ICCJ. Decizia nr. 408/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 408/2013

Dosar nr. 5645/102/2010*

Şedinţa publică din 5 februarie 2013

Asupra recursului penal de faţă, în baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1418 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia penală, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 320¹ alin. (1)-alin. (7) C. proc. pen., inculpatul C.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi aplicarea art. 76 lit. e) C. pen.

II. În baza art. 320¹ alin. (1)-alin. (7) C. proc. pen., inculpatul C.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit a) C. pen. şi aplicarea art. 76 lit. e) C. pen.

III. În baza art. 320¹alin. (1)-alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 1 an şi 6 închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit a C. pen. şi aplicarea art. 76 lit. d) C. pen.

IV. În baza art. 33 lit. a) C. pen. coroborat cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse principale aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 4 luni, pedeapsa rezultantă finală fiind de 1 an şi 10 luni închisoare.

V. În baza art. 88 C. pen. coroborat cu art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din 9 septembrie 2010, orele 19:20 şi a arestării preventive din 10 septembrie 2010 pana la data de 7 noiembrie 2010.

VI. În baza art. 81 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 82 alin. (1) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 10 luni, redus cu durata reţinerii şi a arestării preventive, termen compus din durata pedepsei rezultante (1 an şi 10 luni) la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

VII. Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

VIII. În baza prevederilor art. 191 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.240 RON, reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, (5.000 RON pentru faza de urmărire penală şi 240 RON în faza de judecată).

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

În actul de inculpare s-a arătat, în esenţă, faptul că, începând din anul 2008, inculpaţii C.S.R., M.S., D.D.L., B.O.R., L.W.M., S.B.S., M.C.M.A., C.V., B.S.Z., B.B.L., M.B., C.C. şi L.M.A. s-au constituit într-un grup infracţional organizat, săvârşind infracţiuni grave contra patrimoniului cu scopul obţinerii de importante beneficii materiale şi financiare.

Astfel, în calitate de reprezentanţi ai mai multor societăţi comerciale şi acţionând prin persoane interpuse, au prejudiciat bugetul consolidat al statului prin nedeclararea activităţii comerciale desfăşurate în cadrul societăţilor, sustrăgându-se de la plata impozitelor şi taxelor aferente şi, de asemenea, au indus în eroare mai multe societăţi de leasing (prin încheierea unor contracte de leasing în numele societăţilor controlate de membrii grupării), folosindu-se de documente contabile false, de creşterea valorii autovehiculelor finanţate prin vânzare succesivă pe mai multe societăţi comerciale aparţinând grupării sau prin obţinerea unor documente de identitate ale vehiculelor în care erau înscrişi ani falşi de fabricaţie, neexistând intenţia de a achita ratele de leasing.

În faţa primei instanţe, înainte de citirea actului de sesizare, inculpaţii au fost informaţi asupra dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

La termenul de judecată din 18 mai 2011, inculpatul C.C. a arătat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile textului de lege mai sus menţionat.

Având în vedere că în cauză au fost trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi şi că pentru soluţionarea laturii penale, cât şi a celei civile, era necesară administrarea unui vast probatoriu, pentru a da eficienţă dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. care au avut în vedere accelerarea procedurilor şi scurtarea procesului în cazul recunoaşterii vinovăţiei, instanţa a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar pentru soluţionarea laturii civile şi a laturii penale faţă de inculpaţii: C.S.R., M.S., D.D.L., B.O.R., L.W.M., S.B.S., M.C.M.A., C.V., B.S.Z., B.B.L., M.B. şi L.M.A.

Instanţa a avut în vedere faptul că faţă de inculpatul C.C. sunt îndeplinite atât condiţiile formale cerute de art. 320¹ alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. (recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare înainte de citirea acestuia, solicitarea ca judecata să se facă în baza actelor administrate în faza de urmărire penală, fără solicitarea administrării altor probe), cât şi condiţiile de fond prevăzute de art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., în sensul că din probele administrate a rezultat că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la stabilirea unei pedepse.

În opinia instanţei de fond, având în vedere că în procedura stabilită de art. 320¹ C. proc. pen., judecata are loc exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa a avut în vedere starea de fapt expusă în rechizitoriu [şi însuşită de inculpat prin declaraţia formulată în baza art. 320¹alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen.], neexistând nici un alt element care să conducă la modificarea sau la reţinerea altei stări de fapt decât cea din rechizitoriu.

În consecinţă, instanţa a reţinut că inculpaţii, constituiţi într-un grup infracţional organizat, începând cu anul 2008, au indus în eroare mai multe societăţi de leasing financiar, acţionând coordonat, în următoarele modalităţi:

- cumpărarea unor autotractoare uzate din străinătate, care erau vândute prin intermediul societăţilor comerciale aparţinând membrilor grupării către societăţile de leasing ca maşini noi sau aproape noi, după care acestea erau preluate de către aceştia în calitate de utilizatori, în baza unor contracte de leasing financiar, de către alte societăţi controlate de către membrii grupării care nu mai achitau ratele şi nici nu restituiau bunurile proprietarului de drept;

- dezasamblarea autocamioanelor astfel obţinute şi asamblarea pieselor pe şasiele altor autocamioane achiziţionate sau incendiate din străinătate, care erau prezentate de aceleaşi societăţi comerciale controlate de membrii grupării altor firme de leasing, după care erau preluate ca utilizatori de către alte societăţi controlate, la rândul lor, de către grupul infracţional organizat, care nu achitau ratele şi nu restituiau autovehiculele către societăţile de leasing;

- preluarea în leasing de către firmele controlate de membrii grupului infracţional organizat a unor autocamioane noi, în baza unor documente contabile (bilanţuri şi balanţe analitice purtând ştampila administraţiei financiare şi număr de înregistrare la aceasta) false, pentru a atesta bonitatea financiară a societăţilor comerciale, sau a unor contracte de prestări servicii false care atestau în mod nereal o activitate comercială desfăşurată în cadrul acestor societăţi, respectiv un venit constant al acestora; nici pentru aceste autocamioane nu au fost achitate ratele contractuale, iar bunurile nu au fost restituite după rezilierea contractelor de leasing financiar;

- obţinerea de către membrii grupării, prin modalităţi asemănătoare, pentru folosul propriu a posesiei şi folosinţei unor autoturisme de lux (marca Z1 şi Z2);

Activitatea infracţională s-a realizat cu sprijinul unui angajat al R.A.R. Mureş, inculpatul C.C. care, prin încălcarea procedurilor legale de omologare (privind activităţile de reînmatriculare U.E. şi autentificare, respectiv recarosare a vehiculelor avariate), a înscris în documentele emise alte date decât cele înscrise în documentele de identitate originale ale autovehiculelor.

Ca regulă generală, în lanţul activităţilor infracţionale desfăşurate, se stabilea la început o societate comercială prin intermediul căreia urma ca vehiculul să fie vândut societăţii de leasing sau dealer-ului auto, în situaţia în care societatea de leasing condiţiona achiziţia unui vehicul doar de la un dealer autorizat, precum şi societatea de leasing de la care urma să se obţină finanţarea, după care se întocmeau facturile prin care autovehiculul era vândut succesiv între societăţile conduse sau controlate de către membrii grupării;

Realizarea acestor vânzări succesive şi întocmirea documentelor aferente nu aveau alt scop decât obţinerea unor valori supraevaluate a autovehiculelor care urmau să fie finanţate de către societăţile de leasing, astfel că, după realizarea finanţării, în conturile societăţilor comerciale controlate de către membrii grupării erau virate sume mai mari decât valoarea de achiziţie a autovehiculelor, diferenţele de valoare conţinând întotdeauna avansul plătit de utilizator pentru încheierea contractului de leasing.

O parte din profitul obţinut în urma acestor operaţiuni era împărţit între cei implicaţi, iar restul era investit în operaţiuni similare viitoare.

Astfel, în legătură cu acuzaţiile aduse inculpatului C.C., prima instanţă a reţinut următoarea situaţia de fapt:

Astfel, la data de 2 iulie 2009, numiţii C.S.R., L.W.M. şi S.O.S. s-au deplasat la firma C.M. KFT cu sediul în Ungaria, de unde au achiziţionat un autoturism marca Z2, culoare gri metalizat, în numele SC A.V. SRL Târgu-Mureş, fără a avea vreo calitate la această societate şi fără implicarea administratorului de drept, inculpatul M.C.M.A.

La data de 6 iulie 2009, SC A.V. SRL a vândut autoturismul Z2 firmei SC M.A.G. SRL Piteşti, întocmind în acest sens factura fiscală din data de 6 iulie 2009, în valoare de 181.991,46 RON.

La data de 8 iulie 2009, societatea SC M.A.G. SRL Piteşti a vândut autoturismul menţionat societăţii de leasing U.L.C. IFN Bucureşti, întocmind în acest sens factura fiscală din data de 8 iulie 2009, în valoare de 187.939,08 RON.

În prealabil, U.L.C. IFN a încheiat contractul de leasing financiar din 24 iunie 2009 cu SC A.V. SRL în baza căruia această societate devenea utilizatorul autoturismului Z2 în condiţiile în care, în fapt, tot ea vânduse societăţii de leasing acest autoturism. Iniţial, contractul de leasing a fost semnat de către administratorul SC A.V. SRL, inculpata L.M.A., însă după cesionarea societăţii la data de 1 iulie 2009, contractul a fost resemnat de către noul administrator, inculpatul M.C.M.A.

La data de 9 iulie 2009, în baza contractului de leasing încheiat între U.L.C. IFN Bucureşti şi SC A.V. SRL, prin intermediul SC M.A.G. SRL, autoturismul a fost predat către utilizator (SC A.V. SRL, reprezentată de către inculpaţii C.S.R. şi L.W.M. care nu aveau nicio calitate în societate) în mod formal în baza unui proces-verbal de predare-primire (acesta nefiind niciodată în posesia SC M.A.G. SRL Piteşti). Ratele contractului de leasing nu au fost achitate, autoturismul Z2 rămânând în posesia membrilor grupării (L.W.M.) care s-au folosit de aceasta.

Ulterior achiziţionării, în data de 3 iulie 2009, a fost întocmită factura fiscală în baza căreia SC A.V. SRL Târgu-Mureş a vândut autoturismul persoanei fizice P.F.M., cu suma de 181.991,46 RON.

Ulterior acestei vânzări, de înmatricularea autoturismului pe numele noului proprietar s-a ocupat numitul L.W.M., pentru obţinerea talonului şi a cărţii de identitate a autovehiculului acesta prezentând pe lângă actul de identitate al numitei P.F.M., obţinut cu acordul acesteia, documente de proprietate fictive (factura fiscală şi chitanţă) întocmite de către L.W.M.

Potrivit declaraţiei inculpatului L.W.M., administrator în fapt al SC A.V. SRL, rezultă că acesta, împreună cu C.S.R., a hotărât să achiziţioneze din Ungaria acest autoturism cu scopul de a-l finanţa ulterior, în mod fictiv, prin intermediul unei societăţi de leasing.

Iniţial, achiziţia din Ungaria trebuia să se facă prin intermediul SC D. SRL, administrator S.O.S. (prin intermediul căreia grupul infracţional a încheiat şi alte contracte de leasing frauduloase), aspect care reiese din factura proformă din 18 iunie 2009 întocmită de SC D. SRL., pentru SC M.A.G. SRL. Pe parcurs, tranzacţia s-a făcut fără intermedierea SC D. SRL, după ce reprezentanţii SC M.A.G. SRL au fost asiguraţi de bonitatea reprezentanţilor SC A.V. SRL, motiv pentru care la încheierea tranzacţiei, SC D. SRL a primit un comision de la SC M.A.G. SRL. Mai mult, S.O.S. a intermediat şi cumpărarea din Ungaria a autoturismului Z2 de către C.S.R. şi L.W.M.

Atât inculpatul C.S.R., cât şi inculpatul L.W.M. au arătat că, în înţelegere cu S.O.S., au stabilit atât maşina ce urmează a fi achiziţionată, cât şi circuitul pe care aceasta îl va parcurge, după care toţi trei s-au întâlnit la Arad, de unde au scos din bancă contravaloarea în euro a acestei maşini, apoi s-au deplasat în Ungaria, unde au achitat-o. Factura de achiziţie a autoturismului, precum şi cea de vânzare a acestuia către SC M.A.G. SRL, a fost semnată de L.W.M. În urma intermedierii realizată de S.O.S., a fost semnat contractul de leasing, iniţial de L.M.A., iar ulterior de M.C.M.A., după care a fost achitat avansul printr-un virament semnat de către L.W.M. din contul SC A.V. SRL, din bani obţinuţi din finanţări similare anterioare. Acest ultim contract de leasing a fost semnat la Târgu-Mureş de M.C.M.A., scanat şi transmis prin mail, precum şi prin curier. Conform inculpatului L.W.M., M.C.M.A. ar fi trebuit să fie recompensat de către C.S.R. pentru ajutorul dat, însă, în final, nu a primit suma de bani promisă. În schimb, pentru intermedierea făcută, S.O.S. ar fi primit suma de 1.500 euro.

În ceea ce priveşte vânzarea fictivă a autoturismului către P.F.M., atât C.S.R. cât şi L.W.M. arată că ideea le-a venit ulterior încheierii contractului de leasing, nefiind premeditată, ea reprezentând consecinţa faptului că nici dealerul auto şi nici societatea de leasing nu le-au cerut iniţial cartea de identitate a vehiculului, astfel încât, profitând de această situaţie, cei doi au avut ideea de a-şi însuşi autoturismul prin vânzarea lui fictivă şi înmatricularea pe o persoană fizică.

Tot din declaraţia inculpatului L.W.M. a rezultat că el este cel care a întocmit factura fiscală şi chitanţa aferente vânzării maşinii către P.F.M., în schimbul semnării fictive a facturii aceasta primind suma de 1.000 euro de la L.W.M., fără a intra vreodată în posesia maşinii. De asemenea, L.W.M. a confirmat şi faptul că a fost împreună cu C.S.R. şi M.C.M.A. la SC M.A.G. SRL, la Piteşti, pentru încheierea formalităţilor de leasing, unde le-au creat impresia reprezentanţilor SC M.A.G. SRL că el şi C.S.R. sunt reprezentanţii SC A.V. SRL.

Când reprezentanţii SC M.A.G. SRL şi ai societăţii de leasing au aflat că autoturismul fusese înstrăinat anterior şi unei alte persoane, au luat legătura cu S.O.S. şi cu C.S.R. în vederea recuperării sumelor de bani plătite în baza contractului de leasing şi a autoturismului, fără însă a reuşi.

L.W.M. a fost şi cel care a accidentat autoturismul în luna august 2009 şi a valorificat asigurarea CASCO, în numele numitei P.F.M., obţinând de la firma de asigurări suma de 110.000 RON.

Conform documentelor existente la dosar, a rezultat că inculpatul C.C., angajat al R.A.R. Mureş, a întocmit şi semnat cartea de identitate a autoturismului Z2, la prima înmatriculare pe numele titularului P.F.M., la data de 17 iulie 2009.

La data de 17 mai 2010, autoturismul în cauză a fost identificat în curtea unei locuinţe situate în comuna C., judeţul Mureş, accidentat, nefiind în stare de funcţionare, fiind lăsat la această locaţie de L.W.M., pentru reparaţii.

S-a mai stabilit că U.L.C. IFN Bucureşti a refacturat autoturismul către SC M.A.G. SRL, recuperându-şi astfel prejudiciul, care s-a transferat astfel pe SC M.A.G. SRL.

Inculpatul S.B.S., care s-a aflat şi el la Arad împreună cu persoanele sus menţionate în momentul în care s-au scos banii şi s-au purtat discuţiile legate de finanţarea autoturismului, a confirmat faptul că S.O.S., prin relaţiile sale, a ajutat atât la achiziţionarea autoturismului din Ungaria, cât şi la finanţarea ulterioară a acestuia de către societatea de leasing.

La data de 2 iulie 2009, membrii grupării, respectiv C.S.R., L.W.M., precum şi S.O.S. s-au deplasat la firma C.M. KFT cu sediul în Ungaria, de unde au achiziţionat un autoturism marca Z2, în numele SC A.V. SRL Târgu-Mureş, fără a avea vreo calitate la această societate şi fără implicarea administratorului de drept, M.C.M.A.

La data de 6 iulie 2009, SC A.V. SRL a vândut autoturismul Z2 firmei SC M.A.G. SRL Piteşti, întocmind în acest sens factura fiscală din 6 iulie 2009, în valoare de 171.852,66 RON.

Societatea de leasing U.L.C. IFN a achitat prin virament bancar contravaloarea autoturismului Z2, în contul SC M.A.G. SRL Piteşti, iar această societate a achitat contravaloarea autoturismului în contul bancar al SC A.V. SRL, banii fiind folosiţi în interes personal de membrii grupării. În prealabil, U.L.C. IFN, a încheiat contractul de leasing financiar din 24 iunie 2009 cu SC A.V. SRL în baza căruia această societate devenea utilizatorul autoturismului Z2 în condiţiile în care tot ea vânduse societăţii de leasing acest autoturism. Iniţial, contractul de leasing a fost semnat de către administratorul SC A.V. SRL, L.M.A., însă după cesionarea societăţii la data de 1 iulie 2009, contractul a fost resemnat de către noul administrator, M.C.M.A.

La data de 9 iulie 2009, în baza contractului de leasing încheiat între U.L.C. IFN Bucureşti şi SC A.V. SRL, prin intermediul SC M.A.G. SRL, autoturismul a fost predat către utilizator (SC A.V. SRL, reprezentată de către inculpaţii C.S.R. şi L.W.M. care însă nu aveau nicio calitate în societate) în mod formal în baza unui proces-verbal de predare-primire (acesta nefiind niciodată în posesia SC M.A.G. SRL Piteşti). Ratele contractului de leasing nu au fost achitate, autoturismul Z2 rămânând în posesia membrilor grupării (C.S.R.) care s-au folosit de aceasta.

Ulterior achiziţionării, la data de 3 iulie 2009, a fost întocmită factura fiscală cu acelaşi în baza căreia SC A.V. SRL Târgu-Mureş a vândut autoturismul persoanei fizice C.V., cu suma de 171.852,66 RON.

Autovehiculul a fost înmatriculat de C.V. pe numele său, utilizând cartea de identitate şi talonul autoturismului şi documentele de transfer al proprietăţii întocmite în mod fictiv de către inculpaţii L.W.M. (factura fiscală) şi C.S.R. (chitanţa).

Din declaraţia inculpatului L.W.M., administrator în fapt al SC A.V. SRL, a rezultat că, împreună cu C.S.R. a hotărât să achiziţioneze din Ungaria acest autoturism cu scopul de al finanţa ulterior în mod fictiv, prin intermediul unei firme de leasing. Iniţial, achiziţia din Ungaria trebuia să se facă prin intermediul SC D. SRL., administrator S.O.S. (prin intermediul căreia grupul infracţional a încheiat şi alte contracte de leasing frauduloase), aspect care reiese din factura proformă din 18 iunie 2009 întocmită de SC D. SRL., pentru SC M.A.G. SRL. Pe parcurs tranzacţia s-a făcut fără intermedierea SC D. SRL, după ce reprezentanţii SC M.A.G. SRL au fost asiguraţi de bonitatea reprezentanţilor SC A.V. SRL, motiv pentru care la încheierea tranzacţiei, SC D. SRL a primit un comision de la SC M.A.G. SRL. Mai mult, S.O.S. a intermediat şi cumpărarea din Ungaria a autoturismului Z2 de către C.S.R. şi L.W.M.

Atât inculpatul C.S.R., cât şi coinculpatul L.W.M. au arătat că, în înţelegere cu S.O.S., au stabilit atât maşina ce urma a fi achiziţionată, cât şi circuitul pe care aceasta îl va parcurge, după care toţi trei s-au întâlnit la Arad, de unde au scos din bancă contravaloarea în euro a acestei maşini şi s-au deplasat în Ungaria unde au achitat-o. Factura de achiziţie a autoturismului, precum şi cea de vânzare a acestuia către SC M.A.G. SRL, a fost semnată de L.W.M. În urma intermedierii realizată de S.O.S., a fost semnat contractul de leasing, iniţial de către L.M.A., iar ulterior, de către M.C.M.A., după care a fost achitat avansul printr-un virament semnat de L.W.M. din contul SC A.V. SRL, din bani obţinuţi din finanţări similare anterioare. Acest ultim contract de leasing a fost semnat la Târgu-Mureş de M.C.M.A., scanat şi transmis prin mail, precum şi prin curier. Conform inculpatului L.W.M., M.C.M.A. ar fi trebuit să fie recompensat de către C.S.R. pentru ajutorul dat, însă, în final, nu a primit suma de bani promisă. În schimb, pentru intermedierea făcută, S.O.S. ar fi primit suma de 1.500 euro.

În ceea ce priveşte vânzarea fictivă a autoturismului către inculpatul C.V., atât C.S.R., cât şi L.W.M. a arătat că ideea le-a venit ulterior încheierii contractului de leasing, nefiind premeditată, ea reprezentând consecinţa faptului că, nici dealerul auto şi nici societatea de leasing nu le-au cerut iniţial cartea de identitate a vehiculului, astfel încât, profitând de această situaţie, cei doi au avut ideea de a-şi însuşi autoturismul prin vânzarea lui fictivă şi înmatricularea pe o persoană fizică.

Tot din declaraţia inculpatului L.W.M. a rezultat că el era cel care a întocmit factura fiscală, iar chitanţa aferentă vânzării maşinii către C.V. a fost întocmită de către C.S.R.

De asemenea, L.W.M. a confirmat şi faptul că a fost împreună cu C.S.R. şi M.C.M.A. la sediul SC M.A.G. SRL din Piteşti, pentru încheierea formalităţilor de leasing, unde le-au creat impresia reprezentanţilor SC M.A.G. SRL că el cu C.S.R. sunt reprezentanţii SC A.V. SRL.

Din verificările efectuate s-a stabilit ca, la 22 septembrie 2009, martorul D.M., în calitate de reprezentant al SC M.A.G. SRL Piteşti, s-a deplasat în localitatea C.C.C., judeţul Mureş, unde s-a întâlnit cu C.V., în vederea recuperării autoturismului Z2. C.V. a declarat că a achiziţionat acest autoturism de la inculpatul C.S.R., cu care este prieten şi că va preda aceasta proprietarilor de drept, dacă va recupera o sumă de bani pe care a dat-o lui C.S.R. La faţa locului a venit şi C.S.R., care, în prezenţa reprezentanţilor SC M.A.G. SRL Piteşti, a menţionat că nu doreşte să aibă probleme, a plâns şi a promis inculpatului C.V. că îi v-a restitui suma de bani primită de la acesta. Pentru recuperarea autoturismului Z2, reprezentanţii SC M.A.G. SRL Piteşti au încheiat cu C.V. un contract de vânzare-cumpărare formal, datat 22 septembrie 2009, prin care o persoana fizică menţionată a vândut societăţii comerciale din Piteşti autoturismul Z2, cu suma de 250 euro. La data de 16 octombrie 2009, C.V. a radiat din circulaţie autoturismul de pe numele său.

În urma unor discuţii purtate între reprezentanţii firmei de leasing şi C.V., acesta din urmă a fost de acord să predea autoturismul Z2 către SC M.A.G. SRL Piteşti, în vederea recuperării prejudiciului cauzat, prin înşelarea societăţii de leasing.

Cu ocazia declaraţiei date în cursul urmăririi penale, inculpatul C.V. a infirmat faptul că ar fi primit acest autoturism în contul unei datorii pe care C.S.R. ar fi avut-o faţă de el, precizând faptul că a fost de acord să achiziţioneze în mod fictiv maşina şi să o înmatriculeze pe numele său, fără să o plătească şi fără să intre efectiv în posesia ei, din prietenie pentru C.S.R., care l-a rugat în acest sens, spunându-i că maşina este proprietatea sa, şi nu doreşte ca în urma partajului cu soţia sa, să-i revină acesteia. Totuşi, s-a reţinut faptul că, factura de achiziţie a autoturismului primită de C.V., şi pe care acesta a utilizat-o în procesul de înmatriculare a acesteia, era emisă de o societatea comercială şi nu de C.S.R., astfel încât acesta a cunoscut faptul că maşina nu era proprietatea lui C.S.R. şi că nu se punea problema partajului cu privire la ea. S-a reţinut că numitul C.V. l-a ajutat pe inculpatul C.S.R., în cunoştinţă de cauză, în contextul unei colaborări între cele două persoane, colaborare care s-a extins în activităţi infracţionale de genul celor care formează obiectul prezentei cauze.

Din transcrierile înregistrărilor de convorbiri efectuate de B.C.C.O. Târgu-Mureş, S.O.S., a rezultat că inculpatul C.S.R. s-a ocupat personal de încheierea contractelor de leasing pentru cele două autoturisme Z2 în numele SC A.V. SRL, deţinea actele acestor autoturisme şi a realizat intermedierea vânzării celor două autoturisme prin intermediul SC D. SRL către SC M.A.G. SRL.

S-a mai stabilit că U.L.C. IFN Bucureşti a refacturat autoturismul către SC M.A.G. SRL, recuperându-şi astfel prejudiciul, care s-a transferat astfel pe SC M.A.G. SRL.

Fictivitatea vânzărilor de către SC A.V. SRL. a celor două autoturisme marca Z3, respectiv Z4 către persoanele fizice C.V. (în baza facturii din 5 iulie 2009) şi P.F.M. (în baza facturii din 3 iulie 2009) a rezultat şi din faptul că prima factură avea un număr mai mic decât cea de a doua, emisă la o dată ulterioară.

