi economice cu bună credinţă şi avea de încasat o sumă mare de bani de la un partener de afaceri, însă fila CEC i-a fost refuzată la plată, ceea ce a dus la imposibilitatea de plată.
În motivele scrise de apel, partea civilă D.G.F.P. Buzău a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a soluţionat latura civilă, reţinând că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de numai 129.767,40 RON şi nu 208.635 RON, aşa cum s-a formulat în constituirea de parte civilă prin adresa din 29 noiembrie 2012, instanţa de fond, în virtutea rolului activ, fiind obligată să coroboreze toate probele existente în cauză, din actele existente la dosarul cauzei rezultând cu claritate că inculpatul a înregistrat obligaţii către bugetul consolidat al statului în cuantum de 208.635 RON.
Prin decizia penală nr. 112 din 6 iunie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău şi de inculpatul Z.N. împotriva sentinţei penale nr. 57 din 12 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău.
A obligat pe apelantul inculpat Z.N. la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect şi complet de prima instanţă pe baza probelor administrate în cauză, atât în latură civilă, cât şi în latură penală.
De asemenea, pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate faţă de criteriile stabilite prin dispoziţiile art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, gravitatea atingerii aduse valorilor sociale protejate prin cele două fapte, cuantumul sumelor ce nu au fost achitate la bugetul de stat, dar şi faptul că inculpatul a acţionat în mod continuat, având posibilitatea să-şi dea seama şi să aprecieze asupra conduitei sale infracţionale.
S-a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut şi conduita procesuală a inculpatului, de recunoaştere a faptelor, că acesta nu are antecedente penale, dar şi incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., ce impun reducerea limitelor pedepselor cu o treime.
În aceste condiţii, Curtea a reţinut că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate şi sub aspectul cuantumului, şi al modalităţii de executare.
Cu privire la latura civilă, Curtea a reţinut că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 129.767,40 RON şi nu de 208.635 RON, aşa cum s-a solicitat de partea civilă, iar acest prejudiciu este compus din suma de 95.366,40 RON reprezentând TVA şi suma de 34.401 RON reprezentând obligaţii cu reţinere la sursă, respectiv 13.197 RON impozit pe venituri din salarii, 13.281 RON C.A.S. asiguraţi, 655 RON contribuţii şomaj asiguraţi şi 7268 contribuţii sănătate asiguraţi.
Aceste sume rezultă din actele depuse la dosar de partea civilă şi din raportul de expertiză contabilă întocmit şi arătat mai sus, expertul arătând modul în care a calculat sumele datorate şi nevirate la bugetul de stat în cuprinsul raportului de expertiză şi în răspunsurile la obiecţiunile formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău.
În motivele scrise de recurs depuse la dosar partea civilă a criticat hotărârile pronunţate numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond şi obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Z.L. SRL la plata sumei de 208.635 RON aşa cum recurenta s-a constituit parte civilă prin adresa din 29 noiembrie 2012, sumă la care a solicitat adăugarea accesoriilor de drept conform O.G. nr. 92/2003, art. 119 şi urm., de la data scadenţei şi până la plata integrală.
Recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 112 a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 6 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Întrucât criticile referitoare la cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei penale nr. 112 din 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei penale nr. 112 din 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.N.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3993/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 4039/2013. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
