ICCJ. Decizia nr. 816/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 816/2013
Dosar nr. 7372/95/2011
Şedinţa publică din 6 martie 2013
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, în baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 223 de la data de 13 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în Dosarul cu nr. 7372/95/2011, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G., recidivist, urmărit general la nivel naţional şi internaţional, la 5 ani închisoare.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
S-au constatat concurente infracţiunile din prezenta cauză cu cele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 1186 din 8 iunie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu respectiv: 3 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare pentru art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 6 luni închisoare pentru art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A fost descontopită pedeapsa de 1204 zile şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1186/2010 în pedepsele componente, mai sus amintite, restul de 1204 zile şi sporul de 4 luni.
S-a constatat executată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 6484/2005 a Judecătoriei Târgu-Jiu, inculpatul fiind eliberat la 1 februarie 2010 la expirarea pedepsei.
Au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1186/2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost anulat mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 1186/2010 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 care prevăd că: „ Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege”.
S-a dispus anularea adeverinţelor false, după cum urmează:
- adeverinţa nr. X1 din 24 mai 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular C.F.);
- adeverinţa nr. X2 din 20 aprilie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular C.F.);
- adeverinţa nr. X3 din 25 mai 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular P.E.) ;
- adeverinţa nr. X4 din 1 iunie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular P.R.);
- adeverinţa nr. X5 din 29 mai 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular M.C.);
- adeverinţa nr. X6 din 18 mai 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular P.M.);
- adeverinţa nr. X7 din 19 mai 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular P.M.);
- adeverinţa nr. X8 din 13 iunie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular P.M.);
- adeverinţa nr. X9 din 27 iunie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular C.M.);
- adeverinţa nr. X10 din 29 mai 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular I.F.);
- adeverinţa nr. X11 din 29 august 2006, eliberată de SC M.C. SRL (titular P.F.);
- adeverinţa nr. X12 din 7 iunie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular S.T.);
- adeverinţa nr. X13 16 iunie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular T.M.I.);
- adeverinţa nr. X14 din 18 aprilie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular C.M.I.);
- adeverinţa nr. X15 din 5 mai 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular S.C.);
- adeverinţa nr. X16 din 14 aprilie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular I.D.);
- adeverinţa nr. X17 din 21 aprilie 2006, eliberată de SC S.P. SRL (titular I.D.);
- adeverinţa nr. X18 din 29 august 2006, eliberată de SC M.C. SRL (titular B.G.E.);
- adeverinţa nr. X19 din 29 august 2006, eliberată de SC M.C. SRL (titular V.T.);
S-a luat act că SC O. SA nu se constituie parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 3.333,74 RON către SC E.K.R. SRL, cu dobânda aferentă la data plăţii, precum şi la 16.121,99 euro cu dobânzile legale, la data plăţii, către SC T.C. SA România.
S-a confiscat de la inculpat suma de 4.159,35 RON reprezentând contravaloarea contractului încheiat cu numitul S.C.
A fost obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON reprezintă onorariu apărător din oficiu şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Gorj.
S-a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, hotărârea să fie comunicată Oficiului Registrului Comerţului Gorj.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 701/P/2007 din 11 mai 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen., art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate faptele fiind în concurs real.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 442/PA/2007 din 29 octombrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.I., G.I. şi F.G. pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 257 C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală privind pe inculpatul B.G. şi alţii, cercetaţi pentru faptul că au obţinut ilegal credite de consum de la SC T.C. SA şi SC C.I. SA.
Învinuitului B.G. nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală de către procuror conform dispoziţiilor art. 257 C. proc. pen., întrucât aceste este dispărut de la domiciliu. Din verificările efectuate, s-a constatat că acesta nu figurează ca încarcerat în vreun loc de detenţie din România, iar mama sa, B.G. a declarat că din luna februarie 2010 nu a mai văzut şi a auzit că ar fi în Germania, acesta fiind dat şi în urmărire internaţională prin mandatul european de arestare din 4 ianuarie 2011, emis de Judecătoria Târgu-Jiu, întrucât se sustrage de la executarea unei pedepse privative de libertate, dispusă prin sentinţa penală nr. 1186 din 8 iunie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 297A/27 sept. 2010 a Tribunalului Gorj, fiind condamnat tot pentru infracţiuni de înşelăciune şi fals.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a arătat că inculpatul B.G. are însă cunoştinţă de învinuirile care i se aduc, întrucât a fost audiat de organele de poliţie, în prezenţa unui apărător din oficiu când era deţinut în Penitenciarul Târgu-Jiu, ocazie cu care a declarat că a devenit administratorul SC S.P. SRL şi SC M.C. SRL, că a semnat şi ştampilat adeverinţe de venituri către diferite persoane, că a declarat la registrul comerţului Gorj sediile celor două societăţi comerciale şi că nu a desfăşurat activităţi economice.