Urmare adresei B.C.C.O. Târgu-Mureş din data de 6 mai 2010, SC B.C.R.L. SA a comunicat prin adresa din data de 14 iunie 2010 faptul că societatea de leasing a încheiat cu SC P.P.C.B. SRL Târgu-Mureş contractul de leasing la data de 26 mai 2009, cu privire la autovehicul Z5, ca urmare a cererii de finanţare depuse de către brokerul V.A.F.

Cererea iniţială a avut ca obiect un autocamion Z6, ulterior SC P.P.C.B. SRL solicitând schimbarea finanţării pentru un autovehicul marca Z5, an de fabricaţie 2006, fapt pentru care între cele două societăţi a fost încheiat actul adiţional din data de 11 iunie 2009, contractul de leasing fiind semnat la Agenţia Târgu-Mureş, iar actul adiţional la Agenţia Constanţa.

În legătură cu acest autovehiculul finanţat, SC B.C.R.L. SA a comunicat faptul că nu a fost înmatriculat din lipsa unor documente care nu au fost puse la dispoziţie de către SC P.P.C.B. SRL, respectiv copie R.C.A., copie C.U.I., fişa de înmatriculare vizată de Administraţia Financiară Mureş, factură externă etc. Conform documentelor puse la dispoziţie de societatea de leasing a mai rezultat că toate documentele au fost încheiate cu administratorul S.B.S. În baza contractului de leasing menţionat a fost efectuată o singură plată după care contractual a fost reziliat, fără ca autovehiculul Z5 finanţat să fie returnat societăţii de leasing, neputând fi identificat de către proprietarii de drept.

Din verificările efectuate la R.A.R. Mureş în data de 19 mai 2010 şi din documentele puse la dispoziţie de aceeaşi instituţie, a rezultat că autoutilitara basculantă Z5, apărea în evidenţele R.A.R. Mureş ca fiind fabricat în anul 2006. Acest fapt nu corespundea cu actul de identitate englez care a fost prezentat la această instituţie, deoarece în acest act autobasculanta apărea ca fiind fabricată în anul 2001. Conform documentelor ridicate în original de organele de poliţie, a rezultat că autoutilitara menţionată a fost prezentată la R.A.R. Mureş de inculpatul B.O.R., iar documentele au fost întocmite din partea R.A.R. Mureş de inculpatul C.C., angajatul acestei instituţii. A fost ridicat de la numitul P.M., şeful R.A.R. Mureş, un suport magnetic conţinând pozele efectuate cu ocazia prezentării autoutilitarei la această instituţie, pentru identificare.

Anul de fabricaţie al autoutilitarei Z5 a fost modificat din 2001 în anul 2006 cu scopul de a putea fi obţinută finanţarea prin intermediul unei firme de leasing, lucru care nu ar fi fost posibil fără participaţia angajatului R.A.R. Mureş, C.C. Acesta a atestat în mod fictiv că anul de fabricaţie este 2006, încălcându-şi astfel atribuţiile de serviciu şi prin aceasta realizând un folos pentru membrii grupării coordonate de C.S.R. Autoutilitara a fost prezentată la R.A.R. Mureş de B.O.R. în luna decembrie 2008.

De altfel, cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 16 octombrie 2009 asupra autovehiculului condus de M.S. şi în care se aflau documente şi bunuri luate de la locuinţa lui C.S.R., a fost identificat în original, documentul de identitate englez, din care a rezultat, de asemenea, că anul de fabricaţie era 2001. Faptul că aceste acte au fost identificate asupra lui M.S. şi că proveneau de la locuinţa lui C.S.R., au indicat implicarea acestora în încheierea frauduloasă a contractului de leasing.

Din verificări s-a stabilit că basculanta Z5 a fost cumpărată de către SC E.A. SRL din Anglia, în data de 24 noiembrie 2008, vândută persoanei fizice M.L. în data de 25 octombrie 2008 cu suma de 140.000 RON. Acesta a vândut-o la SC A.V. SRL la data de 21 iulie 2009 cu suma de 148.750 RON care, a revândut-o către SC D. SRL la data de 25 iunie 2009 în vederea finanţării prin leasing. Pentru aceasta, SC D. SRL a vândut-o la SC A.A.L. SRL din Arad, societate agreată de firma de leasing la data de 26 iunie 2009 care a vândut maşina la firma de leasing SC B.C.R.L. SA şi care a finanţat-o pentru utilizator SC P.P.C.B. SRL.

Inculpatul C.S.R. a confirmat faptul că înţelegerea iniţială era legată de finanţarea unui autocamion Z6 aflat în posesia sa, dar întrucât L.W.M. urma să plătească avansul pentru încheierea contractului de leasing, autocamionul a fost lăsat în garanţia acestuia, iar ulterior, L.W.M. l-a lăsat în garanţie unei alte persoane, motiv pentru care contractul de leasing, astfel cum a fost încheiat el iniţial, nu a putut fi onorat datorită lipsei obiectului acestuia. Pentru aceste motive s-a încheiat actul adiţional la contractul de leasing, obiectul contractului fiind înlocuit cu un altul, respectiv cu o basculantă Z5.

În legătură cu unele dintre facturile succesive cu privire la acest vehicul, respectiv la cele privind vânzarea către/şi de la M.L., acelaşi inculpat a precizat faptul că aceste facturi au fost făcute în scopul garantării unei datorii pe care el o avea faţă de acest învinuit, care nu a avut nici o implicaţie şi nici o cunoştinţă despre utilizarea basculantei în inducerea în eroare a societăţii de leasing. Doar după finanţarea basculantei şi virarea banilor în contul SC A.V. SRL, L.W.M., la cererea inculpatului C.S.R. a transferat în contul lui M.L. suma de bani în discuţie.

Inculpatul C.S.R. a mai arătat că avansul pentru încheierea contractului de leasing a fost achitat de L.W.M. din sume de bani virate în contul SC A.V. SRL, din finanţări similare anterioare, iar după ce societatea de leasing a achitat contravaloarea basculantei, profitul obţinut a fost împărţit între el şi L.W.M., prin plata datoriei personale către M.L., plus o sumă relativ mică de bani, respectiv prin recuperarea avansului plus a unui comision.

Aşa cum s-a reţinut cu ocazia începerii urmăririi penale, din declaraţia aceluiaşi inculpat a rezultat că S.O.S. era cel care a intermediat activităţile derulate cu dealer-ul auto şi cu societatea de leasing şi că la cererea sa B.O.R. a rezolvat la R.A.R. cu ajutorul inculpatului C.C., întinerirea basculantei. Din aceeaşi declaraţie, a mai rezultat faptul că basculanta Z5 a fost dezasamblată de către inculpatul C.S.R., pentru a nu putea fi identificată de către societatea de leasing, piesele componente fiind vândute la fier vechi.

Aceeaşi stare de fapt a fost confirmată şi de către L.W.M., care a mai precizat că, de încheierea contractului de leasing s-a ocupat C.S.R., care ar fi rezolvat cu societatea de leasing supraevaluarea autobasculantei care era într-o stare foarte proastă de funcţionare, şi care nu ar fi transmis acesteia cartea de identitate englezească a autovehiculului, în care era menţionat anul 2001 ca an de fabricaţie al acestuia şi nu anul 2006 trecut în actul similar românesc de inginerul RAR, C.C.

Din declaraţiile numitului S.B.S. şi ale martorului S.O.S. a rezultat că toate operaţiunile prezentate au fost coordonate de C.S.R., care i-a pus la dispoziţie numitului S.O.S. toate documentele societăţilor comerciale SC P.P.C.B. SRL, respectiv SC A.V. SRL în vederea întocmirii contractului de leasing, S.B.S. fiind cel care a semnat aceste documente la indicaţiile lui C.S.R.

De asemenea, conform declaraţiei administratorului utilizatorului, a rezultat că inculpatul C.S.R. s-a ocupat de toate formalităţile de finanţare, documentele aparţinând SC P.P.C.B. SRL aflându-se în posesia sa, el semnând contractul de leasing la locuinţa sa, iar actul adiţional semnându-l la Constanţa. Conform protocolului de recepţie, a rezultat că acest autovehicul a fost predat lui S.B.S., însă din declaraţia acestuia a rezultat că acest autovehicul a rămas tot timpul în posesia inculpatului C.S.R., conform înţelegerii iniţiale între cei doi.

Deşi era administrator la SC P.P.C.B. SRL, S.B.S. nu a putut oferi relaţii despre situaţia autoutilitarei, acesta infirmând faptul că ar fi avut cunoştinţă despre întinerirea la R.A.R., precizând de asemenea, că nu a văzut actele maşinii şi că nu ştia dacă au fost achitate ratele contractului de leasing, deşi contractul era încheiat de societatea al cărei administrator era.

Întinerirea basculantei la R.A.R. a fost confirmată de inculpaţii B.O.R. şi C.C., fiind vorba despre unul dintre actele materiale de acelaşi gen, săvârşite la cererea lui C.S.R., în baza înţelegerii prealabile avute între inculpaţii B.O.R. şi C.C.

Din actele premergătoare efectuate şi declaraţiile martorei L.O. a rezultat că, în anul 2009, L.W.M. i-a solicitat o sumă de bani pentru a o împrumuta inculpatului C.S.R., lucru cu care aceasta a fost de acord.

Pentru recuperarea acestei sume, a stabilit cu soacra sa că este necesar ca aceasta să încheie un contract de leasing pe societatea ei, SC G. SRL, pentru un cap tractor cu remorcă, actele urmând să fie întocmite de C.S.R., care urma să se ocupe şi de găsirea autovehiculului. După începerea urmăririi penale, L.W.M. a precizat că pentru a recupera datoriile pe care C.S.R. le avea faţă de el, a stabilit cu acesta să rezolve încheierea unui contract de leasing pe societatea soacrei sale, vehiculul urmând a fi folosit de către L.W.M. şi achitat de către C.S.R. Astfel, în baza acestei înţelegeri, şi convinsă fiind de către ginerele ei, la data de 30 iunie 2009, martora L.O. s-a deplasat la U.L.C. IFN Agenţia Târgu-Mureş, împreună cu L.W.M., unde a semnat contractul de leasing din 30 iunie 2009, prin care a fost finanţată pe societatea menţionată un autovehicul marca Z1, a lăsat la societate o copie după cartea de identitate, fără a mai semna alte documente în acest sens.

Din declaraţia martorei L.O. a rezultat că la societatea de leasing i s-a spus că autovehiculul este de culoare albă, an de fabricaţie 2009, fără a mai cunoaşte alte date despre această maşină. După semnarea contractului de leasing (conform căruia vehiculul are culoare albă), administratorul SC G. SRL nu a mai primit maşina finanţată, iar în luna decembrie 2009, martora L.O. a fost căutată acasă de reprezentanţii firmei de leasing care i-au adus la cunoştinţă faptul că nu au fost achitate ratele de leasing şi că autovehiculul finanţat nu a fost retumat. Cu această ocazie, martora a ripostat, spunând că nu a primit niciodată maşina şi că nu a semnat pentru recepţia acesteia, solicitând să i se prezinte originalul procesului verbal de recepţie, fapt ce nu s-a întâmplat.

Din verificările efectuate la R.A.R. Mureş la data de 19 mai 2010, şi din documentele puse la dispoziţie de aceeaşi instituţie, a rezultat că autoutilitara cap tractor, marca Z6, apărea în evidenţele R.A.R. Mureş ca fiind fabricată în anul 2007, corespunzând cu actul de identitate german prezentat la această instituţie. Conform documentelor ridicate în original de organele de poliţie, a rezultat că autoutilitara menţionată a fost prezentată la R.A.R. Mureş de M.C.M.A., la data de 7 noiembrie 2009 (deci ulterior încheierii contractului de leasing, când maşina trebuia să fie în posesia SC G. SRL) iar documentele au fost întocmite din partea R.A.R. Mureş de inculpatul C.C. (din declaraţia lui M.C.M.A. a rezultat că nu el a dus această maşină la R.A.R.).

A fost ridicat de la numitul P.M., şeful R.A.R. Mureş, un suport magnetic conţinând pozele efectuate cu ocazia prezentării autoutilitarei la această instituţie, pentru identificare.

Din facturile identificate s-a mai stabilit că autoutilitara cap tractor marca Z6 a fost achiziţionată de SC P.P.C.B. SRL, din Germania, la data de 22 iunie 2009, cu suma de 8.000 euro (factura externă având menţiunea că vehiculul este distrus prin incendiere), a fost adusă în România la data de 21 august 2009 (ulterior încheierii contractului de leasing) de către transportatorul SC S.M.T. SRL Târgu-Mureş, descărcată pe str. M., în stare de avariere prin incendiere (fapt ce rezultă atât din documentele de transport, cât şi din declaraţia transportatorului S.M.). Ulterior, autocamionul a fost vândut SC A.V. SRL, la data de 22 iunie 2009, cu suma de 232.000 RON (aproximativ 60.000 euro), apoi vândut de SC A.V. SRL la SC D. SRL la data de 30 iunie 2009 cu suma de 316.702 RON, care l-a vândut la SC P.C. SRL Timişoara la data de 2 iulie 2009 cu suma de 321.737 RON, care l-a vândut la U.L.C. IFN la data de 1 iulie 2009 cu suma de 326.771,46 RON. Suma de bani plătită de U.L.C. IFN a fost virată succesiv în conturile SC P.C. SRL, SC D. SRL şi apoi SC A.V. SRL.

De altfel, cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 16 octombrie 2009 asupra autovehiculului condus de M.S. şi în care se aflau documente şi bunuri luate de la locuinţa lui C.S.R., au fost identificate, în original, documentele de identitate germane al vehiculului, factura de provenienţă şi cartea de identitate eliberată de C.C. Faptul că aceste acte au fost identificate asupra lui M.S. şi că provin de la locuinţa lui C.S.R., au indicat implicarea acestora în încheierea frauduloasă a contractului de leasing.

În baza contractului de leasing, utilizatorul SC G. SRL a virat în contul U.L.C. IFN, în data de 1 iulie 2009 suma de 75.392,10 RON, ca şi plată la contractul de leasing după ce, în aceeaşi zi, a primit de la SC A.V. SRL suma de 75.400 RON, fără a exista justificare legală pentru această plată.

Deşi existau discrepanţe între declaraţiile celor implicaţi în această activitate infracţională cu privire la iniţiativa finanţării acestui autocamion pe SC G. SRL, cert era însă că de această activitate s-au ocupat inculpatul C.S.R. şi L.W.M. Deopotrivă cert era şi faptul că nu s-au confirmat declaraţiile iniţiale, conform cărora martora L.O. l-ar fi împrumutat prin intermediul lui L.W.M., pe C.S.R., şi că încheierea contractului de leasing ar fi fost determinată de plata acestui contract. Existau discrepanţe, de asemenea, şi între declaraţiile celor doi şi cu privire la faptul că înţelegerea viza finanţarea unui autocamion pe care C.S.R. îl deţinea deja, şi pe care L.W.M. urma să-l folosească, avansul şi ratele urmând a fi achitate de C.S.R. în contul datoriei preexistente între cei doi. Din documentele de leasing a rezultat însă că finanţarea s-a obţinut pentru o maşină nouă, finanţare obţinută înainte ca autocamionul să fie achiziţionat din străinătate, fapt confirmat şi de inculpatul C.S.R.

Tot acesta a mai precizat şi faptul că S.O.S. a fost cel care a purtat discuţiile iniţiale cu dealer-ul auto SC P.C. SRL Timişoara şi cu societatea de leasing U.L.C. IFN, acceptând ca autocamionul să treacă, doar în bază de factură prin SC D. SRL, că în urma finanţării s-a obţinut un profit de aproximativ 40.000 euro, bani scoşi de L.W.M. din contul SC A.V. SRL şi împărţiţi de cei doi în mod egal. Acelaşi inculpat a confirmat faptul că avansul plătit de SC G. SRL pentru încheierea contractului de leasing a provenit dintr-un virament făcut din contul SC A.V. SRL, în urma unei dispoziţii de plată dată la Banca U. Deva, şi că după finanţare a fost finanţat autocamionul din străinătate cu suma de 8.000 euro, maşina fiind incendiată, motiv pentru care, pentru încheierea contractului de leasing, S.O.S. a transmis dealer-ului auto SC P.C. SRL Timişoara, o poză a unui alt autocamion şi o factură privind un autocamion nou.

Inculpatul C.S.R. a mai arătat, în declaraţia sa faptul că pentru a putea fi prezentată la R.A.R., inculpaţii B.O.R. şi M.S., au asamblat la cererea sa, pe şasiul autocamionului incendiat, componente de pe o altă maşină, inclusiv o cabină de culoare verde ce a fost apoi vopsită în alb pentru a corespunde datelor privind autocamionul cu seria şasiu ce a fost prezentată la R.A.R. Ulterior, aceste componente au fost dezasamblate, iar maşina iniţială a fost vândută la fier vechi.

L.W.M. a arătat faptul că soacra sa credea că autocamionul urmează să fie folosit de el, în numele SC G. SRL; totodată, a confirmat implicarea lui S.O.S. şi faptul că plata pentru maşină s-a făcut înainte de achitarea avansului. A negat însă că a avut un profit în urma acestei activităţi, precizând faptul că banii au intrat în conturile SC P.P.C.B. SRL şi că el nu a primit nimic din aceştia. A mai arătat că i-a cerut lui C.S.R. maşina pentru a o folosi, fiind refuzat însă pe motivul că-i schimbase seria de pe şasiu şi că o pregătea pentru o altă finanţare.

În ceea ce priveşte implicarea sa, S.B.S. a contestat că ar fi semnat în numele SC P.P.C.B. SRL contractul de achiziţie al autocamionului, precum şi factura de vânzare a acestuia către SC A.V. SRL, precizând faptul că, posibil că acestea au fost semnate de către C.S.R. care avea şi cele două ştampile ale SC P.P.C.B. SRL. Totuşi, a confirmat faptul că avansul a fost achitat din bani proveniţi din contul SC A.V. SRL, transferul fâcându-se de la Banca U. Deva.

Rolul jucat de L.W.M. în activitatea frauduloasă, contestat de acesta, a fost subliniat însă de inculpatul B.O.R. care a declarat că a plătit în Germania autocamionul incendiat la indicaţiile şi din banii daţi de L.W.M. şi că, tot la indicaţiile acestuia, i-a solicitat vânzătorului german să întocmească factura de vânzare către SC P.P.C.B. SRL. De asemenea, tot la cererea lui L.W.M., care era însoţit de C.S.R., a montat pe şasiul autocamionului incendiat componente de la un autocamion verde, primind pentru ajutorul dat, tot de la L.W.M., suma de 4.000 RON. Faptul că L.W.M. cunoştea date despre activitatea anterioară la R.A.R. a inculpatului B.O.R., a rezultat din împrejurarea că i-ar fi cerut acestuia să obţină de la R.A.R. o întinerire a autocamionului din 2007, în 2008, intervenţia fiind făcută, însă fără un rezultat concret.

Din declaraţia martorei L.O., administrator la SC G. SRL, a rezultat că maşina nu a intrat în posesia ei niciodată, astfel încât nu ştie unde se află.

Conform declaraţiei lui S.O.S., acesta a primit de la C.S.R., în numele SC G. SRL, documentele necesare întocmirii leasingului pentru maşină, pe care le-a trimis firmei de leasing în vederea încheierii contractului de leasing pentru utilizator SC G. SRL, fără a vedea vehiculul.

Mai mult, din declaraţia acestuia şi din extrasul de cont al SC A.V. SRL, a rezultat că, la data de 3 iulie 2009 şi 10 iulie 2009, a primit în contul personal suma totală de 39.660,90 RON, de la SC A.V. SRL, cu justificarea restituirii împrumutului, deşi nu exista nici o relaţie comercială care să justifice această plată. S.O.S. a susţinut că suma de bani reprezenta o plată de mulţumire pentru ajutorul pe care l-a dat lui C.S.R. Verificările au stabilit că suma de bani provine din plata făcută de firma de leasing U.L.C. IFN pentru auto Z6.

Starea de fapt prezentată a condus la ideea că a fost încheiat contractul de leasing din 30 iunie 2009 doar cu scopul de a fi înşelată firma de leasing (contractul având ca obiect un vehicul incendiat la data încheierii contractului) membrii grupării, cu ajutorului lui S.O.S., prin intermediul SC A.V. SRL, obţinând în mod ilegal suma de bani plătită de firma de leasing în condiţiile prezentate, dar şi folosinţa auto Z6, care nu a putut fi identificat fizic. Contractul de leasing a fost încheiat în mod fictiv doar cu scopul de a se asigura plata banilor de către firma de leasing, utilizatorul nerespectând clauzele contractuale în ceea ce priveşte plăţile, mai puţin avansul plătit, care s-a făcut tot din banii viraţi de SC A.V. SRL (fostul proprietar).

Instanţa a reţinut existenţa unei „slăbiciuni” din partea firmei de leasing care a acceptat încheierea contractului de leasing fără a avea cartea de identitate a maşinii, carte care a fost obţinută doar în luna noiembrie 2009, conform documentaţiei R.A.R. Urmare adresei B.C.C.O. Târgu-Mureş din data de 6 mai 2010, U.L.C. IFN a comunicat faptul că pentru contractul de leasing din data de 1 iulie 2009, încheiat cu utilizatorul SC G.T. SRL C.C.C., judeţul Mureş, reprezentată prin administrator C.V., s-a constituit parte civilă cu suma de 70.469 euro, reprezentând 46.930,50 euro valoare rămasă de finanţat şi 12.454,31 euro TVA, aferent preţului de achiziţie şi 11.084,49 euro, refacturare asigurări şi TVA aferent. Cu toate că nu au fost achitate ratele contractului de leasing, iar acesta a fost reziliat, bunul a continuat să fie folosit în mod fraudulos de reprezentantul SC G.T. SRL. Contractul de leasing mai sus menţionat a fost semnat la data de 1 iulie 2009 de către reprezentantul SC G.T. SRL, C.V., pentru finanţarea unui autotractor, marca Z6, achiziţionat de societatea de leasing de la SC P.C. SRL S.R.L. Timişoara, cu suma de 328.978,95 RON.

Din verificările efectuate la R.A.R. Mureş, la data de 19 mai 2010, şi din documentele puse la dispoziţie de aceeaşi instituţie, a rezultat că autoutilitara cap tractor marca Z6, apărea în evidenţele R.A.R. Mureş ca fiind fabricat în anul 2008, fapt care corespundea cu actul de identitate maghiar prezentat la această instituţie. Conform documentelor ridicate în original de organele de poliţie a rezultat că autoutilitara menţionată a fost prezentată la R.A.R. Mureş de numitul C.V., iar documentele au fost întocmite din partea R.A.R. Mureş de numitul N.H. A fost ridicat de la numitul P.M., şeful R.A.R. Mureş, un suport magnetic conţinând pozele efectuate cu ocazia prezentării autoutilitarei la această instituţie, pentru identificare.

Din verificări s-a stabilit că auto Z6 a fost vândut de SC P.P.C.B. SRL la SC D. SRL l-a data de 14 iulie 2009 cu suma de 321.375,50 RON care la vândut la SC P.C. SRL la data de 15 iulie 2009 care l-a vândut către SC U.L.C. IFN la data de 14 iulie 2009 (dată la care încă nici nu îl cumpărase) şi care l-a finanţat pentru utilizatorul SC G.T. SRL în baza contractului de leasing din data de 1 iulie 2009.

Suma de bani plătită de societatea de leasing a ajuns în contul SC P.P.C.B. SRL, conform facturilor prezentate.

Din declaraţia lui S.O.S. a rezultat că maşina a fost cumpărată din Ungaria de la firma P.A. KFT de către C.S.R., S.B.S. şi C.V., împreună cu care S.O.S. s-a deplasat în Ungaria şi că plăţile pentru facturile de avans emise de U.L.C. IFN pentru SC G.T. SRL în baza contractului de leasing, în valoare de 35.551,32 RON şi 2.032,52 RON, au fost făcute de S.O.S., din bani proprii, prin depunere în numerar la data de 17 august 2009, la solicitarea lui C.S.R.

S-a putut stabili că această sumă provenea din suma de bani pe care S.O.S. a primit-o în contul personal de la SC A.V. SRL, bani pe care firma de leasing a plătit-o pentru autofinanţare pentru SC G. SRL. Plata pentru maşină a fost făcută în Ungaria de SC P.P.C.B. SRL.

Inculpatul C.S.R. a arătat în declaraţia sa că, ajutat de S.O.S., a facilitat achiziţia din Ungaria a trei autocamioane Z6 şi încheierea unor contracte de leasing pentru acestea cu utilizator SC G.T. SRL, vehiculele fiind întinerite în Ungaria cu un an, S.O.S. transmiţând societăţii de leasing poze de pe kilometrajul zero al altor autocamioane, pe care, împreună cu actele maghiare conţinând anul nereal al fabricaţiei, împreună cu o factură de achiziţie falsificată şi ea, în care apărea că maşinile fuseseră achiziţionate direct de SC P.C. SRL din Ungaria, le-a transmis societăţii de leasing. Acelaşi inculpat a mai arătat că plata pentru acest autovehicul a fost făcută în Ungaria, doar după finanţarea ei, prin dispoziţie de plată semnată de S.B.S., şi că avansul pentru încheierea contractului de leasing a fost achitat de L.W.M. din bani obţinuţi din finanţări anterioare, intraţi în contul SC A.V. SRL. Din aceeaşi declaraţie a rezultat că maşina a fost folosită de către administratorul SC G.T. SRL, C.V.

Aspectele mai sus arătate au fost reţinute ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani. Ca urmare, în cauză s-a dispus disjungerea cauzei sub acest aspect, faptele de înşelăciune urmând a fi cercetate în Dosarul nr. 62/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, dosar în care se efectuau cercetări faţă de C.V. sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni de acelaşi gen.

