ICCJ. Decizia nr. 529/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 529/2013

Dosar nr. 502/63/2012

Şedinţa publică din 13 februarie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 226 din 28 mai 2012, Tribunalul Dolj, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I., domiciliat în com. Greci, jud. Mehedinţi, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a)) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă fomiulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.025 lei, precum şi la dobânzi legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 163 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului până la concurenţa sumei de 12.025 lei, precum şi a sumei reprezentând dobânzi legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinţei la O.R.C. pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 301/P/2011 din data de 10 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

Prin actul adiţional din data de 06 aprilie 2009, J.T. şi J.I., asociaţii SC J.H.C. SRL, au hotărât retragerea lor din societate şi cesionarea tuturor părţilor asociate sociale deţinute lui D.I., care a devenit astfel asociat unic şi administrator. La aceeaşi dată, noul administrator a actualizat actul constitutiv al societăţii, al cărei sediu a fost menţinut în Craiova, în temeiul actului adiţional din 03 ianuarie 2009, prin care durata contractului de închiriere din 11 martie 2008 încheiat între SC C. SA şi SC C. SA a fost prelungită până la dat de 31 decembrie 2009 şi a stabilit obiectul principal de activitate al societăţii ca fiind comerţul cu ridicata al materialului lemnos şi a materialelor de construcţie şi echipamentelor sanitare şi de încălzire.

Prin cererea înregistrată din 08 aprilie 2009, D.I. a solicitat judecătorului delegat la O.R.C. înregistrarea menţiunilor din actul adiţional privind domeniul principal de activitate, obiectul de activitate, asociaţi, administratori, prelungirea sediului social şi depunerea actului constitutiv actualizat, cerere care a fost admisă prin încheierea din 10 aprilie 2009, menţiunile fiind înregistrate, la aceeaşi dată, în registrul comerţului.

Totodată, prin cererea din data de 13 aprilie 2009, D.I. a solicitat Băncii CR. F.R., unde SC J.H.C. SRL avea cont deschis, modificarea datelor privind împuterniciţii şi schimbarea fişei specimenului de semnătură, devenind singura persoană cu drept de semnătură, împuternicită să efectueze toate operaţiunile de depunere sau ridicare de numerar precum şi alte operaţiuni bancare, aşa cum rezultă din adresa din 20 decembrie 2011 a societăţii bancare.

La data de 17 septembrie 2009, SC H.B.G. SRL a formulat o cerere prin care a solicitat Gărzii Financiare, secţia Dolj să verifice dacă SC J.H.C. SRL a înregistrat şi declarat o operaţiune comercială derulată între cele două societăţi în cursul lunii mai 2009, materializată în 8 facturi fiscale care atestau livrarea de către SC H.B.G. SRL către SC J.H.C. SRL a unor materiale de construcţie în valoare totală de 40.884,22 lei.

Pentru verificarea aspectelor solicitate, comisarii din cadrul Gărzii Financiare s-au deplasat de mai multe ori, în perioada 02 noiembrie - 09 noiembrie 2009, la sediul social declarat al SC J.H.C. SRL însă la respectiva adresă nu a fost găsit nici un reprezentant al societăţii.

Faţă de imposibilitatea efectuării unei verificări financiare privind activitatea desfăşurată de societate, au fost solicitate relaţii suplimentare de la SC C. SA, proprietara spaţiului închiriat, cu această ocazie constatându-se că în realitate SC J.H.C. SRL nu a mai funcţionat în sediul declarat din data de 01 aprilie 2009, când contractul de închiriere a fost reziliat, la cererea fostului administrator.

În aceste condiţii, pe adresa de domiciliu a administratorului D.I. au fost trimise trei invitaţii, prin care i se solicita să prezinte documentele societăţii la sediul Gărzii Financiare, în vederea efectuării unei verificări însă, deşi cele trei invitaţii au fost primite, inculpatul, având cunoştinţă de ele, aşa cum a declarat cu ocazia audierii, a refuzat să îşi îndeplinească această obligaţie.