La data de 2 septembrie 2009, în timp ce se afla în Penitenciarul Craiova, organele de poliţie, în prezenţa unui apărător din oficiu, i-au fost aduse la cunoştinţă învinuirea şi încadrarea juridică a faptelor, însă, s-a arătat în rechizitoriu, nu a fost de acord să dea declaraţie, fiind întocmit proces-verbal în acest sens.
Referitor la învinuiţii C.F., P.E., P.R., I.M.C., P.M., C.M.I., S.C., I.D., I.F. şi B.G.E., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. şi art. 290 C. pen. şi li s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ.
Faţă de învinuiţii P.F., C.M.l şi V.T. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. şi art. 290 C. pen. şi li s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ.
Întrucât învinuitul S.T. a decedat în cursul urmăririi penale, s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de acesta pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. şi art. 290 C. pen.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 7372/95/2011, acordându-se prim termen de judecată la data de 7 iunie 2011 pentru când a fost citat inculpatul şi părţile civile SC O. SA Sucursala Târgu-Jiu, SC T.C. SA şi SC E.K.R. SRL.
Prin adresa din 4 iulie 2011, partea vătămată SC T.C. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 16.121,99 euro reprezentând rate restante pentru persoanele care au calitatea de titular ale contractelor de vânzare-cumpărare pe credit, iar prin adresa ataşată la dosar la data de 19 septembrie 2011, partea vătămată SC E.K.R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 3.454,62 RON, sumă ce se compune din: 2.471,70 RON debit principal (sold de credit rămas neachitat), 862,05 RON penalităţi, şi 120,88 RON dobânda legală.
Instanţa a considerat că, potrivit adresei ataşate, la dosar, la data de 1 noiembrie 201, SC O. SA Sucursala Gorj nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În cursul cercetării judecătoreşti, s-a precizat în sentinţă, inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, i s-a asigurat apărarea din oficiu şi au fost ascultaţi martorii: I.M.C., P.R., C.M.I., T.I., T.M.I., B.R., B.C., P.F. şi S.C.D., care şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, declaraţii care confirmă starea de fapt reţinută în rechizitoriul parchetului.
Ceilalţi martori conceptaţi în rechizitoriu nu au putut fi ascultaţi, majoritatea fiind plecaţi în străinătate.
Starea de fapt, a stabilit instanţa, constă în aceea că inculpatul B.G., în calitate de administrator al SC S.P. SRL şi SC M.C. SRL a luat decizia infracţională de a deveni administrator al acestor societăţi, însă nu cu scopul de a desfăşura vreo activitate economică ci doar pentru a putea elibera în fals adeverinţe de venituri unor persoane, în vederea obţinerii în mod fraudulos de către acestea, a unor credite de consum, care la rândul lor, dădeau învinuitului o parte din bunurile achiziţionate.
În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul B.G. a devenit administratorul SC S.P. SRL şi SC M.C. SRL Târgu-Jiu, prin preluarea părţilor sociale de la foştii administratori.
În perioada 14 aprilie 2006-29 august 2006, inculpatul B.G. a eliberat adeverinţe de venituri următoarelor 15 persoane, fără ca acestea să fi fost angajate sau să fi desfăşurat vreo activitate la cele două societăţii:
1. Învinuitului C.F. i-a eliberat adeverinţa nr. X1 din 24 mai 2006 din partea SC S.P. SRL în vederea obţinerii unui credit de la SC T.C. SA.
S-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 24 mai 2006 în valoare de 862,22 euro.
Aceluiaşi învinuit i-a eliberat şi adeverinţa din 20 aprilie 2006 din partea SC S.P. SRL, în baza căreia s-a încheiat cu SC T.C. SA contractul de vânzare-cumpărare de mărfuri cu plata în rate din 20 aprilie 2006, în valoare de 1.563,89 euro.
2. Învinuitei P.E. i-a eliberat adeverinţa nr. X3 din 25 mai 2006 din partea SC S.P. SRL în vederea obţinerii unui credit de la SC C.I. SA. S-a încheiat contractul de credit de consum din 26 mai 2006 în valoare de 5.905 RON, bunurile fiind ridicate cu factura din 26 mai 2006.
3. Învinuitului P.R. i-a eliberat adeverinţa nr. X4 din 1 iunie 2006 din partea SC S.P. SRL pentru obţinerea unui credit de la SC C.I. SA.
S-a încheiat contractul de credit de consum din 2 iunie 2006 în valoare de 5.859 RON, bunurile fiind ridicate cu factura din 2 iunie 2006.