La data de 14 noiembrie 2008, SC E.A. SRL a achiziţionat de la M.C.T. LTD din Anglia autoutilitara Z1, cu suma de 24.000 euro, pe care ulterior a vândut-o SC A.V. SRL Târgu-Mureş, la data de 16 decembrie 2008, cu suma de 364.288,75 RON.

Cu ocazia eliberării cărţii de identitate de către R.A.R. Mureş, la data de 25 noiembrie 2008, C.C. a înscris în fals, ca an de fabricaţie, anul 2006, în loc de 2003, aşa cum rezulta din cartea de identitate a vehiculului. Maşina a fost înmatriculată în circulaţie pe numele SC A.V. SRL, în luna decembrie 2008, iar de înmatriculare s-a ocupat B.O.R. Aceasta nu a putut fi identificată fizic, dar s-a reţinut ca cert faptul că se intenţiona introducerea autovehiculului în acelaşi circuit în care urma să fie indusă în eroare o societate de leasing.

În acest sens, inculpatul C.S.R. a precizat faptul că şi cu privire la acest autovehicul s-a urmărit aceeaşi tip de finanţare, motiv pentru care, cu ajutorul lui B.O.R., respectiv C.C., autocamionul a fost întinerit la R.A.R. cu trei ani. Conform inculpatului, autocamionul trebuia să fie preluat în leasing de o societate administrată de inculpatul D.D.L., însă întrucât această societate a intrat în centrala incidentelor de plăţi, finanţarea gândită nu a putut fi continuată, astfel încât autocamionul a fost în final dezasamblat, iar componentele acestuia au fost vândute la fier vechi.

Şi L.W.M. a confirmat scopul urmărit, precizând în acelaşi timp că facturarea autocamionului de pe SC E.A. SRL pe SC A.V. SRL s-a făcut ca o garanţie pentru achitarea datoriilor pe care C.S.R. le avea faţă de el. A mai precizat şi faptul că, în înţelegere cu inculpatul C.S.R. şi cu D.M.C., autocamionul a fost facturat pe SC L.M. SRL, pentru a creşte rulajul pe această societate în vederea implicării acesteia pe viitor la încheierea altor contracte de leasing, însă, ca urmare a faptului că D.M.C. s-a răzgândit, maşina a fost refacturată şi, în final, a fost dezasamblată şi vândută la fier vechi.

La data de 27 martie 2008, SC T. SRL Târgu-Mureş (administrată în acte de B.S.R.) a achiziţionat din străinătate vehiculul Z6, pentru suma de 24.000 euro. În factura de achiziţie din străinătate era consemnată data primei înmatriculări ca fiind 27 iunie 2002, acelaşi lucru rezultând şi din brief-ul extern al autocamionului.

La data de 2 aprilie 2008, B.M. s-a prezentat la R.A.R. cu vehiculul şi documente de înmatriculare, iar C.C. a eliberat cartea de identitate a vehiculului şi a întocmit raportul de verificare din 2 aprilie 2008. Şi de această dată, inginerul C.C. a întinerit maşina cu 3 ani, consemnând ca an al fabricaţiei anul 2005.

Pentru a-i fi sporită valoarea vehiculului, acesta a fost vândut succesiv prin mai multe societăţi, ajungând în final la valoarea de 338.650 RON. Astfel, la data de 7 aprilie 2008, vehiculul a fost vândut SC P.C.S.S. SRL Sovata (în ceea ce priveşte această societate, în cadrul Dosarului penal nr. 34/D/P/2008 înregistrat la D.I.I.C.O.T., s-a stabilit faptul că a fost una dintre firmele folosite de către grupul infracţional condus de P.L. la inducerea în eroare a unor societăţi de leasing) pentru suma de 308.210 RON, la data de 8 aprilie 2008 vehiculul a fost vândut SC M.C. SRL (societate administrată de inculpatul M.S.) pentru suma de 321.419 RON, iar la data de 7 aprilie 2008 către SC SC I.L. SA SA cu suma de 338.650 RON.

Bunul a fost preluat în leasing de SC V.C. SRL (administrată în acte de B.S.R.) potrivit contractului de leasing financiar din 11 aprilie 2008 încheiat între SC SC I.L. SA SA şi SC V.C. SRL Târgu-Mureş. Furnizorul acestui bun era firma SC M.C. SRL, administrată în acte de inculpatul M.S., ambele firme fiind controlate, în fapt, de inculpatul C.S.R.

Faptul că SC M.C. SRL a vândut un bun la data de 7 aprilie 2008, deşi l-a achiziţionat la data de 8 aprilie 2008 nu a putut să ateste decât fictivitatea acestor tranzacţii, toate create în scopul sporirii valorii unui vehicul, având ca finalitate prejudicierea părţii vătămate (întrucât facturile emise nu reflectau realitatea, ci o ascundeau, de unde şi neconcordanţele apărute).

După ce SC M.C. SRL a încasat contravaloarea vehiculului de la SC SC I.L. SA SA, la mai puţin de o lună de zile de la întocmirea poliţei Casco (12 mai 2008), şi fără a fi achitate rate de leasing, vehiculul a fost distrus într-un incendiu. În contextul activităţii infracţionale mai sus descrise, au existat suspiciuni certe privind incendierea intenţionată a bunului în vederea dezmembrării şi însuşirii a unor componente ale acestuia, precum şi a ascunde caracteristicile reale ale autotractorului. De altfel, epava autotractorului, respectiv şasiul acestuia, a rămas în posesia membrilor grupării infracţionale, fiind achiziţionată pe bază de factură (potrivit documentelor identificate la percheziţia din data de 16 octombrie 2009) de SC E.A. SRL, fapt confirmat de inculpatul C.S.R.

În aceste condiţii, SC M.C. SRL (C.S.R. şi M.S.) a rămas cu 338.650 RON, sumă de bani obţinută în mod fraudulos, iar finanţatorul a fost despăgubit de societatea de asigurare SC O. SRL.

Instanţa de fond a constatat faptul că autotractorul în discuţie a fost achiziţionat şi plătit de către o firmă administrată de către B.S.R., după care, o altă firmă administrată de aceiaşi persoană a preluat ca utilizator acelaşi vehicul.

Legat de această stare de fapt, inculpatul C.S.R. a precizat că nu a controlat activitatea SC T. SRL şi SC V.C. SRL, dar că B.S.R., administrator al acestor societăţi, a fost în cunoştinţă de cauză în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată şi a fost de acord să îl ajute în schimbul a 10.000 euro primiţi pentru semnarea contractului de leasing, sens în care a şi primit de la acesta documentele aparţinând SC V.C. SRL pe care le-a folosit în vederea încheierii contractului de leasing. A mai precizat şi faptul că B.S.R. a semnat, la indicaţiile sale, factura de vânzare a autocamionului către SC P.C.S.S. SRL, iar P.L. a semnat factura către SC M.C. SRL. De asemenea, ca şi în celelalte situaţii similare, B.O.R. a rezolvat în baza înţelegerii avute cu inculpatul C.C., întinerirea maşinii la R.A.R., iar avansul a fost achitat de L.W.M., după finanţare acesta primind atât banii daţi, cât şi comisionul aferent. în urma finanţării, pe lângă L.W.M. a fost recompensat şi B.S.R., ambii fiind plătiţi în numerar din banii scoşi din contul SC M.C. SRL de inculpatul M.S., conform indicaţiilor date de C.S.R., iar diferenţa rămasă a fost utilizată ulterior într-un alt circuit de finanţare.

În timp ce S.B.S. şi L.W.M. au negat orice implicare în incendierea autocamionului, inculpatul C.S.R. a arătat faptul că, în înţelegere cu L.W.M. şi împreună cu acesta a incendiat autocamionul condus de S.B.S., iar înainte de incendiere, acesteia i-au făcut poze, autocamionul fiind obiectul şi a unui alt contract de leasing încheiat de SC B.T. SRL ca utilizator cu SC A.L. SRL. L.W.M. a negat şi faptul că ar fi plătit avansul pentru acest autocamion, arătând că ştia doar că acesta a fost de două ori finanţat şi că a fost incendiat de C.S.R. S.B.S. a confirmat că a dus maşina la X, în apropiere de Y. Ulterior, a aflat de la C.S.R. că l-a incendiat. Totodată, a confirmat şi faptul că a semnat un contract de leasing în calitate de administrator al SC B.T. SRL, la cererea lui C.S.R., precizând însă că nu ştia că vehiculul mai fusese finanţat anterior şi pe SC V.C. SRL.

O altă persoană implicată în activitatea infracţională a fost inculpatul M.S. care a confirmat că, la cererea lui C.S.R., a semnat factura prin care SC M.C. SRL vindea autocamionul către SC I.L. SA, însă nu şi cea prin care cumpăra vehiculul de la SC P.C.S.S. SRL, iar după încasarea banilor de la SC I.L. SA, la cererea aceleiaşi persoane, a scos aceşti bani şi i-a predat unchiului său în numerar.

Inculpatul B.O.R. nu şi-a amintit exact despre intervenţia făcută la R.A.R. pentru întinerirea acestui autocamion, dar a confirmat faptul că toate întineririle făcute prin intermediul inculpatului C.C. s-au realizat ca urmare a intervenţiei sale personale. Din cunoştinţele inculpatului, B.S.R. şi S.B.S. s-au ocupat de obţinerea despăgubirilor după ce autocamionul a fost incendiat.

La data de 5 iunie 2008, SC M.C. SRL a achiziţionat din străinătate vehiculul marca Z6, în factura din 5 iunie 2008 existentă în dosarul de înmatriculare nefiind consemnată vreo sumă de achiziţie, lucru care a condus la ideea fictivităţii acesteia sau contrafacerii ei. Ulterior, la data de 28 iunie 2008, SC M.C. SRL a vândut vehiculul SC E.A. SRL pentru suma de 302.700,30 RON. Şi de aici s-a putut desprinde cu uşurinţă fictivitatea operaţiunii, în condiţiile în care vânzarea-cumpărarea a avut loc între două firme controlate de aceleaşi persoane: C.S.R., respectiv M.S.

Vehiculul a fost vândut către SC A.R. SRL Piatra Neamţ conform facturii din 28 iunie 2008, factură care nu conţinea preţul de achiziţie. Din analiza contului SC E.A. SRL deschis la Banca R. a rezultat că suma primită de SC E.A. SRL de la SC A.R. SRL este de 304.878 RON. Ultima societate a vândut autotractorul către E.F.G.L. IFN Bucureşti contra sumei de 86.275 euro, conform facturii proforme din data de 25 iunie 2008 (respectiv 313.523,35 RON conform facturii fiscale din 15 iunie 2008). S-a constatat astfel cum SC A.R. SRL a vândut vehiculul anterior vânzării lui de către SC M.C. SRL către SC E.A. SRL.

Pentru a ascunde caracteristicile vehiculului, acesta a fost prezentat, la data de 23 iunie 2008 la R.A.R. Mureş, de R.I. (şofer al inculpatului C.S.R.). Inculpatul C.C. a eliberat cartea de identitate a vehiculului din 24 iunie 2008 şi raportul de verificare din 23 iunie 2008, anul fabricaţiei fiind înscris în mod fals ca fiind 2006, cu toate că din brif-ul vehiculului rezulta că prima înmatriculare a avut loc la data de 12 ianuarie 2004. Vehiculul a fost preluat în leasing de SC V.C. SRL, societate care nu a achitat ratele de leasing aferente contractului de leasing financiar din 1 iulie 2008 şi nu a predat obiectul contractului la rezilierea acestuia. Vehicul susmenţionat avea aceeaşi serie motor înscrisă în cartea de identitate a vehiculului cu a autotractorului.

Din verificările efectuate a rezultat că B.S.R. s-a sustras cercetărilor, fiind plecat din ţară. Martora P.J. a declarat că ştia că SC V.C. SRL şi SC T. SRL erau controlate de C.S.R., deşi din datele deţinute (listinguri O.R.C.) a rezultat faptul că ambele societăţi erau administrate de B.S.R. Astfel, s-a concluzionat că acesta era o altă persoană aflată în anturajul inculpatului C.S.R., fapt ce a rezultat şi din CD-ul furnizat de SC O. SA în care susnumitul apărea în curtea lui C.S.R.

Starea de fapt avută în vedere cu ocazia începerii urmăririi penale a fost confirmată de probele administrate în cursul cercetării penale. Astfel, inculpatul C.S.R. a confirmat faptul că a avut o înţelegere cu B.S.R. ca acesta să semneze un contrat de leasing pentru un autocamion Z6, în numele societăţii sale SC V.C. SRL, înţelegerea fiind ca autocamionul să rămână în posesia inculpatului C.S.R., care urma să-l răsplătească pe B.S.R. pentru faptul că acesta i-a dat documentele societăţii sale şi a fost de acord să semneze contractul de leasing, chiar dacă nu urma să intre în posesia autovehiculului, cu suma de 10.000 euro. Acelaşi inculpat a mai confirmat faptul că şi cu această ocazie, B.S.R. a cunoscut faptul că maşina a fost întinerită la R.A.R. şi că nu vor fi achitate ratele contractului de leasing. C.S.R. a confirmat faptul că contractul de leasing a fost semnat de B.S.R. la cererea sa, precum şi faptul că avansul achitat pentru încheierea acestui contract de leasing a provenit din bani puşi la dispoziţie de L.W.M.; după finanţarea autocamionului, din banii viraţi în conturile SC E.A. SRL şi scoşi la dispoziţia sa de către inculpatul M.S., i-a restituit lui L.W.M. avansul achitat, şi i-a plătit lui B.S.R. suma de 10.000 euro.

Plata avansului a fost însă contestată de L.W.M. care a negat vreo implicare în această activitate infracţională, confirmând doar faptul că, din discuţiile purtate cu B.S.R. şi C.S.R., primul şi-a pus firmele la dispoziţia inculpatului C.S.R. în vederea încheierii unor contracte de leasing frauduloase.

Legat de acest act material, S.B.S. a arătat faptul că l-a însoţit pe C.S.R. la societatea SC A.R. SRL din Piatra Neamţ, unde acesta s-a prezentat ca fiind administratorul SC V.C. SRL, B.S.R., purtând discuţii cu reprezentanţii societăţii de leasing în vederea încheierii unui contract de leasing.

Cu privire la starea de fapt mai sus prezentată, inculpatul B.O.R. a confirmat faptul că, ca şi în celelalte cazuri, în baza cererii lui C.S.R. şi a înţelegerii avută cu C.C., ultimul a rezolvat întinerirea la R.A.R. a autocamionului, iar ulterior finanţării acestuia, autocamionul a fost refinanţat prin vânzarea către o altă societate de leasing, sens în care, tot la cererea lui C.S.R., a tăiat plăcuţa saşiului de pe un alt autocamion şi a montat-o pe autocamionul care face obiectul prezentei stări de fapt. Pentru ajutorul dat, inculpatul a primit de la inculpatul C.S.R. suma de 4.500 RON.

Prin factura din 5 iunie 2008, SC M.C. SRL a achiziţionat autocamionul Z6 din străinătate pentru suma de 21.000 de euro.

La data de 30 iunie 2008, vehiculul a fost prezentat la R.A.R. de R.I., unde s-a întocmit cartea de identitate a vehiculului din 30 iunie 2008 şi raportul de verificare din 30 iunie 2008. Vehiculul a fost întinerit fraudulos de către inculpatul C.C., cu doi ani, fiind menţionat în mod nereal anul de fabricaţie 2006, întrucât conform brief-ului, data primei înmatriculări a acestui vehicul este 23 ianuarie 2004.

Instanţa a reţinut faptul că, potrivit probatoriului administrat în cauză, vehiculele erau prezentate la R.A.R., de obicei, de către inculpatul B.O.R. Ca urmare însă a sugestiei primite de la C.C., pentru ca la un eventual control să nu trezească suspiciuni prezenţa repetată a acestuia în dosarele R.A.R., B.O.R. a depus împreună cu cererile de autentificare, copii de pe cărţile de identitate ale altor persoane, de obicei persoane aflate în anturajul lui C.S.R. De asemenea, au fost situaţii când vehiculele erau prezentate de către acele persoane ce apar evidenţiate în dosarele R.A.R., însă, întotdeauna când a avut loc o operaţiune de întinerire a anului de fabricaţie, de faţă se afla şi inculpatul B.O.R., acesta asigurând legătura grupului infracţional cu inculpatul C.C.

La data de 2 iulie 2008, SC M.C. SRL, societate administrată de inculpatul M.S., pentru suma de 109.182,50 RON, a vândut vehiculul SC E.A. SRL, firmă în care, de altfel, avea specimen de semnătură în bancă, putând astfel putea dispune de sumele existente în contul acesteia. Ulterior, la data de 5 august 2008, inculpatul B.O.R. s-a prezentat la S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş pentru înmatricularea maşinii, iar SC E.A. SRL a vândut vehiculul SC A.L. SRL contra sumei de 301.207 RON, putându-se astfel observa că şi valoarea acestui vehicul a fost sporită prin întinerire de circa 3 ori.

S-a reţinut ca modalitate de operare înmatricularea vehiculului înainte de vânzarea vehiculului către societatea de leasing, astfel încât aceasta, la data încheierii contractului, avea acces doar la cartea de identitate a vehiculului şi nicidecum la factura externă de achiziţie din care reieşea preţul real al bunului, conform anului real de fabricaţie.

Vehiculul a fost dat spre utilizare SC P. SRL (contractul de leasing încheiat între SC A.L. SRL şi SC P. SRL din 6 august 2008) care a achitat câteva rate de leasing după care contractul de leasing a fost reziliat pentru neplată, bunul nefiind recuperat.

B.S.Z., administrator al SC P. SRL, a declarat că, după ce ratele de leasing nu au mai fost achitate şi contractul reziliat, acest vehicul a fost parcat în curtea inculpatului C.S.R. din Târgu-Mureş, str. M., fiind ulterior dezmembrat şi vândut pe piese de către C.S.R. De asemenea, a mai declarat că, faptic, vehiculul era folosit de C.S.R. pe o altă societate a acestuia, pentru efectuarea de transporturi în ţară.

Pe baza probelor administrate, s-a reţinut că ambele societăţi, atât SC E.A. SRL cât şi SC P. SRL, îl aveau ca administrator de fapt pe inculpatul C.S.R., care „din umbră”, îi direcţiona pe administratorii scriptici ai celor două societăţi. Aşa s-a putut explica cum vehiculul care a făcut obiectul contractului de leasing a ajuns la susnumitul şi nu a fost predat de B.S.Z. societăţii de leasing.

Având cele două societăţi sub control, respectiv furnizorul şi utilizatorul, s-a putut observa mecanismul de inducere în eroare şi de obţinere de foloase materiale injuste. Prima firmă (furnizorul) supraevalua vehiculul pentru a obţine o sumă cât mai mare de bani, iar a doua (utilizatorul) primea obiectul leasingului, nu achita ratele şi nici nu preda bunul. Astfel, furnizorul a indus în eroare partea vătămată, atât cu privire la calitatea bunului, cât şi cu privire la anul fabricaţie, în scopul obţinerii unei sume cât mai mari de bani, iar utilizatorul a indus în eroare partea vătămată cu privire la plata ratelor de leasing cu bună credinţă, scopul urmărit şi realizat fiind neplata acestora şi nepredarea obiectului, toate săvârşite în scopul fraudării părţii vătămate.

Legat de această activitate infracţională, inculpatul C.S.R. a precizat faptul că autocamionul a fost achiziţionat din Germania, la cererea lui, de inculpaţii M.S. şi B.O.R., plata fiind făcută în numerar din bani obţinuţi din alte finanţări frauduloase, ulterior aducerii maşinii în ţară, prin intervenţia lui B.O.R. şi cu ajutorul lui C.C., maşina fiind întinerită. Tot la cererea sa, inculpatul M.S. a semnat în calitate de vânzător factura de vânzare a autocamionului de la SC M.C. SRL la SC E.A. SRL, el semnând aceeaşi factură ca şi cumpărător, după care a semnat şi factura de vânzare a autocamionului către SC A.L. SRL. Legat de încheierea contractului de leasing, inculpatul C.S.R. a precizat că a avut complicitatea totală a numitului B.S.Z., pe care l-a şi însoţit la SC A.L. SRL în vederea încheierii contractului de leasing, şi care ştia că vehiculul fusese întinerit la R.A.R., ştia că preţul era supraevaluat pentru recuperarea avansului ce a fost plătit pentru încheierea contractului, motiv pentru care a şi cerut şi primit, pentru a semna contractul de leasing, suma de 2.000 euro.

Din aceeaşi declaraţie a reieşit faptul că avansul pentru încheierea contractului de leasing a fost achitat din nou din bani puşi la dispoziţie de L.W.M. care şi-a recuperat investiţia după finanţarea autocamionului şi virarea sumei de bani în contul SC E.A. SRL. De aici, tot la cererea lui C.S.R., banii au fost scoşi în numerar de către M.S. şi predaţi unchiului său, din aceşti bani fiind restituită atât suma avansată de L.W.M., cât şi suma solicitată de B.S.Z. pentru semnarea contractului de leasing, diferenţa fiind utilizată la achiziţionarea altor autocamioane ce au fost ulterior introduse în acelaşi circuit al finanţărilor frauduloase. După finanţarea autocamionului, acesta a fost dezmembrat şi vândut pe piese componente, tranzacţii în urma cărora numitului B.S.Z. i-a revenit suma de 5.500 euro, iar inculpatului C.S.R. suma de 1.500 euro.

Cu privire la acelaşi autocamion, L.W.M. a confirmat faptul că a achitat avansul pentru încheierea contractului de leasing, în sensul că la cererea lui C.S.R. i-a înmânat lui B.S.Z. suma de 20.000 euro pentru a face plata, banii fiindu-i restituiţi după finanţare lui C.S.R. De asemenea, a mai confirmat şi faptul că autocamionul a fost folosit pentru o perioadă de B.S.Z., iar ulterior, a fost dezmembrat şi vândut de C.S.R.

Această stare de fapt a fost confirmată şi de S.B.S.

La rândul său, inculpatul M.S. a confirmat faptul că, la cererea şi din banii daţi de C.S.R., a achiziţionat şi a adus maşina din Germania, întocmind şi semnând factura de achiziţie pe SC M.C. SRL, după care a semnat şi factura de vânzare a autocamionului către SC E.A. SRL, factura de vânzare către SC A.L. SRL fiind semnată de către C.S.R. Conform declaraţiei inculpatului, ulterior finanţării autocamionului şi virării banilor în contul SC E.A. SRL, i-a scos în totalitate în numerar şi i-a predat lui C.S.R. Tot la indicaţiile lui C.S.R., precum şi la indicaţiile lui B.S.Z., el şi B.O.R. au dezmembrat autocamionul care, posibil, a fost vândut ca piese componente.

Inculpatul B.O.R. a recunoscut faptul că prin intermediul inculpatului C.C. a rezolvat din nou la R.A.R. întinerirea autocamionului, B.S.Z. fiind de faţă când C.S.R. i-a dat actele autocamionului şi l-a trimis la R.A.R., solicitându-i să rezolve menţionarea în cartea de identitate a vehiculului un an de fabricaţie mai nou decât cel real, primind în acest sens, chiar de la B.S.Z., pentru intervenţia care urma să o facă la R.A.R., suma de 200 sau 300 de RON. Inculpatul a confirmat la rândul său că autocamionul a fost folosit de B.S.Z., după care din cunoştinţele sale cabina a fost demontată şi vândută.

Deşi a depus în cauză un denunţ cu privire la activitatea infracţională a inculpatului C.S.R. şi a dat declaraţii legate de implicarea sa în activitatea organizată de către C.S.R., s-a apreciat că B.S.Z. nu a fost sincer cu privire la propria sa implicare în activitatea infracţională; cunoaşterea de către acesta a faptului că maşina era întinerită la R.A.R., că era vândută la SC A.L. SRL la un preţ supraevaluat, că avansul era achitat din banii lui L.W.M., că a plătit pentru întinerirea la R.A.R. şi că a solicitat dezmembrarea autocamionului după finanţarea acestuia, a fost confirmată de inculpaţii C.S.R., M.S. şi B.O.R., precum şi de L.W.M. Numai astfel a putut fi explicată raţiunea pentru care, fără a avea fonduri disponibile pentru preluarea în leasing a unui autocamion, B.S.Z. a fost de acord să achiziţioneze o societatea comercială şi să semneze un contract de leasing, la care avansul să fie plătit de C.S.R., fără nici o recompensă pentru acesta.

Chiar dacă nu şi-a recunoscut propria participaţie la săvârşirea activităţii infracţionale, o parte din declaraţiile lui B.S.Z. au confirmat activitatea infracţională a altor persoane implicate, respectiv inculpaţii C.S.R., M.S.

La data de 16 iulie 2008, SC N.B.S.A. SRL a achiziţionat din străinătate autotractorul marca Z6. Aşa cum a rezultat din factura existentă la dosarul de înmatriculare, acest vehicul a fost achiziţionat „incendiat”, lucru care a condus de la bun început la ideea că suma consemnată olograf (39.000 euro) nu era conformă cu realitatea ci falsificată. Din verificarea extrasului de cont al SC N.B.S.A. SRL a rezultat faptul că singura plată făcută de SC E.A. SRL (cumpărătorul ulterior al autovehiculului) în conturile sale este în sumă de 10.188,71 RON, sumă plătită la data de 11 iulie 2008, anterior facturii susmenţionate, fapt din care a rezultat preţul real al autotractorului achiziţionat din străinătate şi care era corespunzător unui autovehicul incendiat sau avariat.

