ICCJ. Decizia nr. 869/2013. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 869/2013

Dosar nr. 15396/63/2011

Şedinţa publică din 13 martie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 58 din 01 februarie 2012, Tribunalul Dolj, în baza disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe inculpatul J.A.G., cu domiciliul în Craiova, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

S-au aplicat disp.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 aprilie 2011 până la 29 aprilie 2011.

În baza disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/200 modificată rap. la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,90 grame cannabis, 15,58 grame cannabis, 14,97 grame cannbis şi 3,98 gr. cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei şi a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către bugetul de stat.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 63 D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul J.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, faptă prev. şi pedepsită de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 completată şi modificată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6 din 10 februarie 2010. în actul de inculpare s-au reţinut următoarele:

La data de 17 martie 2011, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, a fost sesizat de către BCCO Craiova, cu privire la faptul că pe raza Municipiului Craiova îşi desfăşoară activitatea un grup infracţional organizat ce se ocupă cu traficul şi consumul ilicit de droguri, în speţă, cannabis şi haşiş.

În acest sens, pentru strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa infracţiunilor, identificarea persoanelor şi obţinerea mijloacelor de probă, inclusiv droguri de risc şi de mare risc de la persoanele implicate, prin Ordonanţa nr. 4/ A din 17 martie 2011, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Craiova a dispus folosirea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod "P.D." pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 martie 2011 şi până la 15 aprilie 2011, prelungită prin Ordonanţa din data 14 aprilie 2011 cu încă 30 de zile, respectiv de la 16 aprilie 2011 şi până la data 15 mai 2011.

Totodată, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Craiova a solicitat şi obţinut de la Tribunalul Dolj autorizaţia din 17 martie 2011 pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la postul telefonic utilizat de numitul "A.", înregistrări audio video în mediul ambiental şi localizarea postului telefonic pe o perioadă de 30 de zile începând cu 17 martie 2011, măsuri dispuse de instanţă prin încheierea cu acelaşi număr şi din aceeaşi dată

Prin încheierea din 18 aprilie 2011, Tribunalul Dolj, la solicitarea D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Craiova, a emis şi autorizaţia din 18 aprilie 2011 pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor de la acelaşi post telefonic utilizat de "A.", înregistrări audio-video în mediul ambiental şi localizarea postului telefonic pe o perioadă de 30 de zile începând cu 19 aprilie 2011.

Exploatarea autorizaţiilor menţionate anterior a condus la identificarea numitului "A." în persoana inculpatului J.A.G.

Din discuţiile purtate de inculpatul J.A.G. zis "A.", a rezultat că acesta avea relaţii cu persoane de la care procura " nasolie" şi faptul că uneori, discuţiile au continuat pe internet, probabil pentru a se evita surprinderea acestora prin intermediul sistemelor de interceptare. S-a reţinut interceptarea din data de 14 aprilie 2011, ora 22:01:41, când inculpatul J.A.G. poartă o discuţie telefonică cu o persoană de sex feminin căreia îi spune că: "să te pregăteşti să-ţi iei porţia.", ocazie cu care aceasta menţionează " hai . cobor".

Faptul că discuţiile prezentate anterior au avut ca finalitate distribuirea de droguri de către inculpatul J.A.G., a rezultat fără echivoc din coroborarea interceptărilor din data de 19 aprilie 2011 dintre acesta şi învinuitul D.R.C. şi din data de 15 aprilie 2011 dintre inculpat şi învinuitul M.Ş.A., persoane care fiind identificate şi audiate în calitate de învinuiţi au arătat că au fost consumatori de droguri şi au cumpărat, în special cannabis, de la inculpatul J.A., de obicei câte un plic pentru care plăteau suma de 100 lei.

Introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire alături de exploatarea autorizaţiilor date de tribunal au permis stabilirea cu exactitate a identităţii lui J.A.G. cât şi a faptului că acesta distribuia substanţe interzise de lege, trecute pe tabelul anexă la legea privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Astfel, la data de 19 aprilie 2011, investigatorul sub acoperire a cumpărat de la inculpatul J.A.G. două pliculeţe din plastic transparent în care se aflau fragmente vegetale uscate, cu suma de 200 lei. Cu această ocazie, inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire că poate să-i facă rost şi de rezină de cannabis (haşiş), iar dacă este interesat, discuţiile se pot purta la telefon.

