ICCJ. Decizia nr. 756/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 756/2013
Dosar nr. 10725/99/2011
Şedinţa publică din 1 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 206 din data de 23 mai 2012, Tribunalul Iaşi a condamnat inculpatul P.D. , mecanic la SC C.I.M. , divorţat, un copil minor, domiciliat în Italia, Corigliano Calabro, via delle Maestrale, fără forme legale în Italia, Laghi di Sibari-Cassano Ionio (Cosenza), str. P.R., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.
S-a constatat că infracţiunile de „trafic de persoane" prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41
- alin. (2) - C. pen. pentru a căror săvârşire s-a dispus condamnarea inculpatului, prin prezenta hotărâre, au fost comise în concurs real cu infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010.
În baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală dispune recunoaşterea pe cale incidentală a Sentinţei penale nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 8.000 euro amendă penală, hotărâre a cărei autenticitate a fost certificată de autoritatea competenta străină.
În baza art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală dispune schimbarea în RON (moneda statului de executare), a pedepsei amenzii penale de 8.000 euro, pentru care s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală, potrivit paragrafului precedent, la cursul valutar de la data pronunţării pedepsei (23 mai 2012, 1 euro = 4.4587 RON), respectiv 35.669,6 RON.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d), art. 35 alin. (3) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele stabilite anterior pentru faptele deduse judecăţii cu pedepsele de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 35.669,6 RON amenda penală (astfel cum a fost schimbată, potrivit art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în RON (moneda statului de executare), pedeapsa de 8.000 euro amendă penală, aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, pentru care s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală), inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare la care adaugă un spor de 6 (şase) luni închisoare şi amenda penală de 35.669,6 RON, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 35.669,6 RON amendă penală şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) teza a II-a , lit. b), e) C. pen., calculată conform dispoziţiilor art. 66 C. pen.
În temeiul art. 631 C. pen. atrage s-a atras atenţia inculpatului asupra posibilităţii înlocuirii amenzii penale cu închisoarea, în cazul în care se va sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. au fost interzise aceluiaşi inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b), e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului P.D. iar în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (3), art. 88, art. 89 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate prin prezenta, perioada executată ca arest preventiv şi arest la domiciliu, din pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, pentru care s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală, respectiv de la 9 februarie 2010 la 26 mai 2010 (arest preventiv) şi de la 26 mai 2010 la 5 noiembrie 2010 (arest la domiciliu) precum şi durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză, de la 15 iunie 2011, la zi.
Î baza art. 14, art. 15 raportat la art. 346 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., au fost respinse pretenţiile civile reprezentând daune materiale, formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă T.Gh.M.
S-a luat act că părţile vătămate M.G. , D.J.E. şi B.L.E. au declarat expres că nu se constituie părţi civile în cadrul procesului penal.
În baza dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. a fost luată faţă de inculpatul P.D. măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. şi, în consecinţă, s-a dispus confiscarea sumelor de: 10.000 euro, dobândită în urma exploatării victimei T.Gh.M. şi 13.500 euro, dobândită în urma exploatării victimei B.L.E.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D. a următoarelor bunuri ridicate de organele de poliţie judiciară din cadrul BCCO Iaşi cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 15 iunie 2011, bunuri folosite, în orice mod, la săvârşirea infracţiunilor: telefon N. X cod IMEI ........, telefon A.OT X cod IMEI ......., telefon N. Y cod IMEI ......, telefon S. cod IMEI ......., cartela SIM W. nr. ......, cartela SIM O. seria ......, cartela SIM O. seria .... .
În temeiul dispoziţiilor art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul P.D. a hard disk-ului marca W.D. seria WCAM......., bun ridicat de la acesta cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 15 iunie 2011, bun care nu are legătură cu cauza şi care nu a fost confiscat, potrivit dispoziţiilor prezentei sentinţe."
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la sfârşitul lunii februarie 2007, victima T.Gh.M. , provenind dintr-o familie cu o situaţie materială precară, a plecat în Italia, în zona Calabria, împreună cu numitul C.I. Întrucât nu a găsit un loc de muncă în localitatea Trebisace, victima, care o cunoscuse între timp pe numita P.M. , care practica prostituţia pe strada SS ..... alături de numitele D.I. şi D.A. , fiind supravegheate de un cetăţean italian, pe nume C., a fost convinsă de către aceasta să practice prostituţia, în acest context, cunoscându-l pe inculpatul P.D.
În vara anului 2007, după ce numitul C. a fost arestat i-a preluat locul, şi, odată cu acest rol, a preluat atât fetele, cât şi locurile pe SS ..... , unde acestea practicau prostituţia, în aceste împrejurări inculpatul P.D. transportând-o zilnic pe victima T.Gh.M. pe strada SS ..... , unde o supraveghea, iar seara îi lua sumele de bani obţinute în timpul zilei din practicarea prostituţiei, sume cuprinse între 400 şi 800 de euro pe zi, bani pe care timp de doi ani i-a predat inculpatului P.D. , care de multe ori i-a aplicat corecţii acesteia, iar în momentul în care a vrut să fugă de la el a împuşcat-o în piciorul drept, astfel cum rezultă din declaraţia victimei, cicatricea fiind vizibilă şi în prezent.
În concret, inculpatul P.D. îi cumpăra victimei prezervative, iar în jurul orei 08:00, o transporta de la hotelul în care-i asigura cazarea, în locul de pe SS ..... , unde aceasta practica prostituţia până în jurul orei 21 iar la întoarcere, inculpatul număra prezervativele rămase şi îi lua victimei sumele de bani corespunzătoare celor utilizate.
Exploatarea victimei în această manieră s-a realizat timp de doi ani de către inculpat, fiind eliberată în momentul în care l-a ameninţat pe acesta că-l denunţă autorităţilor italiene.
Victima T.Gh.M. a arătat iniţial că doreşte să participe în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată, însă ulterior a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 de euro, reprezentând despăgubiri materiale.
În cursul lunii mai 2009, partea vătămată B.L.E. , în vârstă de 16 ani, a acceptat propunerea numitului M.D. de a fi prieteni, toate acestea pe fondul relaţiilor tensionate cu părinţii, respectiv mama şi tatăl vitreg, acesta încurajând-o pe minoră să părăsească domiciliul şi să se mute, împreună cu acesta, la vila sa din Hârlău.
În continuare, victima i-a povestit numitului M.D. că doreşte să plece în Italia pentru a uita de problemele pe care le avea şi pentru a-şi căuta tatăl biologic, stabilit de mai mult timp în această ţară, acesta promiţându-i minorei că o va ajuta să ajungă în Italia, unde locuia şi mama lui şi obligându-se să obţină acte de identitate false pentru minoră, să-i asigure transportul victimei, însă în schimbul acestor servicii tânăra urma să se prostitueze şi să împartă banii astfel obţinuţi.
Tentată de oferta acestuia, minora a fost de acord cu propunerea, astfel că numitul M.D. a apelat la o persoană care a contrafăcut cartea de identitate a victimei, în sensul că a modificat CNP-ul şi data naşterii (în 1991), pentru a rezulta că tânăra este majoră iar în cursul lunii mai 2009, numitul M.D. a dus-o pe minoră în Iaşi, unde i-a făcut un tatuaj.
Acesta a cazat-o pe victimă circa două săptămâni la el acasă, iar la sfârşitul lunii mai 2009 au plecat împreună, din oraşul Târgu Frumos, cu un microbuz, condus de un cunoscut al inculpatului, persoană rămasă neidentificată, după circa două zile, ajungând în provincia Galabria, unde au fost aşteptaţi de numitele M.T. (mama acestuia), concubinul acesteia - C.F. , zis „H." şi F.S.
Aici, partea vătămată B.L.E. a aflat că, de fapt, F.S. este concubina numitului M.D. , care ştia că acesta trebuia să aducă o fată, ce urma să practice prostituţia. De asemenea, în aceste împrejurări, minora B.L.E. a constatat că urma să locuiască într-un garaj împreună cu persoanele sus-menţionate şi nu doar împreună cu numitul M.D. într-un apartament decent.