La un interval scurt de timp, respectiv la data de 28 iulie 2008, vehiculul a fost prezentat la R.A.R. Mureş fiindu-i eliberat în mod fraudulos cartea de identitate a vehiculului din 28 iulie 2008 şi raportul de verificare R.A.R. din 28 iulie 2008, anul fabricaţiei fiind modificat din 2005 în 2006. S-a constatat faptul că la nici 2 săptămâni de la aducerea în ţară a unui vehicul incendiat, acesta trecea de R.A.R. primind cartea de identitate a vehiculului şi certificat de autenticitate, anul fabricaţiei fiind modificat; aceasta în condiţiile în care activitatea desfăşurată la R.A.R. trebuia să fie aceea de omologare schimbare caroserie şi nicidecum de autentificare reînmatriculare.

Inculpatul B.O.R., apropiat al inculpatului C.S.R., a fost cel care a prezentat vehiculul şi documentele de înmatriculare la R.A.R. Mureş, respectiv S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş, la o dată la care scriptic autotractorul era în proprietate SC N.B.S.A. SRL, fapt ce a indicat că societatea ce a achiziţionat din străinătate autovehiculul a reprezentat doar un paravan pentru a creşte artificial preţul vehiculului incendiat. Inculpatul C.C. a fost cel care a dat cartea de identitate a vehiculului şi certificat de autenticitate.

Conform dosarului de înmatriculare, la data de 1 august 2008, SC N.B.S.A. SRL a vândut către SC E.A. SRL vehiculul susmenţionat cu suma de 292.494,50 RON, deşi, aşa cum s-a arătat, singura plată făcută era de 10.188,71 RON. La data de 23 octombrie 2008, SC E.A. SRL a vândut către SC A.L. SRL autotractorul cu suma de 297.223 RON, care a dat spre utilizare vehiculul SC B.T. SRL, acesta făcând obiectul contractului de leasing din 15 august 2008 încheiat între SC A.L. SRL şi utilizator SC B.T. SRL, societate al cărui administrator era S.B.S. Ratele de leasing nu au fost achitate, iar contractul de leasing a fost reziliat, bunul nefiind recuperat.

Pentru a nu putea fi descoperită infracţiunea comisă, C.S.R. l-a determinat pe S.B.S. să se deplaseze cu un vehicul în Ungaria, unde să reclame furtul acestuia. Astfel, conform propriei declaraţii, S.B.S. a lăsat vehiculul într-o parcare din Ungaria, de unde acesta a fost luat de către inculpatul M.S. şi R.I. şi adus în România. La faţa locului, R.I. a montat alte plăcuţe de înmatriculare, plăcuţe care proveneau de pe un autotractor ce a făcut obiectul unui contract de leasing încheiat între SC A.L. SRL şi SC P. SRL. Această din urmă societate era administrată de B.S.Z., administratorul de fapt fiind numitul C.S.R. A doua zi, S.B.S. s-a deplasat la poliţia ungară unde a reclamat, în fals, furtul autotractorului. Această stare de fapt a fost confirmată şi de B.S.Z. Printre documentele găsite la percheziţia vehiculului a fost identificat un înscris în limba maghiară reprezentând reclamaţia depusă de S.B.S. în Ungaria cu privire la furtul autotractorului.

S-a reţinut însă că, în realitate, din probele administrate în cauză a rezultat fără niciun dubiu că autotractorul Z6 nu a existat niciodată, concluzie întărită de faptul că acest autotractor avea aceeaşi serie motor cu autotractorul care a făcut obiectul unui contract de leasing între E.F.G.L. şi SC V.C. SRL, printre intermediarii care au participat la revânzarea acestui vehicul fiind identificate SC E.A. SRL şi SC M.C. SRL, firme controlate de C.S.R. şi M.S.

Cartea de identitate a vehiculului Z6 a fost eliberată la data de 24 iunie 2008, iar cartea de identitate a vehiculului declarat furat a fost eliberată la data de 28 iulie 2008, aspecte ce au atestat faptul că după ce s-a obţinut finanţarea pentru vehiculul Z6 acesta a fost dezmembrat, motorul fiind montat pe vehiculul declarat furat, care la rândul lui a fost finanţat şi apoi dezmembrat.

Cu referire la acest autocamion, inculpatul C.S.R. a precizat că l-a identificat pe internet, maşina fiind incendiată; intenţionând înmatricularea ei în Bucureşti, în schimbul sumei de 10.000 RON, a obţinut acordul SC N.B.S.A. SRL ca maşina să fie înmatriculată pe această societate, care ulterior să o vândă fictiv către SC E.A. SRL, societate care a vândut-o efectiv către SC A.L. SRL. Concomitent, s-a înţeles cu S.B.S., administrator şi la SC B.T. SRL, ca acesta să încheie un contract de leasing pe această societate, pentru acest autocamion ce urma, însă, să rămână la C.S.R. De întocmirea facturilor şi încheierea contractului de leasing s-a ocupat acelaşi inculpat, acesta fiind semnat doar de S.B.S., fără ca autocamionul să fie predat efectiv la SC A.L. SRL sau la SC B.T. SRL. Din aceeaşi declaraţie a mai rezultat faptul că avansul a fost pus la dispoziţie în numerar de către L.W.M., iar după finanţarea camionului de către SC A.L. SRL, banii au fost scoşi din contul SC E.A. SRL, la dispoziţia inculpatului C.S.R., de către inculpatul M.S., din profitul obţinut fiind plătit S.B.S., precum şi restituit avansul către L.W.M., plus un comision, diferenţa rămânând la dispoziţia lui C.S.R. care i-a utilizat la alte achiziţii de acelaşi gen. C.S.R. a mai arătat faptul că pe şasiul autocamionului incendiat au fost montate componente de pe alte autocamioane similare, fiind prezentat la RAR, unde în baza înţelegerii avute cu inculpatul C.C. s-a menţionat în cartea de identitate a vehiculului anul de fabricaţie 2006 în loc de anul real 2005. Aceste aspecte au fost confirmate şi de inculpaţii B.O.R. şi C.C.

Referitor la sesizarea în Ungaria a furtului acestui autocamion, inculpatul C.S.R. a arătat că, la propunerea lui B.S.Z. şi cu ajutorul lui S.B.S., a luat autocamionul aflat în leasing pe SC P. SRL căruia i-au fost montate plăcuţele de înmatriculare ale autocamionului descris; ulterior maşina a fost transportată în Ungaria unde i-au fost schimbate plăcuţele cu cele reale, maşina fiind adusă în ţară de către M.S. şi R.I., fiind însă declarată furată de către S.B.S. Ulterior, componentele montate au fost dezasamblate, iar maşina iniţială, incendiată, fiind vândută la fier vechi.

Aceste aspecte legate de operaţiunea din Ungaria au fost confirmate de S.B.S., precum şi de M.S. şi de R.I. care a arătat acelaşi lucru, B.S.Z. infirmând orice implicare în această activitate de păstrare a obiectului infracţiunii. Asamblarea şi dezasamblarea autocamionului incendiat au fost confirmate de inculpatul B.O.R. care a arătat că pentru ajutorul dat a primit de la C.S.R. suma de 2.000-2.500 RON.

Inculpatul M.S. a confirmat faptul că fără a cunoaşte alte detalii, la cererea lui C.S.R., a adus acel autocamion din Ungaria, negând faptul că ar fi fost implicat în vânzarea acestuia către SC A.L. SRL, însă recunoscând faptul că din banii obţinuţi în urma finanţării a făcut viramentele şi a scos sumele predate lui C.S.R. la cererea acestuia. Legat de avansul plătit, L.W.M. a precizat că nu are cunoştinţă că ar fi achitat acest avans expres pentru acest autocamion, arătând însă că era posibil ca din banii împrumutaţi lui C.S.R. să se fi plătit şi acest avans.

Cu privire la încheierea acestui contract de leasing, în cauză a dat declaraţii şi S.B.S. care a confirmat că a semnat contractul de leasing în baza promisiunii lui C.S.R. că va folosi el acest autocamion, a cărui avans va fi plătit tot de către C.S.R., declaraţie apreciată nesinceră de către instanţă.

La data de 13 august 2008, SC E.A. SRL a achiziţionat din străinătate, respectiv Lituania, vehiculul Z6. Factura de achiziţie din dosarul de înmatriculare a fost falsificată, fiind ascunsă suma de achiziţie, urmărindu-se prin acesta ascunderea valorii reale a autovehiculului cu ocazia vânzării ulterioare, în urma „întineririi” sale la R.A.R.

S-a reţinut însă faptul că, aşa cum a rezultat din extrasul de cont şi documentele justificative ale operaţiunilor efectuate, puse la dispoziţie de Banca C., la data de 14 augsut 2008, s-a achitat către U.A.B.G.T. suma de 27.500 euro, sumă care nu a apărut pe factura externă depusă la dosarul de înmatriculare. Dispoziţia de plată era semnată în numele SC E.A. SRL de inculpatul M.S. La data de 20 august 2008, inculpatul B.O.R. s-a prezentat la R.A.R. Mureş împreună cu vehiculul şi documentele de înmatriculare, iar la data de 22 octombrie 2008 acelaşi inculpat s-a prezentat la S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş în vederea înmatriculării vehiculului.

Inculpatul C.C. a eliberat cartea de identitate a vehiculului şi raportul de verificare din 20 august 2008 în care a consemnat ca an al fabricaţiei vehiculului 2006, deşi din brief rezultă, fără nici un dubiu, că data primei înmatriculări era 24 iulie 2003.

Ulterior, la data de 17 septembrie 2008, SC E.A. SRL a vândut către SC A.L. SRL vehiculul de mai sus pentru suma de 298.609,71 RON.

Conform contractului de leasing financiar din 27 august 2008, vehiculul în cauză a fost dat spre utilizare societăţii SC T.R. SRL Iernut, după care s-a făcut cesiunea contractului de leasing de pe SC T.R. SRL pe SC P.F. SRL, ambele societăţi fiind administrate de martorii P.I. şi P.J.

Reprezentanţilor SC A.L. SRL le-a fost ascunsă valoarea reală a vehiculului, care cert era mai mică, aceste aspecte legate de modificarea anului de fabricaţie fiind de natură să ducă la neîncheierea contractului. În aceste condiţii inculpatul C.S.R. a indus în eroare partea vătămată prin atestarea ca reală a unei fapte mincinoase, scopul fiind evident acela de a obţine suma de bani facturată, lucra care s-a şi întâmplat.

Reprezentanţii SC T.R. SRL, martorii P.J. şi P.I., au arătat că după achiziţionarea vehiculului în sistem leasing, deplasându-se la un service pentru reparaţii, mecanicul le-a atras atenţia că autotractorul nu este din 2006, ci era din 2003. Martorii i-au adus la cunoştinţa inculpatului C.S.R. aceste aspecte, acesta răspunzând că numai ce este scris în acte contează.

Cu privire la acest contract de leasing s-a reţinut şi faptul că SC T.R. SRL, apoi SC P.F. SRL, au achitat avansul şi o parte din rate, după care l-au predat către SC A.L. SRL.

În legătură cu acest act material, inculpatul C.S.R. a arătat faptul că a achiziţionat autocamionul din Lituania, după care, prin intermediul lui B.O.R. şi cu ajutorul inculpatului C.C. a întinerit maşina la R.A.R. cu trei ani, autocamionul fiind adus pentru finii săi, P.J. şi P.I., care cunoşteau modul său de operare, respectiv că se creştea artificial valoarea reală a vehiculului finanţat de către societatea de leasing, inclusiv prin întinerirea vehiculului la R.A.R., astfel încât finanţarea acoperea avansul plătit la încheierea contractului de leasing, înţelegerea fiind ca soţii P.J. şi P.I. să primească pentru semnarea contractului de leasing suma de 5.000 euro. După finanţare, din banii viraţi de SC A.L. SRL în contul SC E.A. SRL, ca şi în celelalte cazuri similare, banii au fost scoşi de către M.S., lui L.W.M. fiindu-i restituit avansul plus un comision de 3.000 euro, în timp ce soţii P.J. şi P.I. au primit cei 5.000 euro promişi, iar inculpatului C.S.R. rămânându-i un profit de aproximativ 16.000 euro.

Menţionarea în fals în cartea de identitate a vehiculului ca an de fabricaţie anul 2006 în loc de anul 2003 a fost recunoscută de către inculpaţii B.O.R. şi C.C. Operaţiunile bancare în contul SC E.A. SRL au fost confirmate şi de către inculpatul M.S., în timp ce L.W.M. a confirmat că era posibil ca din sumele împrumutate lui C.S.R. să se fi achitat avansul pentru acest autovehicul.

La data de 9 februarie 2008, SC E.A. SRL a achiziţionat din Germania autotractorul Z6 pentru suma de 28.000 euro (împreună cu o remorca suma totală plătită fiind de 40.500 euro). La data de 3 septembrie 2008, s-a achitat către P.N. suma de 40.500 euro, sumă care apărea pe factura externă depusă la dosarul de înmatriculare. Dispoziţia de plată era semnată în numele SC E.A. SRL de inculpatul M.S.

Conform briefului vehiculului de mai sus, data primei înmatriculări era 18 august 2003.

La data de 27 septembrie 2008, autotractorul a fost prezentat de către B.O.R. la R.A.R. Mureş unde a fost întocmită cartea de identitate a vehiculului şi raportul de verificare din 27 septembrie 2008, autotractorul fiind întinerit cu 3 ani de către inculpatul C.C.

Ulterior, la data de 13 octombrie 2008, B.O.R. s-a prezentat la S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş pentru înmatricularea vehiculului. La data de 2 septembrie 2008, vehiculul a fost vândut de SC E.A. SRL către SC A.L. SRL, conform facturii proforme, cu suma de 82.467 euro, fiind preluat în leasing de către SC T.T. SRL (prin contractul de leasing financiar din 9 septembrie 2008). Acest contract de leasing financiar a fost reziliat prin actul de reziliere din 23 februarie 2009, ulterior fiind încheiat contractul de leasing din 12 octombrie 2009, utilizator SC S.T. SRL.

Din declaraţia numitului V.A., reprezentant al SC A.L. SRL a rezultat că pe autotractorul marca Z6 a fost montat un sistem GPS, şi ca urmare a neplăţii ratelor de leasing s-a trecut la identificarea şi localizarea sa folosind acest sistem. Astfel, autotractorul a fost identificat la o societate din Craiova, societate care l-a cumpărat pe bucăţi de la o altă societate, pe acesta aflându-se toate piesele autotractorului finanţat de SC A.L. SRL, inclusiv sistemul GPS, mai puţin şasiul acestuia cu seria aferentă.

Acest fapt a confirmat modul de operare relatat anterior, respectiv dezasamblarea şi asamblarea succesivă a pieselor de pe autotractoare finanţate în sistem leasing pentru care nu s-au achitat ratele şi care au rămas în posesia grupului infracţional. Prin schimbarea succesivă a seriilor şasiu, autotractoarele nu mai puteau fi identificate de către proprietarii de drept, membrii grupului asigurându-şi astfel produsul infracţiunii.

Astfel s-a putut observa cu uşurinţă modalitatea prin care C.S.R., prin intermediul SC E.A. SRL, a indus în eroare partea vătămată SC A.L. SRL cu privire la bunul care a făcut obiectul contractului, scopul urmărit fiind încasarea sumei din factură, lucru care s-a şi întâmplat. Totodată, s-a constata că prin întinerirea frauduloasă a unui vehicul, valoarea acestuia a fost sporită de circa 3 ori.

Referitor la această stare de fapt, inculpatul C.S.R. a arătat faptul că a fost contactat de administratorii SC T.T. SRL, numiţii T.I. şi S.G., care cunoşteau activitatea frauduloasă pusă în practică de inculpat, în vederea preluării în leasing a unui autocamion finanţat la un preţ supraevaluat plătit de societatea de leasing unei firme controlate de inculpat, sens în care a achiziţionat din Germania autocamionul solicitat, care a fost întinerit la R.A.R. cu ajutorul aceloraşi B.O.R. şi C.C., vehicul ce a fost vândut de SC E.A. SRL către SC A.L. SRL în baza unei facturi proformă, semnată şi completată de către inculpat. Din declaraţia acestuia a mai rezultat faptul că demersurile legate de încheierea contractului de leasing au fost făcute de reprezentanţii SC T.T. SRL, şi că din banii obţinuţi în urma finanţării, scoşi tot de către M.S. din conturile SC E.A. SRL, a fost restituit avansul plătit de către L.W.M., inculpatul rămânând cu un profit de aproximativ 13.000 euro, plus cei 30.000 RON achitaţi, iniţial, de către numiţii T.I. şi S.G.

Menţionarea în fals în cartea de identitate a vehiculului ca an de fabricaţie anul 2006, în loc de anul 2003, a fost recunoscută de către inculpaţii B.O.R. şi C.C. Operaţiunile bancare în contul SC E.A. SRL au fost confirmate şi de către inculpatul M.S., în timp ce L.W.M. a confirmat că era posibil ca din sumele împrumutate lui C.S.R. să se fi achitat avansul pentru acest autovehicul.

La data de 16 octombrie 2008, SC E.A. SRL a achiziţionat din străinătate vehiculul Z6 contra sumei de 5.000 de euro, conform traducerii facturii din 16 octombrie 2008 vehicolul a fost achiziţionat avariat, fapt consemnat pe factură, la fel ca şi data primei înmatriculări la 28 aprilie 2004.

La data de 20 octombrie 2008, la numai 4 zile de la achiziţia autovehiculului avariat, acesta a trecut de R.A.R. primind cartea de identitate a vehiculului din 21 octombrie 2008 şi raport de verificare din 20 octombrie 2008, în care inculpatul C.C. a trecut ca an al fabricaţiei 2007, deşi anul real de fabricaţie era 2004.

Inculpatul B.O.R. s-a prezentat la data de 29 octombrie 2008, la S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş, în vederea înmatriculării cap tractorului.

Autotractorul, mai „tânăr” cu 3 ani, a fost vândut la data de 30 noiembrie 2008 (conform facturii fiscale găsită la percheziţia din data de 16 octombrie 2009) către SC A.L. SRL cu suma de 323.375,96 RON (s-a putut vedea diferenţa dintre preţul de achiziţie de 5.000 de euro, aproximativ 20.000 RON, şi preţul cu care vehiculul a fost vândut societăţii de leasing, de aici rezultând şi rolul pe care l-a jucat C.C. în acţiunea de inducere în eroare a părţii vătămate). În mod evident, dacă anul fabricaţiei nu ar fi fost ascuns cu ajutorul unui reprezentant al unei instituţii de interes public, SC A.L. SRL ar fi achitat probabil o sumă mult mai mică sau nu ar fi achiziţionat autovehicolul dacă ar fi ştiut că acesta a fost avariat şi cumpărat cu o sumă infimă, fiindu-i ascunse astfel părţii vătămate viciile unui vehicul pe care nici nu l-a văzut de fapt, toate tranzacţiile efectuându-se doar scriptic, lucru de care în mod evident au profitat autorii în acţiunea de inducere în eroare a părţii civile.

Vehiculul a fost preluat în leasing de către SC A. SRL, B.B.L., administrator al acestei societăţi şi apropiat al lui C.S.R., fiind cel care a semnat contractul de leasing din data de 4 noiembrie 2008, încheiat între SC A.L. SRL şi SC A. SRL.

De asemenea, inculpatul C.C. a menţionat în fals în cartea de identitate a vehiculului că vehiculul avea norma de poluare Euro5, însă faţă de anul fabricaţiei nu putea fi decât un motor cu norma de poluare euro 3, acest fapt atrăgând o taxă de poluare cu mult mai mică decât cea reală, din adresa D.G.F.P. Mureş din 24 iunie 2010 rezultând o diferenţă neachitată de aproximativ 6.000 RON (întrucât în cartea de identitate a vehiculului nu era menţionată şi luna primei înmatriculări în Uniunea Europeană nu se poate stabilii cu precizie prejudiciul exact).

A rezultat astfel că această „întinerire” pe care a făcut-o inculpatul C.S.R. cu sprijinul direct al inculpatului C.C. a dus, atât la sporirea valorii vehiculului cu datele de identificare prezentate, cât şi la sustragerea de la plata taxei de poluare pentru norma de poluare euro 3.

Totodată, s-a constatat că atât societatea furnizoare, cât şi societatea utilizatoare erau societăţi controlate în fapt de inculpatul C.S.R. Astfel, scriptic, autotractorul a ajuns la SC A. SRL (administrată de B.B.L.) care nu a achitat ratele de leasing, contractul fiind ulterior reziliat iar bunul nerecuperat.

În vederea obţinerii leasingului, autorii au trimis societăţii de leasing prin fax documente financiar contabile ale SC A. SRL falsificate, acest aspect rezultând din adresa D.G.F.P. Mureş care arată că SC A. SRL nu a depus bilanţ pentru perioada 1 ianuarie 2008, data săvârşirii faptei, deşi la dosarul de leasing existau acte contabile ale SC A. SRL din această perioadă cu o ştampilă a instituţiei D.G.F.P. Mureş, care în mod evident era falsă.

Referitor la această stare de fapt, detalii au fost furnizate tot de inculpatul C.S.R., care a arătat că iniţiativa achiziţionării, finanţării şi preluării în leasing a acestui autocamion i-a aparţinut lui B.S.Z. care a decis ca încheierea contractului de leasing să se realizeze pe SC A. SRL, societatea fratelui său B.B.L. Din aceeaşi declaraţie a rezultat faptul că atât C.S.R. cât şi B.S.Z. au căutat şi identificat pe internet autocamionul, care era avariat, preţul real plătit pentru acesta fiind de 13.000 euro, sumă care a fost plătită de B.S.Z. din banii săi personali, la cererea acestuia maşina fiind transformată, respectiv fiind înlocuite cabina şi celelalte piese componente de către inculpatul B.O.R., care şi de această dată, însă acum la cererea lui B.S.Z. a rezolvat la R.A.R., prin intermediul inculpatului C.C. întinerirea vehiculului cu trei ani de zile. Ulterior acestui moment, în baza facturii completată şi semnată de C.S.R., autocamionul a fost vândut către SC A.L. SRL, unde toate formalităţile legate de încheierea contractului de leasing au fost întreprinse de fraţii B. care au depus şi actele contabile false.

Avansul pentru încheierea contractului de leasing a fost achitat şi de această dată de L.W.M., suma de 30.000 RON fiind virată din contul SC A.V. SRL în contul SC A. SRL, iar de aici, în contul SC A.L. SRL. C.S.R. a mai arătat şi faptul că pentru suma de 30.000 RON, B.B.L. a întocmit în fals, în numele SC A. SRL, o factură prin care vindea diferite componente auto către SC A.V. SRL, în timp ce el personal a întocmit o factură, pentru aceleaşi componente, însă pentru un preţ mai mic, de pe SC E.A. SRL pe SC A. SRL. Restul avansului, a fost plătit de către L.W.M., în numerar, lui B.B.L., în prezenţa sa. Banii viraţi de SC A.L. SRL în conturile SC E.A. SRL au fost scoşi de M.S. şi daţi fraţilor B., fiind vorba de o sumă de aproximativ 40.000 euro. După prezentarea la R.A.R., autocamionul a fost dezasamblat, iar componentele iniţiale au fost vândute la fier vechi de C.S.R., care i-a plătit lui B.B.L. suma de 2.000 RON.

Menţionarea în fals în cartea de identitate a vehiculului ca an de fabricaţie 2007, în loc de anul 2004, a fost recunoscută de către inculpaţii B.O.R. şi C.C. Operaţiunile bancare în contul SC E.A. SRL au fost confirmate şi de către inculpatul M.S., în timp ce L.W.M. a confirmat că era posibil ca din sumele împrumutate lui C.S.R. să se fi achitat avansul pentru acest autovehicul. De asemenea, inculpatul M.S. a confirmat faptul că a ridicat din contul aparţinând SC E.A. SRL suma de aproximativ 40.000 euro, pe care a predat-o fraţilor B.

Conducerea acestor activităţi de către B.S.Z. a fost confirmată şi de către inculpatul B.O.R. care a arătat în declaraţia sa că autocamionul a fost adus de către B.S.Z., că maşina era avariată şi că acelaşi B.S.Z. i-a cerut să schimbe cabina, precum şi să se deplaseze la R.A.R., unde, cu complicitatea lui C.C. să întinerească în acte maşina, fiind recompensat de către B.S.Z. cu suma de 3.500 RON. Acelaşi inculpat a mai arătat că după dezmembrarea maşinii, B.B.L. i-a comunicat că-i va trimite o maşină care să preia restul componentelor rămase în urma dezmembrării ce urmau să fie vândute la fier vechi. De asemenea, B.S.Z. şi C.S.R. i-au cerut să taie seria de şasiu şi să o polizeze pentru ca autocamionul să nu poată fi identificat, iar la un moment dat, B.S.Z. i-a cerut să declare autocamionul furat în Ungaria, fiindu-i oferită în schimb suma de 100 euro, oferta fiind refuzată de inculpat. B.O.R. a concluzionat că şi-a dat seama de la început că acest autocamion fusese adus doar pentru a fi finanţat de societatea de leasing şi nu pentru a fi folosit efectiv.

S.B.S. a declarat că i-a văzut pe B.O.R. şi pe M.S. când au reparat acest autocamion şi i-au instalat o nouă cabină, înţelegând de la C.S.R. şi de la B.B.L. că vehiculul era prelucrat pentru a fi vândut la SC A.L. SRL, şi preluat în leasing de către SC A. SRL.

Cu toate că implicarea în activitatea infracţională a B.S.Z. a fost confirmată de inculpaţii C.S.R., B.O.R. şi M.S., ea a fost negată de către învinuit care a precizat că doar l-a însoţit pe fratele său la Sibiu când acesta a semnat contractul de leasing.

La data de 11 septembrie 2008, aceeaşi SC E.A. SRL a achiziţionat din străinătate un vehicul pentru suma de 8.000 de euro.

La data de 30 septembrie 2008, inculpatul B.O.R. s-a prezentat la R.A.R. Mureş cu vehiculul şi brieful acestuia, iar C.C. a întinerit şi acest vehicul, cartea de identitate a vehiculului din 1 octombrie 2008 având consemnat ca an al fabricaţiei 2005, iar raportul de verificare din 30 septembrie 2008 consemnând acelaşi an de fabricaţie, respectiv 2005, deşi potrivit briefului, data primei înmatriculări a acestui vehicul era 27 mai 2002.

SC T.R. SRL, administrată de către martora P.J., a încheiat contractul de leasing financiar din 15 noiembrie 2008, având ca obiect utilizarea vehiculului de mai sus, în acest sens achitând şi avansul pentru vehicul. SC E.A. SRL a încasat suma de 269.543,21 RON de la SC A.L. SRL, reprezentând contravaloarea vehiculului vândut, însă, conform declaraţiei martorei, nu a predat utilizatorului niciun vehicul. Mai mult acest vehicul nu a fost înmatriculat în România.

S-a reţinut faptul că, la percheziţia vehiculului, din data de 16 octombrie 2009, a fost identificată atât factura fiscală care atestă faptul că vehiculul a fost cumpărat din străinătate cu suma de 8.000 euro, cât şi factura fiscală falsificată în care era mascată suma de achiziţie, sumă care de altfel atesta faptul că vehiculul a fost achiziţionat avariat.

În cadrul aceleiaşi percheziţii a fost identificat certificatul de autenticitate al vehiculului în original, factura fiscală prin care SC E.A. SRL vindea vehiculul către SC A.L. SRL contra sumei de 269.543,21 RON, brieful în original, cartea de identitate a vehiculului în original, traducerea briefului.

Şi această activitate infracţională a fost recunoscută de către inculpatul C.S.R. care a arătat faptul că autocamionul a costat efectiv 20.000 euro şi nu 8.000 euro, că prin intermedierea lui B.O.R. s-a obţinut întinerirea acestuia la R.A.R. de către C.C. cu trei ani de zile, aspecte confirmate de către cei doi inculpaţi, că după obţinerea finanţării, B.S.Z. la dispoziţia sa, a scos şi i-a predat banii, aspect confirmat şi el de către M.S., bani din care i-a restituit lui L.W.M. avansul plătit, plus un comision de aproximativ 2.000 euro şi i-a plătit lui P.J. suma de 10.000 euro pentru că aceasta a fost de acord să încheie contractul de leasing pe SC T.R. SRL cunoscând că maşina era întinerită cu trei ani de zile şi că urma să rămână în posesia lui C.S.R. care, la rândul lui, urma să câştige o importantă sumă de bani în urma vânzării autocamionului societăţii de leasing. Inculpatul a mai arătat că profitul său în urma finanţării a fost de aproximativ 13.000 euro, iar din dezmembrarea maşinii finanţate şi vânzarea pieselor componente a mai câştigat aproximativ 4.000-5.000 euro.

La data de 5 august 2008, SC E.A. SRL a achiziţionat din străinătate, „la pachet”, un număr de 4 cap tractoare, contra sumei totale de 14.000 euro, conform facturii originale din 5 august 2008 identificată cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 16 octombrie 2009.

Având în vedere factura de mai sus, anul de fabricaţie, precum şi preţul de achiziţie, s-a constatat că, în mod evident, vehiculele au fost achiziţionate în stare de epavă.

Pentru a ascunde acest lucru, autorii au falsificat factura de achiziţie, prin ascunderea sumei reale cu care acesta a fost achiziţionat. La percheziţie au fost găsite atât exemplarul original al acesteia cât şi formele falsificate, una dintre acestea fiind prezentată la S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş, fapt ce a rezultat din dosarul de înmatriculare.

Având din nou complicitatea inculpatului C.C., vehiculul a fost prezentat la R.A.R., de către B.O.R., unde din nou, acesta a fost „întinerit”. Astfel, din brief s-a constatat că data fabricaţiei era 15 februarie 2005, iar în cartea de identitate a vehiculului acesta apărea cu anul fabricaţiei 2007, norma de poluare euro 5. În acest sens s-a eliberat în fals cartea de identitate a vehiculului din 10 octombrie 2008 şi raportul de verificare din aceeaşi dată, în acest fel inculpatul C.C. ajutând atât la sporirea valorii vehiculului cât şi la diminuarea preţului pe care autorul trebuia să îl plătească ca taxă de primă înmatriculare, respectiv aproximativ 6.000 RON, fapt ce a rezultat din analiza adresei D.G.F.P. Mureş din 24 iunie 2010.

Având acest vehicul „întinerit” şi cu o normă de poluare mai avansată, făptuitorii au indus în eroare SC A.L. SRL, prin prezentarea ca reală a unui fapt mincinos, respectiv calitatea bunului pe care urmau să-l vândă. În activitate s-au implicat şi martorii P.J. şi P.I., reprezentanţi ai SC T.R. SRL Iernut, finii de cununie ai numitului C.S.R. Din declaraţiile acestora a reieşit faptul că intenţionau să îşi achiziţioneze două cap tractoare şi au luat legătura cu numitul G.G., la acea dată jurist al SC A.L. SRL, care le-a indicat ca furnizor pe inculpatul C.S.R. Cei doi au luat legătura cu acesta, inculpatul C.S.R. spunând că va vinde două capete tractor către SC A.L. SRL pentru a fi preluate în leasing de către aceştia.

Cei doi s-au deplasat la sediul SC A.L. SRL unde au încheiat contractul de leasing din 4 noiembrie 2008 pentru autoturismul de mai sus şi care a fost înmatriculat pe SC A.L. SRL, care fusese vândut de către SC E.A. SRL către SC A.L. SRL, la data de 30 noiembrie 2008, pentru suma de 322.487,32 RON. De asemenea, din declaraţiile celor doi a reieşit faptul că după încheierea contractului, numitul G.G. le-a predat plăcuţele de înmatriculare şi talonul în copie, indicându-le să ia capul tractor de la furnizorul SC E.A. SRL.

Cei doi martori au declarat că au luat legătura cu C.S.R. care i-a tot amânat, astfel încât SC T.R. SRL nu a intrat în posesia vehiculului.

Plăcuţele de înmatriculare ridicate de organele de poliţie de la martora P.J. erau intacte, lucru care a atestat odată în plus faptul că vehiculul nu a fost predat SC T.R. SRL, iar plăcuţele nu au fost niciodată folosite în sensul de a fi montate pe autocamion. Nesesizarea organelor judiciare sau a societăţii de leasing a subliniat însă complicitatea soţilor P.I. şi P.J. la activitatea infracţională condusă de către naşul lor de cununie, fapt confirmat şi în declaraţia acestuia.

Ratele aferente contractului de leasing nu au fost achitate şi nici bunul care a făcut obiectul contractului nu a fost predat. În aceste condiţii, inculpaţii C.S.R. şi M.S. au obţinut prin intermediul SC E.A. SRL suma de 322.487,32 RON, avansul fiind achitat de SC T.R. SRL; în acelaşi timp, la C.S.R. a rămas şi autotractorul pe care nu l-a predat nici către SC T.R. SRL, nici către SC A.L. SRL, piesele de pe acest autotractor fiind probabil folosite pentru asamblare pe un alt şasiu avariat, adus cu un preţ derizoriu din străinătate, iar ulterior bunul astfel obţinut fiind utilizat la inducerea în eroare a altei părţi vătămate, în speţă, o societate de leasing, urmărindu-se aceeaşi finalitate, respectiv neplata ratelor aferente şi nepredarea bunului care a făcut obiectul contractului.

Inculpatul C.S.R. a arătat că a cumpărat acest cap tractor împreună cu alte trei vehicule similare, toate avariate, acesta fiind însă într-o mai bună stare de funcţionare şi care a costat 25.000 euro, cap tractor ce a fost prezentat la R.A.R. de B.O.R. care a obţinut din nou de la C.C. întinerirea sa cu doi ani de zile, şi în baza unei noi înţelegeri cu P.J. şi cu P.I., a stabilit cu aceştia ca vehiculul să fie vândut de pe SC E.A. SRL la SC A.L. SRL, în baza unei facturi întocmită şi semnată de către el şi apoi preluată în leasing pe SC T.R. SRL în baza unui avans plătit de L.W.M. Şi în acest caz, înţelegerea era ca vehiculul să nu fie predat efectiv către SC T.R. SRL, soţii P.I. şi P.J. urmând să primească în schimbul ajutorului dat, suma de 10.000 euro. Ca şi în celelalte cazuri similare, din banii scoşi din contul SC E.A. SRL în urma finanţării vehiculului, a fost achitat către L.W.M. avansul plătit de către el şi un comision de aproximativ 3.000 euro, iar martorei P.J. i-a fost plătită suma de 10.000 euro. Profitul inculpatului în urma finanţării a fost de 18.000 euro la care s-a adăugat suma de 5.000 euro obţinută de acesta în urma vânzării cap tractorului după finanţarea sa, unei persoane din Ungaria. Ca şi în celelalte cazuri, inculpatul a recunoscut că nu a avut niciun interes să plătească ratele contractului de leasing, câteva rate fiind plătite de soţii P.I. şi P.J. din TVA-ul rambursat pentru avansul plătit.

Menţionarea, în fals, în cartea de identitate a vehiculului, ca an de fabricaţie anul 2007, în loc de anul 2005 a fost recunoscută de către inculpaţii B.O.R. şi C.C. Operaţiunile bancare în contul SC E.A. SRL au fost confirmate şi de către inculpatul M.S., în timp ce L.W.M. a confirmat că era posibil ca din sumele împrumutate lui C.S.R. să se fi achitat avansul pentru acest autovehicul.

SC C.T.C. SRL, denunţată chiar de către inculpatul C.S.R. În acest sens, S.B.S. a precizat că, încă de la început, şi cu privire la acest autoturism intenţia era ca bunul să rămână în posesia lui C.S.R., care a şi iniţiat această achiziţionare în baza unui contract de leasing.

Astfel, inculpatul C.S.R. a arătat că, în înţelegere cu reprezentanţii SC C.T.C. SRL, a stabilit o valoare de facturare a autoturismului supraevaluată, pentru compensarea avansului plătit la încheierea contractului de credit, diferenţa fiind ascunsă sub forma unor facturi fictive de prestări servicii emise de pe SC A.V. SRL de L.W.M. În baza acestor facturi, SC C.T.C. SRL a virat către SC A.V. SRL sume de bani care i-au fost predaţi tot lui C.S.R. şi care i-a plătit lui SC C.T.C. SRL în contul preţului supraevaluat. În activitatea infracţională a fost atras şi S.B.S. care a fost de acord cu semnarea unui contract de leasing în numele societăţii administrată de acesta SC P.P.C.B. SRL, deşi acesta ştia că maşina urma să fie utilizată exclusiv de C.S.R. Acesta a obţinut de la C.V. documentele contabile ale SC G.T. SRL după care, utilizând numărul de înregistrare a acestor documente de la D.G.F.P. Mureş, precum şi celelalte date din bilanţul şi balanţele contabile, a contrafăcut pe laptop-ul personal bilanţul şi balanţele contabile ale SC P.P.C.B. SRL, documentele astfel falsificate fiind transmise prin e-mail la SC C.T.C. SRL care le-au transmis celor de la U.L.C. IFN. Autoturismul a fost preluat de către inculpat împreună cu S.B.S. şi B.S.Z., fiind folosit de către inculpat tip de aproximativ un an de zile după care a fost ascuns şi predat după declanşarea cercetărilor în prezenta cauză, organelor de poliţie. În tot acest interval de timp, inculpatul a achitat doar două rate prin intermediul lui S.B.S.

Înţelegerea frauduloasă între C.S.R. şi reprezentanţii SC C.T.C. SRL a fost confirmată de unul dintre participanţi, respectiv de către L.W.M. care a confirmat că intenţia lui C.S.R. a fost să utilizeze acel autoturism fără însă a achita vreun avans pentru el.

La data de 15 mai 2009, SC P.P.C.B. SRL Târgu-Mureş a încheiat contractul de leasing financiar (în calitate de utilizator) cu U.L.C. IFN (în calitate de proprietar şi finanţator), pentru obţinerea acestei finanţări fiind folosite aceleaşi acte financiar-contabile falsificate. Astfel, la D.G.F.P. Mureş există declaraţiile administratorului privind inactivitatea firmei de la înfiinţare şi până la 30 decembrie 2008, iar la societatea de leasing s-a depus bilanţul prescurtat la 31 decembrie 2008, purtând o semnătură a D.G.F.P. Mureş şi un număr de înregistrare din 25 martie 2009, act fals.

Din adresa D.G.F.P. Mureş din 17 iunie 2010 a rezultat faptul că numărul de înregistrare din 25 martie 2009 a fost alocat actelor depuse de SC G.T. SRL, societate administrată în fapt de C.V. Autoturismul în cauză a fost vândut de către dealer-ul auto SC C.T.C. SRL Braşov către societatea de leasing U.L.C. IFN contra sumei de 125.471 RON.

Ratele de leasing nu au fost achitate, contractul fiind reziliat iar bunul nerecuperat. În acest sens, S.B.S. a precizat că, încă de la început, intenţia era ca bunul să rămână în posesia lui B.S.Z. care a şi iniţiat această achiziţionare în baza unui contract de leasing.

Astfel, inculpatul C.S.R. a arătat că, în înţelegere cu reprezentanţii SC C.T.C. SRL, a stabilit o valoare de facturare a autoturismului supraevaluată, pentru compensarea avansului plătit la încheierea contractului de credit, diferenţa fiind ascunsă sub forma unor facturi fictive de prestări servicii emise pe SC A.V. SRL de L.W.M. În baza acestor facturi, SC C.T.C. SRL a virat către SC A.V. SRL sume de bani care i-au fost predate tot lui C.S.R. şi care i-a plătit lui SC C.T.C. SRL în contul preţului supraevaluat. În activitatea infracţională a fost atras şi S.B.S. care a fost de acord cu semnarea unui contract de leasing în numele societăţii administrate, SC P.P.C.B. SRL, deşi ştia că maşina urma să fie utilizată exclusiv de B.S.Z. Acesta a obţinut de la C.V. documentele contabile ale SC SC G.T. SRL după care, utilizând numărul de înregistrare a acestor documente de la D.G.F.P. Mureş, precum şi celelalte date din bilanţul şi balanţele contabile, a contrafăcut pe laptop-ul personal bilanţul şi balanţele contabile ale SC P.P.C.B. SRL, documentele astfel falsificate fiind transmise prin e-mail la SC C.T.C. SRL care le-au transmis U.L.C. IFN. Autoturismul a fost preluat de către inculpat împreună cu S.B.S. şi B.S.Z., fiind folosit de către B.S.Z. Inculpatul a achitat doar două rate de leasing prin intermediul lui S.B.S.

Înţelegerea frauduloasă între C.S.R. şi reprezentanţii SC C.T.C. SRL a fost confirmată de L.W.M. care a confirmat că intenţia lui C.S.R. a fost să utilizeze acel autoturism fără însă a achita vreun avans pentru el.

La data de 22 iunie 2009, SC A.V. SRL Târgu-Mureş a achiziţionat din Ungaria două cap tractoare noi Z6, fiecare cu suma de 52.000 euro.

Prin facturile din 22 iunie 2009, SC A.V. SRL a vândut cele două cap tractoare către SC D. SRL, pentru suma de 318.886,5 RON fiecare (a se vedea că valoarea a fost sporită cu aprox 100.000 RON pentru fiecare), iar SC D. SRL la rândul său le-a vândut, la data de 22 iunie 2009, către SC P.C. SRL pentru suma totală de 648.342 RON, societate care, la aceeaşi dată, a vândut vehiculele U.L.C. IFN pentru sumele de 658.488,34 RON, respectiv 329.244 RON fiecare.

La data de 28 mai 2009, SC P.P.C.B. SRL a încheiat contractul de leasing, având ca obiect folosinţa celor două vehicule, S.B.S. semnând contractul de leasing financiar.

Ratele de leasing nu au fost achitate, contractul de leasing a fost reziliat, iar bunurile ce au făcut obiectul leasing-urilor nu au fost recuperate. Actele financiar-contabile folosite la obţinerea leasingului au fost falsificate în aceeaşi manieră anterior descrisă.

Cu privire la acest act material, inculpatul C.S.R. a precizat că în cadrul colaborării avută cu S.O.S., acesta s-a oferit să-i aducă de la firma P.A. KFT din Ungaria două autocamioane Z6, facturile de achiziţie fiind întocmite în numele SC A.V. SRL, iar autocamioanele fiind facturate ulterior către societăţile mai sus amintite. A mai arătat că, ca şi în celelalte cazuri, S.O.S. a rezolvat cu furnizorul din Ungaria întinerirea în documentele de identitate a celor două autocamioane, fiind menţionat anul de fabricaţie 2008 în loc de 2007. Ulterior, tot S.O.S. s-ar fi ocupat de discuţiile purtate cu dealer-ul auto şi cu societatea de leasing, contractul de leasing fiind transmis prin curier, şi semnat de S.B.S., iar avansul fiind virat de L.W.M. din contul aparţinând SC A.V. SRL în contul SC P.P.C.B. SRL, de unde a fost plătit către U.L.C. IFN. Din suma finanţată şi virată în final în conturile SC A.V. SRL, s-a virat contravaloarea autocamioanelor societăţii maghiare, S.O.S. fiind recompensat cu 13.000 euro pentru fiecare dintre vehicule, diferenţa fiind ridicată de L.W.M. Şi în această situaţie, avansul pentru încheierea contractului de leasing a fost plătit după vânzarea la un preţ supraevaluat al celor două autocamioane. Inculpatul a recunoscut şi faptul că aceleaşi documente contabile ale SC P.P.C.B. SRL falsificate de el le-a transmis prin e-mail lui S.O.S., care a transmis mai departe la U.L.C. IFN, precum şi faptul că după finanţarea celor două autocamioane, acestea au fost vândute unui cetăţean maghiar pentru suma totală de 16.000 euro, sumă care a reprezentat profitul inculpatului în urma acestei afaceri.

Inculpatul B.O.R. a confirmat faptul că a aflat de la L.W.M. că unul dintre autocamioane îi aparţinea lui, iar celălalt lui C.S.R. şi că ambele fusese întinerite în Ungaria, cu un an de zile. Inculpatul a mai precizat faptul că banii pentru taxele R.A.R. i-a primit tot de la L.W.M.

La data de 17 octombrie 2008, autotractorul Z6 a fost achiziţionat de către SC E.A. SRL cu suma de 6.500 euro, vehicul care figura în factură ca „distrus cu avarii de incendiu”, după cum a rezultat din factura de achiziţie din străinătate găsită cu ocazia percheziţiei efectuată la data de 16 octombrie 2009.

La data de 3 decembrie 2008, inculpatul B.O.R. s-a prezentat la R.A.R. cu vehiculul şi brieful acestuia, iar inculpatul C.C. a întinerit vehicolul cu 1 an, menţionând în conţinutul cărţii de identitate a vehiculului şi în raportul de verificare R.A.R. ca an al fabricaţiei vehiculului 2008, deşi din brief rezulta că data primei înmatriculări era 25 ianuarie 2007.

Ulterior, prin facturi succesive, s-a sporit valoarea acestui vehicul până la suma de 349.052,43 RON. Facturile succesive s-au prezentat astfel: la data de 24 decembrie 2008 SC E.A. SRL a vândut SC A.V. SRL cu suma de 452.200 RON, apoi SC A.V. SRL a vândut, la data de 2 iunie 2009, către SC D. SRL (dealer auto) cu suma de 324.084,6 RON, apoi SC D. SRL a vândut, la data de 15 iunie 2009, către SC P.C. SRL cu suma de 344.058,83 RON, apoi SC P.C. SRL a vândut, la data de 15 iunie 2009 către U.L.C. IFN cu suma de 349.052,43 RON. U.L.C. IFN a predat vehiculul fără să-l fi văzut utilizatorului SC P.P.C.B. SRL, care nu a achitat nicio rată de leasing şi nici nu a restituit obiectul contractului.

Referitor la acest autocamion, inculpatul C.S.R. a arătat faptul că l-a achiziţionat din străinătate cu suma de 22.000 euro, în stare de avarie, B.O.R. fiind cel care i-a înlocuit cabina de pe un alt autocamion similar şi care, în baza dispoziţiei sale şi a înţelegerii avută cu inculpatul C.C., a rezolvat întinerirea autocamionului la R.A.R.

Întinerirea maşinii la R.A.R. a fost confirmată de inculpaţii C.C. şi B.O.R., ultimul confirmând şi faptul că i-a înlocuit cabina avariată, mai precizând şi faptul că, la cererea lui C.C., pentru ca la dosarul R.A.R. să nu apară mereu copie de pe cartea sa de identitate, a depus o copie de pe actul de identitate al unui fost muncitor al lui C.S.R., pe nume R.A.V.

La data de 11 septembrie 2009, SC P.P.C.B. SRL, societate administrată de S.B.S. a achiziţionat din străinătate autovehiculul marca Z7, în stare de epavă, la preţul de 1.000 de euro. Starea de epavă a rezultat din factura de achiziţie în care a apărut înscris în limba germană termenul „unfallwagen” (în traducere maşină avariată).

La data de 9 octombrie 2009, SC P.P.C.B. SRL a vândut SC T.A. SA Braşov vehiculul de mai sus, ca şi vehicul nou, 0 km, cu toate că din factura externă de achiziţie reieşea faptul că autoutilitara avea 145.000 km rulaţi şi data primei înmatriculări 21 august 2007. Aceeaşi dată de înmatriculare a rezultat şi din briful autovehiculului identificat în copie cu ocazia percheziţiei efectuată la data de 16 octombrie 2009. La aceeaşi percheziţie a fost identificată, de asemenea, o altă copie a unei facturi externe pentru acelaşi vehicul, având un alt furnizor şi un preţ diferit, respectiv 25.800 euro. Această factură putea fi folosită în relaţia cu SC T.A. SA Braşov pentru a justifica preţul de vânzare, cât şi cu ocazia înmatriculării ce nu a avut însă loc, aşa cum a rezultat din adresa S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş din 8 decembrie 2009.

La data de 9 octombrie 2009, prin contractul de vânzare cumpărare, SC B.C.R.L. SA a devenit proprietar al autoutilitarei, achiziţionând-o cu suma de 35.581 euro (155.118,93 RON).

La data de 23 sptembrie 2009, a fost încheiat contractul de leasing financiar, având ca obiect vehiculul menţionat mai sus şi utilizator SC C.A. SRL, societate administrată de L.C., prietena numitului S.B.S.

Ulterior încheierii contractului de leasing, la data de 28 septembrie 2009, autoutilitara a fost prezentată la R.A.R. Mureş, de către B.O.R., unde inculpatul C.C. a înscris în mod fraudulos pe cartea de identitate a vehiculului, precum şi pe raportul de verificare din 28 septembrie 2009, ca an de fabricaţie anul 2008, deşi din copia brifului a rezultat fără nici un dubiu că data fabricaţiei era 21 august 2007.

De asemenea, din documentele identificate cu ocazia percheziţiei din data de 16 octombrie 2009, a rezultat că L.C., la data de 8 octombrie 2009, era cea care a achitat avansul necesar încheierii contractului de leasing în sumă de 34.580 RON.

Deopotrivă, s-a reţinut a fi cert faptul că a fost folosit doar şasiul vehiculului avariat şi achiziţionat în realitate cu suma de 1.000 de euro, fiind asamblate pe acesta piese doar pentru inducerea în eroare a societăţii de leasing.

C.S.R. a declarat faptul că, în baza discuţiilor avute cu S.B.S. şi cu concubina acestuia, L.C., i-a convins să achiziţioneze SC C.A. SRL, urmărind să folosească şi această societate pentru obţinerea unor finanţări frauduloase din partea societăţilor de leasing. În acest sens, prin intermediul lui S.O.S., ca şi în alte cazuri similare, a fost achiziţionat din Ungaria un Z7 nou, finanţat de U.L.C. IFN şi preluat în leasing de SC C.A. SRL, plata externă fiind făcută în numerar de către L.W.M., parte din banii personali şi parte din banii împrumutaţi de G.S.S., vehiculul fiind ulterior transportat la B.O.R. care a preluat componente de pe acesta, montându-le pe alte două vehicule Z7, achiziţionate în stare de epavă, şi preluate în leasing tot pe SC C.A. SRL.

Cu privire la autocamionul prezentat la acest punct, C.S.R. a arătat că, în baza înţelegerii avute cu S.B.S. şi L.C. au hotărât să achiziţioneze alte autovehicule Z7 în stare de epavă, pe care să le întinerească şi să le preia ca maşini noi pe SC C.A. SRL, primul dinte acestea fiind identificat în Germania, avariat, fiind plătit în numerar cu suma de 1.000 euro de către S.B.S. La cererea inculpaţilor C.S.R., S.B.S. şi L.W.M., B.O.R. a dus această maşină la hala sa unde a folosit componentele de pe Z7 nou achiziţionat anterior, pentru a le asambla pe şasiul maşinii incendiate, pe care ulterior a prezentat-o la R.A.R. Mureş, unde, cu ajutorul lui C.C., a fost întinerită cu un an de zile.

Tot inculpatul a mai arătat că vehiculul a fost achiziţionat pe SC P.P.C.B. SRL, după care a fost facturat pe SC T.A. SA Braşov, prin intermedierea lui S.O.S., preţul fiind mult supraevaluat, pe factură fiind completate date nereale privind anul de fabricaţie şi kilometrajul vehiculului. Inculpatul a arătat că L.C. a fost cea care a semnat, la S B.C.R.L. SA Timişoara, contractul de leasing, avansul fiind plătit tot de către aceasta din banii daţi de inculpat şi care proveneau din profitul obţinut din finanţarea Z7 nou, achiziţionat anterior.

