ICCJ. Decizia nr. 4039/2013. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 4039/2013
Dosar nr. 1766/54/2013
Şedinţa publică din 18 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 323 din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 103 alin. (6) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a admis cererea formulată de autorităţile judiciare olandeze, Tribunalul Rotterdam de executare a mandatului european de arestare emis în cauza cu nr. PL 117R3/160/2010 privind pe cetăţeanul român N.A.
În baza art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate N.A. la predarea către autorităţile judiciare olandeze.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate N.A. pe o perioadă de 30 zile începând cu data la care se va termina judecata în dosarul cu nr. 14746/63/2011 al Tribunalului Dolj sau data la care va lua sfârşit executarea pedepsei, precum şi predarea persoanei solicitate cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În baza 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate N.A. către autorităţile judiciare olandeze până la data la care se va termina judecata în dosarul cu nr. 14746/63/2011 al Tribunalului Dolj sau data la care va lua sfârşit executarea pedepsei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 14 noiembrie 2013, a fost înregistrată adresa nr. 11218/11/5/2013 din 14 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea emisă de autorităţile judiciare olandeze fiind sesizată instanţa, în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind persoana solicitată N.A., faţă de care s-a emis un mandat european de arestare, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 140, participarea la o organizaţie criminală, art. 232, falsificarea/producerea de mijloace de plată ca de exemplu cârduri bancare/de credit, art. 234, producerea, primirea, obţinerea, vânzarea, livrarea sau posesia de mijloace falsificate de plată după cum se menţionează în art. 232, art. 350, comportament distrugător, art. 311, furt grav, art. 42 bis, spălare de bani, infracţiuni prevăzute de Codul penal olandez care se pedepsesc cu măsura privativă de libertate de maximum 6 ani.
Curtea a constatat că faptele pentru care inculpatul este cercetat de către autorităţile judiciare olandeze se regăsesc între faptele care dau loc la predare conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege, iar persoana solicitată a arătat că este de acord cu predarea către autorităţile judiciare olandeze, înţelegând însă să se prevaleze de regula specialităţii prevăzute de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată N.A. a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, prezent în instanţă, a făcut cunoscut că îşi retrage recursul declarat.
Potrivit art. 3854alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în instanţa de apel, fiecare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie să fie făcută personal de părţi sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deţinere printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că prevederile textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, prezent în instanţă, inculpatul şi-a exprimat dorinţa de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de această cerere şi a dispune în consecinţă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată N.A. împotriva sentinţei penale nr. 323 din 4 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul persoana solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4016/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 4040/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