4. Învinuitului I.M.C. i-a eliberat adeverinţa nr. X5 din 29 mai 2006 din partea SC S.P. SRL pentru obţinerea unui credit de la SC T.C. SA.
S-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 29 mai 2006 pentru suma de 3.178,37 RON.
5. Învinuitei P.M. i-a eliberat adeverinţa nr. X6 din 18 mai 2006 din partea SC S.P. SRL, pentru obţinerea unui credit de la SC C.I. SA.
S-a încheiat contractul de credit de consum din 19 mai 2006 pentru suma de 6.22,52 RON, bunurile fiind ridicate cu factura din 19 mai 2006.
I-a eliberat şi adeverinţa din 19 mai 2006 din partea SC S.P. SRL pentru a obţine credit de la SC T.C. SA.
S-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de bunuri cu plata în rate din 19 mai 2006 pentru suma de 1.555,64 euro.
Tot aceleiaşi învinuite i-a eliberat şi adeverinţa din 13 iunie 2006 din partea SC S.P. SRL pentru a obţine credit de la SC T.C. SA cu scopul cumpărării de bunuri cu plata în rate, credit ce nu a fost aprobat.
6. Învinuitului C.M. i-a eliberat adeverinţa nr. X9 din 27 iunie 2006 din partea SC S.P. SRL în vederea obţinerii unui credit de la SC T.C. SA în vederea cumpărării de bunuri cu plata în rate, credit ce nu a fost aprobat.
7. Învinuitului I.F. i-a eliberat adeverinţa nr. X10 din 29 mai 2006 din partea SC S.P. SRL pentru a obţine credit de la SC T.C. SA
S-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de bunuri cu plata în rate din 29 mai 2006 pentru suma de 1.535,71 euro.
8. Învinuitei P.F. i-a eliberat adeverinţa nr. X11 din 29 august 2006 din partea SC M.C. SRL în vederea obţinerii unui credit de la SC T.C. SA pentru cumpărare bunuri cu plata în rate, credit ce nu a fost aprobat.
B. Învinuitului S.T., în prezent decedat, i-a eliberat adeverinţa nr. X12 din 7 iunie 2006 din partea SC S.P. SRL în vederea obţinerii unui credit de la SC T.C. SA pentru cumpărare bunuri cu plata în rate, credit ce nu a fost aprobat.
10. Învinuitului T.M.I. i-a eliberat adeverinţa nr. X13 din 6 iunie 2006 din partea SC S.P. SRL pentru obţinerea unui credit de la SC T.C. SA, adeverinţă ce nu a fost folosită şi nici creditul nu a fost acordat.
11. Învinuitului C.M.I. i-a eliberat adeverinţa nr. X14 din 18 aprilie 2006 din partea SC S.P. SRL pentru obţinerea unui credit de la SC T.C. SA.
S-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare bunuri cu plata în rate din 18 aprilie 2006 pentru suma de 1.723,69 euro.
12. Învinuitului S.C. i-a eliberat adeverinţa nr. X15 din 5 mai 2006 din partea SC S.P. SRL în vederea obţinerii unui credit de la SC T.C. SA.
S-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare bunuri cu plata în rate din 8 mai 2006 pentru suma de 5.788,77 RON.
13. Învinuitei I.D. i-a eliberat adeverinţa nr. X16 din 14 aprilie 2006 din partea SC S.P. SRL în vederea obţinerii unui credit de la SC C.I. SA.
S-a încheiat contractul pentru credit de consum din 17 aprilie 2006 în valoare de 8.277,38 RON.
Aceleiaşi învinuite i-a eliberat şi adeverinţa nr. X17 din 21 aprilie 2006 din partea SC S.P. SRL în vederea obţinerii unui credit de la SC T.C. SA.
A fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare bunuri cu plata în rate din 21 aprilie 2006 pentru suma de 1.484,25 euro.
14. Învinuitei B.G.E. i-a eliberat adeverinţa nr. X18 din 29 august 2006 din partea SC M.C. SRL fiind folosită la încheierea contractului de credit din 2006, în baza căruia beneficiat de un card de credit în sumă de 3.500 RON, prejudiciul fiind achitat de învinuită.
15. Învinuitului V.T. i-a eliberat adeverinţa nr. X19 din 29 august 2006, eliberată de SC M.C. SRL în vederea obţinerii unui credit de consum de la SC T.C. SA, credit ce nu a fost aprobat.
Prin sentinţă, s-a reţinut că, din raportul de expertiză din 9 februarie 2011 întocmit de Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj, rezultă că pe majoritatea adeverinţelor false, semnăturile de la rubrica „reprezentantul societăţii comerciale” au fost executate de către inculpatul B.G.