În urma verificărilor efectuate cu privire la relaţia comercială dintre cele două societăţi a rezultat că, la data de 21 mai 2009, între SC H.B.G. SRL Ghioroc, în calitate de furnizor, şi SC J.H.C. SRL reprezentată de D.I., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de furnizare numărul 310, valabil timp de 12 luni de la semnare, ce a avut ca obiect achiziţionarea de către cumpărător a produselor din programul de fabricaţie al furnizorului. In baza contractului încheiat, în perioada 23-29 mai 2009, SC J.H.C. SRL a achiziţionat de la SC H.B.G. SRL materiale de (radiată), pen construcţie în valoare totală de 40.884,22 lei, fiind întocmite în acest sens 8 facturi fiscale care au fost înregistrate în evidenţa contabilă a furnizorului.

La data de 15 martie 2011, în cadrul verificărilor efectuate în prezenta cauză, D.I. a pus la dispoziţie organelor de poliţie actele de evidenţă contabilă ale SC J.H.C. SRL, care au fost înaintate Gărzii Financiare, secţia Dolj în vederea definitivării verificărilor, din analiza notei de constatare întocmită la data de 22 martie 2011 rezultând că documentele financiar-contabile prezentate de învinuit se referă la o perioadă anterioară lunii mai 2009.

În nota explicativă dată cu această ocazie organelor de control, D.I. a precizat că cele 8 facturi fiscale de aprovizionare emise de SC H.B.G. SRL nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii pe care a administrat-o, precizând totodată că bunurile achiziţionate au fost vândute unor persoane fizice, fără a întocmi documente justificative, ca o consecinţă a acestei omisiuni veniturile obţinute nefiind înregistrate în evidenţe; totodată, cele două operaţiuni nu au fost declarate organului fiscal teritorial.

În acelaşi sens, analizând documentele înaintate de D.G.F.P. Dolj cu adresa din 28 ianuarie 2010, se constată că în intervalul aprilie 2009 (de când D.U. devenit asociat unic şi administrator) - octombrie 2010 (când societatea a fost radiată) pentru SC J.H.C. SRL nu a fost depusă nicio declaraţie fiscală.

Aşa cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză, prin neevidenţierea în actele contabile şi în declaraţiile legale a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate, SC J.H.C. SRL s-a sustras de la plata sumei de 12.025 lei din care 6.527,73 lei reprezintă taxă pe valoare adăugată şi 5.497,04 lei impozit pe profit.

Fiind audiat, inculpatul D.I. a recunoscut iniţial săvârşirea faptei, declarând că bunurile achiziţionate de la SC H.B.G. SRL au fost transportate cu mijloace de transport, închiriate din municipiul Arad, în municipiul Timişoara, unde au fost vândute unor persoane fizice şi juridice, fără a întocmi documente de vânzare, atât facturile fiscale de achiziţie cât şi veniturile obţinute din valorificarea mărfurilor nefiind înregistrate în evidenţele societăţii.

La data de 12 decembrie 2011, inculpatul a revenit asupra declaraţiei date, afirmând că a preluat SC J.H.C. SRL la propunerea unei persoane pe care o cunoaşte sub numele de H.R.D., urmând ca acesta să se ocupe de activitatea societăţii, iar sumele de bani rezultate din această activitate să fie împărţite între ei doi. însoţit de H.R.D., D.I. s-a deplasat în localitatea Ghioroc, la sediul SC H.B.G. SRL, unde amândoi au purtat discuţii cu reprezentantul societăţii, în urma acestora încheindu-se contractul de furnizare ce a fost semnat de învinuit, în calitatea sa de reprezentant al SC J.H.C. SRL. Ulterior, mărfurile au fost transportate în municipiul Timişoara, unde au fost vândute unei persoane fizice care ar fi achitat pentru acestea suma de 2500 euro, la care s-a adăugat un autoturism, contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculului fiind încheiat pe numele lui D.I. De asemenea, învinuitul a adăugat că nu a întocmit niciun document cu ocazia vânzării mărfurilor achiziţionate de la SC H.B.G. SRL către persoana din Timişoara şi nu s-a preocupat de înregistrarea facturilor de achiziţie a acestor bunuri în evidentele SC J.H.C. SRL întrucât H.R.D. i-a spus că o să ia el legătura în acest scop cu un contabil însă, la scurt timp după aceasta, a fost arestat.

S-a apreciat în rechizitoriu că apărarea învinuitului nu este de natură să înlăture răspunderea sa penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii societăţilor comerciale revine administratorului acestora.

Analizând materialul de urmărire penală s-a constatat că, raportat la dispoziţiile legale privind organizarea şi conducerea contabilităţii financiare, inculpatul a acţionat ca unic administrator, de drept dar şi de fapt, al SC J.H.C. SRL. Astfel, după preluarea prin cesiune a părţilor sociale deţinute de foştii asociaţi, D.I., în calitatea sa de administrator, a solicitat judecătorului delegat înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor din actul adiţional precum şi a actului constitutiv actualizat şi a solicitat B. C.R. F. România, unde SC J.H.C. SRL avea cont deschis, modificarea datelor persoanelor împuternicite să dispună de conturile societăţii, devenind unica persoană cu drept de semnătură în cont, împuternicită să efectueze toate operaţiunile de ridicare/depunere numerar precum şi alte operaţiuni bancare. De asemenea, acesta s-a deplasat personal la sediul SC H.B.G. SRL unde a semnat, în calitate de reprezentant al SC J.H.C. SRL, contractul de furnizare de produse şi totodată a vândut bunurile achiziţionate de la SC H.B.G. SRL, încasând o parte din preţul acestora, fără să întocmească însă şi documentele justificative necesare pentru înregistrarea operaţiunii în contabilitate, conform dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991.

A.N.A.F., prin D.G.F.P. a Judeţului Dolj, a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 12.025 lei.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că inculpatul nu figurează în evidenţe ca proprietar de bunuri mobile sau imobile, motiv pentru care nu s-au putut institui măsuri asigurătorii în vederea recuperării pagubei.

În scop probator au fost ataşate la dosar: note de constatare şi proces-verbal de control; invitaţii scrise şi dovezi de predare; contract de furnizare şi facturi fiscale; declaraţii fiscale depuse de SC J.H.C. SRL; informaţii furnizate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj privind situaţia şi istoricul SC J.H.C. SRL; cererea de înregistrare de menţiuni formulată de învinuit şi hotărârea judecătorului delegat; contract de închiriere şi acte adiţionale; adresa din 20 decembrie 2011 a B. C.R. F. România împreună cu înscrisurile doveditoare; raport de expertiză contabilă, declaraţii învinuit.

La data de 10 ianuarie 2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat Tribunalului Dolj rechizitoriul nr. 301/P/2011 din 10 ianuarie 2012, în conformitate cu art. 264 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 12 ianuarie 2012, sub nr. 502/63/2012.

Urmare a solicitării instanţei, IPJ Mehedinţi a înaintat fişa de cazier judiciar a inculpatului D.I., iar prin adresa din 20 februarie 2012 (fila 19), D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.025 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului, 01 mai 2009, până la data achitării integrale a sumei datorate. De asemenea, prin cererea înregistrată sub acelaşi număr, partea civilă D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român prin A.N.A.F. a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile şi imobile a inculpatului D.I., până la concurenţa valorii probabile a pagubei de 12.025 lei la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului - 01 mai 2009 şi până la data stingerii sumei datorate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05 martie 2012, în temeiul art. 67 alin. (2) C. proc. pen. instanţa a încuviinţat proba testimonială solicitată de către inculpat privind audierea unui martor pe starea de fapt, nominalizat ca fiind H.R.D., însă la termenul de judecată din 28 mai 2012 inculpatul D.I., prin apărător ales, a arătat că renunţă la audierea acestui martor, conform dispoziţiilor art. 329 alin. (2) C. proc. pen., faţă de lipsa sa la termenele de judecată, deşi a fost citat în mod repetat cu mandat de aducere, iar la dosar au fost depuse cinci procese-verbal de căutare emise pe numele martorului anterior menţionat.

Conform adresei din 13 martie 2012 emisă de Primăria com. Greci, jud. Mehedinţi şi depusă de către reprezentantul părţilor civile (fila 37), inculpatul nu figurează în evidenţe cu bunuri mobile sau imobile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

După preluarea prin cesiune a părţilor sociale ale SC J.H.C. SRL deţinute de foştii asociaţi, J.T. şi J.I., inculpatul D.I., în calitatea sa de administrator, a solicitat judecătorului delegat înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor din actul adiţional precum şi a actului constitutiv actualizat şi a solicitat B.C.R. F. România, unde SC J.H.C. SRL avea cont deschis, modificarea datelor persoanelor împuternicite să dispună de conturile societăţii, devenind unica persoană cu drept de semnătură în cont, împuternicită să efectueze toate operaţiunile de ridicare/depunere numerar precum şi alte operaţiuni bancare. De asemenea, acesta s-a deplasat personal la sediul SC H.B.G. SRL unde a semnat, în calitate de reprezentant al SC J.H.C. SRL, contractul de furnizare de produse şi totodată a vândut bunurile achiziţionate de la SC H.B.G. SRL, încasând o parte din preţul acestora, fără să întocmească însă şi documentele justificative necesare pentru înregistrarea operaţiunii în contabilitate, conform dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991. La data 06 aprilie 2009 inculpatul D.I. a actualizat actul constitutiv al societăţii al cărei sediu a fost menţinut în Craiova, în temeiul actului adiţional din 03 ianuarie 2009, durata contractului de închiriere din 11 martie 2008 încheiat între SC C. SA şi SC J.H.C. SRL a fost prelungită până la dat de 31 decembrie 2009.

Fiind audiat în şedinţa publică din data de 05 martie 2012 (fila 34) inculpatul D.I. a declarat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată. În anul 2009 a preluat societatea SC J.H.C. SRL, devenind astfel asociat unic şi administrator, spaţiul respectiv fiind închiriat, însă de preluarea societăţii, de stabilirea sediului, de stabilirea contractului de închiriere precum şi de actele contabile şi declaraţiile fiscale s-a ocupat numitul H.R.D.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 în vigoare la momentul săvârşirii faptei (art. 10 alin. (1) in numerotarea în vigoare în prezent), se prevede că răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului (respectiv a inculpatului D.I. în cazul de faţă), ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionarii patrimoniului.

Totodată, aceasta lege prevede, în art. 29 alin. (1) şi (2) obligaţia pentru societăţile comerciale de a depune un exemplar al bilanţului contabil anual la D.G.F.P., or, potrivit dispoziţiilor legii societăţilor comerciale, persoana care reprezintă societatea comercială este administratorul, astfel încât acesta, alături de contabilul autorizat care a întocmit bilanţul contabil, semnează acest bilanţ şi îl depune, răspunzând de existenta registrelor prevăzute de lege şi de corecta lor ţinere ca şi de îndeplinirea îndatoririlor pe care legea le impune.

Chiar şi în situaţia în care D.I. ar fi fost însoţit, în momentul derulării operaţiunilor de cumpărare respectiv vânzare a mărfurilor, şi de H.R. care a primit la rândul său o parte din suma rezultată în urma vânzării, răspunderea pentru ţinerea evidenţei contabile şi depunerea declaraţiilor legale revine doar învinuitului, care a angajat, personal şi cu ştiinţă, societatea în aceste operaţiuni comerciale.

În drept, fapta inculpatului D.I. care, în calitate de administrator al SC J.H.C. SRL, în scopul sustragerii de al îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a evidenţiat în actele contabile şi în documentele legale operaţiuni comerciale efectuate şi venituri realizate, cauzând astfel bugetului de stat o pagubă în valoare de 12.025 lei întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului D.I. de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediul societăţii administrate de acesta, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului D.I. de a refuza, în mod nejustificat, să prezinte comisarilor din cadrul Gărzii Financiare, după ce a fost somat de 3 ori, documentele legale ale societăţii administrate de acesta, în scopul împiedicării verificărilor financiare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, prejudiciul produs bugetului de stat, persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale, care a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal. Având în vedere toate aceste circumstanţe personale, instanţa a făcut aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege conf art. 76 lit. d) C. pen.

Instanţa a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b)., c)C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura acelei de care s-a folosit (administrator), au fost interzise pe durata executării pedepsei. In ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa a apreciat că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul D.I. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi. Aceasta interdicţie reprezintă o nedemnitate care decurge de drept din condamnarea suferită şi care are o natura juridică diferită întrucât: se executa pe toata perioada începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare penală la intervenirea reabilitării de drept, adică egala cu cea în care condamnarea suferită reprezintă un antecedent penal; include interdicţia exercitării nu numai a funcţiei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, astfel cum prevede art. 64 lit. c) C. pen., ci si alte funcţii sau activităţi în corelaţie cu aceasta - fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale; decurge din hotărârea definitiva de condamnare, fiind o decădere prevăzuta de o lege extrapenală, dar care este obligatorie, imperativa, nefiind lăsata la dispoziţia si aprecierea instanţei de judecata; nu depinde de cuantumul pedepsei aplicate, ci singura condiţie impusa este aceea ca obiectul condamnării penale definitive suferite sa fie una dintre infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005, întrucât aceasta decădere din drepturi este considerata un veritabil mijloc de protejare a relaţiilor si activităţilor comerciale ce se caracterizează prin fermitate, loialitate si încredere intre parteneri.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a Il-a lit. b), c) C. pen.

Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura acelei de care s-a folosit (administrator), au fost interzise pe durata executării pedepsei. In ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa a apreciat că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civila Statul Roman prin A.N.A.F., a sumei de 12.025 lei, precum şi la dobânzi legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului. Aceste sume au caracter accesoriu faţă de creanţa principală şi se cuvin părţii civile, în temeiul principiului reparării integrale a pagubei, atât a celei efectiv produse, cât şi a beneficiului nerealizat (art. 14 C. proc. pen.).

Partea civilă este îndreptăţită la acordarea şi a dobânzilor şi penalităţilor conform C. fisc., la data punerii în executare a dispoziţiilor laturii civile a sentinţei penale, întrucât confomi prevederilor art. 446 C. proc. pen. dispoziţiile din hotărârea penala privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor se execută potrivit legii civile.

Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.

Conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Aceste dispoziţii legale nu impun şi condiţia prealabilă identificării bunurilor asupra cărora să se instituie măsurile asigurătorii, întrucât identificarea bunurilor reprezintă o problema de punere în executare a dispoziţiei instanţei, şi nu de instituire a măsurilor asigurătorii.

Rolul măsurilor asigurătorii este acela de a garanta executarea obligaţiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acţiunii penale şi acţiunii civile din cadrul procesului penal. Din însăşi natura acestor măsuri procesuale, rezultă că funcţionalitatea lor este numai asiguratorie şi nu reparatorie.

Având în vedere obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii prin art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi luând în considerare că dispoziţiile art. 163 C. proc. pen. şi urm. nu instituie o condiţie prealabilă privind identificarea bunurilor sau a sumelor de bani asupra cărora să se instituie măsurile asigurătorii, rezultă că aceste măsuri procesuale se pot institui fără o astfel de condiţie prealabilă.

Conform art. 164 alin. (2) C. proc. pen. încheierea sau hotărârea instanţei de judecata prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc sau prin organele proprii de executare în cazul în care parte civilă este una dintre unităţile prevăzute de art. 145 C. pen.

Măsurile asigurătorii au în primul rând un scop preventiv şi produc efecte nu numai prezente, ci şi în viitor. In acest sens, chiar dacă la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare inculpatul nu are nici un bun propriu mobil sau imobil, urmare instituirii sechestrului asigurător, creditorul are posibilitatea oricând în viitor de a pune în aplicare această măsură odată cu identificarea unor bunuri în patrimoniul sau.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 163 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului până la concurenţa sumei de 12.025 lei, precum şi a sumei reprezentând dobânzi legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea sentinţei la O.R.C. pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, Statul Român prin A.N.A.F., în motivele scrise, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei cu privire la latura civilă, în sensul precizării datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 12.025 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul D.I. prin activitatea infracţională a acestuia, conform art. 119 şi 120 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.

Prin Decizia penală nr. 291 din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, Statul Român prin A.N.A.F., a desfiinţat sentinţa penală nr. 226 din 28 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 502/63/2012 doar cu privire la latura civilă şi rejudecând a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. şi a obligat inculpatul la plata sumei de 12.025 lei cu dobânzile legale şi penalităţile de întârziere, conform dispoziţiilor art. 119, art. 120 şi art. 120¹ C. proc. fisc. calculate până la data achitării integrale a debitului, menţinând celelalte dispoziţii.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată de instanţa de fond, în sensul că admiţând acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., Tribunalul Dolj a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 12.025 lei, precum şi la dobânzile legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform C. fisc., calculate până la data achitării integrale a debitului.

În acest sens, în condiţiile în care prejudiciul adus bugetului general consolidat a fost cauzat prin faptele inculpatului, în ceea ce priveşte calculul accesoriilor aferente, sunt aplicabile dispoziţiile art. 119, art. 120 şi art. 1201 C. proc. fisc., potrivit cărora „pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere. care se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Cum, în speţă, s-a reţinut vinovăţia inculpatului în calitate de administrator al SC J.H.C. SRL, în temeiul dispoz.art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. şi a obligat inculpatul la plata sumei de 12.025 lei cu dobânzile legale şi penalităţile de întârziere, conform dispoziţiilor art. 119, art. 120 şi art. 120¹ C. proc. fisc. calculate până la data achitării integrale a debitului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Judeţului Dolj.

Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, apreciind că se impune precizarea datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente debitului de 12.025 lei la care a fost obligat inculpatul D.I., respectiv de la data producerii prejudiciului cauzat de inculpat prin faptele săvârşite în calitatea sa de administrator al SC H.H.C. SRL, ca fiind 1 mai 2009.

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor si cazului de casare invocat Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând ansamblul probator administrat în cauza, Înalta Curte apreciază că întinderea prejudiciului produs prin fapta comisă de către inculpat care a antrenat angajarea răspunderii penale faţă de acesta, a fost corect determinat de către prima instanţă, situaţie menţinută şi de către instanţa de apel.

În în actul de sesizare s-a reţinut că la data de 21 mai 2009, între SC H.B.G. SRL Ghioroc, în calitate de furnizor, şi SC J.H.C. SRL reprezentată de D.I., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractului de furnizare, valabil timp de 12 luni de la semnare, ce a avut ca obiect achiziţionarea de către cumpărător a produselor din programul de fabricaţie al furnizorului. In baza contractului menţionat, în perioada 23-29 mai 2009, SC J.H.C. SRL a achiziţionat de la SC H.B.G. SRL materiale de pentru construcţie în valoare totală de 40.884,22 lei, fiind întocmite în acest sens 8 facturi fiscale care au fost înregistrate în evidenţa contabilă a furnizorului, însă nu şi în ce a cumpărătorului care astfel s-a sustras plăţii impozitului pe profit şi T.V.A. către stat.

Înalta Curte reţine că, în cursul urmăririi, prin adresa din data de 6 decembrie 2011, partea civilă A.N.A.F. a precizat că nu are obiecţiuni faţă de concluziile expertizei financiar - contabile şi este de acord cu prejudiciul calculat.

Instanţa de control judiciar are în vedere faptul câ, în cursul urmăririi penale, prin adresa din 20 februarie 2012, D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.025 lei, plus dobânzile legale şi penalităţile de întârziere aferente, până la data achitării integrale a sumei datorate. în cursul judecăţii în fond partea civilă a menţinut constituirea de parte civilă în exact aceleaşi limite (fila 19) apreciind că data de la care curg dobânzile şi penalităţile este 1 mai 2009.

Înalta Curte constată că în rechizitoriu se apreciază că perioada în care s-a întins activitatea comercială ce a generat obligaţiile de plată către stat se plasează în timp după data de 1 mai 2009, fiind rezultatul executării obligaţiilor deduse din contractul din 21 mai 2009, astfel cum s-a menţionat anterior. In executarea acestor raporturi comerciale, facturile sunt emise în perioada iulie - august 2009. Ca urmare data de 1 mai 2009 nu poate fi considerată data scadenţei obligaţiei de plată către stat.

Înalta Curte mai reţine că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii sub aspectul soluţionării acţiunii civile. Astfel, în mod justificat s-a apreciat că în ceea ce priveşte calculul accesoriilor aferente prejudiciului la care inculpatul a fost obligat în cauza pendinte sunt aplicabile dispoziţiile art. 119, art. 120 şi art. 120¹C. proc. fisc.

Potrivit art. 119 alin. (1) C. proc. fisc. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere". Dispoziţiile art. 120 alin. (1) C. proc. fisc. prevăd că, dobănzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv."

Dispoziţiile art. 120¹ din acelaşi act normativ stipulează că penalităţile de întârziere reprezintă sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv."

Data scadenţei pentru T.V.A. sau impozitul pe profit este determinată de lege, respectiv de art 14 şi urm. din C. fisc.

Aşadar, prin prisma acestor dispoziţii legale, accesoriile aferente prejudiciului în discuţie, precum şi data de la care acestea se calculează, se stabilesc în conformitate cu dispoziţiile C. proc. fisc. şi a C. fisc.

Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Judeţului Dolj împotriva Deciziei penale nr. 291 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Potrivit prevederilor art. 192 alin. (2) C. proC. pen. recurenta va fi obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Judeţului Dolj împotriva Deciziei penale nr. 291 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 4040/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare...		ICCJ. Decizia nr. 733/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: