ICCJ. Decizia nr. 435/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 435/2013
Dosar nr. 997/36/2012
Şedinţa publică din 6 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petenţii D.A., E.A. şi N.M., adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, distrugere de bunuri şi furt a numiţilor D.V., O.I., B.I.V. şi M.R.Ş.
S-a învederat faptul că începând din anul 1956 petenţii au locuit într-un imobil situat în municipiul Constanţa în baza unui contract de închiriere.
Petenţii au arătat că în curtea imobilului, pe cheltuiala lor, au edificat două construcţii pe care primarul municipiului Constanţa, cu complicitatea executorului judecătoresc D.V. şi a numitului B.I.V. le-au predat cumpărătorilor de drepturi litigioase.
Prin rezoluţia nr. 191/P/2012 din 22 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii D.V., M.R.Ş., O.I. şi B.I. În motivarea acestei soluţii de neînceperea urmăririi penale, procurorul a reţinut că petenţii au respectat procedurile legale de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti., iar cu privire la împrejurarea că în timpul executării mai multe bunuri ar fi fost însuşite de numitul B.I. şi ulterior distruse, acesta nu are suport real. În ceea ce priveşte împrejurarea că numitul M.R. a dovedit lipsa de neînţelegere la solicitările petenţilor nerezolvarea cererilor nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a primarului.
În rezoluţia nr. 571/11/2/2012 dată de procurorul general a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost respinsă plângerea petenţilor împotriva rezoluţiei nr. 191/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, întrucât din actele efectuate în cauză nu se conturează indicii de săvârşirea infracţiunilor reclamate de petenţi în sarcina făptuitorului.
Împotriva rezoluţiilor pronunţate în temeiul art. 2781 C. proc. pen. petenţii D.A., E.A. şi N.M. au formulat plângere la instanţă, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Prin sentinţa penală nr. 127/P din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie a fost respinsă ca fiind nefondată plângerea petenţilor împotriva rezoluţiei nr. 191/P/2012.
Petentul D.A. a formulat recurs împotriva acestei hotărâri pe care o consideră netemeinică şi nelegală. Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva «hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.'
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a* fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au dispus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabileşte cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 8 noiembrie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă.
În această situaţie, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinţei penale nr. 127/P din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2013. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 439/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