Faptele mai sus precizate, a reţinut instanţa, sunt dovedite cu: procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 27 octombrie 2006, încheiat de către organele de poliţie, sesizarea din 29 noiembrie 2006 a SC O. SA, Sucursala Gorj şi contractul de asigurare a riscurilor pentru neplată, adeverinţele de venituri false, eliberate celor 15 învinuiţi şi contactele pentru credit de consum sau de vânzare-cumpărare a unor bunuri cu plata în rate, încheiate în baza acestora cu SC T.C. SA şi SC C.I. SA, declaraţiile învinuitului B.G. din 20 noiembrie 2006 şi 25 ianuarie 2007, date în faţa organelor de poliţie, în prezenţa unui apărător din oficiu, prin care recunoaşte că a devenit administratorul celor două societăţii comerciale şi că a eliberat adeverinţele de venituri persoanelor menţionate, declaraţiile învinuiţilor C.F., P.E., P.R., I.M.C., P.M., C.M.l, I.F., P.F., S.T., T.M.I., C.M.I., S.C., I.D., B.G.E. şi V.T., care recunosc că au încheiat contracte de credit de consum şi de vânzare-cumpărarea unor bunuri cu plata în rate, folosindu-se de adeverinţe de venituri eliberate de către inculpatul B.G. şi în care se consemnau aspecte necorespunzătoare adevărului, precum şi raportul de expertiză criminalistică a scrisului din 9 februarie 2001 întocmit de Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Gorj.
Aceste fapte, a constatat instanţa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen.
De asemenea din probele administrate în cauză, s-a reţinut că inculpatul se mai face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC S.P. SRL Târgu-Jiu, a refuzat să prezinte la control documentele fiscale ale societăţii, în vederea stabilirii obligaţiilor datorate bugetului general consolidat al statului.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, la data de 10 martie 2006, martorii S.I. şi S.C.D., asociaţi ai SC S.P. SRL, au cesionat învinuitului B.G. părţile sociale ale societăţii, acesta devenind administrator.
Actul adiţional încheiat în faţa notarului public a fost înregistrat la Registrul Comerţului Gorj, ocazie cu care inculpatul a stabilit sediul societăţii în Târgu-Jiu, str. D., judeţul Gorj.
Inculpatul a fost somat de 3 ori, prin adresele din 12 iunie 2006, din 20 iunie 2006 şi din 17 iulie 2006 să se prezinte la sediul D.G.F.P. Gorj, în zilele de 16 iunie 2006, 23 iunie 2006 şi 7 august 2006, cu documentele de înfiinţare ale societăţii, registrul unic de control, bilanţurile şi evidenţele contabile, însă nu a dat curs acestor somaţii.
Această faptă, a constata instanţa, este probată cu adresa din 29 septembrie 2006 a D.G.F.P. Gorj, procesul-verbal din 1 septembrie 2006 încheiat de inspectori din cadrul D.G.F.P. Gorj, hotărârea din 10 martie 2006 şi actul adiţional din 10 martie 2006, prin care învinuitul a preluat SC S.P. SRL şi a declarat sediul acesteia, somaţiile din datele de 12 iunie 2006, 20 iunie 2006 şi 17 iulie 2006, prin care organele fiscale l-au invitat la sediul D.G.F.P. Gorj, cu actele societăţi şi documentele fiscale, declaraţia martorului S.C.D. care menţionează că a cesionat învinuitului SC S.P. SRL, ocazie cu care i-a predat documentele contabile şi ştampila societăţii.
Prima instanţă a reţinut, din probele administrate în cauză, că inculpatul se mai face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, faptă constând în aceea că în calitate le administrator al SC M.C. SRL Târgu-Jiu, s-a sustras de a îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi a efectuării verificărilor financiare, prin declararea fictivă a sediului societăţii.
În acest sens, constat că, la data de 27 iulie 2006, martorul M.T.S., administratorul SC M.C. SRL Târgu-Jiu, a cesionat părţile sociale ale societăţii învinuitului B.G., acesta devenind administrator.
Prin actul adiţional, încheiat în faţa notarului public, s-a schimbat sediul societăţii din municipiul Târgu-Jiu, str. C., în municipiul Târgu-Jiu, str. E.T., făcându-se menţiunile necesare în Registrul Comerţului Gorj.
Astfel, în perioada 30-31 octombrie 2006, inspectori din cadrul D.G.F.P. Gorj s-au deplasat la sediul SC M.C. SRL din municipiul Târgu-Jiu, str. E.T., pentru a efectua o inspecţie fiscală generală.
S-a constatat că la această adresă nu funcţionează sediul societăţii şi nici nu se desfăşoară vreo activitate comercială de către aceasta.
Martorul T.I., proprietarul imobilului, a declarat că la data de 1 august 2006 a închiriat acest spaţiu inculpatului B.G., însă a reziliat contractul deoarece acesta nu l-a folosit şi nici nu a achitat chiria.