Conform raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 21 aprilie 2011 întocmit de L.C.A.P.D., proba înaintată în cauza privind pe inculpatul J.A.G. este constituită din 1,68 gr.cannabis, care a pus în evidenţă tetrahidrocannabinolul, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, trecută în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

Deoarece cu ocazia cumpărării autorizate din data de 19 aprilie 2011 inculpatul J.A.G. s-a oferit să îi vândă investigatorului sub acoperire o cantitate mai mare de droguri contra sumei de 2.000 - 2.500 lei, cei doi s-au înţeles ca tranzacţia să aibă loc a doua zi, respectiv în data de 20 aprilie 2011. în aceste condiţii, la data de 20 aprilie 2011 i s-a înmânat investigatorului sub acoperire suma de 2.500 lei provenită din fondurile M.A.I., necesară pentru realizarea flagrantului, sumă de bani care a fost înseriată şi fotografiată conform procesului -verbal ataşat la dosar după care s-a procedat la constituirea unui dispozitiv de supraveghere în vederea prinderii în flagrant a inculpatului, dispozitiv instalat în zona bulevardului D. din mun. Craiova, care cuprindea şi blocul în care locuia inculpatul J.A.G.

Urmare datelor furnizate de investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, s-a stabilit că inculpatul era foarte precaut în realizarea tranzacţiei în sensul că şi-a manifestat intenţia ca vânzarea - cumpărarea să se realizeze la o altă locaţie şi că o perioadă de timp a desfăşurat la rândul său, activităţi de supraveghere în zonă, încercând să asocieze persoanele din zonă cu o anumită profesie care l-ar fi putut deranja.

După ora 19:00, inculpatul J.A.G. şi-a manifestat intenţia către "cumpărător" că va veni cu marfa, însă i-a solicitat acestuia să se deplaseze pe o altă stradă, respectiv pe Aleea D., loc în care se aflau mai multe spălătorii auto.

Astfel, investigatorul sub acoperire s-a deplasat cu autoturismul spre locul indicat de inculpat care la ora 19:15 şi-a făcut apariţia şi a avut o scurtă discuţie cu "cumpărătorul", referitoare la cantitatea de droguri şi la preţ. Cu această ocazie, inculpatul a solicitat în avans suma de 2.000 lei pentru 20 gr. muguri de cannabis, spunând că o să aducă imediat marfa.

După primirea banilor, inculpatul a coborât din autoturism, s-a îndepărtat puţin de acesta şi a revenit înmânând investigatorului sub acoperire, prin uşa întredeschisă a maşinii, o punguţă din material plastic transparent conţinând fragmente vegetale uscate de culoare verde deschis cu un puternic miros înţepător. în timp ce inculpatul se îndepărta de locul în care se făcuse vânzarea- cumpărarea, a intervenit dispozitivul constituit în scopul prinderii acestuia, moment în care inculpatul a aruncat jos banii obţinuţi în urma vânzării drogurilor.

Procedându-se la legitimarea persoanei respective, s-a stabilit că se numeşte J.A.G., domiciliul în Craiova, jud. Dolj, iar cu privire la banii abandonaţi a arătat că suma de 2.000 lei reprezenta preţul cantităţii de 20 gr. marijuana.

Totodată, inculpatul J.A.G. a arătat că avea drogurile de la o persoană din Bucureşti şi că deţine acasă, 10-15 gr. din aceeaşi substanţă.

Fiind efectuată o confruntare a seriilor bancnotelor descoperite la inculpat cu seriile bancnotelor înmânate investigatorului sub acoperire, s-a stabilit că acestea coincid, lipsind doar bancnotele reprezentând valoarea de la 2.000 la 2.500 lei, pentru care inculpatul nu luase marfa.

Imediat s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului, în baza autorizaţiei din 20 aprilie 2011 dată de Tribunalul Dolj.

Conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară din data de 20 aprilie 2011, în dormitorul inculpatului, pe şifonier, au fost descoperite, ascunse într-un troler, un număr de 21 pliculeţe, care conţineau fragmente vegetale de culoare verde - oliv, despre care inculpatul a arătat că este cannabis pe care Ta cumpărat din Bucureşti în urmă cu aproximativ două săptămâni, în scopul revânzării în mun. Craiova.

Cantităţile de droguri descoperite cu ocazia flagrantului şi cele de la momentul efectuării percheziţiei domiciliare, au fost ridicate în vederea efectuării analizelor de laborator.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 aprilie 2011 al L.C.A.P.D., rezultă că proba înaintată în cauza privind pe inculpatul J.A.G. este constituită din 15,57 gr. cannabis, care a pus în evidenţă tetrahidrocannabmolului, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, trecută pe Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (este vorba de cantitatea ridicată cu ocazia flagrantului).