Numita F.S. a fost cea care a condus-o pe minoră în locul unde erau acostaţi clienţii, şi anume pe SS ... din Corigliano Calabro, o şosea pe care se adunau prostituatele din întreaga regiune Calabria şi i-a spus minorei şi ce tarife urma să perceapă de la clienţi.
După o săptămână de la momentul în care partea vătămată a început să practice prostituţia, numitul M.D. , zis „C.", a plecat în România, iar banii obţinuţi de minoră erau strânşi de către numita F.S. , care-i trimitea în ţară acestuia, prin transfer bancar.
Timp de trei luni, victima B.L.E. a rămas în Schiavonea, perioadă în care a practicat prostituţia, obţinând în medie 300 de euro pe zi, bani pe care-i împărţea în mod egal cu numita F.S.
După ce în luna august 2009, victima B.L.E. s-a întors în ţară, însoţită de numita F.S. , după o săptămână, a revenit în Schiavonea iar în toamna anului 2009, partea vătămată a fost abordată de inculpatul P.D. , fără ca victima să ştie că acesta se cunoştea cu numitul M.D.
Cu această ocazie, inculpatul P.D. i-a propus victimei să se mute la el şi să împartă câştigul provenit din practicarea prostituţiei, fapt acceptat de către victimă care a locuit la inculpat circa patru luni, timp în care a practicat prostituţia, iar câştigurile le-a împărţit cu acesta.
În concret, inculpatul P.D. era cel care o ducea pe minoră zilnic în locul de la stradă, pe SS ..... , cu autoturismul său marca M. de culoare gri şi o supraveghea de la distanţă.
De precizat că în perioada în care minora a locuit împreună cu inculpatul P.D. , a fost surprinsă de carabinieri în timp ce practica prostituţia, s-a legitimat cu actul de identitate pe care-l avea la ea, iar poliţiştii au constatat că era fals, astfel că a fost reţinută o zi.
În luna decembrie 2009, victima B.L.E. a fugit de la inculpatul P.D. , la propunerea numitului I.M. , cu suma de 5.000 de euro, ulterior, inculpatul P.D. căutat-o pe aceasta căreia i-a propus să se întoarcă în Italia, pentru a practica prostituţia, cu intenţia de a-şi recupera şi banii cu care aceasta plecase, însă victima a refuzat.
În fine, în cursul lunii iulie 2009, minora M.G. , în vârstă de 16 ani, l-a cunoscut pe numitul M.D. , zis „C.", cu care s-a împrietenit.
Cunoscând condiţiile de subzistenţă reduse şi că relaţiile cu părinţii erau tensionate, context în care i-a propus acesteia că o va ajuta să meargă în Italia, dacă accepta să lucreze ca dansatoare, într-un club de noapte.
Pentru a fi şi mai convingător, numitul M.D. i-a promis victimei că îi va asigura transportul până în Italia, unde urma să fie cazată la numita M.T. , mama acestuia, care era stabilită acolo de mai mulţi ani.
Tentată de „oferta" acestuia, minora a fost de acord, iar numitul M.D. i-a făcut act de identitate fals, folosind datele numitei V.A.V.
În iarna anului 2009, numitul M.D. a locuit câteva zile împreună cu minora la domiciliul numitului D.N. , din satul Zagavia, după care acesta i-a aranjat transportul până în Italia, numitul M.D. spunând minorei că nu o poate însoţi, deoarece are un copil în întreţinere.
După câteva zile de la plecarea victimei, numitul M.D. s-a deplasat la domiciliul numitului D.N. , împreună cu inculpatul P.D. , unde a atenţionat-o pe minora V.A.V. să nu mai povestească despre condiţiile în care a plecat victima M.G. în Italia.
În timp ce victima minoră călătorea într-un autoturism marca O. împreună cu doi amici ai numitului M.D. , acesta din urmă a sunat-o şi i-a spus că în situaţia în care nu-i va găsi loc de muncă în clubul promis, va trebui să se prostitueze „la stradă", urmând a fi ajutată de numita F.S. , însă minora a refuzat propunerea, iar în localitatea Schiavoneia din regiunea Calabria, a fost aşteptată de numita M.T. , mama numitului M.D. , care a cazat-o într-un garaj, în care mai locuiau concubinul acesteia şi numita F.S. G.
Ajunsă în Italia, minora M.G. a văzut că numita F.S.G. se prostitua iar după ce a fost cazată în garajul compus dintr-o toaletă şi o cameră cu două paturi, numita M.T. i-a spus minorei că nu i-a găsit de lucru ca dansatoare aşa cum stabilise în ţară cu numitul M.D. şi că va trebui să meargă să practice prostituţia.
Întâmpinând opoziţia părţii vătămate, numita M.T. l-a sunat pe loc pe numitul M.D. , zis „C." pentru a se plânge de nesupunerea fetei, iar acesta din urmă i-a spus să încerce să o trimită totuşi pe minoră cu numita F.S.G. „la stradă", iar dacă tot nu doreşte să rămână, să-i găsească de muncă în agricultură, după care s-o trimită în ţară.
Perioada în care minora a stat în Italia este cuprinsă de la sfârşitul lunii noiembrie, până pe data de 29 sau 30 decembrie 2009, timp în care numitele F.S.G. şi M.T. au încercat s-o determine să practice prostituţia, cu aceeaşi ocazie, partea vătămată cunoscându-l şi pe inculpatul P.D. , care le vizita mereu pe numitele F.S.G. şi M.T.
La sfârşitul lunii decembrie 2009, numitul M.D. a luat legătura telefonic cu numita F.S.G. şi i-a transmis că minora urma să plece în aceiaşi zi în România, însoţită de inculpatul P.D. , biletele de autocar fiind achitate de acesta, ceea ce s-a şi întâmplat, minora ajungând în România pe data de 1 ianuarie 2011, fiind aşteptată în localitatea Târgu Frumos de către numitul M.D. şi, împreună şi cu inculpatul P.D. , a locuit la vila din Hârlău.
De precizat că în cele două zile cât a locuit cu cei doi, numitul M.D. şi inculpatul P.D. au căutat-o pe minora B.L.E. , pentru a recupera suma de bani pe care cei doi spuneau că le-ar fi furat-o.
În acelaşi timp, după cele două zile petrecute în casa numitului M.D. , minora M.G. s-a întors la familia sa.
În fine, la începutul anului 2010, partea vătămată D.J.E. locuia la o prietenă în zona Nicolina, timp în care a fost contactată telefonic de un amic, pe nume G. şi invitată în clubul S., în aceeaşi seară, în jurul orei 23:00, mergând în club şi cunoscându-i pe numitul M.D. şi pe inculpatul P.D.
Primul a contactat-o telefonic a doua zi şi s-a întâlnit cu aceasta în jurul orei 16, apoi amândoi au mers la un bar din zona magazinului B., unde s-a prezentat şi inculpatul P.D. , care a ademenit-o pe minoră cu situaţia sa financiară. La propunerea acestora, victima D.J.E. le-a spus că nu poate pleca din România decât cu acordul părinţilor, deoarece era minoră (16 ani) şi nici nu avea bani de transport, ocazie cu care, numitul M.D. s-a oferit să îi facă rost părţii vătămate de o carte de identitate falsă cu care să treacă frontiera şi să îi plătească biletul de autocar, iar inculpatul P.D. i-a spus că îi va putea asigura cazarea. În apartamentul pe care-l deţine în Calabria, propunere acceptată de victimă, deşi nu s-a discutat despre ce va face aceasta în Italia. Pentru a impulsiona hotărârea minorei, numitul M.D. i-a dat acesteia suma de 100 de RON.
În aceeaşi seară, la propunerea inculpatului P.D. , minora D.J.E. a rămas cu acesta în apartamentul unui prieten al numitului M.D. , situat la bariera CFR, în apropierea fostei fabrici de ţigări din Iaşi iar după două zile, minora i-a însoţit pe inculpatul P.D. şi pe numitul M.D. în oraşul Hârlău şi a locuit în vila acestuia din urmă, circa o săptămână.
În această perioadă, numitul M.D. a dus-o pe minoră la un centru foto, iar pozele realizate aici au fost aplicate pe cartea de identitate pe care minora a prezentat-o la ieşire din ţară, acesta spunându-i minorei să înveţe datele de identitate de pe actul contrafăcut, înmânându-i acesteia încă o carte de identitate italiană, pe numele F.P., care avea aplicată poza părţii vătămate D.J.E. De asemenea cu aceeaşi ocazie inculpatul P.D. a învăţat-o pe minoră să declare poliţiştilor, dacă era cazul, că este soţia lui.