Organele fiscale l-au căutat pe inculpatul B.G. şi la domiciliul său din comuna D., satul T., însă nu a fost găsit.
Instanţa de fond a considerat că inculpatul a declarat sediul societăţii la adresa unde a închiriat spaţiul comercial doar pentru a se conforma dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi pentru a se efectua înregistrările la Oficiul Comerţului Gorj, însă scopul său a fost cel menţionat anterior.
Această faptă, a arătat instanţa, este probată cu adresa din 21 noiembrie 2006 a D.G.F.P. Gorj, prin care se sesizează faptul că inculpatul a declarat fictiv sediul SC M.C. SRL, procesul-verbal din 31 octombrie 2006 încheiat de inspectori din cadrul D.G.F.P. Gorj prin care se atestă că s-au deplasat la sediul declarat al societăţii pentru efectuarea unei inspecţii fiscale generale, procesul-verbal din 6 octombrie 2006 al D.G.F.P. Gorj, somaţiile din data de 9 octombrie 2006 adresate de D.G.F.P. Gorj învinuitului B.G., declaraţia martorului M.T.S. care menţionează că a înstrăinat SC M.C. SRL inculpatului, declaraţia martorului T.I. care arată că a închiriat inculpatului spaţiul din str. E.T. pentru sediul societăţii, hotărârea şi actul adiţional încheiat în faţa notarului public prin care inculpatul a devenit administratorul SC M.C. SRL şi a stabilit sediul acesteia.
S-a precizat că, deşi a fost citat în mod legal la fiecare termen de judecată, inculpatul nu s-a prezentat la instanţă pentru a fi prezentat, fiind dat şi în urmărire internaţională, prin mandatul european de arestare din 4 ianuarie 2011, emis de Judecătoria Târgu-Jiu, întrucât se sustrage de la executarea unei pedepse privative de libertate, dispusă prin sentinţa penală nr. 1186 din 8 iunie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 297 A din 27 septembrie 2010 a Tribunalului Gorj, fiind condamnat tot pentru infracţiuni de înşelăciune şi fals.
Instanţa a apreciat că inculpatul B.G. are cunoştinţă de învinuirile care i se aduc, întrucât a fost audiat de organele de poliţie, în prezenţa unui apărător din oficiu când era deţinut în Penitenciarul Târgu-Jiu, ocazie cu care a declarat că a devenit administratorul SC S.P. SRL şi SC M.C. SRL, că a semnat şi ştampilat adeverinţe de venituri către diferite persoane, că a declarat la Registrul Comerţului Gorj sediile celor două societăţi comerciale şi că nu a desfăşurat activităţi economice.
La data de 2 septembrie 2009, în timp ce se afla în Penitenciarul Craiova, organele de poliţie, în prezenţa unui apărător din oficiu, i-au fost aduse la cunoştinţă învinuirea şi încadrarea juridică a faptelor, însă nu a fost de acord să dea declaraţie, fiind întocmit proces-verbal în acest sens.
Instanţa a reţinut că faptele comise de inculpat sunt în concurs real şi au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 6484 din 28 decembrie 2005 a Judecătoriei Târgu-Jiu.
De asemenea, s-a considerat că faptele comise de inculpat, în prezenta cauză, sunt în concurs cu cele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 1186 din 8 iunie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu pronunţată în Dosarul nr. 1201/318/2010.
Din adresa din data de 30 noiembrie 2011 a Penitenciarului de Maximă Siguranţă Craiova, a reţinut instanţa că, inculpatul a fost arestat la data de 16 aprilie 2007 având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt conform mandatului de executare a pedepsei închisorii din 5 aprilie 2007 emis de Judecătoria Târgu-Jiu în baza sentinţei penale nr. 6848 din 28 decembrie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 11507/2005 şi a fost liberat la data de 1 februarie 2010 conform expirării pedepsei (din pedeapsa de 3 ani i-au fost scăzute 73 de zile).
S-a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată motiv pentru care, s-a arătat în sentinţă, se impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată spre moderat.
De asemenea, s-a menţionat că vor fi reţinute în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. şi pentru art. 290 C. pen., vor fi aplicate dispoziţiile art. 41-art. 42 C. pen., faptele fiind comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj cât şi inculpatul B.G., Ministerul Public criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate deoarece instanţa a aplicat o pedeapsă prea mică inculpatului şi pentru că nu a anulat toate actele civile încheiate subsecvent şi în baza adeverinţelor false emise de inculpat, iar inculpatul a criticat sentinţa pentru netemeinicie susţinând că i-a fost aplicată o pedeapsă prea mare, deşi trebuia să i se reţină circumstanţe atenuante.
Prin decizia nr. 122 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi de inculpatul B.G., împotriva sentinţei penale nr. 223 de la data de 13 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în Dosarul cu nr. 7372/95/2011, ca nefondate.
A fost obligat recurentul-inculpat la plata sumei de 240 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 RON onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei, prin Curtea de Apel Craiova.
Pentru a hotăra astfel, instanţa de apel, cu privire la critica greşitei individualizări a pedepsei formulată atât de Ministerul Public cât şi de inculpat, a considerat că este nefondată, neimpunându-se nici majorarea pedepsei şi nici reducerea ei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, deoarece chiar dacă inculpatul este recidivist prin comiterea aceluiaşi tip de infracţiuni, faptele deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente deja cu alte fapte pentru care a primit o pedeapsă cu închisoarea mai mică decât cea aplicată în prezent, iar actuala pedeapsă a închisorii nu este situată la minimul special de 3 ani.
Curtea a reţinut, în ceea ce-l priveşte pe inculpat, că nici critica acestuia nu este fondată deoarece la proporţionalizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. şi art. 181 alin. (2) C. pen., a fost avut în vedere nu numai modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor şi gradul efectiv de implicare a inculpatului în comiterea lor, dar şi urmarea produsă, stadiul recuperării prejudiciului, perioada de timp în care au fost comise, cât şi datele negative ce caracterizează persoana acestuia, inclusiv faptul că acesta este recidivist şi s-a specializat în comiterea aceluiaşi tip de infracţiune de rezultat.
Or, a constata instanţa de apel, din probele administrate nu există dovedită existenţa vreunei împrejurări favorabile inculpatului care să reprezinte o circumstanţă atenuantă conform art. 74 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat ca părţile vătămate s-au constituit părţi civile în procesul penal cu suma de 16.121,99 euro pentru SC T.C. SA. şi respectiv 3.454,62 RON pentru SC E.K.R. SRL, constituite din dobândă, credit principal şi penalităţi contractuale, actualizată până la data plaţii efective a debitului, reprezentând daunele suferite ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatului, respectiv neachitarea împrumuturilor contractate în baza contractelor de credit.
Curtea a constatat, astfel, că părţile civile au înţeles să solicite plata despăgubirilor pentru nerestituirea creditului conform dispoziţiilor contractuale, lucru menţionat expres în cererile de constituire, deoarece dacă ar fi optat pentru răspunderea civilă delictuală acestea aveau doar dreptul la suma acordată cu titlu de credit, actualizată conform dobânzii legale sau, eventual, a ratei inflaţiei.
Curtea de Apel Craiova a considerat că instanţa de fond a apreciat, legal şi temeinic, că opţiunea părţilor civile, în sensul tragerii la răspundere civilă contractuală a inculpatului, participant în calitate de complice la infracţiunea de înşelăciune, este îndreptăţită şi că nu o poate cenzura, în cauză nefiind incidenţă nici o cauză de nulitate absolută a contractului, care să poată fi invocată şi din oficiu, deoarece operează principiul disponibilităţii, exprimat de părţile civile potrivit art. 14 şi art. 15 C. proc. pen., dispoziţii care prevăd că latura civilă alăturate celei penale se soluţionează potrivit legii civile, respectiv potrivit art. 112 raportat la art. 130 alin. ultim C. proc. civ.
Astfel, a subliniat instanţa de prim control judiciar, înşelăciunea în contracte echivalează cu dolul, ca şi viciu de consimţământ, care poate atrage nulitatea relativă a unui act juridic, nulitate care nu poate fi invocată şi pronunţată de instanţă din oficiu întrucât, şi în cazul în care acţiunea civilă este alăturată celei penale, ea continuă sa fie guvernată de principiul disponibilităţii.
Or, în speţă, a constata instanţa de apel, părţile civile contractante induse în eroare, nu au înţeles să se prevaleze de această cauza de nulitate, ci dimpotrivă, a solicitat aplicarea dispoziţiilor contractuale.
De altfel, nici beneficiarii finanţărilor băneşti şi cu atât mai puţin inculpatul nu s-ar fi putut prevala de împrejurările încheierii contractului, având în vedere că nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea producerii de consecinţe juridice favorabile lui (nemo auditur propriam turpirudinem allegans).
Contractul de credit nefiind unul intuitu personae, a apreciat instanţa, nu poate fi invocată nici eroarea asupra persoanei contractantului, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de credit, calitatea de salariat a debitorului nefiind decât o măsură de prevedere pentru finanţator, pentru care nu ar fi prezentat nici o importanţă şi care nu s-ar fi sesizat ca beneficiarii împrumutului au prezentat nişte acte false emise de inculpat, în condiţiile în care aceste persoane ar fi achitat ratele potrivit dispoziţiilor contractelor.