Totodată, din raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 21 aprilie 2011 al L.C.A.P.D., a rezultat că proba înaintată în cauza privind pe inculpatul J.A.G. a fost constituită din 16,07 gr. cannabis şi respectiv 4,30 gr. Cannabis (17 punguţe + 4 punguţe) care a pus în evidenţă tetrahidrocannabmolului, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, trecută pe Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (este vorba de cele 21 pliculeţe descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la inculpat).

În faza de urmărire penală inculpatul a susţinut că este consumator de droguri de mai mult timp şi pentru a se aproviziona a apelat la un prieten, D.C. care la data respectivă fiind în Spania, i-a dat numărul de telefon al unei persoane din judeţul Olt care putea să îi ofere spre vânzare droguri. A mai susţinut inculpatul că a cumpărat de la acea persoană din judeţul Olt cantitatea de 50 gr cannabis din care a consumat o parte însă, la un moment dat, pentru că avea nevoie de bani a hotărât să vândă o parte din droguri. în acest sens, prin intermediul unui prieten a cunoscut o persoană care s-a arătat interesată să cumpere o cantitate mai mare şi astfel a ajuns să îi vândă acesteia, respectiv investigatorului sub acoperire, cantitatea de 20 gr. marijuana, fiind prins chiar în momentul în care livra drogurile. Cu privire la cele 21 de pliculeţe conţinând plantă vegetală uscată de cannabis găsite în domiciliul său a susţinut că erau pentru consum propriu.

Şi în faza de cercetare judecătoreasă la instanţa de fond, inculpatul a declarat aceleaşi aspecte şi anume, că era consumator de droguri de aproximativ un an de zile, că s-a aprovizionat cu cantitatea de 50 gr. cannabis de la un cetăţean din judeţul Olt, despre care a aflat de la un prieten din Spania, droguri care erau deja ambalate în pliculeţe, în număr de aproximativ 21 şi într-o pungă şi pentru care a achitat suma de 8.000 lei.

Inculpatul a susţinut oral şi apoi prin avocat că l-a cunoscut pe investigatorul sub acoperire prin intermediul unui prieten, că acesta a declarat că este consumator şi s-a oferit să îi cumpere o cantitate mai mare de droguri, însă după primele discuţii, persoana respectivă a devenit foarte insistentă, a sunat de aproximativ 8 ori şi pentru a pune capăt acestor insistenţe a acceptat să se întâlnească cu el. Când s-au întâlnit au discutat despre vânzarea unei cantităţi mai mari de cannabis pentru care investigatorul s-a oferit să îi dea suma de 2.500 lei. Totodată, inculpatul a mai declarat că iniţial, după prima discuţie a refuzat persoana respectivă, însă aceasta 1-a sunat din nou şi 1-a convins să îi vândă droguri contra sumei de 2.000 lei, iar când s-au întâlnit a doua oară, în timp ce vindea cannabisul a fost surprins de organele de cercetare penală.

Prima instanţă a reţinut că susţinerile inculpatului sunt contrazise de întreg probatoriul administrat în cauză şi anume, declaraţiile martorilor D.R.C. şi M.Ş.A. faţă de care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ. în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în calitate de martori la instanţa de judecată, aceştia au relatat că fiind consumatori ocazionali de droguri, la începutul anului 2011, căutând persoane de la care să cumpere droguri au aflat numărul de telefon al inculpatului. Au mai precizat cei doi martori că l-au contactat telefonic pe inculpat, rugându-l să se întâlnească, fără a-i spune ce doresc, ci doar că vor să poarte o discuţie şi inculpatul a acceptat imediat stabilind întâlniri în cartierul Craioviţa în zona hipermarketului K.

Martorul M.Ş. a declarat că încă de la prima întâlnire, deşi nu îi comunicase inculpatului ce doreşte, acesta avea asupra lui un pliculeţ cu droguri, a venit gata pregătit şi când i-a spus că doreşte să cumpere marijuana, inculpatul i-a oferit un pliculeţ spunându-i că în interior se află muguri de marijuana.

