ICCJ. Decizia nr. 431/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 431/2013
Dosar nr. 6168/101/2010
Şedinţa publică din 6 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 157/P/2011 din data de 17 august 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor F.F.A.F. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicaţiunea art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen. şi M.I.F., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi 3 teza I C. pen., cu aplicaţiunea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut, în esenţă, că în perioada septembrie 2009 - ianuarie 2010 aceştia au întreţinut, în repetate rânduri relaţii sexuale prin constrângere, ameninţare şi profitând de imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu partea vătămată M.A.R., în vârstă de 14 ani.
Schimbând încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, pe de o parte, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 99 C. pen. faţă de inculpatul F.F.A.F., cu motivarea că acesta a împlinit vârsta de 18 ani la data de 17 noiembrie 2009, înainte de momentul epuizării infracţiunii - luna ianuarie 2010 - iar, pe de altă parte, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., faţă de inculpatul M.I.F., au motivarea că o parte din actele materiale ale infracţiunii de viol săvârşite în formă continuată au fost comise împreună cu inculpatul F.F.A.F. în timpul minorităţii acestuia din urmă, Tribunalul Mehedinţi, prin Sentinţa penală nr. 150 din 22 iunie pronunţată în Dosarul nr. 6168/101/2010, i-a condamnat pe inculpaţi, după cum urmează:
- În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.F.A.F., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 861, art. 862 şi art. 863 C. pen.;
- În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. c) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicaţiunea art. 861, art. 862 şi art. 863 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., instanţa a aplicat fiecăruia dintre inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., suspendând executarea acestei pedepse, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi prev. de art. 197 C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea telefoanelor mobile ridicate de la inculpaţi, iar în baza art. 14 şi art. 346 C. pen. a admis acţiunea civilă, a părţii vătămate M.A.R. şi i-a obligat, în solidar, pe inculpaţi la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinţei s-au declarat apeluri de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi partea civilă.
Prin Decizia penală nr. 69 din 9 martie 2012 pronunţată în dosar, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cele două apeluri, a desfiinţat sentinţa pe latură penală numai cu privire la termenele de încercare stabilită pentru inculpaţi, pe care le-a majorat, la câte 3 ani, pentru fiecare inculpat, şi în consecinţă, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului F.F.A.F. pe durata unui termen de 6 ani şi 6 luni format din pedeapsa aplicată de 3 ani şi 6 luni şi termenul de 3 ani, iar inculpatului M.I.F., pe durata unui termen de încercare de 7 ani format din pedeapsa aplicată de 4 ani şi termenul de 3 ani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că deşi duratele pedepselor aplicate inculpaţilor şi modalităţile de executare ale acestora sunt legale şi judicios individualizate, termenele de încercare stabilite de instanţa de fond sunt prea mici, impunându-se astfel majorarea părţii lăsate de lege, la latitudinea judecătorului.
S-a apreciat, astfel că termenele de încercare pentru fiecare inculpat vor trebui majorate cu câte 3 ani, întrucât termenul de încercare pentru inculpatul F.F.A.F. va fi de 6 ani şi 6 luni iar termenul de încercare pentru inculpatul M.I.F., de 7 ani.
Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă M.A.R. şi inculpaţii F.F.A.F. şi M.I.F.
Toate cele patru recursuri s-au întemeiat pe prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi art. 72 C. pen., susţinându-se că s-au aplicat pedepse greşit individualizate.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a arătat că analiza obiectivă a tuturor aspectelor privind modul în care inculpaţii au săvârşit infracţiunile, împrejurările comiterii acestora, natura şi importanţa valorilor lezate, urmările produse, conduc la concluzia că pedepsele de 3 ani şi 6 luni, respectiv, de 4 ani închisoare, ambele cu suspendare sub supraveghere, sunt excesiv de blânde şi nu corespund cerinţelor unei individualizări corecte.
S-a susţinut şi faptul că în cauză nu este justificată reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
În sfârşit, că din dosar, lipsesc dovezile care să creeze convingerea că inculpaţii se vor putea reeduca şi fără executarea efectivă, prin privare de liberate, a pedepselor cu închisoarea, aplicate.
Partea civilă, în recursul său, a susţinut şi ea că prin reţinerea circumstanţelor atenuante, pedepsele inculpaţilor au fost coborâte mult sub minimul prevăzut de lege şi că, în mod netemeinic s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei.
Dimpotrivă, inculpaţii prin concluziile formulate oral, au considerat pedepsele aplicate prea aspre în raport cu condiţiile concrete în care s-au comis faptele.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cele 4 recursuri în raport de ansamblul probator aflat în dosarul cauzei, de conduita avută de inculpaţi, ulterior comiterii faptelor, de dobândirea de către inculpatul F.F.A.F. a calităţii de student al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Geografie, cursuri de zi şi de inculpatul M.I.F., a calităţii de licenţiat al Universităţii din Craiova, Facultatea Educaţie Fizică şi Sport, Înalta Curte constată că în speţă, contrar celor susţinute în recursuri, instanţele au realizat corecte şi judicioase individualizări ale pedepselor aplicate ca şi ale modurilor de executare a acestora, încât toate cele 4 recursuri vor trebui privite ca nefondate şi respinse, ca atare.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv al suportării onorariilor pentru apărătorii din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de partea civilă M.A.R. şi de inculpaţii F.F.A.F. şi M.I.F. împotriva Deciziei penale nr. 69 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat F.F.A.F. la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat M.I.F. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 465/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