De asemenea, s-a mai arătat, că anularea contractului pentru cauză ilicită s-ar fi impus doar în cazul în care ar fi putut fi reţinută şi reaua-credinţă a părţilor civile, neexistentă însă în cauză.
În consecinţă, a apreciat instanţa, anularea actelor subsecvente emiterii adeverinţelor de salarizare false nu este legală, deoarece s-ar schimba, contrar voinţei părţilor civile, temeiul juridic al acţiunii civile alăturate celei penale, prin transformarea unei răspunderi contractuale într-o răspundere delictuală.
Împotriva deciziei au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.G.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., susţinând că s-a făcut o greşită aplicare a legii, instanţa stabilind în mod greşit pedeapsa principală pe care inculpatul B.G. urmează să o execute, aceasta fiind de 5 ani şi 10 luni închisoare, iar nu de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În esenţă, s-a arătat că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4001 din data de 8 septembrie 2004 a Judecătoriei Târgu- Jiu, iar nu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 6484 din data de 28 decembrie 2005 a Judecătoriei Târgu-Jiu.
Totodată, urmare constatării concursului de infracţiuni, în temeiul art. 34, art. 35 şi art. 36 alin. (2) C. pen., trebuia să se descontopească pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 6484 din 28 decembrie 2005 a Judecătoriei Târgu-Jiu şi pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1186 din 8 iunie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu, în pedepsele componente şi sporul de 4 luni, iar după contopirea acestora cu pedepsele aplicate în rezenta cauză, şi adăugarea sporului de 4 luni stabilit prin sentinţa nr. 1186 din 8 iunie 2010, precum şi a sporului aplicat în prezenta cauză, să se stabilească că inculpatului are de executat pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Inculpatul B.G. a promovat calea de atac, la data de 16 iunie 2012, considerând că este recurs peste termen şi învederând că a lipsit la toate termenele de judecată atât în fond şi în apel, cât şi la pronunţare.
Pe fondul recursului, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., susţinând că, în mod greşit, s-au reţinut infracţiunile prevăzute de art. 4 şi art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, întrucât lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor.
În acest sens, a arătat că, în cursul lunilor iunie-iulie 2006, nu a semnat primirea vreunei somaţii de la D.G.F.P. Gorj şi, că practic, societatea nu a desfăşurat niciun fel de activitate comercială, astfel că nu dispunea de niciun act contabil.
Referitor la sediul societăţii, a precizat că, nedesfăşurând nicio activitate economică, nu a achitat chiria pentru sediul închiriat de firmă la adresa din str. E.T., Târgu-Jiu, aşa încât contractul de închiriere a fost reziliat. Nu se poate reţine că a declarat sediul ficitv, acesta fiind cel real.
Pentru aceste motive, în privinţa celor două infracţiuni, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a cerut redozarea pedepsei pentru complicitate la infracţiune, apreciind că pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare faţă de prejudiciul produs, împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta şi folosul efectiv obţinut.
Cu prioritate, verificând condiţiile recursului peste termen prevăzut de art. 3853 raportat la art. 365 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza actelor dosarului, că acestea sunt îndeplinite, recurentul inculpat B.G. lipsind la toate termenele de judecată în primă instanţă şi în apel, precum şi la pronunţare. Cumulativ, este întrunită şi cerinţa referitoare la termen, respectiv ca recursul să nu fie declarat mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei, executarea pedepsei nefiind începută de către inculpat.
Înalta Curte constată că nu este întemeiată susţinerea procurorului că recursul declarat de inculpat este în termen, întrucât comunicarea copiei dispozitivului deciziei pronunţate în apel s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea, având în vedere că inculpatul figurează în baza de date a D.E.P.A.B.D. cu domiciliul ce rezultă din actele dosarului, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a consemnat că inculpatul şi-a schimbat domiciliul şi noua adresă de locuit este necunoscută, iar nici măcar în recurs, prin intermediul apărătorului ales al inculpatului, nu s-a putut afla adresa la care inculpatul poate fi contactat, deşi acesta din urmă avea obligaţia să anunţe, organelor judiciare, schimbarea domiciliului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat, ca motiv de nelegalitate, subscris cazului de casare prev. de art. 3859pct. 172 C. proc. pen., aplicarea greşită a pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare în loc de 5 ani şi 10 luni închisoare, care s-ar fi impus, după cum a arătat procurorul, dacă se stabilea corect primul termen al recidivei şi infracţiunile cu care cele din prezenta cauză se află în concurs şi se contopeau pedepsele cu respectarea dispoziţiilor legale.
Diferit de această critică susţinută la acest moment procesual, în apel, procurorul a invocat greşita individualizare a pedepsei şi omisiunea anulării tuturor actelor considerate, de acuzare, ca fiind false.
În aceste condiţii, se constată că procurorul şi-a întemeiat recursul pe un motiv care nu a format obiectul judecăţii în apel, deoarece solicitarea formulată în faţa Curţii de Apel Craiova, privind majorarea cuantumului pedepsei, a avut la bază critici care vizau netemeinicia pedepsei aplicate, iar nu aspecte de legalitate a stabilirii cuantumului acesteia, ca în recurs.
A analiza motivul de recurs al Parchetului, după ce o asemenea critică nu a fost susţinută şi pe calea apelului, ar însemna a lipsi inculpatul de o cale de atac cu privire la această chestiune de drept ce are legătură cu legalitatea pedepsei aplicate, considerente pentru care, Înalta Curte apreciază că recursul promovat de procuror este neîntemeiat.
Este adevărat că apelul devoluează integral cauza şi că instanţa de apel avea posibilitatea să verifice sub toate aspectele, de fapt şi de drept, sentinţa pronunţată în cauză, dar dispoziţiile art. 38515pct. 2 C. proc. pen. nu permit casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare în situaţia cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., iar admiterea recursului promovat de procuror şi casarea atât a deciziei cât şi a sentinţei, în sensul cerut de procuror, ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil, după cum s-a arătat, prin lipsirea inculpatului de o cale de atac în legătură cu un aspect invocat pentru prima dată în recurs.
Motivul de recurs al inculpatului privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, sub aspectul formei de vinovăţie cerută de lege, este neîntemeiat.
Împrejurarea că inculpatul nu a semnat primirea vreunei somaţii de la D.G.F.P. Gorj şi că SC S.P. SRL Târgu-Jiu nu a desfăşurat niciun fel de activitate comercială, astfel că nu dispunea de niciun act contabil, pe care să-l prezinte la control, cum a susţinut inculpatul, nu dovedesc lipsa de vinovăţie cu care a acţionat acesta în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
Elementele constitutive ale acestei infracţiuni sunt întrunite şi din punct de vedere subiectiv, ţinând cont de hotărârea din 10 martie 2006 şi actul adiţional prin care inculpatul a preluat SC S.P. SRL şi a declarat sediul acesteia, declaraţia martorului S.C.D. care a arătat că a cesionat inculpatului societatea comercială şi că i-a predat documentele contabile şi ştampila societăţii, precum şi somaţiile din 12 iunie 2006, 20 iunie 2006 şi 17 iulie 2006 prin care organele fiscale l-au invitat la sediul D.G.F.P. Gorj cu actele societăţii şi documetele fiscale.
Recurentul inculpat, în calitatea sa de administrator al SC S.P. SRL, avea obligaţia de a prezenta documentele fiscale ale societăţii în vederea stabilirii obligaţiilor datorate bugetului general consolidat al statului.
De asemenea, inculpatul a săvârşit cu intenţie infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 deoarece a declarat fictiv sediul SC M.C. SRL Târgu-Jiu, sustrăgându-se astfel, de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi a efectuării verificărilor financiare, dovadă fiind hotărârea şi actul adiţional prin care inculpatul a devenit administratorul SC M.C. SRL şi a stabilit sediul acesteia, declaraţia martorului M.T.S. că a înstrăinat societatea inculpatului, procesul-verbal al inspectorilor fiscali din cadrul D.G.F.P. Gorj prin care se arată că s-au deplasat la sediul societăţii pentru inspecţie fiscală şi prin care s-a constatat că la adresa din str. E.T. din Târgu-Jiu nu funcţionează societatea, declaraţia martorului T.I. care a relatat că a reziliat contractul de închiriere a spaţiului indicat ca sediu al societăţii pentru că nu s-a plătit chiria.
Ca atare, cererea inculpatului de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, este neîntemeiată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel relevând fără tăgadă, că recurentul inculpat a acţionat cu vinovăţia în forma prevăzută de lege.
În privinţa individualizării pedepsei, se precizează că aceasta nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului, său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Ţinând cont de aceste criterii, se consideră că s-a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.G. care este recidivist, fiind anterior condamnat definitiv pentru mai multe infracţiuni, de natură diferită, perseverenţa sa infracţională fiind demonstrată şi prin concursul de infracţiuni ce face obiectul prezentei cauze şi forma continuată a infracţiunii de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Având în vedere, totodată, că pedeapsa aplicată pentru complicitate la înşelăciune în convenţii este evident orientată spre minimul special de 3 ani închisoare, Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate, neexistând motive întemeiate pentru casarea deciziei în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum şi recursul peste termen declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 122 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum şi recursul peste termen declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 122 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 815/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 983/2013. Penal → |
|---|