Instanţa de fond a reţinut că probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire- care constituie probe în sensul art. 63 C. proc. pen.- la data de 19 aprilie 2011, când acesta a primit de la inculpat, contra sumei de 200 lei, două pliculeţe cu fragmente vegetale din plantă cannabis conţinând aproximativ 1,68 gr. şi la data de 20 aprilie 2011 cu prilejul organizării flagrantului, când inculpatul i-a livrat aceluiaşi investigator sub acoperire o punguţă cu fragmente vegetale uscate contra sumei de 2.000 lei, procesul verbal de percheziţie domiciliară în care este consemnat că s-au găsit în domiciliul inculpatului aproximativ 21 de pliculeţe conţinând fragmente vegetale uscate de cannabis şi interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu alte persoane, care au fost redate în scris, dovedesc că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deşi inculpatul a susţinut că era consumator de droguri, iar cantitatea de droguri găsită în domiciliul său era destinată consumului propriu, acesta nu a dovedit în niciun mod aceste susţineri, neprezentând vreun act din care să rezulte că era înregistrat ca şi consumator de droguri, după cum nu a solicitat nici măcar administrarea unor probe testimoniale care să dovedească acest aspect; în declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală şi în instanţă, inculpatul a susţinut că, având nevoie de bani a hotărât să livreze diverse cantităţi de droguri, motiv pentru care s-a şi întâlnit cu investigatorul sub acoperire şi a răspuns ofertelor acestuia de a-i vinde droguri.

Referitor la aspectul că inculpatul nu ar fi avut intenţia să livreze droguri şi deci să facă trafic cu astfel de substanţe şi că ar fi fost provocat de organul judiciar cu prilejul celor două livrări, instanţa a constatat că această susţinere şi apărare sunt nefondate şi contrazise de actele şi lucrările dosarului.

S-a reţinut că în jurisprudenţa sa, C.E.D.O. a subliniat obligaţia instanţelor naţionale de a proceda la o examinare atentă a materialului din dosar în cazul în care inculpatul a invocat o instigare sau o provocare din partea poliţiei şi că în astfel de ipoteze trebuie să fie protejate drepturile acuzatului, în special, dreptul la o procedură contradictorie şi la egalitatea armelor sub aspectul posibilităţii de a administra probele în apărare care să contracareze probele în acuzare.

În cauză, instanţa de fond a constatat că nu s-au relevat indicii care să fî făcut rezonabilă ipoteza unei provocări „poliţieneşti" în condiţiile în care toate probatoriile, inclusiv declaraţia inculpatului, au relevat că acesta se ocupa cu livrarea de droguri şi luase hotărârea de a desfăşura aceste activităţi pentru a face rost de bani - aşa cum el însuşi a declarat chiar înainte de fi interpelat de investigatorul sub a acoperire.

De asemenea, s-a reţinut că nu rezultă că probele ar fi fost administrate prin constrângere şi că ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 68 C. proc. pen., în condiţiile în care interceptarea convorbirilor telefonice s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale şi toate probatoriile au fost administrate cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului care a fost asistat de avocat ales atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

Referitor la susţinerile inculpatului că ar fi procurat şi deţinut drogurile pentru consum propriu şi că în cauză şi-ar găsi incidenţa prevederile art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a reţinut că nu au fost confirmate de nicio probă administrată în cauză.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere natura şi gradul de pericol social al faptei, prin infracţiuni de natura celei săvârşite de inculpat şi a căror amploare a căpătat dimensiuni considerabile în prezent, tot mai multe persoane fiind predispuse în actualul context economico-social să săvârşească astfel de fapte pentru a obţine venituri pe căi ilicite, consecinţele produse, constând în punerea în pericol a sănătăţii altor persoane, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului, circumstanţele personale, precum şi scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul J.A.G. care a solicitat în principal, achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d), C. proc. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. în susţinerea cererii, inculpatul a arătat că pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii este necesar ca făptuitorul să fi acţionat cu intenţie calificată, adică să fi efectuat operaţiuni în scopul producerii, falsificării ilicite de droguri de risc; ori în cauză niciun element de fapt nu susţine participarea sa la astfel de operaţiuni.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a arătat că nici acesta nu este realizat, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond nefiind susţinută de probe concludente, prima instanţă făcând referiri doar la declaraţiile unor martori. în ce priveşte probatoriul administrat în cauză, inculpatul a arătat că există vădite neconcordante între declaraţiile martorilor date în cursul urmăririi penale şi cele date în faza cercetării judecătoreşti, singurele probe concludente fiind cele „realizate" de investigatorul sub acoperire, care efectiv l-a provocat şi l-a determinat să vândă cannabis, fiind astfel încălcate disp. art. 68 C. proc. pen. Referitor la investigatorii sub acoperire, inculpatul a arătat că în activitatea lor, acestora le este interzis să determine un comportament infracţional şi să instige o persoană să comită o faptă prevăzută de legea penală, aceste gen de activitate trecând de limitele legii şi fiind interzis de dispoziţiile procedurale interne. în acest sens, inculpatul a invocat jurisprudenţa C.E.D.O. cu precizarea că în cauza de faţă rezultă clar insistenţa investigatorului sub acoperire „P.D." în a cumpăra droguri de la el şi că nu există nicio probă din care să rezulte că ar mai fi fost implicat în astfel de activităţi. în consecinţă, inculpatul a solicitat să se constate că lipseşte intenţia, iar cannabisul a intrat în posesia investigatorului sub acoperire în urma activităţii de provocare desfăşurată de acesta.