Activitatea de la R.A.R. a fost confirmată şi de inculpaţii C.C. şi B.O.R., ultimul precizând şi faptul că a montat piese pe acest şasiu la cererea lui C.S.R. şi a lui L.W.M., de pe Z7 adus la R.R. de către S.B.S., activitatea la R.A.R. fiind realizată tot în baza cererii lui C.S.R. şi L.W.M., ultimul punându-i la dispoziţie banii pentru plata taxelor aferente. La cererea aceloraşi două persoane, inculpatul ar fi demontat piesele montate tot de el, tăind maşina rămasă, în două, partea din faţă fiind vândută la fier vechi.

Inculpatul M.S. a arătat la rândul său că vehiculul a fost achiziţionat din Germania de S.B.S., fiind unul incendiat, nefiind în stare de funcţionare, el fiind şoferul care l-a adus în ţară pe o platformă.

Referitor la această stare de fapt, L.W.M. a confirmat faptul că a contribuit la achiziţionarea Z6, adus nou şi preluat în leasing pe SC C.A. SRL, negând însă orice implicare în finanţarea şi preluare în leasing a autocamionului prezentat la acest punct.

Una dintre modalităţile de fraudare a societăţilor de leasing a putut fi observată cu uşurinţă prin studierea documentelor găsite într-un dosar aflat în autovehiculul percheziţionat la data de 16 octombrie 2009, respectiv toată documentaţia de înmatriculare a autoutilitarei marca Z6

Acest vehicul a fost achiziţionat, de SC E.A. SRL, la pachet, la data de 5 august 2008, cu suma de 14.000 de euro, împreună cu alte trei vehicule din Germania, iar ulterior factura a fost falsificată în sensul în că s-a întocmit o factură prin care se atesta în mod nereal că acesta a fost achiziţionat cu suma de 28.500 de euro, la data de 10 septembrie 2009, de către SC P.P.C.B. SRL de la o altă societate din Germania. Cu privire la anul fabricaţiei, conform unei traduceri şi a brifului în copie găsit la percheziţie acesta era 12 mai 2003, iar în cartea de identitatea a vehiculului acesta era 2007. Acest lucru a rezultat şi din procesul-verbal întocmit la sediul S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş prin care s-a atestat că un delegat al SC P.P.C.B. SRL s-a prezentat în vederea înmatriculării cu brieful din care a rezultat că anul fabricaţiei este 2003. Ulterior, anul fabricaţiei din brif a fost modificat în 12 mai 2008 din cifra 3 a anului fiind făcută cifra 8, însă documentele nu au mai fost prezentate la S.P.C.R.P.C.I.V. întrucât au fost găsite la percheziţia autovehiculului.

Cu toate că activitatea de inducere în eroare a societăţii de leasing nu a fost iniţiată datorită motivelor mai sus arătate, s-au putut reţine ca activităţi infracţionale consumate falsificarea de către C.C., angajat al R.A.R. Mureş, al raportului de verificare din 10 septembrie 2009, şi a cartea de identitate a vehiculului din 10 iunie 2009, prin consemnarea în fals ca an de fabricaţie al autotractorului anul 2007, în loc de anul real de fabricaţie 2003.

Capul de tractor susmenţionat a fost achiziţionat împreună cu alte trei similare, toate avariate, din Germania, suma reală de achiziţie pentru acestea fiind de 44.000 euro, conform declaraţiei lui C.S.R. Vehiculul a fost adus doar cu şasiu, motor şi cutie de viteză, intenţia iniţială fiind de a monta alte componente pe şasiu în vedere altei finanţări frauduloase, însă, ulterior, în urma unor discuţii la care ar fi participat, conform inculpatului, şi B.O.R. şi B.S.Z., L.W.M. ar fi venit cu ideea ca seria de şasiu a acestui autotractor să fie montată pe un şasiu similar, aflat în posesia membrilor grupării infracţionale, activitate ce a şi fost dusă la îndeplinire de B.O.R., aceasta fiind şi persoana care în înţelegere cu C.C. a rezolvat întinerirea vehiculului cu patru ani de zile. Întrucât neconcordanţa dintre anul real de fabricaţie şi anul de fabricaţie consemnat în cartea de identitate a vehiculului a fost observată de angajaţii serviciului de înmatriculări, înmatricularea fiind refuzată, vehiculul astfel modificat nu a mai putut fi finanţat, fiind lăsat în amanet, o parte din banii obţinuţi rămânând la S.B.S., iar diferenţa fiind folosită pentru plata avansului pentru autocamionul descris în rechizitoriu.

Întinerirea la R.A.R. a cap tractorului a fost confirmată atât de C.C. cât şi de B.O.R., iar mutarea seriei şasiu pe un alt autotractor a fost confirmată de ultimul dintre cei doi inculpaţi care arată faptul că a primit o cerere în acest sens de la C.S.R., respectiv indicaţii tehnice de la L.W.M., pentru ajutorul dat urmând să primească suma de 4.000 RON pe care, în final, nu a primit-o. Şi L.W.M. a confirmaz schimbarea seriei de pe şasiul cap tractorului la prezentat la acest punct şi aplicarea acestuia pe un vehicul similar, în vederea prezentării acestuia la leasing, operaţiune pe care a efectuat-o, la R.R., B.O.R. Aceeaşi stare de fapt a fost confirmată şi de către S.B.S. care a arătat că maşina astfel prelucrată i-a dat-o C.S.R. lui pentru a o lăsa în amanet, din banii încasaţi el rămânând cu 1.500 euro, diferenţa ajungând la C.S.R.

La data de 8 septembrie 2009, SC P.P.C.B. SRL a achiziţionat din străinătate autovehiculul Z7 contra sumei de 1.900 euro, autovehicul avariat-incendiat. La percheziţie a fost găsită factura de achiziţie din străinătate din a cărei traducere a rezultat faptul că autovehiculul era distrus prin avarii de incendiu, respectiv avarii în urma accidentului.

La data de 25 septembrie 2009, vehiculul a fost prezentat la R.A.R. Mureş, aparent de către S.B.S., deşi pe cerere nu apare semnătura acestuia; mai mult, acesta a declarat că deşi exista la R.A.R. o copie a cărţii sale de identitate, nu el s-a prezentat la R.A.R. Mureş pentru autentificare. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că B.O.R. s-a prezentat la R.A.R., iar inculpatul C.C. a eliberat cartea de identitate a vehicului pentru vehicul, deşi în urmă cu doar două săptămâni acesta fusese adus în stare de epavă, incendiat, pentru suma de 1.900 euro, fapt ce dovedeşte că susnumitul a colaborat cu membrii grupării infracţionale ajutându-i în vederea realizării produsului infracţional, nu numai prin „întinerirea” vehiculelor pe care le-a verificat, ci şi prin neconstatarea unor vicii reale ale vehiculului prezentat în vederea autentificării. De altfel, în această situaţie activitatea R.A.R., care ar fi trebuit să fie desfăşurată de către inculpatul C.C., ar fi trebuit să fie activitatea de omologare-recarosare şi nicidecum cea de reînmatriculare U.E. şi autentificare.

Cu toate că anul fabricaţiei era 2008, vehicul uzat (conform facturii de achiziţie), în fapt distrus prin incendiere, a fost vândut ca autovehicul nou, zero km către SC T.A. SA Braşov, la data de 14 octombrie 2009, care la rândul său l-a vândut, la aceeaşi dată, SC L.I. SA cu suma de 132.000 RON.

La data de 13 octombrie 2009 a fost încheiat contractul de leasing, SC L.I. SA predând vehiculul scriptic către furnizor SC C.A. SRL fără ca această din urmă societate să achite vreo rată de leasing sau să restituie obiectul contractului de leasing în urma rezilierii acestuia. Din denunţul reprezentantului legal al SC C.A. SRL, respectiv inculpata L.C., prietena inculpatului S.B.S., a rezultat faptul că în spatele acestui contract de leasing se află inculpatul C.S.R., care i-a promis că va achita ratele aferente leasingului, ea necunoscând alte elemente referitoare la vehicul şi la momentele aferente negocierii şi încheierii contractului de leasing.

Vehicul nu a fost înmatriculat, briful şi cartea de identitate a vehiculului fiind identificate şi ridicate de organele de poliţie în urma percheziţiei autovehiculului din data de 16 octombrie 2009.

În urma verificărilor efectuate, vehiculul nu a fost identificat, acest lucru conducând la ideea că, în fapt, acesta nu a existat sau dacă a existat, acest lucru s-a întâmplat pentru o scurtă perioadă de timp, în sensul că pe şasiul achiziţionat au fost montate alte piese în vederea prezentării lui la R.A.R., după care a fost dezmembrat, piesele fiind ulterior utilizate la alte acţiuni similare. Intenţia a fost aceea de fraudare a societăţii de leasing atât prin obţinerea unei sume de bani, cât şi prin rămânerea vehiculului în posesia autorilor şi dezmembrarea acestuia.

Şi cu privire la acest autocamion, inculpatul C.S.R. a arătat faptul că acesta a fost achiziţionat din Germania, avariat, achiziţia fiind făcută contra sumei de 2.000 euro pe SC P.P.C.B. SRL, vehiculul fiind plătit şi adus din Germania de S.B.S., după care pe şasiul astfel achiziţionat au fost montate componente de pe Z7 nou aflat la R.R., autocamionul astfel asamblat fiind prezentat la cererea sa la R.A.R. Mureş de către B.O.R., unde a fost întinerit de C.C. cu un an de zile. Ulterior, în baza intermedierii făcute de P.B., vehiculul a fost facturat pe SC T.A. SA Braşov care l-au vândut la societatea de leasing identificată de C.S.R., respectiv la SC L.I. SA, această societate semnând contractul de leasing cu utilizatorul SC C.A. SRL, contract semnat la Braşov de către administratorul L.C. Avansul pentru încheierea acestui contract de leasing a fost achitat prin foaie de vărsământ de L.C. din banii puşi la dispoziţie de inculpat, iar după finanţarea acestuia, la dispoziţia aceluiaşi inculpat, întreaga sumă a fost scoasă din conturile SC P.P.C.B. SRL de către S.B.S. şi pusă la dispoziţia lui C.S.R.

Întinerirea vehiculului la R.A.R. a fost confirmată de inculpaţii C.C. şi B.O.R., ultimul confirmând faptul că maşina fusese adusă incendiată în Germania de S.B.S. şi că a asamblat şi a dezasamblat vehiculul la cererea lui C.S.R. În ceea ce priveşte întinerirea maşinii, conform lui B.O.R., aceasta s-a făcut în mod automat din 2007 în 2008, întrucât aceasta ar fi fost fabricată în decembrie 2007, însă conform reglementărilor R.A.R., pentru autovehiculele Z1, indiferent de luna de fabricaţie, era obligatorie menţionarea în cartea de identitate a vehiculului a anului real de fabricaţie. Acelaşi inculpat a mai arătat faptul că după prezentare la R.A.R. a acestui vehicul, la cererea lui C.S.R. a dezasamblat componentele montate iar ceea ce a rămas a fost tăiat şi vândut în parte la fier vechi.

Inculpatul M.S. a arătat la rândul că vehiculul a fost achiziţionat din Germania de S.B.S., fiind unul incendiat, nefiind în stare de funcţionare, el fiind şoferul care l-a adus în ţară pe o platformă.

În calitate de administrator la SC F.P. SRL Târgu-Mureş, la data de 15 octombrie 2009, inculpatul D.D.L. s-a prezentat la punctul de lucru din municipiul Târgu-Mureş al U.L.C. IFN unde a încheiat contractul de leasing financiar, având ca obiect un autovehicul Z8, valoarea contractului de leasing financiar fiind de 127.355 euro. Pentru obţinerea utilizării autovehiculului de mai sus, susnumitul a depus la societatea de leasing acte şi documente financiare (balanţe de verificare, bilanţuri) false, neconforme cu realitatea, inducând astfel în eroare societatea finanţatoare cu privire la activitatea comercială a firmei. Faptul că aceste documente financiar contabile erau neconforme cu realitatea a rezultat din adresa D.G.F.P. Mureş din 8 ianuarie 2010 şi din documentele înaintate de aceasta (documente depuse de SC F.P. SRL) care conţinea alte date decât cele cuprinse în documentele depuse de SC F.P. SRL la societatea de leasing (de exemplu în documentele depuse la societatea de leasing la capitolul „Profit sau pierdere netă a exerciţiului financiar” la data de 30 iunie 2009 societatea apărea cu un profit de 127.394 RON, în timp ce din actele depuse la D.G.F.P., la acelaşi capitol şi la aceeaşi dată societatea apărea cu o pierdere de 7 RON). De altfel, cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 16 octombrie 2009 au fost identificate ca înscrisuri ambele categorii de documente financiare, atât cele depuse la autorităţile fiscale, cât şi cele depuse la societatea de leasing, în mod similar acestea fiind identificate ca fişiere pe hard-disk-ul laptop-ului ridicat cu ocazia aceleaşi percheziţii. În cursul cercetărilor s-a stabilit însă faptul că deşi contractul de leasing a fost încheiat pentru autoturismul cu seria şasiu mai sus menţionată, în final, finanţarea s-a făcut pentru un autoturism similar, la aceeaşi valoare, neîncheindu-se însă în acest sens un act adiţional la contractul de leasing, societatea de leasing neprimind nici o notificare din partea furnizorului sau utilizatorului în sensul furnizării unui autoturism cu altă serie de şasiu decât cea precizată pe factură.

Din declaraţiile numiţilor S.B.S. şi L.W.M. a rezultat faptul că, pentru a-şi continua activitatea infracţională de inducere în eroare a societăţilor de leasing, inculpatul C.S.R. l-a determinat pe M.B. să devină asociat al SC F.P. SRL, iar pe inculpatul D.D.L. să devină administrator al aceleaşi societăţi, societate ce urma să încheie fraudulos, în calitate de utilizator, contracte de leasing cu privire la diferite vehicule ce urmau să rămână în posesia membrilor grupării infracţionale, fără ca ratele contractuale să fie achitate. De altfel, pe laptopul său, precum şi între documentele ce îi aparţineau (conform declaraţiei lui S.B.S. şi a procesului-verbal de investigaţii efectuat de I.P.J. Mureş) au fost identificate documentele contabile (reale şi false) aparţinând SC F.P. SRL menţionate anterior.

Cu privire la autoturismul Z1, inculpatul a arătat că l-a rezervat personal pe internet, după care s-a ocupat de finanţarea acestuia, anterior aducerii sale în ţară, în baza unor discuţii purtate cu U.L.C. IFN Târgu-Mureş, respectiv cu P.B. care a intermediat achiziţionarea autoturismului de către SC T.A. SA Braşov. Ajutorul lui P.B. ar fi constat şi în transmiterea unei liste cu alte specificaţii tehnice decât cele reale, astfel încât să se justifice valoarea de finanţare. Pentru încheierea contractului de leasing, C.S.R. a arătat că s-a împrumutat cu suma de bani pe care i-a dat-o lui D.D.L. şi pe care a vărsat-o în contul SC F.P. SRL, de unde a fost virată în contul U.L.C. IFN, după care contractul a fost semnat de D.D.L. După acest moment s-a plătit mai mult de jumătate din valoarea finanţată, şi întrucât facturile cu privire la autoturism au fost întocmite pe SC L.F. SRL care ar fi vândut maşina la SC M.P. SRL, suma finanţată a intrat în conturile ultimei societăţi. Aceste societăţi implicate şi ele în circuitul, de finanţare erau administrate tot de către D.D.L., respectiv de către M.B., banii finanţaţi fiind scoşi şi daţi lui C.S.R. din conturile SC M.P. SRL de către M.B. Din prima sumă virată s-a plătit comisionul către P.B., respectiv s-a achitat autoturismul cu suma de aproximativ 35.000 euro, după care acesta a fost înmatriculat pe SC M.P. SRL întrucât s-a urmărit ca SC T.A. SA Braşov să nu trebuiască să depună la dosarul de înmatriculare factura de achiziţie externă care prevedea un preţ de aproximativ trei ori mai mic decât preţul propriu de achiziţie.

Conform susţinerilor inculpatului C.S.R., maşina a fost întinerită la RAR Mureş de către C.C., cu complicitatea lui B.O.R., după care maşina a fost înmatriculată pe SC M.P. SRL, iar cartea de identitate a acestuia a fost transmisă la SC T.A. SA Braşov, după care s-a virat şi restul finanţării. Şi aceşti bani au ajuns tot în contul SC M.P. SRL, de unde, în parte au fost viraţi pentru alte achiziţii, iar în parte au fost scoşi în numerar pentru C.S.R. de către M.B. Documentele contabile ale SC F.P. SRL au fost puse la dispoziţia lui C.S.R. de către D.D.L., primul a contrafăcut bilanţurile şi balanţele contabile, consemnând profituri care să permită societăţii de leasing acordarea finanţării, iar ultimul depunându-le la dosarul de leasing. C.S.R. a apreciat că în urma acestei operaţiuni i-a revenit un beneficiu de aproximativ 20.000 euro.

Inculpatul B.O.R. a confirmat că la cererea lui C.S.R. a prezentat la R.A.R. un autoturism Z1, însă a arătat că nu reţine dacă acest autoturism a fost întinerit.

Începutul colaborării dintre C.S.R., M.B. şi D.D.L. a fost confirmat şi de către ultimul dintre aceştia care, legat de autoturismul Z1, a arătat faptul că a fost achiziţionat personal din Belgia din bani primiţi de la M.B., maşina fiind achiziţionată pe SC L.F. SRL, după care a fost facturat pe SC M.P. SRL, factura fiindu-i predată lui M.B. Conform înţelegerii, maşina a fost facturată ulterior pe SC T.A. SA Braşov şi vândută la U.L.C. IFN după care s-a semnat contractul de leasing cu această societate, avansul aferent fiind pus la dispoziţie, fie de C.S.R., fie de M.B. După finanţare, din banii viraţi în conturile SC M.P. SRL, M.B. i-a achitat lui D.D.L. sumele necesare pentru plata asigurărilor, comisioanelor şi ratelor contractelor de leasing, plus comisionul personal de 500 euro. În final, autoturismul împreună cu celelalte autovehicule preluate în leasing pe SC F.P. SRL au fost predate cetăţeanului maghiar care a cesionat societatea şi i-a schimbat denumirea în SC L.T. SRL. Din verificările efectuate în cursul cercetărilor, noul administrator nu a putut fi identificat la adresa de domiciliu indicată de autorităţile maghiare.

Faptul că autoturismul a fost achiziţionat din Belgia de D.D.L. a fost confirmat şi de M.S.

Având în vedere declaraţia lui C.S.R. privind întinerirea la R.A.R. a autoturismului, s-au solicitat informaţii din baza de date Z1, privind data producţiei acestuia, rezultând faptul că autoturismul a fost produs la data de 2 aprilie 2007, deşi în raportul de verificare şi în cartea de identitate a vehiculului inculpatul C.C. a menţionat ca an de fabricaţie, anul 2008.

La data de 17 noiembrie 2009, inculpatul D.D.L. s-a prezentat la punctul de lucru din municipiul Târgu-Mureş al U.L.C. IFN, unde a încheiat contractul de leasing financiar, având ca obiect un autovehicul Z6, valoarea contractului de leasing financiar fiind de 186.669,55 euro. Pentru obţinerea utilizării autovehiculului de mai sus, D.D.L. a folosit aceleaşi acte şi documente financiar-contabile false, inducând astfel societatea finanţatoare în eroare cu privire la activitatea comercială a firmei, respectiv bonitatea financiară a acesteia.

Din declaraţiile reprezentanţilor societăţii de leasing a rezultat faptul că, în cursul lunii martie 2010, inculpatul D.D.L. s-a prezentat la punctul de lucru al U.L.C. IFN din Târgu-Mureş, solicitând achiziţionarea în sistem leasing al unui al treilea vehicul, respectiv un cap tractor Z6, faţă de care angajata societăţii de leasing i-a solicitat documentele financiar contabile ale societăţii în original, D.D.L. afirmând că i le trimite prin mail, pentru ca ulterior să nu se mai prezinte pentru încheierea contractului.

Inculpatul C.S.R. a arătat faptul că a rezervat pe internet un autocamion Z6 ce avea cabina puţin lovită, reparată ulterior de B.O.R., după care, prin intermediul reprezentanţilor SC T.A. SA Braşov s-a întocmit o factura proforma către U.L.C. IFN Târgu-Mureş, unde s-a încheiat, în baza aceloraşi documente financiar contabile depuse anterior, contractul de leasing cu SC F.P. SRL, semnat de D.D.L., care a virat, din banii daţi de C.S.R., avansul necesar. După semnarea contractului de leasing, U.L.C. IFN a virat către SC T.A. SA Braşov o parte din finanţare, care după reţinerea comisionului a fost virată în conturile SC M.P. SRL, de unde banii au fost scoşi de M.B. care i-a dat lui C.S.R. Din această sumă de bani a fost achitat autocamionul în Olanda şi s-a plătit comisionul către P.B., care împreună cu H.T., reprezentantul SC T.A. SA Braşov, în factura proforma către U.L.C. IFN au menţionat că autocamionul este nou, având zero km la bord, deşi autocamionul avea parcurşi aproximativ 100000 km. După achiziţie, documentele autocamionului au fost predate la SC T.A. SA Braşov, care au înmatriculat iniţial vehiculul pe această societate pentru ca cei de la U.L.C. IFN să nu fie obligaţi să depună la dosarul de înmatriculări factura externă de achiziţie de aproximativ 20.000 euro, o sumă cu mult inferioară valorii de 150.000 euro finanţată. Ulterior a fost virată şi diferenţa din finanţare, banii rămaşi din prima tranşă, precum şi cei din a doua tranşă fiind scoşi din conturile SC M.P. SRL de M.B. şi daţi lui C.S.R., care i-a utilizat ulterior la achiziţia altor autovehicule pe care le-a finanţat ulterior.

B.O.R. a confirmat faptul că acest autocamion a fost adus cu cabina lovită, şi mai arată faptul că ulterior a dezasamblat motorul şi cabina de pe acest autocamion, cabina fiind şi revopsită, pe care le-a montat pe şasiul provenind de la un autocamion similar.

D.D.L. a arătat în declaraţia sa că şi pentru acest vehicul s-a procedat ca şi pentru autoturismul Z1, autocamionul fiind rezervat, finanţat parţial, achitat, înmatriculat şi finanţat definitiv, în acelaşi mod, facturarea urmând acelaşi circuit şi fiind implicate aceleaşi persoane.

M.B. a confirmat implicarea sa în această activitate, arătând însă că nu şi-a dat seama că participă la săvârşirea unor infracţiuni, declarând însă că a ştiut că prin intermediul unor reprezentanţi ai dealeri-lor Z1, ce au primit comisioane personale pentru acest lucru, vehiculul a fost vândut la un preţ supraevaluat către societatea de leasing, urmărindu-se obţinerea unui profit deosebit de important.

Din declaraţiile şi documentele depuse la dosar de reprezentanţii SC L.I. SA, Punct de lucru Cluj Napoca, a rezultat faptul că la începutul lunii ianuarie 2010, M.B., în calitate de asociat al SC F.P. SRL, a contactat telefonic reprezentantul punctului de lucru din municipiul Cluj Napoca al SC L.I. SA, cu intenţia de a achiziţiona în sistem leasing un autovehicul marca Z9, an fabricaţie 2009. În acest sens, conform declaraţiei numitului M.V.A., reprezentant al societăţii de leasing, M.B. a transmis prin mail la societatea de leasing o cerere de finanţare persoană juridică, anexând totodată şi documentele financiar contabile ale societăţii, respectiv aceleaşi documente depuse pentru încheierea celor două contracte de leasing susmenţionate, care aşa cum s-a arătat, erau contrafăcute.

De asemenea, a mai rezultat faptul că, deşi M.B. a insistat telefonic în după-amiaza zilei de 8 ianuarie 2010 pentru urgentarea încheierii contractului, stabilind data de 11 ianuarie 2010 ca dată de semnare a acestuia la punctul de lucru, acesta şi administratorul SC F.P. SRL, D.D.L. care a semnat cererea de finanţare, nu s-au mai prezentat aşa cum era stabilit pentru finalizarea contractului.

Intenţia de inducere în eroare era certă, urmărindu-se acelaşi scop ca şi în cazurile celor două contracte de leasing încheiate de SC F.P. SRL în calitate de utilizator, însă, în condiţiile probatoriului existent, se poate vorbi despre o desistare, urmând a reţine doar infracţiunea de uz de fals pentru cel ce a transmis aceste documente în vederea încheierii contractului de leasing, respectiv pentru inculpatul C.S.R.

Şi acest autovehicul a fost identificat, ca fiind avariat, pe internet de către C.S.R., care l-a şi rezervat, după care s-a discutat cu reprezentanţii societăţii de leasing în vederea încheierii contractului de leasing cu SC F.P. SRL, documentele contabile false ale acesteia fiind transmise prin mail de C.S.R. către SC L.I. SA. Conform acestuia, contractul nu a mai fost finalizat, întrucât la un moment dat, autovehiculul ar fi dispărut de pe internet.

Inculpatul D.D.L. a arătat faptul că nu a cunoscut detalii despre această potenţială finanţare, aflând că s-a intenţionat aducerea unei astfel de maşini pentru a fi preluată în leasing pe SC F.P. SRL doar ulterior, din discuţiile purtate între C.S.R. şi M.B., fapt ce a confirmat implicarea ultimului dintre aceştia în întreaga activitate de finanţare şi nu numai în spălarea sumelor de bani rezultate în urma săvârşirii infracţiunilor comise.