În perioada în care minora a locuit în Hârlău, inculpatul P.D. i-a cumpărat haine şi produse cosmetice.
La data de 14 ianuarie 2010, partea vătămată D.J.E. , însoţită de inculpatul P.D. , a plecat din oraşul Târgu Frumos spre Italia cu un autocar, cei doi fiind conduşi de numitul M.D. , care i-a spus minorei că nu-i poate însoţi, însă, în dimineaţa zilei de 15 ianuarie 2010, ajungând în vama Borş, la frontieră, poliţiştii au întrerupt călătoria celor doi şi le-au întocmit dosare de trecere ilegală a frontierei, fals şi uz de fals.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv declaraţiile victimelor, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de recunoaştere după planşe fotografice, actele depuse de către martori şi părţi vătămate, transferurile monetare efectuate de către inculpat şi ceilalţi făptuitori, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale întocmite cu ocazia realizării percheziţiilor sistemelor informatice, copiile dosarelor înaintate de Parchetele de pe lângă Judecătoriile Hârlău, Arad şi Oradea, procesele-verbale întocmite ca urmare a informaţiilor transmise de către autorităţile italiene, procesele-verbale privind comunicările efectuate de către inculpat pe site-uri de socializare (facebook), procesul-verbal întocmit de poliţişti cu privire la amenda aplicată inculpatului P.D. şi C.D.-ul cu imaginile aferente, declaraţiile inculpatului P.D.
Instanţa de fond a reţinut că probaţiunea în astfel de cauze (infracţiunile desfăşurându-se, de regulă, în intimitate, la adăpostul clandestinităţii), cunoaşte anumite particularităţi date de limitarea în mod obiectiv a capacităţii organelor judiciare de a strânge dovezi cu sursă directă, sarcina aflării adevărului şi lămuririi tuturor aspectelor cauzei fiind şi mai dificilă în condiţiile în care victimele sunt minore.
Cu toate aceste neajunsuri, prezente şi în cauza de faţă, există totuşi probe certe: în susţinerea existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor; mai mult, coroborarea unor indicii suficient de grave, precise şi concordante, asimilată probelor certe, situează probaţiunea dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Părţile vătămate au descris detalii esenţiale şi credibile iar martorii ascultaţi în cauză au confirmat aspectele pe care se fundamentează baza factuală reţinută de instanţă în continuare.
Din analiza declaraţiilor victimei T.Gh.M. , coroborate cu conţinutul tranzacţiilor regăsite pe formularele WU, instanţa a reţinut că aceasta a fost cercetată şi condamnată, în luna iunie 2010, printr-o sentinţă a Tribunalului din Castrovillari, pentru că a participat la practicarea şi înlesnirea prostituţiei, însoţirea şi luarea prostituatelor, precum şi controlarea teritoriului, victima fiind condamnată în acelaşi dosar, alături de inculpatul P.D. , care, potrivit sentinţei de condamnare, a condus şi organizat activitatea de practicare a prostituţiei şi de numitul M.D. , care a participat la organizarea activităţii, în sensul că s-a îngrijit de exercitarea prostituţiei de către fete, însoţindu-le şi luându-le încasările.
În cursul urmăririi penale, victima T.Gh.M. a fost audiată prima dată pe data de 15 iulie 2011 la Bacău, iar a doua oară la data de 20 iulie 2011, în Iaşi, această declaraţie fiind înregistrată audio-video.
În faţa instanţei, victima a fost audiată la data de 6 martie 2012, cu mijloace speciale, declaraţiile, consemnate şi ataşate la dosar, toate aceste declaraţii fiind apreciate drept credibile, având în vedere detaliile pe care le-a subliniat victima în descrierea faptelor, inclusiv, hotelurile la care victima a precizat că a fost cazată de către inculpat, împrejurări care sunt verificabile prin accesarea serviciului internet - San Francesco din localitatea Spesano Albanese, Parnaso din localitatea Trebisace şi La Primola din localitatea Corigliano.
Victima T.Gh.M. a descris detaliat condiţiile în care a ajuns să fie exploatată sexual de către inculpat, arătând că acesta „lucra pentru D.C." şi avea rolul de a o transporta, alături de celelalte victime, la locul unde se prostitua, serviciu pentru care primea bani de la acest D.C., din spusele victimei cam 50 de euro pe zi.
Potrivit declaraţiilor acestei victime, preluarea „afacerii" de către inculpatul P.D. s-a realizat în vara anului 2007 când numitul C. a fost arestat de carabinieri şi când inculpatul i-a spus victimei că până îi va găsi de lucru la un bar, urmează să practice prostituţia şi că el va avea grijă de ea, o va transporta la stradă şi îi va găsi un loc de cazare, propunere acceptată de către victimă care era transportată zilnic la strada SS ..... , unde era supravegheată de inculpat din maşina acestuia, banii obţinuţi din practicarea serviciilor sexuale fiind luaţi de către acesta.
Subordonarea victimei depăşea nivelul libertăţii de alegere a partenerilor sexuali, ajungând inclusiv la impunerea tarifelor pe care aceasta era obligată să le perceapă precum şi la verificarea sumelor încasate în funcţie de numărul prezervativelor rămase la sfârşitul unei zile.
Victima a menţionat în declaraţiile sale numele martorelor D.I. şi D.A. , persoane exploatate sexual în condiţii similare dar şi numele de „C.", porecla numitului M.D. care avea la stradă pe minora B.E.
Din declaraţiile victimei mai rezulta că inculpatul P.D. a uzat de violente, lovind-o şi împuşcând-o în piciorul drept, mai mult că a sechestrat-o şi ameninţat-o întrucât dorea să plece de la inculpat.
Susţinerile privitoare la numitele D.A. şi D.I. - a căror audiere nu s-a reuşit - se coroborează cu cele arătate de martora D.D. (mama numitei D.I. ) care a arătat că atunci când a ridicat banii de la BT, expediaţi prin sistemul WU, la rubrica expeditor era trecut numele „ P.D. ".
O dovadă în plus rezultă şi din cele două formulare WU puse la dispoziţie de către martora D.D., din care rezultă că în lunile noiembrie şi decembrie 2007, inculpatul P.D. i-a trimis acesteia suma totală de 200 de euro, ca şi în cazul părţii civile T.Gh.M.
Martora B.M. a confirmat că în cursul anului 2008 a ridicat de la un oficiu WU din Oneşti, judeţul Bacău suma de 50 de euro, în contul unei datorii pe care victima T.Gh.M. o avea faţă de ea, expeditor fiind acelaşi inculpat P.D. iar în cursul anului 2010 când martora s-a întâlnit cu victima în satul natal, aceasta i-a povestit că în Italia a fost bătută, tăiată, sechestrată într-un apartament de unde a fost nevoită să sară pentru a scăpa.
Prezenţa victimei în anturajul şi sfera de preocupări ale inculpatului rezultă şi din declaraţiile date de martorul G.L.C. care, în ciuda unor inadvertenţe care nu afectează fondul împrejurărilor relatate, a arătat că în perioada 2007 - 2008 a lucrat în construcţii în localitatea Schiavonea, provincia Cosenza, unde le-a cunoscut pe T.Gh.M. şi pe o altă româncă pe nume N. şi, pentru că a legat o relaţie de prietenie cu numita N., martorul a fost vizitat de către inculpatul P.D. , care l-a somat să lase fata în pace şi să plece.
Acelaşi martor a precizat că la începutul anului 2008, după ce a revenit în ţară, a fost contactat de inculpatul P.D. , care l-a rugat să-i caute fete în România, sens în care i-a trimis suma de 300 de euro.
Instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, din tranzacţiile WU ale inculpatului P.D. rezultă că, la începutul lunii februarie 2008, acesta i-a trimis suma de 300 de euro numitului C.P.B.
Martorul C.P.B. , audiat fiind cu privire la transferul de bani din Italia, a precizat că îşi aminteşte că a ridicat suma de 300 de euro pentru amicul său G.L.C. , care i-a povestit că reprezentau comisionul plătit acestuia de inculpatul P.D. pentru a racola fete, care să practice prostituţia în Italia.
Acelaşi martor G.L.C. a. arătat că de la colegii italieni care veneau la acelaşi bar a auzit că cele două fete („ T.Gh.M. şi o altă româncă pe nume N.") ar practica prostituţia şi că inculpatul P.D. ar fi fost „peştele" celor două.
În ceea ce priveşte racolarea celor trei minore, prima instanţă a considerat relevant că numitul M.D. , singur sau împreună cu inculpatul P.D. , le alegea pe acestea de la Liceul „ X " din Hârlău sau pe cele care aveau probleme în familie şi le crea iluzia că este îndrăgostit de ele.
Ca mod de acţiune, numitul M.D. , zis „C." , le caza pe minore iniţial la domiciliul său din Hârlău, apoi împreună cu inculpatul P.D. le cumpăra haine, cosmetice şi le oferea sume de bani iar după ce le câştigau încrederea, promiţându-le că în Italia vor avea un loc de cazare decent la mama numitului M.D. sau la inculpatul P.D. , cel dintâi le făcea acte false de identitate, din care rezulta că fetele sunt majore, iar apoi le achitau transportul până în Italia.
Astfel, modul de racolare descris anterior a fost aplicat de către numitul M.D. părţii vătămate B.L.E. , minoră în vârstă de 16 ani la acea dată.
Din declaraţiile victimei, date în cursul urmăririi penale, a rezultat că în luna mai 2009, aceasta a locuit împreună cu numitul M.D. , pentru două săptămâni, timp în care acesta a contrafăcut o carte de identitate, care rezulta că este pe numele D.E., avea pozele minorei şi data naşterii din cuprinsul codului numeric personal modificată, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1309432 din 12 februarie 2010, întocmit de specialiştii din cadrul I.J.P.F. Arad.
Urmare a declaraţiei victimei B.L.E. , a fost solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad Dosarul nr. 507/P/2010 şi s-a constatat că sus-numita a fost cercetată pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea şi tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen., stabilindu-se că victima într-adevăr a beneficiat de sprijinul numitului M.D. în obţinerea unui act de identitate fals, pentru a putea ieşi din ţară, fără act notarial.
Odată racolată şi supusă iniţial activităţilor de exploatare sexuală în localitatea Schiavonea, în perioada mai - septembrie 2009, sub coordonarea numitei F.S. , care, după plecarea numitului M.D. , strângea banii obţinuţi de victimă şi-i trimitea acestuia din urmă, în ţară, a urmat o a doua perioadă de exploatare sexuală a victimei sub coordonarea inculpatului P.D. care, potrivit victimei, a păcălit-o că se va căsători cu ea, fără a-i spune că de fapt lucra împreună cu numitul M.D. , astfel că a fost cazată de acesta şi apoi exploatată prin violenţă, după cum rezultă şi din declaraţia părţii vătămate T.Gh.M.
Din declaraţiile victimei date în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul P.D. o ducea cu maşina sa marca M., de culoare gri, pe strada şi o supraveghea de câte ori ieşea, locuind cu inculpatul cea 4 luni până când a cunoscut un băiat din Bucureşti pe nume I.M. care i-a sugerat să fugă împreună, ceea ce au şi făcut în decembrie 2009, cu aceeaşi ocazie luând cca 5.000 de euro, bani câştigaţi de victimă, potrivit propriilor susţineri.
În faţa instanţei, victima a avut o atitudine nesinceră, revenind asupra declaraţiilor sale iniţiale, încercând, în mod fals, să acrediteze teza unei relaţii de dragoste cu inculpatul, exterioară vreunei preocupări privind activitatea de prostituţie, în ceea ce o priveşte pe victimă şi de exploatare sexuală, în ceea ce îl priveşte pe inculpat şi că tot ceea ce a declarat a fost făcut din răzbunare întrucât inculpatul era dominat de gelozie.
Aceste susţineri nu au fost apreciate ca plauzibile, fiind împrejurări ticluite în scopul de a asigura inculpatului o situaţie favorabilă, victima arătând chiar în mod expres că „inculpatului trebuie să i se dea o şansă pentru că nu a făcut aşa rău".
Eliberarea minorei B.L.E. de la inculpat şi sustragerea sumei de 5.000 de euro sunt împrejurări care au fost confirmate de victima T.Gh.M. care a arătat că minora B.L.E. a fost căutată de către inculpatul P.D. , după acest episod.
Preocupările din sfera prostituţiei ale victimei B.L.E. şi din sfera exploatării sexuale ale inculpatului P.D. au fost confirmate de către o serie de martori audiaţi în cauză dar şi de victima M.G.
Astfel, din declaraţia părţii vătămate N.A.G., deşi cu o eroare de câteva luni, rezultă faptul că victima B.L.E. a locuit în casa din Hârlău a inculpatului M.D. şi că acesta i-a adus fetei nişte acte într-o mapă, la care minora N.A.G. nu a avut acces.
Prezenţa inculpatului P.D. alături de victimă a fost confirmată de aceeaşi martoră şi în declaraţia sa din faţa instanţei, ocazie.cu care a declarat că inculpatul a venit într-una din zile la numitul M.D. unde a stat câteva zile însoţit de victima cu care a plecat apoi, luând cu ei nişte acte de identitate pe care martora le văzuse anterior şi care i s-au părut false.
Din declaraţiile martorului G.D.R., care l-a cunoscut pe inculpatul P.D. a rezultat că acesta i-a relatat că numita E. se prostitua, dar că nu i-a spus dacă o făcea pentru inculpat sau pentru altcineva şi că aceeaşi persoană urma să plece cu inculpatul peste hotare dar ca nu putea întrucât nu avea 18 ani.
De asemenea, minoră M.G. a arătat că, pentru a o convinge să practice prostituţia, numita F.S. i-a spus că în primăvara anului 2009, minora B.L.E. a practicat prostituţia în acelaşi loc şi a câştigat sume importante de bani. Tot victimei M.G. i-a povestit numita F.S. că minora B.L.E. i-a furat o sumă de bani inculpatului P.D. , care o căuta pentru a-i aplica o corecţie. Mai mult, martora C.I.D. a confirmat că în cursul lunii mai 2010 a întâlnit-o pe victima B.L.E. , aceasta relatându-i că a fost plecată în Italia unde s-a prostituat în beneficiul lui „C." .
În cazul părţii vătămate D.J.E., în vârstă de 16 ani,instanţa a reţinut că racolarea a fost făcută de numitul M.D. , zis „C." şi inculpatul P.D. , acesta din urmă fiind cel care i-a cumpărat haine, a ademenit-o cu situaţia materială deosebită pe care o avea în Italia şi plecat cu minora spre Italia. Din declaraţia victimei D.J.E. a rezultat că numitul M.D. i-a obţinut o carte de identitate contrafăcută pe numele V.A.V. şi o carte de identitate italiană, pe numele P.F., iar la graniţă a fost oprită împreună cu inculpatul P.D. cu care călătorea.
De precizat că faţă de toate acestea, s-a solicitat şi dispus conexarea Dosarului nr. 891/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, în care se făceau cercetări faţă de numitul M.D. pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen.
Dosarul ajunsese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău ca urmare a soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, pronunţată în Dosarul nr. 597/P/2010, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, faţă de inculpatul P.D. pentru infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută şi pedepsită de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi faţă de victima D.J.E. pentru infracţiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea şi tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. , art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. NR. 105/ 2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Deosebit de relevante au fost apreciate şi declaraţiile victimei D.J.E. , minoră la acea dată, care a fost audiată şi a relatat împrejurările în care a ajuns să plece astfel cum s-au petrecut, recunoscând faptele comise.
Potrivit Rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2 şi 3 din 22 ianuarie 2010, întocmite de specialiştii din cadrul I.J.P.F. Bihor rezultă că cele două acte de identitate sunt contrafăcute în totalitate.
În acest sens, a fost audiat şi martorul C.R.C. , şoferul autocarului care, la data de 14 ianuarie 2010, a efectuat transportul persoanelor pe relaţia Iaşi - Salerno şi l-a recunoscut pe numitul M.D. , care i-a condus la autocar pe minora D.J.E. şi pe inculpatul P.D.
Din declaraţiile aceluiaşi martor a mai rezultat că numitul M.D. l-a rugat pe şofer să aibă grijă de cetăţeanul italian (inculpatul P.D. ), însă în vama Borş călătoria celor doi a fost întreruptă datorită faptului că aveau acte de identitate false.
Din probele administrate a rezultat că numele pe cere a fost întocmită cartea de identitate falsă - V.A.V. - aparţinea concubinei numitului D.N.
Fiind audiaţi ca martori în cursul urmăririi penale, martorii D.N. şi V.A.V. au arătat că în iarna anului 2009, numitul M.D. a locuit pentru câteva zile la domiciliul lor din localitatea Zagavia, împreună cu minora M.G. , care fugise de la domiciliul său şi fusese colegă cu martora şi cea mai bună elevă din clasă. Martora V.A.V. a declarat că numitul M.D. s-a deplasat în municipiul Iaşi, de unde a adus trei cărţi de identitate, din care două i le-a predat victimei M.G. , după ce în prealabil i-a făcut acesteia fotografii la un centru din Hârlău.
Deosebit de relevant a fost apreciat şi faptul că după plecarea minorei M.G. în Italia, martora V.A.V. i-a povestit unei foste colege comune întâmplarea, astfel că, la scurt timp, numitul M.D. zis „C." şi inculpatul P.D. s-au prezentat la domiciliul martorilor D.N. şi V.A.V. şi au făcut presiuni asupra lor să nu mai relateze nimănui cele petrecute cu victima M.G.
Din probele administrate a rezultat că la data de 22 decembrie 2009, mama minorei M.G. a reclamat dispariţia acesteia din data de 11 decembrie 2009, când a plecat către şcoală şi nu s-a mai întors.
Numitul M.D. , în legătură fiind cu inculpatul P.D., au aflat că victima M.G. a fost dată în urmărire şi, pentru că în Italia s-au lovit de refuzul acesteia în mod repetat, în jurul datei de 30 decembrie 2009 inculpatul P.D. a însoţit-o pe aceasta înapoi în ţară.
Victima M.G. , în declaraţiile sale, a arătat că în Italia, l-a cunoscut personal pe inculpatul P.D. la locuinţa căruia a fost împreună cu numita F.S. şi cu o anume A., locuinţa inculpatului fiind situată în afara localităţii Schiavoneea, unde victima a stat cea 2 ore timp în care nu a înţeles discuţiile care se purtau în limba italiană între ceilalţi, după care a plecat în România, cu autocarul, însoţită fiind de inculpatul P.D.
Din declaraţiile aceleiaşi victime a rezultat că în România, a fost preluată, împreună cu inculpatul P.D. , de la Timişoara, unde îi lăsase autocarul, de către numitul M.D. , la locuinţa căruia a fost cazată în perioada următoare, evident împreună şi cu inculpatul P.D.
Din întreaga desfăşurare a evenimentelor, rezultă fără îndoială legătura infracţională între cei doi, rolul inculpatului P.D. fiind acela de a prelua, transporta şi preda victima numitului M.D. , ambii dominaţi de rezoluţia infracţională în sensul exploatării sale, victima însă rezistând propunerilor, sugestiilor sau presiunilor voalate ale celor în anturajul cărora a ajuns şi numai faptul că minora fusese dată în urmărire generală urmare a sesizării de dispariţie făcute de părinţii săi au determinat stoparea activităţilor de trafic de persoane.
D.G., în declaraţia sa din cursul urmăririi penale o plasează pe minora D.J.E. , la sfârşitul anului 2009, în localitatea Schiavonea, unde ar fi practicat prostituţia împreună cu numita F.S. , aceste susţineri nu au fost confirmate de niciuna din celelalte declaraţii, astfel că nu au fost avute în vedere la stabilirea stării de fapt, nefiind confirmate de aceeaşi victimă în cadrul declaraţiei din faţa instanţei în care a arătat că nu o cunoaşte pe numita D.J.E.
În cauză, instanţa a dispus audierea numitului M.D. care a făcut ample declaraţii, împrejurările relevate, dată fiind propria situaţie judiciară (inculpat în alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, sub aspectul aceloraşi fapte ce fac obiectul prezentei) dar şi contribuţiile sale esenţiale în privinţa faptelor imputate inculpatului P.D. , fiind pro causa şi interesate, nefiind susţinute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Concluzionând, instanţa a apreciat că vastul probatoriu administrat în cauză, a oferit elemente de detaliu credibile şi coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedeşte pe deplin vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, în încadrarea juridică reţinută în actul de sesizare a instanţei.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului, care, în perioada 2007 - 2009, a cazat-o pe partea vătămată T.Gh.M. în localităţile Spesano Albanese, Trebisace şi Corigliano Calabro şi prin violenţe, ameninţări şi constrângere psihică, a exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. , având în vedere că de la comiterea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări ale legii, urmând a se avea în vedere aplicarea legii mai favorabile, şi anume modificarea Legii nr. 678/2001, intervenită ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 230 din data de 9 decembrie 2010.
Fapta inculpatului P.D. care, împreună cu numiţii M.D. , M.Ţ. şi F.S. , în perioada 2009 - 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-au recrutat, transportat, transferat şi găzduit, prin înşelăciune, violenţă şi constrângere psihică, profitând, de starea acestora, pe victimele B.L.E. , D.J.E. şi M.G. , toate în vârstă de 16 ani la data racolării, în scopul exploatării (cu referire la M.G. şi D.J.E. ) sau pe care chiar au exploatat-o în Italia, în regiunea Calabria, prin obligarea la practicarea prostituţiei (în cazul minorei B.L.E. ) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea instanţa de fond a reţinut că infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori au fost comise de către inculpatul P.D. înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele, astfel că se vor aplica regulile de la concurs.
Deşi faţă de unele dintre victime s-ar putea susţine că a existat consimţământul la practicarea prostituţiei, totuşi, din probele cauzei rezultă neîndoielnic faptul că intenţia inculpatului, faţă de victime, a fost ca, prin mijloacele care au presupus înfrângerea libertăţii de voinţă, mişcare şi conştiinţă a acestora, să vicieze poziţia subiectului pasiv.
Inculpatul a recrutat victimele, profitând de situaţiile financiare precare, de faptul că provin din familii dezorganizate, inapte să le ofere afecţiunea şi educaţia necesară vârstei, unele dintre victime au văzut în „şansa" acordată de inculpat un mijloc sigur de eliberare din situaţii pentru depăşirea cărora nu dispuneau de posibilităţi adecvate. Unele au fost seduse de promisiunile false ale inculpatului sau alte numitului M.D. iar apoi, cu ajutorul celui din urmă, au fost obligate să practice prostituţia, la un moment dat unora dintre victime aplicându-li-se chiar corecţii corporale.
Victimele au fost total încrezătoare în varianta oferită de inculpat, iar, odată ajunse în situaţia de exploatare, au fost obligate să depăşească şocul psihologic creat, prin respectarea ordinelor acestuia, fiind puse în faţa faptului împlinit.
Aşadar, elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori a fost realizat odată cu înfrângerea libertăţii victimelor de alegere a elementelor esenţiale, strict legate de dezvoltarea şi manifestarea personalităţii umane, la care au fost supuse victimele. Valorile sociale încălcate prin activităţile desfăşurate de inculpaţi au fost cele referitoare la libertatea de voinţă şi acţiune, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001.
Circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor de către inculpat, gradul de participaţie al acestuia conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate.
Fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului, instanţa a antrenat răspunderea penală a acestuia, dispunând condamnarea sa.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost stabilite şi aplicate, şi a moftului lor de executare, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. , respectiv, dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana acestuia, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanţă a apreciat că gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea esenţei drepturilor fundamentale ale victimelor, a libertăţii sexuale, a integrităţii corporale şi a libertăţii de mişcare a unor victime, a bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unor persoane, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimelor minore sau majore.
Prin raportare mai ales la vârsta părţilor vătămate, s-a subliniat faptul că experienţa trăită de ele şi-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acestora, asupra echilibrului socio - afectiv al acestora.
Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori ale victimelor, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoţească orice persoană la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, victimele au aflat rezonanta unor acte cu conotaţie sexuală, trăind semnificaţia reală a raporturilor sexuale săvârşite de clienţi, suferinţele fizice şi psihice pricinuite victimelor, urmare a raporturilor sexuale la care au fost supuse şi exploatării sexuale căreia îi erau prizoniere.
Instanţa a apreciat că toate aceste împrejurări au determinat o scădere dramatică a stimei de sine, victimele încercând sentimentul ruşinii, chiar în ciuda promiscuităţii morale şi materiale care conturează contextul vieţii lor cotidiene.
În privinţa inculpatului, strict raportat la fapta de trafic de minori, instanţa a reţinut ca circumstanţă atenuantă, în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen. şi împrejurarea unei contribuţii sau participări infracţionale de mai mică amploare, a unui rol preponderent secundar în raport de poziţia numitului M.D. , de fapt „capul" activităţilor de trafic de persoane/minori.
Aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii, ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
Aceste condiţii au fost apreciate de instanţă ca fiind îndeplinite în cauză faţă de inculpat, în privinţa faptei menţionate.
Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispoziţiile părţii generale a Codului penal şi regimul de sancţionare a infracţiunilor săvârşite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracţiunile comise, vârsta părţilor vătămate la momentul activităţii infracţionale, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului acestora, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a stabilit acestuia câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să îndreptăţească aprecierea că aceasta este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.
În consecinţă, instanţa a dispus condamnarea inculpatului, la următoarele pedepse:
- 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.
- 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori" în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) tez a a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.
Totodată, instanţa a constatat că infracţiunile de „trafic de persoane" prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi „trafic de minor? în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru a căror săvârşire s-a dispus condamnarea inculpatului, prin prezenta hotărâre, au fost comise în concurs real cu infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010.
În acest sens, instanţa de fond a formulat cerere de asistentă judiciară internaţională în materie penală, iar autorităţile italiene au comunicat înscrisurile relevante în scopul recunoaşterii, pe cale incidentală a sentinţei penale de condamnare pentru faptele concurente, apreciind că aceasta este o măsură în favoarea inculpatului care are interesul lămuririi situaţiei judiciare.
Pe cale de consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile legale, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a Sentinţei penale nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 8.000 euro amendă penală, hotărâre a cărei autenticitate a fost certificată de autoritatea competentă străină.
În continuare, în baza art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa a dispus schimbarea în RON (moneda statului de executare), a pedepsei amenzii penale de 8.000 euro, pentru care s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală, potrivit paragrafului precedent, la cursul valutar de la data pronunţării pedepsei (23 mai 2012, 1 euro = 4.4587 RON), respectiv 35.669,6 RON.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d), art. 35 alin. (3) C. pen., art. 36 alin. (1) . C. pen. instanţa a contopit pedepsele stabilite anterior pentru faptele deduse judecăţii cu pedepsele de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 35.669,6 RON amenda penală (astfel cum a fost schimbată, potrivit art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în RON (moneda statului de executare), pedeapsa de 8.000 euro amendă penală, aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, pentru care s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare la care adaugă un spor de 6 (şase) luni închisoare şi amenda penală de 35.669,6 RON, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 35.669,6 RON amendă penală şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a , lit. b), e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen.
În temeiul art. 631 C. pen. instanţa a atras atenţia inculpatului asupra posibilităţii înlocuirii amenzii penale cu închisoarea, în cazul în care se va sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii.
În ceea ce priveşte individualizarea regimului de executare, instanţa reţine că faţă de ansamblul activităţilor infracţionale comise, gravitatea faptelor şi consecinţele sociale profund negative ale acestora, impactul asupra valorilor sociale lezate şi necesitatea constrângerii şi reeducării inculpaţilor, instanţa apreciază că în privinţa inculpatului, numai executarea pedepselor în regim de detenţie răspunde în mod adecvat funcţiilor şi scopului pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.D. , apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea ulterioară a stării de arest, fiind necesară menţinerea acestuia în stare de arest preventiv, în realizarea scopului restabilirii şi respectului ordinii de drept care prevalează în raport cu regula judecării persoanei în stare de libertate.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (3), art. 88, art. 89 C. pen., instanţa a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta, perioada executată ca arest preventiv şi arest la domiciliu, din pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, pentru care s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală, respectiv de la 9 februarie 2010 la 26 mai 2010 (arest preventiv) şi de la 26 mai 2010 la 5 noiembrie 2010 (arest la domiciliu) precum şi durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză, de la 15 iunie 2011, la zi.
Astfel cum s-a arătat şi anterior, în baza dispoziţiilor imperative ale art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 65 alin. (2) C. pen., alăturat de pedeapsa principala, instanţa a stabilit inculpatului şi o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanţa a avut în vedere comportamentul ilicit al inculpatului, atitudinea lui în relaţiile cu victimele, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu exercitarea drepturilor interzise.
În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, instanţa a reţinut că prin Decizia LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Deciziile date către instanţa supremă în soluţionarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti în temeiul art. 4142 alin. (3) C. proc. pen.
De asemenea, instanţa a ţinut seama şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza Sabou şi Pârcălab c. României, Cumpănă şi Mazăre c. României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, cu ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, instanţa a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor interzise.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, în privinţa victimei T.Gh.M. , instanţa a reţinut ca aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la daune materiale, reprezentând sumele de bani „câştigate" de ea din prostituţia forţată, însă nu a invocat şi nici nu a dovedit existenţa unui prejudiciu, ci doar faptul că este îndreptăţită la aceste sume de bani, care i s-ar cuveni, fiind ale sale.
Instanţa a apreciat că aceasta nu este îndreptăţită să obţină cu titlul de despăgubiri civile sume de bani pe care le-a obţinut ca urmare a încălcării normelor de convieţuire şi conduitei morale general acceptate, astfel că, în baza art. 14, art. 15 raportat la art. 346 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., a respins pretenţiile civile reprezentând daune materiale, formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă T.Gh.M.
Totodată, instanţa a luat act că părţile vătămate M.G. , D.J.E. şi B.L.E. au declarat expres că nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.
Veniturile băneşti obţinute din practicarea prostituţiei sunt determinabile, pornind de la declaraţiile părţilor vătămate.
Astfel, din declaraţiile acestora rezultă atât media clienţilor pe zi cât şi costul prestaţiei minime şi a câştigului mediu zilnic, multiplicat cu numărul de zile care rezulta din probatoriul administrat, determinându-se astfel valoarea câştigurilor ilicite, sume de bani obţinute în totalitate de inculpatul P.D. din traficul de persoane, sume supuse confiscării, măsura care va opera de la persoana care a beneficiat de pe urma exploatării sexuale a victimelor.
La confiscarea sumelor, instanţa a făcut aplicarea principiilor jurisprudenţiale statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (a se vedea Decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005 şi Decizia nr. 4457 din 21 iulie 2005), potrivit cărora banii dobândiţi de participanţi prin săvârşirea infracţiunii se confiscă, dispunându-se obligarea persoanei la plata sumei de care a beneficiat, măsurile de siguranţă constituind sancţiuni şi, ca atare, au caracter personal.
Făcând aplicarea normelor imperative ale art. 19 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol.
În baza disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. instanţa a luat faţă de inculpatul P.D. măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. şi, în consecinţă, dispunând confiscarea sumelor de: 10.000 euro, dobândită în urma exploatării victimei T.Gh.M. (s-a avut în vedere suma cea mai mică recunoscută de victimă şi pe care aceasta a solicitat-o pentru dezdăunare) şi 13.500 euro, dobândită în urma exploatării victimei B.L.E. (sfârşitul lunii septembrie 2009 - sfârşitul lunii decembrie 2009 = 3 luni x 30 zile = 90 zile x 300 euro/zi = 27.000 euro/2 (banii erau împărţiţi în mod egal, potrivit declaraţiilor victimei) = 13.500 euro.
În acest sens, instanţa a menţionat şi Decizia penală nr. 3045 din 12 mai 2006 a ICCJ, secţia penală, care a statuat că potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile, inclusiv sumele de bani, dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa a dispus confiscarea de la inculpatul P.D. a următoarelor bunuri ridicate de organele de poliţie judiciară din cadrul BCCO Iaşi cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 15 iunie 2011, bunuri folosite, în orice mod, la săvârşirea infracţiunilor: telefon N. X cod IMEI ....., telefon A.O. X cod IMEI ...., telefon N. Y cod IMEI ...., telefon S. cod IMEI ...../7, cartela S.W. nr. ....., cartela S.O. seria ...., cartela SIM O. seria .... .
În temeiul dispoziţiilor art. 109 alin. (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul P.D. a hard disk-ului marca WD seria WCAM....., bun ridicat de la acesta cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 15 iunie 2011, bun care nu are legătură cu cauza şi care nu a fost confiscat, potrivit dispoziţiilor prezentei sentinţe.
În termen legal, sentinţa penală a fost apelată de procuror care a criticat-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului P.D. , solicitând majorarea acestora, precum şi de inculpatul P.D. care a criticat-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, solicitând instanţei să constate că sentinţa de fond nu respectă rigorile impuse de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen. referitoare la conţinutul „expunerii" hotărârii judecătoreşti; că inculpatul P.D. a fost condamnat de autorităţile italiene pentru aceleaşi fapte în ceea ce o priveşte pe partea vătămată T.Gh.M. , existând autoritate de lucru judecat; precum şi faptul că pedeapsa aplicată este disproporţională raportat la modalitatea concretă în care se reţine săvârşirea faptelor şi la circumstanţele inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 140 din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins apelurile declarate de parchet şi inculpat, a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că inculpatul P.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (trei acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în actul de sesizare că în perioada 2007 - 2009, inculpatul P.D. a cazat-o pe partea vătămată T.Gh.M. în localităţile Spesano Albanese, Trebisace şi Corigliano Calabro şi prin violenţe, ameninţări şi constrângere psihică, a exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituţia iar împreună cu inculpaţii M.D. , M.T. şi F.S. , în perioada 2009 - 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acelaşi inculpa le-a recrutat, transportat, transferat şi găzduit, prin înşelăciune, violenţă şi constrângere psihică, profitând de starea acestora, pe victimele B.L.E. , D.J.E. şi M.G. , toate în vârstă de 16 ani la data racolării, în scopul exploatării (cu referire la M.G. şi D.J.E. ) sau pe care chiar a exploatat-o în Italia, în regiunea Calabria, prin obligarea la practicarea prostituţiei (în cazul minorei B.L.E. ), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond a coroborat temeinic probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate în faza cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile victimelor, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de recunoaştere după planşe fotografice, actele depuse de către martori şi părţi vătămate, transferurile monetare efectuate de către inculpat şi ceilalţi făptuitori, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale întocmite cu ocazia realizării percheziţiilor sistemelor informatice, copiile dosarelor înaintate de Parchetele de pe lângă Judecătoriile Hârlău, Arad şi Oradea, procesele-verbale întocmite ca urmare a informaţiilor transmise de către autorităţile italiene, procesele-verbale privind comunicările efectuate de către inculpat pe site-uri de socializare (facebook), procesul-verbal întocmit de poliţişti cu privire la amenda aplicată inculpatului P.D. şi C.D.-ul cu imaginile aferente, declaraţiile inculpatului P.D.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă constând în aceea că inculpatul P.D. în perioada 2007 - 2009, a cazat-o pe partea vătămată T.Gh.M. în localităţile Spesano Albanese, Trebisace şi Corigliano Calabro şi prin violenţe, ameninţări şi constrângere psihică, a exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul, împreună cu numiţii M.D. , M.T. şi F.S. , în perioada 2009 - 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-au recrutat, transportat, transferat şi găzduit, prin înşelăciune, violenţă şi constrângere psihică, profitând de starea acestora, pe victimele B.L.E. , D.J.E. şi M.G. , toate în vârstă de 16 ani la data racolării, în scopul exploatării (cu referire la M.G. şi D.J.E. ) sau pe care chiar au exploatat-o în Italia, în regiunea Calabria, prin obligarea la practicarea prostituţiei (în cazul minorei B.L.E. ) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de apel, analizând declaraţiile martorilor, declaraţiilor victimelor date în cursul urmăririi penale (unele şi în faţa instanţei), declaraţiile inculpatului, înscrisurile administrate în cauză, a reţinut că inculpatul a recrutat victimele, profitând de situaţiile financiare precare ale acestora, de faptul că provin din familii dezorganizate, inapte să le ofere afecţiunea şi educaţia necesară vârstei, de promisiunile false ale inculpatului sau alte numitului M.D. , apoi, cu ajutorul celui din urmă, au fost obligate să practice prostituţia, la un moment dat unora dintre victime aplicându-li-se chiar corecţii corporale. Ajunse în situaţia de exploatare, victimele au fost obligate să depăşească şocul psihologic creat, prin respectarea ordinelor inculpatului.
Raportat la încadrarea juridică reţinută de prima instanţă prin situaţia de fapt expusă, s-a constatat că elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori a fost realizat prin înfrângerea libertăţii victimelor de alegere a elementelor esenţiale ale personalităţii, la care au fost supuse victimele. Valorile sociale încălcate prin activităţile desfăşurate de inculpaţi au fost cele referitoare la libertatea de voinţă şi acţiune, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001.
Chiar dacă s-a invocat că unele victime şi-ar fi exprimat consimţământul în practicarea prostituţiei - probele administrate şi care nu pot fi nici înlăturate, nici supuse dubiului prin simple afirmaţii ale inculpatului - au conturat intenţia inculpatului de a le îngrădi libertatea de voinţă, conştiinţă şi mişcare (de viciere a poziţiei subiectului pasiv - victimele).
Critica vizând schimbarea încadrării juridice a faptei privind victima B.L.E. , întrucât inculpatul P.D. nu ştia că aceasta este minoră nu a fost probator confirmată.
Astfel: în anul 2007 victima T.Gh.M. , împreună cu alte persoane ( P.M. , D.A. şi D.I. ), l-au cunoscut pe inculpatul P.D. în Italia, când acesta le-a preluat de la numitul „C." (arestat) - persoană ce supraveghea victimele în practicarea prostituţiei.
Inculpatul P.D. a transportat-o zilnic pe victima T.Gh.M. pe strada SS ..... , unde o supraveghea, seara îi lua sumele de bani obţinute în timpul zilei din practicarea prostituţiei, sume cuprinse între 400 şi 800 de euro pe zi, inculpatul i-a aplicat corecţii acesteia, iar în momentul în care a vrut să fugă de la el a împuşcat-o în piciorul drept, astfel cum rezultă din declaraţia victimei. Inculpatul P.D. îi cumpăra victimei prezervative, o transporta de la hotelul în care-i asigura cazarea, în locul de pe SS ..... , unde aceasta practica prostituţia până în jurul orei 21:00, iar la întoarcere, inculpatul număra prezervativele rămase şi îi lua victimei sumele de bani corespunzătoare celor utilizate.
În anul 2009, partea vătămată B.L.E. l-a întâlnit pe M.D. care a ajutat-o să ajungă în Italia (deşi era minoră), unde l-a cunoscut pe inculpatul P.D. care i-a propus victimei să se mute la el şi să împartă câştigul provenit din practicarea prostituţiei, fapt acceptat de către victimă care a locuit la inculpat circa patru luni, timp în care a practicat prostituţia, iar câştigurile le-a împărţit cu acesta; inculpatul o ducea pe minoră zilnic în locul de la stradă, pe SS ..... , cu autoturismul său marca M. de culoare gri şi o supraveghea de la distanţă; iar în luna decembrie 2009, victima B.L.E. a fugit de la inculpatul P.D. , cu suma de 5.000 de euro, ulterior, inculpatul P.D. a căutat-o şi i-a propus să se întoarcă în Italia, pentru a practica prostituţia.
Numitul M.D. , zis „C." , le caza pe minore iniţial la domiciliul său din Hârlău, apoi împreună cu inculpatul P.D. le cumpăra haine, cosmetice şi le oferea sume de bani iar după ce le câştigau încrederea, promiţându-le că în Italia vor avea un loc de cazare decent la mama numitului M.D. sau la inculpatul P.D. , cel dintâi le făcea acte false de identitate, din care rezulta că fetele sunt majore, iar apoi le achitau transportul până în Italia.
Minorele erau racolate de la Liceul „ X " din Hârlău de inculpatul P.D.
Tot în cursul anului 2009, partea vătămată M.G. s-a împrietenit cu M.D. care a ajutat-o să meargă în Italia, şi să lucreze ca dansatoare, într-un club de noapte. În această perioadă l-a cunoscut pe inculpatul P.D. , care le vizita mereu pe numitele F.S.G. şi M.T. - persoană care locuia cu victima. La sfârşitul lunii decembrie 2009, numitul M.D. a luat legătura telefonic cu numita F.S.G. şi i-a transmis că minora urma să plece în aceiaşi zi în România, însoţită de inculpatul P.D. , biletele de autocar fiind achitate de acesta, ceea ce s-a şi întâmplat, minora ajungând în România pe data de 1 ianuarie 2011, fiind aşteptată în localitatea Târgu Frumos de către numitul M.D. şi, împreună şi cu inculpatul P.D. , a locuit la vila din Hârlău.
De asemenea, şi victima D.J.E. a fost racolată în România de inculpatul P.D. care i-a spus că îi va putea asigura cazarea în apartamentul pe care-l deţine în Calabria, propunere acceptată de victimă, deşi nu s-a discutat despre ce va face aceasta în Italia. Pentru a impulsiona hotărârea minorei, numitul M.D. i-a dat acesteia suma de 100 de RON. În aceeaşi seară, la propunerea inculpatului P.D. , minora D.J.E. a rămas cu acesta în apartamentul unui prieten al numitului M.D. , şi minora i-a însoţit pe inculpatul P.D. şi pe numitul M.D. în oraşul Hârlău şi a locuit în vila acestuia din urmă, circa o săptămână. La data de 14 ianuarie 2010, partea vătămată D.J.E. , însoţită de inculpatul P.D. , a plecat din oraşul Târgu Frumos spre Italia cu un autocar, cei doi fiind conduşi de numitul M.D. , care i-a spus minorei că nu-i poate însoţi, însă, în dimineaţa zilei de 15 ianuarie 2010, ajungând în vama Borş, la frontieră, poliţiştii au întrerupt călătoria celor doi şi le-au întocmit dosare de trecere ilegală a frontierei, fals şi uz de fals.
Întreg probatoriu administrat a demonstrat rolul inculpatului P.D. , activităţile sale în derularea traficării persoanelor, fiind acela de a prelua, transporta şi preda victimele numitului M.D. , în sensul exploatării lor, victimele, unele rezistând propunerilor, sugestiilor sau presiunilor voalate ale celor în anturajul cărora a ajuns şi numai în momentul în care victima minoră fusese dată în urmărire generală urmare a sesizării de dispariţie făcute de părinţii săi au determinat stoparea activităţilor de trafic de persoane.
Prin prisma argumentelor probatorii reţinute corect de prima instanţă, instanţa de prim control judiciar a conchis că a rezultat cert săvârşirea infracţiunii de trafic de minori săvârşită de inculpatul P.D. faţă de minora M.G.
Instanţa de apel a apreciat că aspectele invocate de inculpatul P.D. în apărare sunt secvenţiale şi rupte de ansamblul probator ce a conturat întreaga situaţie de fapt.
Chiar victima M.G. a declarat că l-a cunoscut personal pe inculpatul P.D. în Italia, respectiv lângă Schiavonea, la locuinţa acestuia, împreună cu martora F.S. , apoi s-a întors în România cu inculpatul, legătura între inculpatul P.D. şi M.D. fiind dovedită.
Rolul şi activităţile infracţionale ale inculpatului P.D. au fost distincte şi dovedite cu declaraţiile martorilor-părţi vătămate.
În ceea ce priveşte critica inculpatului P.D. referitoare la victima D.J., anume că nu s-a realizat scopul infracţiunii de traficare (respectiv exploatarea victimei), instanţa de apel a reţinut că actele materiale desfăşurate de inculpatul P.D. au fost de traficare a victimei D.J. (minoră) „în scopul exploatării".
Prin raportare la vârsta părţii vătămate D.J. (şi a celorlalte victime), împrejurările şi modalităţile de săvârşire a faptei, cât şi cele conjuncturale (situaţia materială precară a acestora) - acţiunile inculpatului P.D. au realizat conţinutului elementelor infracţiunii de trafic de minori - chiar dacă de la victima D.J. acesta nu a obţinut vreo sumă de bani din practicarea prostituţiei.
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de minori nu prezintă relevanţă dacă scopul a fost realizat - critica inculpatului-apelant nefiind întemeiată.
Al patrulea motiv de critică al inculpatului P.D. referă la partea vătămată T.Gh.M. , invocându-se „existenţa autorităţii lucrului judecat".
Examinând criticile invocate şi actele cauzei s-a constatat că infracţiunile pentru care este judecat inculpatul P.D. sunt în concurs real cu infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010. Astfel, - în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a Sentinţei penale nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 8.000 euro amendă penală, hotărâre a cărei autenticitate a fost certificată de autoritatea competenta străină şi în baza art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus schimbarea în RON (moneda statului de executare), a pedepsei amenzii penale de 8.000 euro, pentru care s-a dispus recunoaşterea pe cale incidentală, potrivit paragrafului precedent, la cursul valutar de la data pronunţării pedepsei (23 mai 2.012,1 euro = 4.4587 RON), respectiv 35.669,6 RON; în final pedepsele au fost contopite.
Rezultând concurenţa infracţiunilor la care se face referire - nu s-a constatat existenţa „autorităţii lucrului judecat" (neexistând identitatea faptelor); critica nefiind întemeiată.
În fapt, instanţa de apel a constatat că motivele de apel vizând situaţia de fapt şi încadrarea juridică nu sunt întemeiate raportat la toate aceste argumente expuse.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate (aspect de critică a inculpatului apelant şi procuror) s-a constatat că s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana acestuia, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală; gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat fiind foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea esenţei drepturilor fundamentale ale victimelor, a libertăţii sexuale, a integrităţii corporale şi a libertăţii de mişcare a unor victime, a bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unor persoane, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimelor minore sau majore.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, criticând decizia sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. „La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală ".
Prin urmare, înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În raport de determinarea coordonatelor de bază stabilite prin individualizarea legală, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei are loc o operaţiune de adaptare a acesteia la cazul concret dedus judecăţii.
Pe de altă parte, cum scopul şi funcţiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu inculpatul, apare ca esenţial a se ţine seama de persoana acestuia, aşa încât în procesul individualizării judiciare răspunderea penală să fie diferenţiată în fiecare caz în parte.
În consecinţă, temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, instanţa de apel a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reţinându-se în mod corect atât situaţia de fapt cât şi vinovăţia inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptelor.
În prezenta cauză, Înalta Curte reţine că, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel se reţine că în perioada 2007 - 2009, inculpatul P.D. a cazat-o pe partea vătămată T.Gh.M. în localităţile Spesano Albanese, Trebisace şi Corigliano Calabro şi prin violenţe, ameninţări şi constrângere psihică, a exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituţia. Acelaşi inculpat împreună cu numiţii M.D. , M.T. şi F.S. , în perioada 2009 - 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-au recrutat, transportat, transferat şi găzduit, prin înşelăciune, violenţă şi constrângere psihică, profitând de starea acestora, pe victimele B.L.E. , D.J.E. şi M.G. , toate în vârstă de 16 ani la data racolării, în scopul exploatării (cu referire la M.G. şi D.J.E. ) sau pe care chiar au exploatat-o în Italia, în regiunea Calabria, prin obligarea la practicarea prostituţiei.
În raport de probatoriul administrat care a demonstrat rolul inculpatului în traficarea victimelor, în sensul că le transporta la locul unde urmau să se prostitueze, precum şi o contribuţie mai redusă a acestuia la infracţiunea de trafic de minori, rolul principal fiind deţinut, în acest din urmă caz de inculpatul M.D. , Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin - dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet, onorariile apărătorului desemnat din oficiu precum şi cel cuvenit interpretului de limbă italiană se vor plăti conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 140 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat P.D . Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.D. , perioada executată de la 9 februarie 2010 la 26 mai 2010, de la 26 mai 2010 la 5 noiembrie 2010 şi de la 15 iunie 2011 la 1 martie 2013.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.D. , în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate T.Gh.M. , B.L.E. , M.G. şi D.J.E. , în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 898/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3882/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