Într-o a doua teză, inculpatul a cerut achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. b)¹C. proc. pen. şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii, întrucât în cauză există suficiente probe care conduc la concluzia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, raportat la cantitatea de câteva sute de grame de cannabis vândută.

Într-o a treia teză, inculpatul a cerut reţinerea în favoarea sa a disp. art. 74, 76 C. pen., reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi aplicarea art. 81 C. pen. sau a art. 86^l C. pen. în raport de circumstanţele sale personale -este absolvent al unei facultăţi, provine dintr-o familie onestă- şi aşa cum rezultă din referatul de evaluare, de-a lungul timpului a avut o evoluţie liniară, un comportament caracterizat numai prin aspecte pozitive ce prezintă garanţia de a nu reitera comportamentul infracţional

Prin decizia penală nr. 196 din 7 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 15396/63/2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - a admis apelul declarat de inculpatul J.A.G. şi a desfiinţat în parte sentinţa în sensul că:

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani stabilit de instanţă.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supravegherea executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii. Inculpatului i s-a atras atenţia asupra disp. art. 86⁴ C. pen. Instanţa a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cu privire la cheltuielile judiciare, instanţa a dispus ca acestea să rămână în sarcina statului.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul J.A.G. care:

Într-o primă teză, a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, nici sub aspectul laturii subiective, lipsind intenţia calificată, nici sub aspectul laturii obiective.

A susţinut inculpatul că niciun element de fapt nu susţine participarea sa la operaţiuni legate de traficul de droguri în scopul producerii sau fabricării drogurilor de risc şi că singurele probe reţinute de instanţe ca fiind concludente, sunt declaraţiile martorilor D.R.C. şi M.Ş.A., care au fost trimişi în judecată pentru deţinere de droguri de mare risc, precum şi probele „realizate" de investigatorul sub acoperire care efectiv l-a provocat, dându-i în acea zi 7-8 telefoane determinându-l astfel să-i vândă cele aproximativ 20 grame de cannabis, fiind astfel încălcate disp. art. 68 C. proc. pen., care interzic determinarea la comiterea de infracţiuni în scopul culegerii de date şi informaţii.

Într-o a doua teză, a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹C. proc. pen. Şi art. 18¹ C. pen. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. în susţinerea acestei cereri, inculpatul a invocat cantitatea mică de cannabis vândută investigatorului sub acoperire şi circumstanţele sale personale favorabile - lipsa antecedentelor penale, este o persoană bine integrată social şi este absolvent de studii superioare.

Într-o a treia teză, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reţinerii disp. art. 74,76 C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi aplicării art. 81 C. pen. în motivarea acestei cereri, inculpatul a arătat că este la primul conflict cu legea penală, este absolvent al unei facultăţi de jurnalism, provine dintr-o familie onestă şi de înaltă ţinută morală şi aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză, de-a lungul timpului, a avut o evoluţie liniară, un comportament caracterizat numai prin aspecte pozitive şi prezintă garanţia de a nu reitera comportamentul infracţional. Referitor la gradul de pericol social al faptei a susţinut că este unul redus, reflectat de faptul că infracţiunea comisă nu a provocat urmări generatoare de pericol social, iar consumul de cannabis nu provoacă dependenţă fizică.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate de inculpat, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 14 şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În ce priveşte prima critică invocată de inculpat vizând greşita sa condamnare, deşi în cauză se impunea achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, critică ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar au reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe un material probator concludent şi just apreciat, în baza căruia, faptei i s-a dat o încadrare juridică legală

Potrivit disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept."

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de traiîc de droguri de risc constă în săvârşirea, fără drept a uneia dintre activităţile enumerate de textul incriminator şi anume: cultivarea, producerea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea şi orice alte operaţii privind circulaţia drogurilor.

Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de trafic de droguri se comite cu intenţie (directă sau indirectă). Intenţia presupune cunoaşterea de către făptuitor a naturii produselor sau substanţelor la care se referă acţiunea sa.

Din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 19 aprilie 2011, investigatorul sub acoperire cu numele de cod „P.D." a cumpărat de la recurent două pliculeţe din plastic transparent în care se aflau fragmente vegetale uscate care s~a dovedit a fi cannabis în cantitate de 1,68 grame, cu suma de 200 lei. Cu ocazia acestei vânzări, recurentul inculpat i-a spus investigatorului sub acoperire că poate să-i facă rost şi de rezină de cannabis (haşiş) şi dacă este interesat pot discuta la telefon (fila 26 dosar urmărire penală).