Anterior lunii iunie 2009, L.W.M. (cetăţean german) l-a racolat pe M.C.M.A. căruia i-a propus să preia o societate comercială, în schimbul sumei de 2.000 euro. Societatea era deţinută la acel moment de soţia lui L.W.M., L.M.A., se numea SC A.V. SRL Târgu-Mureş şi la acea dată era profitabilă, astfel încât se urmărea prin această preluare să se desfăşoare în continuare activităţi frauduloase, prin controlarea în continuare a activităţii societăţii, fără a se angaja însă răspunderea celor ce se foloseau de această societate în activităţile ilicite, respectiv răspunderea inculpatului C.S.R. şi a lui L.W.M. M.C.M.A. a fost de acord, astfel că în baza încheierii din data de 19 iunie 2009, emisă de Tribunalul Mureş, a devenit asociat şi administrator la această societate, cu un aport la capitalul social de 95%, împreună cu un alt asociat R.G., cu un aport la capitalul social de 5%. Din verificările efectuate (declaraţiile învinuiţilor M.C.M.A., L.W.M., L.M.A.) a rezultat că de întocmirea tuturor actelor de preluare a firmei s-a ocupat L.W.M., care a şi achitat taxele aferente la Oficiul Registrului Comerţului Târgu-Mureş şi că noul asociat R.G. nu a fost prezent la instituţiile abilitate pentru semnarea acestora. De fapt, din declaraţia acestuia a rezultat că nici nu a semnat actul de cesiune a acestei societăţi. Deoarece din documentaţie lipsea specimenul de semnătură al noului administrator, acesta a fost dus de L.W.M. la un birou notarial şi la U.L.C. IFN, Agenţia Metro, unde a declarat pe propria răspundere că nu era asociat unic şi administrator la o altă societate comercială şi a efectuat demersurile pentru specimen de semnătură în numele SC A.V. SRL Târgu-Mureş. De asemenea, după preluarea societăţii de către noul administrator, toate actele în original au fost lăsate lui L.W.M.

Conform documentelor existente la dosar, a rezultat că în baza hotărârii din data de 1 iunie 2009, asociatul unic L.M.A. a hotărât cesionarea părţilor sociale către M.C.M.A. şi R.G. În baza acestei hotărâri, a fost întocmit contractul de cesiune a părţilor sociale. În data de 1 iunie 2009, L.M.A. a întocmit în fals un proces-verbal de predare primire, cu noi asociaţi, în care s-a menţionat că cedentul predă activul şi pasivul SC A.V. SRL, constând în activ suma de 800.000 RON (piese auto şi autovehicule), pasiv (acte contabile fără datorii la bugetul general consolidat).

În data de 24 februarie 2010, ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi au ridicat de la martora B.M.R., contabila SC A.V. SRL Târgu-Mureş, un proces-verbal de predare primire, datat 14 august 2009, în baza căruia numitei L.M.A. i-au fost restituite mai multe acte contabile ale acestei societăţi. Astfel, a rezultat cu certitudine că cesionarea din data de 19 iunie 2009 a firmei SC A.V. SRL Târgu-Mureş a fost fictivă, noului administrator M.C.M.A. nefiindu-i predate actele şi documentele contabile ale firmei şi nici activele societăţii (la data de 19 iunie 2009 actele contabile în cauză fiind în posesia expertului contabil). Scopul cesionării SC A.V. SRL Târgu-Mureş a fost sustragerea de la plata obligaţiilor bugetare de către vechiul administrator, prin neînregistrarea veniturilor obţinute în urma vânzării activelor (mijloace fixe şi mărfuri), înregistrate în evidenţa contabilă a firmei la data de 30 iunie 2009, în sumă de peste 2.446.000 RON, după cum a rezultat din actele identificate şi predate de expertul contabil menţionat, precum şi, aşa cum s-a mai arătat, continuarea activităţilor ilicite fără angajarea răspunderii personale a celor care le desfăşurau.

În data de 18 decembrie 2009, a fost solicitată efectuarea unei verificări financiare, de către Garda Financiară Mureş, la SC A.V. SRL. Târgu-Mureş, în vederea stabilirii prejudiciului cauzat în urma operaţiunilor comerciale desfăşurate de această societate, fapt rezultat din rulajul conturilor bancare ale acestei societăţi, având în vedere relaţiile comerciale derulate cu SC G. SRL, SC P.P.C.B. SRL, SC D. SRL, SC M.A.G. SRL, Garda Financiară Mureş a întocmit nota de constatare din data de 14 ianuarie 2010 şi procesul-verbal din aceeaşi dată, din care a rezultat efectele fiscale produse prin derularea operaţiunilor comerciale cu societăţile mai sus menţionate, stabilindu-se un prejudiciu adus bugetului unic consolidat în sumă totală de 104.081 RON, din care TVA în cuantum de 56.496 RON şi impozit pe profit în cuantum de 47.585 RON. Aceleaşi date şi prejudicii au fost constatate şi prin raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 16 martie 2010 de către D.G.F.P. Mureş.

Referitor la relaţia comercială derulată între SC A.V. SRL şi SC D. SRL s-a reţinut că în perioada 2 iunie-30 iunie 2009, SC A.V. SRL Târgu-Mureş a vândut către SC D. SRL un nr. de 4 autotractoare marca Z1 şi o autoutilitară Z5, fiind emise facturi fiscale în valoare totală de 1.619.499,60 RON. Nu s-a putut stabili efectul fiscal, întrucât societatea a depus declaraţia privind TVA pe luna iunie 2009, totalul livrărilor de bunuri şi servicii declarate fiind aproximativ egală cu valoarea livrărilor efectuate către SC D. SRL.

În ceea ce priveşte relaţia comercială derulată între SC A.V. SRL şi SC M.A.G. SRL s-a stabilit că în luna iulie 2009, SC A.V. SRL a vândut către SC M.A.G. SRL 2 autoturisme marca Z2, fiind emise facturile fiscale în valoare totală de 353.844,12 RON. Aceste două tranzacţii comerciale nu au fost evidenţiat în evidenţele contabile ale SC A.V. SRL, nefiind condusă nici un fel de evidenţă contabilă, efectul fiscal rezultat derulării acestor operaţiuni fiind un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă totală de 104.081 RON, din care TVA în cuantum de 54.496 RON şi impozit pe profit în cuantum de 47.585 RON; tocmai acesta a fost unul dintre scopurile pentru care societatea a fost cesionată în mod fictiv.

Relativ la raporturile comerciale derulate între SC A.V. SRL şi SC P.P.C.B. SRL s-a constatat din datele furnizate de Administraţia Finanţelor Publice Mureş, prin declaraţia 394 privind achiziţiile şi livrările de bunuri şi servicii, că nu rezultă nici o achiziţie de bunuri şi servicii între SC A.V. SRL şi SC P.P.C.B. SRL Cu toate acestea, în perioada 16 iunie 2009-10 iulie 2009 din contul bancar al SC A.V. SRL s-a virat în contul bancar al SC P.P.C.B. SRL suma de 822.500 RON. Transferul acestei sume a fost făcut cu scopul de a ocoli operaţiunile comerciale cu efecte fiscale şi de a favoriza SC P.P.C.B. SRL unde inculpaţii C.S.R. şi S.B.S. aveau interese. Conform declaraţiei olografe a lui S.B.S. a rezultat că inculpatul C.S.R. deţinea toate actele acestei societăţi şi ştampila firmei. De asemenea, prin intermediul acestei societăţi au fost achiziţionate mai multe autovehicule în leasing, contractele fiind intermediate de C.S.R. iar sumele de bani din conturile bancare ale acestei societăţi au fost ridicate în numerar de S.B.S. sau M.S. (împuternicit cu drept de semnătură) sau au fost folosite pentru diferite plăţi.

Din declaraţia lui L.W.M. din faza actelor premergătoare a rezultat că aceste sume au fost virate de el în contul SC P.P.C.B. SRL, la indicaţia lui C.S.R., în baza unor justificări fictive, cu scopul de a putea fi ridicaţi în numerar sau pentru plata unor autovehicule ce urmau a fi finanţate în leasing.

Din declaraţia din aceeaşi fază procesuală a lui S.B.S., administratorul SC P.P.C.B. SRL, a rezultat că suma primită de la SC A.V. SRL a fost virată de L.W.M. din banii primiţi de la firmele de leasing, la dispoziţia lui C.S.R. Banii au fost retraşi în numerar tot la dispoziţia lui C.S.R. şi predaţi acestuia. În ceea ce priveşte sumele ridicate prin ATM (conform extrasului de cont), din aceeaşi declaraţie a rezultat că acestea au fost retrase de C.S.R., folosind un cârd bancar eliberat pe numele lui S.B.S. şi pe care şi l-a însuşit C.S.R. încă de la eliberare.

Privitor la relaţia comercială derulată între SC A.V. SRL şi SC G. SRL s-a constatat că în data de 12 noiembrie 2008, SC G. SRL a achiziţionat de la SC A.V. SRL o autoutilitară marca Z6, cu factura fiscală din 12 noiembrie 2008, în valoare de 324.989 RON.

În data de 1 iulie 2009, SC G. SRL vindea către SC A.V. SRL o autoutilitară marca Z6, întocmind în acest sens factura fiscală din 1 iulie 2009, în valoare de 326.060 RON. Pentru plata acestei facturi se achita sub titlu de avans suma de 75.400 RON din contul bancar al SC A.V. SRL (cont alimentat doar din sumele de bani obţinute în mod dolosiv de la societăţile de leasing), în contul bancar al SC G. SRL, în data de 1 iulie 2009, diferenţa până la 326.060 RON figurând în contabilitatea SC G. SRL ca fiind neîncasată.

Conform declaraţiei lui L.W.M. s-a stabilit că factura fiscală din 1 iulie 2009, în valoare de 326.060 RON a fost întocmită în mod fictiv doar pentru a justifica plata de către SC A.V. SRL a avansului de 75.400 RON care a fost folosit de SC G. SRL la plata avansului pentru contractul de leasing din 30 iunie 2009, în condiţiile prezentate mai sus.

În legătură cu alte sume de bani rulate prin conturile SC A.V. SRL, s-a stabilit următoarele:

În perioada 15 iunie-13 iulie 2009 contul bancar al societăţii a fost creditat cu suma totală de 1.619.499,60 RON prin plăţile făcute de SC D. SRL, cu suma de 353.844,12 RON prin plăţi făcute de SC M.A.G. SRL, cu suma de 4.000 RON prin depunerea făcută de M.C.M.A., cu suma de 28.066 RON prin plăţi făcute de SC C.T.C. SRL;

În perioada 15 iunie-13 iulie 2009 contul bancar al societăţii a fost debitat astfel:

În data de 23 iunie 2009, a fost transferată suma de 444.080 RON din contul în RON în contul în euro al societăţii, suma de 104.000 euro fiind dirijată către o firmă din Ungaria, P.A. KFT, firmă care nu apare în nici o evidenţă contabilă evidenţiată şi declarată la organul fiscal prin declaraţia 394 privind achiziţiile de bunuri şi servicii.

Suma de 52.130 RON a fost transferată tot la data de 23 iunie 2009 din contul în RON al SC A.V. SRL în contul în euro, obţinându-se suma de 12.000 euro, care au fost retraşi în numerar de membrii grupării pe motiv de delegaţie externă.

Din declaraţia lui L.W.M. a rezultat că aceste sume au fost primite în contul societăţii prin viramentele făcute de SC D. SRL din sumele primite de la firma de leasing pentru două auto marca Z2, dar şi pentru celelalte vehicule ce au fost ulterior finanţate prin leasing.

La cererea lui C.S.R. şi în prezenţa acestuia, a lui S.O.S. şi a lui S.B.S., L.W.M. a transferat suma de 496.210 RON în contul de euro al SC A.V. SRL Târgu-Mureş fiind efectuată plata pentru P.A. KFT în sumă de 104.000 euro, iar diferenţa de 12.000 euro a fost ridicată în numerar de L.W.M. şi predată lui C.S.R. care a folosit-o în interes personal.

După cum s-a putut observa din harta relaţională privind SC A.V. SRL, din extrasele de cont ale acestei societăţi precum şi din declaraţia lui L.W.M., plata a două vehiculelor achiziţionate din Ungaria s-a făcut doar după finanţarea acestora de către societăţile de leasing şi după acestea au virat contravaloarea lor şi tocmai din aceste sume.

Suma de 541.850 RON a fost achitată din contul în RON al societăţii în favoarea unor persoane fizice, L.W.M., D.M.C., G.S.S., M.L., S.O.S., fără a avea la bază nici un fel de document justificativ care să ateste realitatea acestor operaţiuni, după cum urmează:

Din declaraţia lui L.W.M. rezultă că suma de 20.000 RON a fost ridicată în numerar în perioada 16 iunie-10 iulie 2009 de către el şi folosită în interes personal.

Suma de 148.050 RON a fost virată în data de 2 iulie 2009 în contul persoanei fizice M.L., la dispoziţia lui C.S.R., pentru plata unei datorii personale. Suma de 249.140 RON a fot virată în datele de 16 iunie 2009 şi 13 iulie 2009 în contul persoanei fizice D.M.C., pentru plata unei datorii personale ale lui L.W.M. Suma de 39.660 RON a fost virată în datele de 3 iulie 2009 şi 10 iulie 2009 în contul persoanei fizice S.O.S., la indicaţia lui C.S.R. pentru plata unor comisioane generate de intermedierile făcute prin SC D. SRL. Suma de 85.000 RON a fost virată în datele de 26 iunie şi 10 iulie 2009 în contul persoanei fizice G.S.S., pentru plata unei datorii personale ale lui L.W.M.

Astfel, s-a concluzionat că încă de la început, activitatea a fost programată în sensul inducerii în eroare a societăţilor de leasing, cu sumele obţinute fiind plătite vehiculele cumpărate din străinătate sau fiind însuşite de membrii grupării, întreaga activitate fiind organizată de C.S.R. şi L.W.M.

De altfel, din declaraţia lui L.W.M. a rezultat că la indicaţiile lui C.S.R., a efectuat şi toate operaţiunile bancare care nu aveau justificare reală şi care aveau la bază sume de bani obţinute în urma infracţiunilor comise.

Aşa cum a rezultat din rulajul conturilor SC A.V. SRL, întreaga sumă de bani obţinută prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, de la societăţile de leasing, a fost transferată, în conturi bancare sau numerar, fie persoanelor din grupul infracţional, pentru folosul personal al acestora, fie au fost folosite pentru continuarea activităţii infracţionale, respectiv pentru achiziţionarea altor autovehicule sau pentru plata avansurilor aferente unor contracte de leasing.

În data de 1 aprilie 2010, a fost solicitată efectuarea unei verificări tematice, de către Garda Financiară Mureş, la SC A.V. SRL Târgu-Mureş, în vederea stabilirii prejudiciului cauzat în urma cesionării fictive a societăţii şi neînregistrarea în evidenţa contabilă a veniturilor obţinute din vânzarea activelor deţinute la 30 iunie 2009. Garda Financiară Mureş a întocmit nota de constatare din data de 16 aprilie 2010 din care rezultă că efectele fiscale produse ca urmare a valorificării şi neînregistrării veniturilor realizate din lichidarea stocului de mărfuri şi a mijloacelor de transport (cesionarea fictivă) sunt: impozit pe profit în cuantum de 61.288 RON şi TVA aferent în cuantum de 542.322 RON, în total suma de 603.610 RON.

Referitor la conturile bancare ale SC A.V. SRL Târgu-Mureş, s-a stabilit că societatea avea deschise conturi la trei unităţi bancare din Târgu-Mureş, respectiv: U.L.C. IFN, Agenţia Metro, Banca R. şi Banca T. Operaţiunile bancare descrise în prezentul proces-verbal, au fost efectuate prin contul deschis la U.L.C. IFN, Agenţia Metro, de către numitul L.W.M., la indicaţiile lui C.S.R. care deţinea şi ştampila societăţii.

Din declaraţia numitului L.W.M., dată tot în faza actelor premergătoare, a rezultat că el era cel care a administrat în fapt activitatea SC A.V. SRL până în luna decembrie 2008, când C.S.R. a început să-i dicteze ce trebuie să facă. A mai susţinut că, în luna aprilie 2009, C.S.R. i-a propus ca mijloc de recuperare a banilor pe care L.W.M., ca persoană fizică, i-o împrumutase, să iniţieze vânzarea prin SC A.V. SRL a mai multor autovehicule către firme de leasing urmând ca utilizatorii pentru leasing să fie firme controlate de C.S.R., respectiv SC P.P.C.B. SRL, SC A.C. SRL, iar L.W.M. urma să primească banii pe care firmele de leasing urmau să le vireze în contul SC A.V. SRL.

În acest sens, tot la indicaţiile lui C.S.R., L.W.M. a determinat-o pe soţia lui L.M.A., să cesioneze în mod fictiv părţile sociale ale SC A.V. SRL în condiţiile prezentate mai sus iar ulterior cesionării, L.W.M. a efectuat în continuare tranzacţii bancare în numele societăţii.

Din declaraţia administratorului de drept, L.M.A., consemnată în aceeaşi fază procesuală, a rezultat că de administrarea efectivă a societăţii s-a ocupat doar L.W.M., iar ea a semnat documentele pe care acesta i le punea acesta la dispoziţie.

Tot din declaraţia acestuia a rezultat că în toamna anului 2009 când M.C.M.A. a fost chemat la poliţie, C.S.R. i-a cerut lui L.W.M. toate documentele SC A.V. SRL cu scopul de a cesiona societatea cu scopul de a se sustrage de la o eventuală urmărire penală. La fel a intenţionat C.S.R. să procedeze şi cu SC P.P.C.B. SRL însă cesiunile nu s-au finalizat întrucât C.S.R. ar fi fost înşelat de către cel ce urma să preia societăţile.

După declanşarea procedurilor judiciare s-a procedat la reaudierea învinuiţilor L.W.M. şi L.M.A., precum şi a inculpatului C.S.R.

Astfel, în declaraţia sa, inculpatul C.S.R. a arătat faptul că de activitatea SC A.V. SRL s-a ocupat efectiv L.W.M., care şi după ce a decis cesionarea societăţii către M.C.M.A. a afirmat că el va deţine în continuare controlul asupra societăţii. Cesiunea acesteia ar fi fost determinată de faptul că două bilete la ordin emise de SC A.V. SRL către SC A.L. SRL ar fi fost refuzate la plată, motiv pentru care nu ar mai fi putut obţine preluări în leasing pe această societate, menţinerea controlului asupra acesteia, prin persoane interpuse, fiind determinată de intenţia de a fi utilizată doar ca vânzător către societăţile de leasing, pentru a se putea opera cu sumele virate în contul acesteia în urma finanţărilor obţinute din partea societăţilor de leasing. Inculpatul a arătat faptul că nu a deţinut controlul asupra acestei societăţi şi nu a avut vreo legătură cu contabilitatea acesteia, recunoscând doar că a deţinut ştampila societăţii fără a o fi folosit vreodată. În legătură cu viramentele bancare efectuate de către L.W.M., C.S.R. a arătat că acele viramente făcute în contul altor societăţi comerciale sau de leasing implicate în circuitul finanţărilor ilegale, precum şi cele către S.O.S. au fost făcute în baza înţelegerii între el şi L.W.M., viramentul către M.L. a fost făcut la cererea sa pentru plata unei datorii personale, iar viramentele către G.S.S. şi D.M.C. ar fi fost făcute de L.W.M. din proprie iniţiativă. În ceea ce priveşte banii viraţi de SC A.V. SRL în contul SC P.P.C.B. SRL aceştia au fost scoşi în parte, prin ATM, fie de către inculpat fie de către S.B.S., existând un singur card bancar pe care l-au folosit amândoi.

În contextul în care L.W.M. a arătat că a fost implicat în activitatea infracţională urmărind să obţină de la C.S.R., în urma profilului infracţional rezultat, restituirea împrumutului pe care i-l acordase acestuia, C.S.R. a negat existenţa unei astfel de datorii, subliniind faptul că L.W.M. a acţionat în deplină cunoştinţă de cauză, în baza unei înţelegeri mutuale şi în schimbul unor beneficii financiare.

Pe de altă parte, L.W.M. a arătat faptul că C.S.R. i-a explicat că are nevoie de SC A.V. SRL, întrucât achiziţionează vehicule pe numele unor societăţi controlate de el, după care le prelua în leasing pe alte societăţi controlate, motiv pentru care ar fi avut nevoie şi de o societate care să vândă acele vehicule către societăţile de leasing. Întrucât astfel de operaţiuni s-au desfăşurat, aşa cum s-a arătat în cuprinsul prezentului rechizitoriu, fără implicarea SC A.V. SRL, în contextul în care după cum chiar el a recunoscut, C.S.R. controla sau avea influenţă asupra administratorilor mai multor societăţi comerciale, s-a considerat că poziţia lui L.W.M. nu a fost în totalitate sinceră, şi că acesta a fost implicat direct în activitatea infracţională, el fiind cel care a asigurat numerarul necesar pentru unele achiziţii sau avansuri necesare încheierii contractelor de leasing. Trebuie subliniat, de asemenea, faptul că în declaraţia sa, L.W.M. a arătat că a fost indus în eroare, în repetate rânduri, de către C.S.R., dar cu toate acestea a continuat să colaboreze cu acesta o lungă perioadă de timp.

Legat de cesiunea SC A.V. SRL, L.W.M. a arătat că soţia sa, L.M.A., administratoarea de drept a societăţii, s-a îngrijorat de ceea ce se întâmpla, fiind atenţionată de contabila acesteia, motiv pentru care i-a cerut să nu mai fie administratoarea firmei. După luarea deciziei de cesionare, societatea a fost cedată unei persoane prezentată de C.S.R., respectiv numitului M.C.M.A., căruia nu i-au fost predate documentele contabile ale societăţii pe ultimele luni, fiindu-i predată însă ştampila societăţii care la puţin timp însă a ajuns în posesia lui C.S.R. În ceea ce privesc viramentele bancare, a arătat faptul că le-a efectuat la indicaţiile lui C.S.R., plătind avansul pentru încheierea unor contracte de leasing, viramente către alte societăţi controlate de către C.S.R. pentru achiziţia unor vehicule, viramentul către M.L. solicitat de C.S.R. pentru plata unui împrumut personal, sau viramentele efectuate către G.S.S. şi D.M.C. pentru plata unor datorii personale. L.W.M. a recunoscut şi faptul că a scos bani în numerar din conturile SC A.V. SRL, în trei rânduri, inclusiv echivalentul a 12.000 euro care i-a fost dat lui S.O.S.

Administratoarea iniţială a SC A.V. SRL şi soţia lui L.W.M., L.M.A., a arătat faptul că soţul ei i-a acordat mai multe împrumuturi lui C.S.R. şi s-a implicat în afaceri cu acesta, fără să fi ştiut la acel moment despre ce este vorba, şi că i-a cerut şi ei să semneze mai multe facturi de achiziţie a unor piese auto sau vehicule, fără să ştie despre ce vehicule este vorba, după care la momentul în care a constatat că C.S.R. deţine acte ale SC A.V. SRL precum şi ştampila societăţii, s-a speriat şi dându-şi seama că ceva nu este în regulă, s-a decis să vândă societatea, soţul ei ocupându-se de formalităţile cesiunii, ea doar semnând actele acesteia. Totodată, a recunoscut faptul că nu s-a întâlnit niciodată cu cel care a achiziţionat firma, M.C.M.A., şi că nu i-a predat nimic direct acestuia, ulterior acestui moment nemaifiind interesată de situaţia SC A.V. SRL. A mai arătat că nu ştie ce s-a întâmplat cu activele societăţii, că nu ştia că activele apar ca fiind vândute şi că ar fi trebuit să fie evidenţiate în contabilitate.

S.B.S. a declarat că, în cursul anului 2008, la propunerea lui C.S.R., a preluat societatea comercială SC P.P.C.B. SRL unde a devenit administrator, asociat unic la această societate fiind J.I.T., prietena lui C.S.R. După ce a devenit administrator, actele societăţii şi ştampila au rămas la inculpatul C.S.R. care, împreună cu S.B.S. a desfăşurat activităţi comerciale în numele acestei firme, în sensul că a preluat în leasing mai multe autovehicule de la SC A.L. SRL Sibiu, printre care 2 autoturisme Z10, 1 auto Z11. De asemenea, asociatul unic al societăţii a împuternicit pe inculpatul M.S. să efectueze operaţiuni bancare, acesta primind specimen de semnătură pentru SC P.P.C.B. SRL în luna iulie 2009, S.B.S. a fost chemat acasă la C.S.R. unde a semnat două contracte de leasing pentru două capete tractor marca Z1, finanţate de U.L.C. IFN, prin care SC P.P.C.B. SRL a devenit utilizator pentru aceste autovehicule. Cele două capete tractor au fost aduse la Târgu-Mureş de C.S.R., S.B.S. şi încă o persoană, de la societatea comercială SC D. SRL Arad, reprezentată de S.O.S.

S.B.S. a mai declarat că toate documentele pentru leasing au fost întocmite de C.S.R., acesta semnând doar contractele de finanţare. De asemenea, a menţionat că cele două capete tractor au rămas la C.S.R. care le-a dezmembrat într-un atelier din Târgu-Mureş, str. M. şi că toate verificările efectuate la R.A.R. Mureş au fost făcute de inculpatul C.C., maşinile fiind prezentate de către B.O.R., pentru toate firmele controlate de C.S.R.

La data de 12 ianuarie 2010, Garda Financiară Mureş a efectuat o verificare financiară la SC P.P.C.B. SRL Târgu-Mureş, în vederea verificării relaţiilor comerciale dintre această societate şi SC A.V. SRL Târgu-Mureş, SC D. SRL Arad, SC M.A.G. SRL Piteşti şi SC G. SRL, întocmind în acest sens, nota de constatare din 12 ianuarie 2010, din care rezultă nereguli financiare şi implicit prejudicierea bugetului de stat, astfel:

1. Relaţia comercială derulată între SC P.P.C.B. SRL şi SC D. SRL: în perioada 14 iulie 2009-16 iulie 2009, SC D. SRL a achiziţionat de la SC P.P.C.B. SRL un autotractor marca Z1, cu factura fiscală din 14 iulie 2009, valoare 321.375,50 RON şi un autoturism Z2, cu factura fiscală din 16 iulie 2009, valoare 191.343 RON, sume totală a tranzacţiilor fiind de 512.718,50 RON. Aceste operaţiuni comerciale nu au fost înregistrate în contabilitatea SC P.P.C.B. SRL, prejudiciul adus bugetului de stat fiind de 150.800 RON, din care 81.863 RON TVA aferent şi 68.937 RON impozit pe profit.

2. Relaţia comercială derulată între SC P.P.C.B. SRL şi SC A.V. SRL: în perioada 16 iunie 2009-10 iulie 2009, din contul SC A.V. SRL s-a virat în contul SC P.P.C.B. SRL, suma de 822.800 RON, cu menţiunea plăţi diverse, avansuri, suma în cauză fiind folosită de numitul C.S.R. în interes personal sau pentru diverse plăţi către persoane fizice sau juridice. Având în vedere că SC P.P.C.B. SRL a fost cesionată fictiv, a rezultat intenţia membrilor grupării de a se pierde controlul instituţiilor abilitate ale statului, asupra datoriilor înregistrate şi datorate precum şi imposibilitatea de a urmări, a executa şi a recupera sumele de bani cuvenite bugetului statului, respectiv disimularea sumelor încasate şi folosirea acestora în interesul membrilor grupului.

3. Relaţia comercială cu SC P.C. SRL Timişoara: în perioada iulie 2009-septembrie 2009 SC P.P.C.B. SRL a vândut către SC P.C. SRL Timişoara, patru mijloace auto în valoare totală de 872.023,32 RON fără a evidenţia în actele contabile aceste operaţiuni comerciale deşi contravaloarea facturilor emise de SC P.P.C.B. SRL a fost achitată prin virament bancar. Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin aceste operaţiuni a fost în cuantum de 256.478 RON din care 139.231 RON TVA aferent sumei şi 117.247 RON impozit pe profit neevidenţiat.

4. Din analiza extraselor de cont ale SC P.P.C.B. SRL şi din declaraţiile consemnate, au rezultat următoarele:

- în perioada 16 iunie-2 octombrie 2009 contul bancar al societăţii a fost creditat cu suma de 806.100 RON de către SC A.V. SRL (în legătură cu această sumă, S.B.S. declară că a fost virată de L.W.M. la indicaţia lui C.S.R. pentru a fi ulterior ridicată de SC P.P.C.B. SRL şi folosită de C.S.R., suma fiind încasată de SC A.V. SRL de la firmele de leasing), cu suma de 522.118 RON de către SC D. SRL, cu suma de 872.023,32 RON de SC P.C. SRL proveniţi din vânzarea unor vehicule care ulterior au fost vândute firmelor de leasing şi apoi finanţate prin leasing;

- în perioada 16 iunie-2 octombrie 2009 contul bancar al societăţii a fost debitat cu suma totală de 2.069.325 RON astfel:

- suma 33.000 RON a fost ridicată în numerar prin ATM. Din declaraţia lui S.B.S. a rezultat că această sumă a fost retrasă de C.S.R., folosind un card bancar pe care acesta i l-a luat, fără acordul lui, din autoturism. Din declaraţia lui C.S.R. a rezultat faptul că cardul bancar a fost folosit atât de el cât şi de S.B.S. şi că ambii au ridicat banii în numerar cu ajutorul acestuia.

- suma de 477.565 RON a fost ridicată în numerar din contul societăţii de către S.B.S. şi predată lui C.S.R.;

- suma de 337.650 RON a fost ridicată în numerar din contul societăţii. Din declaraţia lui S.B.S. a rezultat că această sumă a fost ridicată de el, pe baza unor justificări fictive (plăţi diverse, avans salarii, fapt ce a rezultat şi din extrasul de cont) şi predaţi lui C.S.R.;

- suma de 215.000 RON a fost plătită fără justificare în contul SC T.V. SRL. Din declaraţia lui S.B.S. rezultă că această sumă a fost achitată fără justificare, de M.S., societatea beneficiară fiind administrată de C.A.A., fosta soţie a lui C.S.R.;

- suma de 175.340 RON a fost plătită către U.L.C. IFN, ca şi avansuri pentru încheierea contractelor de leasing;

- suma de 167.171 RON a fost plătită către SC B.C.R.L. SA;

- suma de 46.615 RON a fost plătită către SC T.A. SA;

- suma de 5.000 RON a fost plătită către SC F. SRL. Din declaraţia lui S.B.S. a rezultat că suma a fost achitată la dispoziţia lui C.S.R. şi reprezintă contravaloarea unor geamuri termopan montate la garajul folosit de C.S.R., situat în str. M.;

- suma de 714.634 RON a fost transferată în contul de euro al societăţii iar din declaraţia lui S.B.S. a rezultat că el a făcut transferul, la indicaţia lui C.S.R., iar suma în euro a fost achitată unei firme din Ungaria pentru plata unor autovehicule care ulterior s-au refinanţat prin leasing;

- suma de 75.000 RON a fost transferată în contul SC G.T. SRL. Din declaraţia lui S.B.S. a rezultat că, la solicitarea lui C.S.R., a virat această sumă în baza unei justificări fictive, doar pentru a împrumuta cu bani această societate;

Din declaraţia administratorului S.B.S. a rezultat că activitatea SC P.P.C.B. SRL era condusă în realitate de C.S.R., iar împuterniciţi să efectueze operaţiuni bancare era el şi M.S., nepotul lui C.S.R. Ei doi erau cei care au retras suma de 848.215 RON din contul societăţii, iar banii au fost folosiţi fie de C.S.R., fie la achiziţionarea unor autovehicule pentru alte societăţi controlate tot de C.S.R. Conform declaraţiei acestuia, banii au fost folosiţi la achiziţionarea unui cap tractor Z1 care a ajuns la utilizator SC G.T. SRL, cele doua Z2-uri care au ajuns la utilizator SC A.V. SRL şi un Z12, care a ajuns la administratorul SC A.M. SRL Târgu-Mureş. Acesta a mai susţinut că o parte din viramente bancare au fost făcute de M.S.

Aşa cum a rezultat din rulajul conturilor SC P.P.C.B. SRL, întreaga sumă de bani obţinută prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, de la societăţile de leasing, a fost transferată, în conturi bancare sau numerar, fie persoanelor din grupul infracţional, pentru folosul personal al acestora, fie au fost folosite pentru continuarea activităţii infracţionale, respectiv pentru achiziţionarea altor autovehicule sau pentru plata avansurilor aferente unor contracte de leasing.

După începerea urmăririi penale cu privire la aceste aspecte a fost reaudiat S.B.S. şi s-a procedat şi la audierea inculpatului C.S.R. şi a numitei J.I.T.

Despre această societate comercială inculpatul C.S.R. a arătat că întrucât S.B.S. cunoştea activităţile ilegale pe care le desfăşura el, s-a înţeles cu acesta să devină administrator al SC P.P.C.B. SRL, societate oferită spre vânzare în ziarul de publicitate F.F., rugând-o şi pe concubina sa J.I.T. să devină asociatul unic al societăţii, el ocupându-se de cesiune, iar cei doi semnând actele acesteia. Tot la cererea sa, J.I.T. l-a împuternicit pe nepotul său, M.S. să efectueze operaţiuni bancare în contul societăţii, documentele şi ştampilele acesteia fiind folosite după momentul cesiunii, în funcţie de împrejurări, fie de el, fie de S.B.S. Conform inculpatului, J.I.T. nu a avut vreo legătură cu activitatea societăţii şi nici nu s-a ocupat de cesiunea ulterioară a acesteia. în ceea ce priveşte viramentele bancare, inculpatul a arătat că acestea au fost semnate la cererea sa de către S.B.S. şi nu de către M.S.

S.B.S. a confirmat declaraţiile lui C.S.R. privind preluarea societăţii, arătând însă că operaţiunile bancare au fost efectuate de către M.S. şi de către el. Totodată, a confirmat că el a semnat contractul de cesiune pus la dispoziţia sa de C.S.R., fără a se întâlni niciodată cu pretinşii cumpărători ai societăţii şi a concluzionat că întreaga activitate a societăţii era coordonată de C.S.R. şi făcută în interesul acesteia, şi că tot el i-a promis că se va ocupa de contabilitatea firmei, de plata taxelor şi impozitelor. Având în vedere declaraţiile lui C.S.R. şi M.S., precum şi parţial declaraţiile lui S.B.S., s-a apreciat că viramentele bancare au fost efectuate în contul SC P.P.C.B. SRL de către S.B.S.

Şi J.I.T. a confirmat că a acceptat cererea concubinului ei C.S.R. de a deveni asociata unică a SC P.P.C.B. SRL, ea neurmând să desfăşoare vreo activitate pe aceasta, sens în care a semnat doar actul prin care devenea asociat unic al firmei, precum şi cele prin care desemna S.B.S. ca administrator al acesteia, şi îi acorda drept de semnătură în bancă lui M.S. A mai arătat şi faptul că nu cunoaştea dacă societatea a fost vândută, dar că era posibil ca printre hârtiile pe care le-a semnat să fie şi un astfel act de cesiune.

În primăvara anului 2008, inculpatul C.S.R. l-a convins şi determinat pe martorul G.L. să achiziţioneze SC E.A. SRL, spunându-i că el nu poate să cumpere societăţi pe numele său şi că în acest fel îi va putea achita o datorie mai veche rezultată dintr-un credit bancar în valoare de 5.000 de euro pe care martorul G.L. l-a contractat în fapt în favoarea inculpatului C.S.R.

Având acordul martorului G.L., la data de 9 aprilie 2008, s-au făcut menţiunile corespunzătoare la O.R.C. Mureş, în sensul că fostul asociat, B.G., s-a retras din societate, martorul G.L. devenind asociat unic şi administrator al societăţii susmenţionate.

În contextul activităţilor ilicite ce au fost desfăşurate de inculpatul C.S.R., la iniţiativa acestuia, martorul G.L. s-a deplasat, la data de 4 august 2008, la sediul Băncii C. unde a depus lista specimenelor de semnătură. La această bancă martorul G.L. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.S. care, la rândul său, a depus o listă a specimenului de semnătură cu toate că acesta nu deţinea nicio calitate în cadrul SC E.A. SRL. Pe fişa cu specimenul de semnătură era consemnat faptul că M.S. era angajatul SC E.A. SRL, fapt nereal, aşa cum rezultă din adresa I.T.M. Mureş din 20 noiembrie 2009.

În mod similar, anterior, la data de 31 mai 2008, martorul G.L. împreună cu inculpatul M.S., s-au deplasat la Banca R., Agenţia Mureş unde cei doi au depus lista cu specimene de semnătură.

S-a constatat astfel că scopul prezenţei în lista specimenelor de semnătură a inculpatului M.S. a fost aceea de a asigura controlul asupra sumelor de bani rulate prin conturile SC E.A. SRL, de altfel din declaraţia martorului G.L. rezultând faptul că acesta nu a efectuat nicio operaţiune bancară.

Din extrasele de cont precum şi din documentele justificative puse la dispoziţie de Banca C. şi de către Banca R., a rezultat faptul că toate operaţiunile prin conturile bancare au fost derulate de către inculpatul M.S.

La data de 12 august 2008, SC E.A. SRL a fost cesionată în mod fictiv numitului V.V. De asemenea, din extrasele de cont şi documentele justificative depuse de cele două bănci, a rezultat faptul că şi după această cesionare inculpatul M.S. a fost singura persoană care a realizat operaţiunile bancare în numele şi pentru SC E.A. SRL.

A rezultat astfel că administrarea societăţii era realizată în fapt de inculpaţii C.S.R. şi M.S., prin intermediul unor administratori fictivi care nu aveau nicio legătură cu societatea. Această împrejurare a fost confirmată de faptul că la percheziţia din data de 16 octombrie 2009 efectuată asupra unui autovehicul în care se găseau inculpatul M.S. şi S.B.S. (acesta din urmă fiind o altă persoană interpusă prin intermediul căreia inculpatul C.S.R. va realiza ulterior administrarea faptică a SC P.P.C.B. SRL, SC B.T. SRL şi SC I.R. SRL), au fost identificate o serie de documente contabile precum şi alte documente aparţinând SC E.A. SRL, inclusiv ştampila purtând imprimeul SC E.A. SRL.

În mod generic, activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul SC E.A. SRL s-a desfăşurat în cursul anului 2008, având ca pilon prioritar achiziţionarea din străinătate de autotractoare marca Z6, aflate în stare de epavă (incendiate, avariate) sau într-o stare precară de funcţionare. În acest context în cadrul grupului infracţional a intrat inculpatul C.C., inginer în cadrul R.A.R. Mureş.

În baza actelor dosarului s-a constatat că rolurile pe care fiecare persoană le-a avut în comiterea infracţiunilor se pot rezuma astfel: C.S.R. a desfăşurat activitatea de achiziţie a SC E.A. SRL urmărind înscrierea fictivă, ca administrator, a altor persoane, după care coordona activităţile desfăşurate prin intermediul acestei societăţi; M.S. era cel care aducea autotractoarele din străinătate şi desfăşura operaţiunile prin conturile bancare; B.O.R. era cel care „cosmetiza” sau transforma autotractoarele achiziţionate în vederea prezentării la R.A.R. Mureş. Este de precizat şi faptul că în majoritatea cazurilor susnumitul era cel care prezenta vehiculul la R.A.R. Mureş şi documentaţia de înmatriculare la S.P.C.R.P.C.I.V. Mureş; C.C. era cel care realiza activitatea R.A.R., ocazie cu care autotractoarele erau întinerite cu 2-3 ani, sporindu-le astfel valoarea de piaţă.

Scopul acestor activităţi a fost vânzarea autotractoarelor către SC A.L. SRL la un preţ superior celui real şi încasarea sumelor de bani provenite din această activitate infracţională. Pentru a ascunde natura ilicită a bunurilor vândute, inculpatul C.S.R. a creat un sistem de achiziţie în sistem leasing a bunurilor furnizate către SC A.L. SRL şi astfel a determinat diferite persoane, administratori ai unor societăţi comerciale, care îi erau apropiaţi, să achiziţioneze autotractoarele vândute către SC A.L. SRL. După achiziţionarea în sistem leasing a vehiculelor, acestea erau predate inculpatului C.S.R. care le folosea la transformarea altor vehicule similare, ajutat în continuare de ceilalţi membri ai grupului infracţional.

În urma activităţilor de achiziţie şi vânzare de autovehicule, SC E.A. SRL nu a evidenţiat în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate în cursul anilor 2008 şi 2009, respectiv livrările de autotractoare, directe sau indirecte, către societăţi de leasing, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 1.719.911 RON reprezentând TVA în sumă de 933.666 RON şi impozit pe profit în sumă de 686.245 RON. Aceste aspecte au rezultat din procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară Mureş.

În raport de contextul factual prezentat, dovedit prin probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a apreciat că, în drept, fapta inculpatului C.C. care, începând cu anul 2008, a sprijinit grupul infracţional constituit de C.S.R., B.O.R., M.S. şi S.B.S., prin aceea că, în calitate de inginer R.A.R. Târgu-Mureş, i-a ajutat să obţină preţuri de vânzare a autovehiculelor mult superioare valorii reale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

S-a reţinut în acest sens că, în concret, în activitatea sa, inculpatul a atestat pe documentele întocmite ani de fabricaţie a autovehiculelor diferiţi de cei reali, „întinerind” practic aceste autovehicule, ceea ce a permis obţinerea unor preţuri mai mari de vânzare, în acest mod fiind induse în eroare societăţile de leasing.

În alte cazuri, deşi era vorba de autovehicule avariate, în locul operaţiunilor de omologare, recarosare, a urmat procedura de reînmatriculare U.E. şi autentificare, specifice autovehiculelor în stare tehnică normală.

Întrucât inculpatul a recunoscut încă în timpul urmăririi penale sprijinul acordat activităţii grupului şi a arătat că prin intermediul inculpatului B.O.R., la cererea acestuia, a realizat activitatea infracţională de care este acuzat, şi, având în vedere faptul că a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală şi a altor participanţi la săvârşirea infracţiunilor, faţă de acesta au fost reţinute prevederile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Deopotrivă, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului C.C. care, în calitate de angajat ca inginer al R.A.R. Mureş, exercitând o funcţie publică, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, în repetate rânduri, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos aceste atribuţii, prin menţionarea în fals în rapoartele de verificare R.A.R. sau în cărţi de identitate, a anului de fabricaţie a autovehiculelor, înscriind ca ani de fabricaţie un an mai apropiat în timp de prezent decât cel reali, prin aceasta obţinând pentru proprietarul maşinii un avantaj patrimonial rezultat din întinerirea autovehiculului şi posibilitatea vânzării acestuia la un preţ superior celui real, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 246 C. pen., cu reţinerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului care, în calitate de angajat ca inginer al R.A.R. Târgu-Mureş, exercitând o funcţie publică, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, în repetate rânduri, a înscris în fals, în raporturi de verificare R.A.R. şi în cărţi de identitate ale autovehiculelor, ani de fabricaţie mai recenţi decât cei reali, în scopul de a obţine un avantaj patrimonial proprietarilor acestor autovehicule care le puteau astfel vinde la un preţ superior faţă de cel pe care l-ar fi obţinut dacă autovehiculele nu ar fi fost „întinerite”, au fost apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual au fost reţinute distinct în sarcina inculpatului (sub forma concursului), reţinându-se în acest sens că acestea au un obiect juridic principal distinct, ceea ce face imposibil ca una din ele să o absoarbă pe cealaltă.

Ca urmare, constatând vinovăţia inculpatului, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, invocând greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare şi solicitând majorarea pedepselor stabilite de prima instanţă şi dispunerea executării pedepsei rezultante în regim de detenţie, în raport de funcţie importantă în cadrul R.A.R. de care s-a folosit inculpatul, contribuţia esenţială avută în cadrul activităţii grupului infracţional organizat şi numărul mare de acte materiale săvârşite.

Inculpatul C.C. nu a dorit să facă declaraţii în faţa instanţei de apel.

Prin decizia penală nr. 77/A din 12 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că starea de fapt a fost corect reţinută, pornind de la conţinutul materialului probator administrat în faza de urmărire penală, fiind justă soluţia de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, contopirea acestora şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.

S-a constatat astfel că din conţinutul materialului probator administrat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor penale, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, probele administrate în cursul urmăririi penale coroborându-se cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în faţa primei instanţe, prin care a solicitat şi i-a fost aplicată procedura instituită de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a apreciat că prima instanţă a făcut o justă apreciere şi o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., pedepsele aplicate fiind apte, prin cuantum şi modalitate de executare, să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel, s-a reţinut că la stabilirea pedepselor, prima instanţă a aplicat în mod corespunzător dispoziţiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen., făcând o corectă evaluare şi a circumstanţele reale, contribuţia efectivă a inculpatului la activitatea infracţională, gradul de participare şi numărul mare al actelor materiale, şi a celor personale ale inculpatului, respectiv calitatea deţinută de acesta şi de care s-a folosit la săvârşirea faptei, dar şi lipsa antecedentelor penale, conduita exemplară în societate anterior săvârşirii faptelor, elemente acre au fost reţinute ca circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Ca urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de apel a constatat că pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., limitele de pedeapsă au fost reduse la 4 luni-2 ani, (limitele iniţiale prevăzute de lege fiind de la 6 luni la 3 ani), iar pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., limitele au fost reduse de la 4 luni la 3 ani şi 4 luni (limitele iniţiale fiind de la 6 luni la 5 ani).

În ceea ce priveşte infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condiţiile în care au fost reţinute prin rechizitoriu în favoarea inculpatului prevederile art. 18 din Legea nr. 508/2004, s-a reţinut că subzistă două cauze de reducere a limitelor de pedeapsă, astfel încât aplicându-le consecutiv (una cu 1/3 iar alta cu ½), limitelor de pedeapsă de reduc la 1 an şi 8 luni-6 ani şi 8 luni (limitele iniţiale fiind închisoarea de la 5 la 20 de ani).

Pornind aşadar de la limitele de pedeapsă reduse şi reţinând că inculpatul beneficiază de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., instanţa de apel a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a coborât fiecare pedeapsă sub minimul special anterior prezentat, fiind incidente dispoziţiile art. 76 C. pen.

S-a mai subliniat că forma continuată a infracţiunilor şi starea de concurs real prevăzut de art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 33 lit. a) C. pen., reţinute alături de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., nu înlătură incidenţa dispoziţiilor art. 76 C. pen., acestea constituind doar împrejurări care agravează răspunderea penală şi care se reflectă în sporul de 4 luni alăturat pedepsei rezultante.

Totodată, instanţa de apel a apreciat că perioada petrecută de inculpat în arest preventiv a constituit un avertisment suficient pentru acesta, precum şi faptul că acesta dă dovezi de îndreptare, de remodelare a comportamentului, astfel cum rezultă din actele depuse în circumstanţiere, ceea ce înseamnă că procesul de reeducare a şi început.

S-a reţinut în acest sens că inculpatul prestează o activitate remunerată, fiind colaborator al SC I.F.P.T.R. SRL, are un loc de muncă stabil, fiind recepţioner service auto la SC F.A.P. SRL începând cu data de 19 februarie 2011.

Totodată, s-a reţinut faptul că inculpatul că are o familie organizată care îl susţine şi că se bucură de aprecieri pozitive din partea unor membri ai clerului, dar şi faptul că a absolvit studiile universitare şi a evoluat în activitatea profesională.

Astfel, s-a concluzionat că executarea pedepsei în penitenciar ar avea mai degrabă efecte negative asupra inculpatului, respectiv învăţarea unor deprinderi şi conduite antisociale care nu îl caracterizează.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu-Mureş, invocând faptul că pedeapsa aplicată inculpatului, nu a fost just individualizată nici sub aspectul cuantumului şi nici a modalităţii de executare, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de acesta, rolul său în cadrul activităţii infracţionale a grupului infracţional organizat, numărul mare al actelor materiale săvârşite, elemente în raport cu care s-a apreciat că se impune înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în limitele prevăzute de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., respectiv dispunerea executării acesteia în regim penitenciar.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este nefondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

La stabilirea situaţiei de fapt, instanţele de judecată au analizat în mod pertinent probele administrate la urmărirea penală, constatând justificat vinovăţia inculpatului C.C. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, detaliat prezentate anterior.

Trecând la analiza criticilor formulate în recurs de parchet, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, corespunzând unei juste aplicări a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, se constată că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale şi de împrejurările comiterii faptelor, detaliat descrise anterior, de durata activităţii infracţionale şi amploarea acesteia, în sarcina inculpatului C.C. fiind reţinute nu mai puţin de 32 de acte materiale, de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor şi prejudiciul imens produs, dar şi de profilul socio-moral al inculpatului, conduita pre şi postdelictuală, instanţele au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului pedepselor principale şi a celei rezultante, precum şi a modalităţii de executare a acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

În concret, în procesul de stabilire a pedepselor şi la individualizarea modului de executare a pedepsei rezultante, în mod corect, instanţele au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, ajustate cu 1/3 conform art. 320¹ C. proc. pen. în cazul tuturor infracţiunilor, respectiv şi conform art. 18 din Legea nr. 508/2004 în cazul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, gradul de pericol social al faptelor reliefat de modul şi mijloacele utilizate pentru săvârşirea infracţiunilor, complexitatea deosebită a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat ca membru al grupului infracţional organizat, împrejurările în care au fost comise faptele şi urmările produse, natura relaţiilor sociale ce au fost încălcate şi forma continuată a activităţii infracţionale.

Au fost avute în vedere, deopotrivă, şi datele circumstanţiale privind profilul socio-moral al inculpatului care nu are antecedente penale şi a avut un comportament bun în familie şi societate anterior săvârşirii faptelor, elemente care, în mod corect, au fost reţinute ca îmbrăcând în conţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. care a fost valorificată conform art. 76 C. pen., dar şi comportamentul exemplar adoptat ulterior comiterii faptelor, desfăşurarea unei activităţi profesionale stabile şi atitudinea procesuală corectă adoptată de la debutul cercetărilor penale, apreciindu-se, în mod justificat, că aplicarea unei pedepse rezultante de lan şi 10 luni închisoare (pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni fiind sporită cu 4 luni), în condiţiile art. 81 C. pen., este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Totodată, corect s-a reţinut că forma continuată a infracţiunilor şi starea de concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. constituie împrejurări care agravează răspunderea penală, ele reflectându-se în pedepsele aplicate, motiv pentru care pedeapsa rezultantă în urma contopirii a fost sporită cu 4 luni închisoare.

Înalta Curte confirmă şi justeţea soluţiei adoptate de prima instanţă în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite inculpatului, constatând că, raportat la profilul socio-moral al inculpatului, nivelul de instrucţie şcolară şi faptul că a inculpatul a făcut dovada desfăşurării unei activităţi lucrative în Italia, suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante este nu doar posibilă, prin prisma îndeplinirii condiţiilor reglementate de lege, dar şi oportună, perioada petrecută în arest preventiv ca, de altfel, chiar şi simpla pronunţare a soluţiei de condamnare, constituind pentru inculpat un avertisment suficient şi o garanţie a realizării scopurilor şi funcţiilor pedepsei, chiar în lipsa privării de libertate.

Pentru considerentele ce preced, reţinându-se că motivul de recurs invocat de parchet este neîntemeiat şi cum nu se constată existenţa unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu-Mureş.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului oficiu a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu-Mureş împotriva deciziei penale nr. 77/A din 12 octombrie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul C.C.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 4015/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 731/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 408/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 408/2013. Penal