Întrucât cu ocazia cumpărării autorizate din data de 19 aprilie 2011, recurentul inculpat s-a oferit să-i vândă investigatorului sub acoperire o cantitate mai mare de droguri, în valoare de 2.000-2.500 lei, cei doi s-au înţeles ca tranzacţia să aibă loc a doua zi, respectiv în data de 20 aprilie 2011.

Conform celor stabilite, în ziua de 20 aprilie 2011, în jurul orelor 19:15, după ce investigatorul sub acoperire a primit suma de 2.500 lei provenită din fondurile M.A.I., cei doi s-au întâlnit în locul stabilit de inculpat care, după o scurtă discuţie cu investigatorul sub acoperire i-a solicitat acestuia să-i plătească în avans suma de 2.000 lei pentru 20 grame de muguri de cannabis asigurându-1 că o să-i aducă marfa imediat.

După primirea banilor, recurentul inculpat a coborât din autoturismul cu care venise la întâlnirea cu investigatorul sub acoperire, s-a îndepărtat puţin, după care a revenit la maşină şi prin uşa întredeschisă i-a înmânat investigatorului sub acoperire o punguţă din material plastic conţinând fragmente vegetale uscate de culoare verde deschis, cu un puternic miros înţepător care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este cannabis (15,57 gr). în timp ce recurentul inculpat încerca să se îndepărteze de locul în care se realizase vânzarea-cumpărarea au intervenit organele de poliţie care au procedat la legitimarea acestuia. Cu ocazia prinderii în flagrant, recurentul inculpat a susţinut că suma de 2.000 lei reprezintă contravaloarea cantităţii de 20 gr marijuana şi că la domiciliul său mai deţine 10-15 grame din aceeaşi substanţă.

Din procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa recurentului-inculpat în aceeaşi zi, rezultă că în dormitorul acestuia, pe şifonier, au fost descoperite, ascunse într-un troler, 21 pliculeţe conţinând fragmente vegetale de culoare verde-oliv, care în urma analizelor de laborator s-au dovedit a fi cannabis şi despre care inculpatul a arătat că le-a cumpărat din Bucureşti, în urmă cu aproximativ două săptămâni, în scopul re vânzării lor în Craiova.

Rezultă, aşadar, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, atât sub aspectul laturii obiective - inculpatul a vândut la datele de 19 aprilie 2011 şi 20 aprilie 2011 investigatorului sub acoperire cu numele de „P.D.", rezină de cannabis (haşiş) şi cannabis - cât şi sub aspectul laturii subiective - recurentul inculpat a cunoscut natura produselor vândute, potrivit propriilor susţineri, el fiind consumator de droguri.

Vinovăţia recurentului inculpat în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată rezultă nu numai din declaraţiile investigatorului sub acoperire - aşa cum a susţinut apărarea - ci şi din declaraţiile martorilor D.R.C. şi M.Ş.A., din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu alte persoane, din discuţiile care uneori continuau pe internet, pentru a se evita surprinderea acestora prin intermediul sistemelor de interceptări şi în cadrul cărora era folosit termenul „nasolie" (relevantă este convorbirea din data de 14 aprilie 2011 dintre inculpat şi o persoană de sex feminin în cadrul căreia acesta îi spune „să te pregăteşti să-ţi iei porţia".), precum şi din procesul-verbal de percheziţie domiciliară din care rezultă că în locuinţa inculpatului s-au găsit 21 de pliculeţe conţinând cannabis.

Martorii D.R.C. şi M.Ş.A. au declarat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti la instanţa de fond că fiind consumatori ocazionali de droguri şi căutând persoane de la care să se aprovizioneze cu droguri, la începutul anului 2011 au aflat numărul de telefon al recurentului inculpat pe care l-au sunat şi l-au rugat să se întâlnească cu ei, rugăminte căreia inculpatul i-a dat curs imediat. Deşi martorii nu îi comunicaseră inculpatului ce doresc de la el, încă de la prima întâlnire- potrivit declaraţiilor martorului M.Ş.A.-recurentul inculpat avea asupra sa un pliculeţ cu droguri pe care i l-a oferit martorului în momentul în care acesta i-a spus că vrea să cumpere marijuana.

Împrejurarea că martorii D.R.C. şi M.Ş.A., fiind identificaţi ca persoane care consumau droguri pe care le cumpărau în special de la inculpat, au fost cercetaţi pentru infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar prin rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis în judecată s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ a amenzii pentru că fapta săvârşită de ei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu este de natură să înlăture -aşa cum a solicitat apărătorul inculpatului- declaraţiile date de aceştia ulterior în instanţă, în calitate de martori, în contextul în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Nici apărarea recurentului inculpat, în sensul că dacă nu ar fi fost provocat de investigatorul sub acoperire nu ar fi comis infracţiunea, nu este fondată.

Pentru a concluziona astfel, trebuie avute în vedere, pe de o parte, dispoziţiile din dreptul intern, respectiv art. 68 alin. (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte, jurisprudenţa C.E.D.O. în materie şi distincţia pe care instanţa de contencios european o face între agentul infiltrat şi agentul provocator (cauzele Ramanauskas contra Lituaniei, Ludi contra Elveţiei, Teixeira contra Portugaliei, Constantin şi Stoian contra României).

Înalta Curte reţine din jurisprudenţa C.E.D.O. că utilizarea agenţilor infiltraţi este admisă în măsura în care este circumscrisă unor garanţii şi că interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obţinute ca urmare a unei provocări poliţieneşti deoarece un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la început şi în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil- (cauzele Teixeira contra Portugaliei, parag. 35, 36, 39, Ramanauskas contra Lituaniei, parag. 54).

Orice probă obţinută ca urmare a unei provocări din partea poliţiei trebuie înlăturată pentru ca procedura să fie conformă exigenţelor unui proces echitabil. în măsura în care acuzatul susţine că a fost provocat, jurisdicţiile penale trebuie să examineze atent dosarul şi din această perspectivă (cauza Ramanauskas contra Lituaniei, parag. 60).

Însă, pentru a distinge între agentul provocator şi cel infiltrat, există mai multe criterii (cauza Ramanauskas contra Lituaniei, parag. 56): dacă intervenţia poliţiştilor este ordonată şi controlată de un magistrat; dacă autorităţile naţionale aveau, aparent, raţiuni suficiente pentru a-l bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită; cazierul judiciar.

Există provocare din partea poliţiei atunci când agenţii implicaţi (membri ai forţelor de ordine sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează la a examina de o manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o influenţă de natură a o incita la comiterea unei infracţiuni care altfel nu ar fi fost săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii, adică pentru a obţine dovezi şi pentru a trage la răspundere penală (cauzele Ramanauskas contra Lituaniei, parag. 55, Eurofinacom contra Franţei).

Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine că recurentul inculpat era, potrivit propriilor declaraţii, consumator de droguri şi pentru a intra în posesia acestora a apelat la un prieten care i-a dat numărul de telefon al unei persoane din judeţul Olt de la care a cumpărat 50 grame cannabis din care a consumat o parte. La un moment dat, pentru că avea nevoie de bani, recurentul inculpat a hotărât să vândă o parte din droguri şi, cunoscând prin intermediul unui prieten o persoană interesată să cumpere o cantitate mai mare de droguri i-a vândut acesteia- investigatorul sub acoperire - 20 grame marijuana, fiind prins în flagrant de către organele de poliţie.

În plus, organele de urmărire penală din cadrul B.C.C.O Craiova, având date cu privire la faptul că pe raza mun. Craiova îşi desfăşoară activitatea un grup infracţional organizat ce se ocupă cu traficul şi consumul ilicit de droguri (cannabis şi haşiş) din primele verificări au stabilit că liderul grupării este o persoană cunoscută sub numele de „A.", care distribuie drogurile prin intermediul altor persoane neidentificate şi care a fost identificată în urma exploatării autorizaţiilor emise de Tribunalul Dolj, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la şi la postul telefonic utilizat de „A.", în persoana recurentului inculpat.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc că drogurile nu au fost în posesia investigatorului sub acoperire care a fost folosit în cauză în baza Ordonanţei nr. 4/ A din 17 martie 2011 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova (filele 20-22 dosar urmărire penală) şi că operaţiunile din datele de 19 aprilie 2011 şi 20 aprilie 2011 au fost efectuate, nu în scopul obţinerii de probe, ci în vederea culegerii de date şi informaţii privind activitatea infracţională desfăşurată de recurent şi alte persoane din anturajul acestuia.

Primul contact dintre investigatorul sub acoperire şi recurent, din data de 19 aprilie 2011, a fost iniţiat în contextul în care se cunoştea de către organele de urmărire penală faptul că inculpatul distribuie droguri, activitate ce a rezultat chiar din discuţiile purtate de cei doi în cadrul cărora inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire - după ce i-a dat două pliculeţe din material plastic transparent ce conţineau cantitatea de 1,68 grame de cannabis - că poate să-i facă rost şi de rezină de cannabis (haşiş) şi dacă este interesat pot discuta la telefon (filele 26-34 dosar urmărire penală).

Cea de-a doua întâlnire dintre recurent şi investigatorul sub acoperire, din data de 20 aprilie 2011, a avut loc în contextul în care primul i-a spus celui de-al doilea că îi poate vinde droguri în valoare de 2000-2500 lei, droguri pe care inculpatul le-a adus la locul de întâlnire pe care chiar el l-a stabilit şi pe care le-a dat investigatorului sub acoperire după ce a cerut şi a primit în avans de la acesta suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea a 20 grame muguri de cannabis. La această dată au intervenit organele de poliţie care au procedat la identificarea recurentului inculpat şi apoi la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa acestuia, ocazie cu care au găsit 21 pliculeţe, conţinând 20,37 grame de cannabis.

Având în vedere şi demersurile anterioare ale recurentului inculpat, susţinerile constante ale acestuia în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti în sensul că a vândut drogurile pentru că avea nevoie de bani, declaraţiile martorilor D.R.C. şi M.Ş.A. care au relatat că inculpatul le-a oferit încă de la prima întâlnire marijuana (deşi nu i-au spus scopul pentru care l-au sunat şi i-au propus să se întâlnească), Înalta Curte apreciază că iniţierea de către investigatorul sub acoperire a unora dintre convorbirile telefonice ulterioare prezintă o relevanţă nesemnificativă sub aspectul răspunderii penale a recurentului inculpat pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Faţă de toate circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că acţiunea investigatorului sub acoperire a fost eminamente pasivă şi că aşa cum a reţinut şi C.E.D.O., în cauza Ludi contra Elveţiei, din momentul în care acuzatul îşi dă seama că îndeplineşte un act ce cade sub incidenţa legii penale, îşi asumă riscul de a întâlni un funcţionar al poliţiei infiltrat şi care încearcă în realitate să îl demaşte.

În concluzie, susţinerea recurentului inculpat în sensul că a săvârşit fapta fiind provocat de investigatorul sub acoperire, nu poate fi primită întrucât inculpatul desfăşura deja activitatea infracţională ce i s-a reţinut în sarcină, neavând deci nevoie de inducerea unui îndemn de către o altă persoană pentru a comite o infracţiune.

În ce priveşte cea de-a doua cerere a recurentului inculpat care vizează achitarea pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni şi care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondată.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni se ţine seama, potrivit art. 18¹ alin. (2) C. pen., de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fî putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Raportând criteriile sus-menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine, având în vedere urmările faptei, consecinţele pe care drogurile le au asupra sănătăţii persoanelor care le procură pentru a le consuma, poziţia nesinceră adoptată de recurent în cursul procesului penal şi faptul că activitatea infracţională desfăşurată de acesta a încetat, nu la iniţiativa sa, ci urmare a intervenţiei organelor de urmărire penală, că fapta dedusă judecăţii prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Simplul fapt că recurentul inculpat nu are antecedente penale şi că în referatul de evaluare este caracterizat favorabil, nu justifică prin ele aplicarea dispoziţiilor art. 18¹C. pen. cu consecinţa achitării inculpatului şi aplicării unei sancţiuni cu caracter administrativ, concluzie la care în mod judicios a ajuns şi instanţa de apel.

Referitor la ultima critică ce vizează individualizarea pedepsei, care în opinia recurentului inculpat este greşită sub aspectul nereţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege şi neaplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, critică ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte o apreciază nefondată.

Pedeapsa aplicată recurentului inculpat de către instanţa de fond a fost corect individualizată sub aspectul cuantumului stabilit la 4 ani închisoare care se situează aproape de limita minimă prevăzută de lege (infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Nu se justifică reţinerea în favoarea recurentului inculpat de circumstanţe atenuante faţă de modul şi împrejurările în care a comis fapta şi de gradul ridicat de pericol social concret al acesteia.

Circumstanţele personale favorabile ale recurentului inculpat relevate în referatul de evaluare şi garanţiile pe care acesta le prezintă de a nu reitera comportamentul infracţional au fost avute în vedere de instanţa de apel şi valorificate în operaţiunea de reindividualizare a pedepsei care a fost finalizată cu înlăturarea prevederilor art. 57, 71 C. pen., dispuse de instanţa de fond şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, însă nu justifică prin ele însele nici reducerea cuantumului pedepsei, nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.

În consecinţă, constatând că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul J.A.G.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei, din care, suma de 200 lei, reprezentând onorariul datorat apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul J.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 196 din 07 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 735/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1141/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 735/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs