ICCJ. Decizia nr. 976/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 976/2013

Dosar nr. 4847/91/2011

Şedinţa publică din.20 martie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 32 din 1 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Vrancea s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunile prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi a fost condamnată inculpata S.M., după cum urmează:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. proc. pen.

- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de la pct. 2 în cea mai grea dintre ele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante şi s-a atras atenţia, inculpatei asupra consecinţelor: săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 110 C. pen.

S-a confiscat de la inculpata S.M. 587 pachete de ţigarete ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 500 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiţiei a sumei de 300 RON onorariu pentru apărător din oficiu.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 718/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat sub nr. 4847/91/2011, la această instanţă, a fost trimisă în judecată inculpata minoră S.M., în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

2. În sarcina inculpatei S.M., s-a reţinut prin actul de sesizare, săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 296¹alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 84/1996 republicată şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., constând în aceea că a deţinut în afara unui antrepozit fiscal ţigarete, cunoscând că provin din activitatea de contrabandă şi a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă, producând bugetului statului un prejudiciu de 5.220 RON.

3. Analizând actele şi lucrările cauzei precum şi susţinerile părţilor, instanţa în cursul cercetării judecătoreşti a reţinut următoarele:

4. Numita I.D. a fost găsită de agenţii municipiului Adjud comercializând ţigarete provenind din Republica Moldova şi Ucraina în Piaţa A. din Adjud în datele de 3 august 2010 şi 25 august 2010 (după cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu această ocazie).

Cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost găsită cantitatea de 587 pachete ţigarete (11.740 ţigarete), cu timbru de Republica Moldova, astfel cum rezultă din procesul-verbal de percheziţie.

Această cantitate de ţigări aparţinea inculpatei S.M., după cum a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât şi a judecăţii.

5. Inculpata-minoră S.M. nu a contestat cele ce preced, declaraţia sa coroborându-se eficient cu acestea, astfel că instanţa a reţinut faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata în forma descrisă la pct. 4.

6. Dispoziţiile legal e relevante:

Art. 9 din Legea nr. 241/2005

(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

Art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Art. 296¹alin. (1) din Legea nr. 571/2003

1) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;

7. Instanţa a constatat că cererea procurorului privind schimbarea încadrării juridice este întemeiată, situaţia de fapt reţinută în cauză nu relevă existenţa unor operaţiuni comerciale pentru care există obligativitatea înregistrării în contabilitate. Practic deţinerea de ţigări în condiţii ilicite de către inculpata S.M. şi chiar comercializarea lor ilicită apar ca operaţiuni care nu atrag obligativitatea contabilizării.

Cu alte cuvinte numai operaţiunile comerciale licite intră sub incidenţa înregistrării în evidenţele contabile şi sunt generatoare de obligaţii fiscale, operaţiunile de tip comercial ilicite nu au o atare aptitudine. A admite conţinutul ar însemna să-i impunem inculpatei să-şi preconstituie probe pentru propria-i încriminare ceea ce nu poate fi acceptat.

8. În atare circumstanţe, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată cererea procurorului şi a dispus schimbarea încadrării juridice potrivit dispozitivului prezentei.

9. Din cele reţinute la pct. 4, instanţa a tras concluzia că inculpata S.M. sub aspect obiectiv a comis infracţiunile prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

10. Sub aspect subiectiv inculpata S.M. a acţionat cu intenţie directă; deţinerea de ţigări fără respectarea cerinţelor normative prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, respectiv art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, este pe deplin dovedită relevând vinovăţia inculpatei.

11. În aceste, condiţii, instanţa a condamnat inculpata S.M. potrivit dispozitivului prezentei la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

12. În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a realizat cumulul juridic al pedepselor aplicate inculpatei, în final având de executat 1 an închisoare.

13. Individualizarea juridică a pedepselor s-a făcut cu observarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. gradul de pericol social al faptelor reţinute ca infracţiuni, persoana inculpatei, precum şi urmările produse.

14. A interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

15. A constat că inculpata S.M. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 110 C. pen. atât la nivel personal, cât şi cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată, context în care dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei; scopurile acesteia pot fi atinse şi fără privarea de libertate a inculpatei.

16. În baza art. 118 lit. a) C. pen. a confiscat cele 587 pachete de ţigări ridicate de la inculpată; acestea au dobândit statut de bunuri produse prin infracţiune în condiţiile în care au fost trecute peste graniţă cu nerespectarea regimului vamal.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarai apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea criticând-o pentru nelegalitate susţinând, în esenţă că:

1. instanţa a aplicat în mod eronat prevederile art. 334 C. proc. pen. şi nu s-a pronunţat asupra tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei prin actul de sesizare, respectiv asupra infracţiunii de evaziune fiscală pentru care se impunea condamnarea inculpatei.

2. toate şedinţele de judecată s-au desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 483 alin. (3) raportat la. art. 485 alin. (2) C. proc. pen. privind desfăşurarea şedinţelor de judecată cu inculpat minor.

3. instanţa nu s-a pronunţat asupra aplicării sau neaplicării dispoziţiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., deşi chestiunea a fost pusă în discuţie,

4. instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile formulată în cauză de partea civilă A.N.A.F., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi,

5. cheltuielile aferente asistenţei juridice nu au fost corect stabilite, dispoziţiile instanţei în acest sens neputând fi puse în executare, iar cheltuielile judiciare la care a fost obligată inculpata către stat, nu au fost individualizate conform dispoziţiilor art. 189 alin. (2) C. proc. pen.

Partea civilă A.N.A.F., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi a declarat apel, fiind nemulţumită că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra pretenţiilor civile formulate în cauză, susţinând că prejudiciul în sumă de 5.220 RON la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege, constituit din taxa vamală, acciza şi TVA, a fost calculat cu respectarea normelor legale în materie.

Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin decizia penală nr. 106/A din 10 mai 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de partea civilă A.N.A.F., Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi.

A desfiinţat sentinţa penală nr. 32 din 1 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare, a respins ca tardiv formulată cererea vizând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 296¹alin. (1) lit. l) din din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpata S.M. la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpata S.M. la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. b)-art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 4 luni închisoare şi 8 luni închisoare şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

A interzis inculpatei, după împlinirea vârstei de 18 ani, exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an şi 8 luni.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. a dispus confiscarea specială a celor 587 pachete de ţigări depuse în camera de corpuri delicte din cadrul Poliţiei Municipiului Adjud.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998-art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpata S.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.G. la plata către partea civilă A.N.A.F., Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi a sumei de 5.219 RON cu titlu de despăgubiri civile (264 RON taxa vamală, 3.857 RON acciza, 1.098 RON TVA) şi a majorărilor de întârziere aferente, până la efectuarea integrală a plăţii.

În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale şi 50 RON onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul cercetării judecătoreşti au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Curtea de apel a apreciat că criticile formulate sunt parţial întemeiate, pentru următoarele considerente:

Învestită cu soluţionarea cauzei, prima instanţă a achiesat la solicitarea procurorului privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, din infracţiunile prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunile prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, deşi, procurorul a arătat că nu se poate reţine infracţiunea de evaziune fiscală în lipsa desfăşurării unei activităţi comerciale.

Deţinerea de către inculpată la domiciliul său a unor produse accizabile poate fi asimilată cu activitatea infracţională de ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile înscrisă în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, inculpata, în condiţiile date, neavând calitatea de contribuabil în sensul prevăzut de art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

S-a apreciat că în cauză nu s-au administrat probe cu care să se demonstreze că inculpata ar fi desfăşurat acte de comerţ fără a fi autorizată în acest sens, împrejurarea că aceasta a declarat că ar fi vândut în piaţă saci sau sacoşe din rafie sau că ar fi intenţionat să vândă la un preţ mai bun ţigările provenite din contrabandă constituind în cazul în care s-ar fi administrat un minim de probatoriu în acest sens, contravenţie.

Astfel, potrivit art. 2 pct. 1 în referire la art. 1 lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 12/1990, constituie contravenţie efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în C. com. sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege sau efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii.

S-a constatat că în mod nelegal instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, făcând nejustificat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., text de lege care nu era incident în cauza de faţă, motivul de apel invocat de Parchet în acest sens fiind întemeiat.

Curtea nu a primit solicitarea Parchetului privind condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, arătând că fapta astfel cum a fost descrisă de procuror, deşi ar putea exista în materialitatea ei, nu este prevăzută de legea penală.

Este adevărat că judecarea unei cauzei cu încălcarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor se desfăşoară separat de celelalte şedinţe, şedinţa nefiind publică, atrage sancţiunea nulităţii relative care operează potrivit art. 197 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. pen. numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În cauza de faţă şedinţele de judecată au fost nepublice, actele dosarului demonstrând acest fapt şi, chiar dacă din obişnuinţă grefierul de şedinţă a trecut în alin. (2) al fiecărei încheieri „şedinţă publică” în cauză nu s-a demonstrat că prin această procedură s-a adus vreo vătămare intereselor inculpatei, astfel că s-a constatat că motivul de apel privind publicitatea şedinţelor de judecată este nefondat.

Dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., prevăd condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime a limitelor de pedeapsă, în cazul pedepsei amenzii, dacă până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cauza de faţă inculpata a avut o atitudine oscilantă, învederând instanţei de fond la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2011 că nu înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. solicitând declanşarea cercetării judecătoreşti, pentru ca la termenul din data de 1 februarie 2012 să solicite judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută în art. 320¹ C. proc. pen.

S-a constatat că deşi instanţa de fond a pus în discuţie solicitarea inculpatei, nu s-a pronunţat asupra acestei cereri care, la acel moment apărea ca tardiv formulată, cercetarea judecătorească fiind deja declanşată, situaţie în care şi acest motiv de apel invocat de Parchet a fost apreciat ca neîntemeiat.

De asemenea, motivul de apel vizând nepronunţarea asupra acţiunii civile invocat atât de Parchet cât şi de partea civilă este fondat, având în vedere că încă din cursul urmăririi penale A.N.A.F., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi s-a connstituit parte civilă cu suma de 5.220 RON reprezentând c/val. taxelor aferente produselor de contrabandă deţinute de inculpată la domiciliul său (taxe vamale, accize şi TVA), cerere reiterată în faţa instanţei de fond.

Cu toate acestea, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile formulată în cauză, încălcând dispoziţiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile.

Potrivit art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi.

Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Din analiza acestor texte de lege rezultă că, spre deosebire de procesul civil, unde cheltuielile de judecată sunt suportate de partea reclamantă prin plata taxei de timbru la introducerea acţiunii, în cauzele penale, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată sunt avansate de stat, prin organul judiciar în faţa căruia se află cauza penală, cheltuieli care, în funcţie de soluţia de condamnare sau de achitare ori de încetare a procesului penal, vor fi suportate de stat sau de părţi.

În cauza de faţă, deşi instanţa de fond a invocat dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a dispus generic obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, fără ca acestea să fie individualizate şi astfel să poată fi puse în executare.

S-a constatat că şi acest motiv de apel invocat de Parchet este întemeiat.

Pentru toate aceste motive apelurile au fost admise, conform dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă sentinţa penală atacată a fost desfiinţată şi potrivit art. 354 şi urm. C. proc. pen., Curtea a procedat la rejudecarea cauzei în fond.

Reţinând că cererea inculpatei privind judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. a fost formulată la data de 1 februarie 2012, deci după declanşarea cercetării judecătoreşti, Curtea a constatat că aceasta este tardivă.

Astfel cum s-a arătat mai sus, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni aflate în concurs real, conform actului de sesizare, respectiv a infracţiunilor de deţinere în afara unui antrepozit fiscal de ţigarete (produse accizabile supuse marcării), contrabandă şi evaziune fiscală, prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. reţinându-se ca inculpata minoră S.M. a fost depistată deţinând la domiciliul său un număr de 587 pachete de ţigări (11.740 ţigarete) purtând timbrul fiscal emis de Republica Moldova, cunoscând că provin din contrabandă, că inculpata a ascuns sursa impozabilă şi taxabilă, producând astfel bugetului general consolidat un prejudiciu în sumă de 5.220 RON prin sustragerea de la plata taxelor vamale şi a accizei.

Cum deţinerea de către inculpată la domiciliul său a unor produse accizabile supuse marcării (587 pachete de ţigări produse în Republica Moldova) nu poate fi asimilată cu activitatea infracţională de ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile înscrisă în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, inculpata neavând calitatea de contribuabil în sensul prevăzut de art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar împrejurarea că aceasta a declarat că ar fi vândut în piaţă saci sau sacoşe din rafie sau că ar fi intenţionat să vândă la un preţ mai bun ţigările provenite din contrabandă constituind, în cazul în care s-ar fi administrat un minim de probatoriu în acest sens, contravenţie, se constată că fapta astfel cum a fost descrisă de acuzare deşi ar putea exista în materialitatea ei, nu este prevăzută de legea penală.

Aşa fiind, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea a achitat pe inculpata S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

La data de 25 iulie 2011, lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Vrancea, au efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatei S.M. şi a martorei I.D.

Din cuprinsul procesului-verbal întocmit cu prilejul efectuării percheziţiei a rezultat că au fost descoperite mai multe pachete de ţigări (587) pentru care inculpata nu a putut prezenta documente de provenienţă.

Toate pachetele de ţigări descoperite aveau aplicate în partea superioară timbre cu inscripţia „Republica Moldova”, fără a avea aplicate şi banderole fiscale româneşti. Aspectele constatate au fost fixate în planşa foto, ataşată la dosarul de urmărire penală, iar cele 587 pachete de ţigări, însumând 11.740 ţigarete au fost ridicate de organele de poliţie în temeiul art. 105 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., în vederea confiscării speciale.

În legătură cu marfa de contrabandă descoperită la locuinţa sa, inculpata a declarat că a achiziţionat întreaga cantitate de ţigări contra sumei de 1.000 RON de la un tânăr din piaţă.

Prin adresa din 7 iulie 2011, A.N.A.F., Autoritatea Naţională a Vămilor Galaţi a comunicat că pentru ţigaretele ridicate de la inculpată, taxele vamale şi fiscale ce trebuiau achitate sunt în cuantum de 5.220 RON.

Situaţia de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, autorizaţia de percheziţie din 22 iulie 2011, proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare şi planşa foto, adresele de constituire de parte civilă din 11 august 2011 şi din 13 octombrie 2011 ale A.N.A.F., Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi coroborat cu declaraţiile inculpatei S.M.

Potrivit art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este asimilată infracţiunii de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, deţinerea de mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Având în vedere cantitatea de ţigarete deţinută de inculpată la domiciliu, faptul că pachetele de ţigări nu erau marcate corespunzător cu timbre fiscale româneşti, precum şi locul achiziţionării nu se poate reţine că inculpata nu cunoştea că marfa provine din contrabandă, cu atât mai mult cu cât a declarat că intenţiona să le vândă cu un preţ mai mare pentru a obţine profit.

Potrivit art. 4 pct. 12 din Legea nr. 86/2006, infracţiunea de contrabandă are ca obiect material mărfurile provenite din străinătate, iar potrivit art. 4 pct. 20 lit. a) regimul vamal constă printre altele, în punerea în liberă circulaţie a mărfurilor.

De asemenea, art. 63 alin. (2) din acelaşi act normativ, prevede că mărfurile străine rămân sub supraveghere vamală, iar mai înainte de a intra pe teritoriul României se prezintă obligatoriu la biroul vamal (art. 66) pentru a fi plasate sub un regim vamal, în cazul de faţă, punerea în liberă circulaţie .

Punerea în liberă circulaţie atrage, conform art. 101 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, aplicarea măsurilor de politică comercială şi îndeplinirea formalităţilor vamale prevăzute pentru importul mărfurilor precum şi încasarea oricăror drepturi legal datorate.

Potrivit art. 296¹din Legea nr. 571/2003 deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării fără a fi marcate corespunzător constituie infracţiune.

Potrivit art. 206⁶¹şi art. 206⁶³ tutunul prelucrat este supus marcării prin timbre sau banderole aplicate în loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului, respectiv pe pachetul de ţigări, astfel încât la deschiderea ambalajului, marcajul să fie distrus.

Din probele administrate în cauză a rezultat că pachetele de ţigări descoperite la domiciliul inculpatei nu erau marcate corespunzător şi nu purtau alte însemne care să facă dovada intrării în ţară în condiţii de legalitate.

Aşa fiind, Curtea a reţinut în drept că, fapta inculpatei S.M. care la data de 25 iulie 2011 a fost depistată deţinând la domiciliu un număr de 11.740 ţigarete, de diferite mărci, cunoscând că provin din contrabandă, având aplicate banderole fiscale emise în Republica Moldova şi care trebuiau plasate sub un regim vamal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

De asemenea, fapta aceleiaşi inculpate care la data de 25 iulie 2011 a fost depistată deţinând în afara antrepozitului fiscal 11.740 ţigarete, produse accizabile supuse marcării şi care nu erau marcate corespunzător, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 296¹ lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Faptele fiind comise prin aceeaşi acţiune de deţinere, Curtea reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen., privind concursul ideal de infracţiuni.

Constatând că faptele există, că prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni şi că au fost comise cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte, Curtea a procedat la condamnarea inculpatei.

La individualizarea răspunderii penale şi aplicarea pedepselor, Curtea a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise în condiţiile mai sus expuse, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege precum şi persoana inculpatei, care la data săvârşirii faptelor era minoră în vârsta de 16 ani, necunoscută cu antecedente penale, implicată într-o relaţie de concubinaj cu numitul I.M. din care a rezultat un copil, neşcolarizată, conştientizând urmările faptelor sale, iar în cursul procesului penal a manifesta o conduită procesuală corectă, recunoscând şi regretând faptele penale reţinute în sarcina sa.

Faţă de datele care caracterizează persoana inculpatei astfel cum au fost expuse mai sus, Curtea apreciat că acestea constituie elemente ce atrag reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen. cărora le-a dat eficienţa cuvenită în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel că a aplicat inculpatei minore sancţiuni penale sub minimul special prevăzut de lege, pedepse care, în baza art. 33 lit. b)-art. 34 lit. b) C. pen. vor fi contopite, urmând să fie aplicată spre executare pedeapsa cea mai grea.

Totodată a fost aplicată faţă de inculpată şi pedeapsa, accesorie interzicându-i-se, după împlinirea vârstei de 18 ani, exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., având în vedere că natura faptelor săvârşite, dar şi ansamblul circumstanţelor personale au dus la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Raportat la cuantumul pedepsei principale stabilite pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă şi având în vedere prevederile art. 65 alin. (3) C. pen., Curtea nu a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Apreciind că scopul educativ preventiv al pedepsei precum şi reeducarea inculpatei se pot realiza şi fără ca aceasta să execute efectiv pedeapsa privativă de libertate, în baza art. 110. C. pen. în referire la art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare.

În ce priveşte latura civilă Curtea a constatat că acţiunea civilă formulată în cauză este fondată. Prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă în modalitatea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, inculpata a creat o pagubă bugetului de stat în sumă de 5.219 RON din care 264 RON taxa vamală, 3.857 RON acciza şi 1.098 RON TVA.

Astfel, potrivit art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, cu modificările şi completările ulterioare prin datorie vamală se înţelege obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar potrivit art. 4 pct. 14 lit. a) din aceeaşi lege drepturile de import reprezintă taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit, la importul de mărfuri.

Potrivit prevederilor art. 224 din Legea nr. 86/2006, datoria vamală la import ia naştere şi prin introducerea ilegala pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Aceeaşi reglementare este cuprinsă şi în art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a C. vam. comunitar unde se precizează că o datorie vamală la import ia naştere şi prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii, a mărfurilor supuse drepturilor de import debitor vamal este şi orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia, sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, ca ele au fost introduse ilegal.

Prin hotărârea Curţii Europene de Justiţie dată în cauza 24-68 din data de 1 iulie 1969, având ca părţi Comisia Comunităţii Europene împotriva Italiei, s-a statuat ca toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent. Orice obligaţie pecuniară, indiferent de mărimea, destinaţia şi modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră şi care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o „taxă cu efect echivalent”.

Aşa fiind, hotărârea Curţii Europene de Justiţie se refera şi la acciza şi TVA-ul, percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României, şi reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.

Constatând că. acţiunea, civilă este fondată, Curtea a admis-o conform dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998-art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. şi a acordat părţii civile despăgubirile, civile astfel cum acestea rezultă din cererea introductivă, respectiv 264 RON taxa vamală, 3.857 RON acciza şi 1.098 RON TVA.

Totodată, Curtea a acordat şi majorări de întârziere aferente, până la efectuarea integrală a plăţii, conform dispoziţiilor art. 119 coroborat cu art. 120 şi art. 120¹C. proc. fisc., republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Inculpata S.M. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente S.G. la plata către partea civilă A.N.A.F., Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi a sumei de 5.219 RON cu titlu de despăgubiri civile şi a majorărilor de întârziere aferente, până la efectuarea integrală a plăţii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

În motivarea recursului, Ministerul Public a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14, pct. 16 şi pct. 17²C. proc. pen., criticând decizia instanţei de apel sub aspectul:

1. soluţiei de achitare a inculpatei în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005;

2. individualizării judiciare a sancţiunii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, precum şi sub aspectul modului de individualizare a cheltuielilor judiciare avansate de stat şi la care trebuia obligată inculpata.

S-a susţinut că, în mod greşit au apreciat instanţele anterioare în sensul că inculpata nu poate avea calitatea de contribuabilă în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Potrivit acestor dispoziţii legale prin „contribuabil” se înţelege orice persoană fizică, ori juridică sau orice altă entitate juridică fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat. Din cuprinsul acestor prevederi legale transpare cu evidenţă faptul că subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 poate fi orice persoană sau entitate, cu sau fără personalitate juridică, deci inclusiv persoanele fizice minore care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru exercitarea unor activităţi comerciale datorită vârstei. Neincluderea acestor persoane în rândul subiecţilor activi ai infracţiunii de evaziune fiscală este determinată de natura faptei comise şi nu, în mod deosebit, de calitatea autorilor, complicilor sau instigatorilor de „contribuabil”.

În cazul minorilor, interdicţia de a desfăşura activităţi comerciale reprezintă un aspect ce ţine de modul de acordare a autorizaţiilor prevăzute de lege şi de capacitatea de exercitare a drepturilor şi nu de materia dreptului penal. O interpretare contrară a prevederilor legale în discuţie ar restrânge în mod nejustificat sfera de incriminare a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Desfaşurarea de către, minori a unor activităţi comerciale aare ar necesita obţinerea unor autorizaţii constituie atât o sursă impozabilă în sensul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cât şi situaţia premisă a acestei infracţiuni. Când o asemenea activitate este şi nedeclarată, realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii în discuţie este pe deplin realizată. În cazul minorilor „nedeclararea” este o consecinţă firească a faptului că aceştia nu pot obţine autorizaţiile necesare exercitării în mod legal a unor asemenea activităţi (chiar dacă le-ar declara ei nu ar putea obţine încuviinţarea exercitării unor asemenea activităţi). Legislaţia în domeniu impune obligaţiile ce revin contribuabililor de a avea autorizaţii oficiale pentru activităţile generatoare de venituri impozabile, de a se înregistra la organele fiscale locale, de a declara acestora, cu sinceritate, veniturile şi bunurile impozabile, cât şi datele privind comercializarea produselor, de a înlesni controlul fiscal, calcularea corectă a impozitelor şi taxelor datorate, dar şi plata în termen a acestora.

În această situaţie se regăseşte şi inculpata S.M. care a recunoscut că pentru a-şi asigura traiul zilnic vindea în piaţa din Adjud saci şi sacoşe din rafie fără a fi autorizată pentru a desfăşura o asemenea activitate de comerţ. Pe lângă aceste mărfuri, inculpata a hotărât să comercializeze şi ţigări, cunoscând că ele provin din contrabandă şi că au un regim special de vânzare care impunea existenţa unei autorizaţii.

Prin nedeclararea acestor surse de venituri, inculpata S.M. a acceptat să se sustragă de la plata impozitelor şi taxelor aferente, eludând astfel legea. Inculpata a comis astfel infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. În măsura în care s-ar reţine că pentru realizarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni era necesar ca inculpata să comercializeze efectiv ţigările deţinute la domiciliu, trebuie să se observe că fapta ar constitui o tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 care însă nu se pedepseşte. Prin urmare, în această ipoteză, schimbarea încadrării juridice operată de instanţa de fond apare ca fiind pe deplin fundamentată.

În ceea ce priveşte cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Parchetul a arătat că, deşi inculpata nu a atacat hotărârea instanţei de fond, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea nu a invocat niciun motiv de apel în favoarea acesteia, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reindividualizat sancţiunile aplicate lui S.M., reţinând în favoarea acesteia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. pen.

În acest context procesual nu rezultă necesitatea reexaminării aspectelor de fapt şi de drept legate de cele două infracţiuni pentru care inculpata, a fost condamnată ceea ce pune sub semnul întrebării oportunitatea reaprecierii cuantumului pedepselor principale aplicate lui S.M. Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificate în conţinutul art. 74 C. pen. nu obliga instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă astfel pedeapsa principală ori variabilă temporală a termenului de încercare prevăzut de art. 110 C. pen.

Lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptei manifestată în cursul procesului nu justifică (în raport de pericolul social concret al faptelor comise) reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei care prin activitatea infracţională a prejudiciat partea civilă cu peste 5.000 RON.

Aparent, infracţiunile comise ce către inculpată ar prezenta un grad de pericol relativ scăzut dacă ar fi să ne raportăm la obiectul material al acestora şi la faptul că autorul lor este o persoană minoră. Trebuie observat că valorificarea unor asemenea bunuri deţinute în mod ilegal (pachete cu ţigări) precum şi al celor pentru care era necesară obţinerea unei autorizaţii prealabile nu constituie o îndeletnicire pasageră, întâmplătoare printre activităţile curente ale inculpatei, ci chiar sursa principală de venit a acesteia. Orientarea inculpatei către obţinerea unor venituri din activităţi ilicite, în detrimentul unei conduite în concordanţă cu normele impuse de societatea în care trăieşte relevă o conştientizare redusă a regulilor încălcate şi a valorilor sociale ocrotite de prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. În consecinţă, pentru realizarea scopului pedepselor ilustrat în cuprinsul art. 52 C. pen., este necesar un interval de timp mai îndelungat, ceea ce în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei se traduce prin aplicarea unor pedepse mai consistente şi stabilirea unui termen de încercare mai îndelungat (având în vedere intervalul variabil de 6 luni-2 ani prevăzut de prevederile art. 110 C. proc. pen.).

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a cheltuielilor judiciare avansate de stat şi la care trebuia obligată inculpata, Ministerul Public a învederat faptul că la urmărirea penală au fost calculate cheltuieli judiciare avansate de stat (altele decât cele ocazionate de acordarea asistenţei judiciare din oficiu) în sumă de 100 RON.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti la fond au fost întocmite şi expediate prin poştă 7 citaţii, două comunicări şi au fost emise 3 încheieri premergătoare şi s-a realizat un raport de evaluare. Astfel fiind, suma de 50 RON este insuficientă pentru a acoperi celelalte cheltuieli judiciare realizate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.

Înalta Curte, examinând hotărârile prin prisma motivelor şi cazurilor de casare invocate, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru următoarele considerente:

1. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen., când în mod greşit inculpatul a fost achitat pe motiv că fapta săvârşită de nu este prevăzută de legea penală.

Inculpata minoră a fost trimisă în judecată pentru deţinerea la domiciliu, respectiv în afara antrepozitului fiscal, a unui număr de 11.740 ţigarete, de diferite mărci, cunoscând că provin din contrabandă, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale prin ascunderera sursei impozabile ori taxabile, fapte ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 296¹ lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În faţa instanţei de fond chiar reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii în sarcina inculpatei numai a infracţiunilor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 296¹lit. l) din Legea nr. 571/2003, situaţie în care prima instanţă a condamnat inculpata minoră pentru infracţiunile de contrabandă şi de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile.

Instanţa de apel a apreciat însă că pentru infracţiunea de evaziune fiscală trebuia pronunţată soluţia achitării, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., argumentele fiind expuse anterior.

Înalta Curte constată că:

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Potrivit art. 270 alin. (3) C. vam., sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Potrivit art. 296¹alin. (1) lit. l), fapta constând în deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete (...) şi se sancţionează cu închisoare de la 1 an la 4 ani.

Elementul material al infracţiunii de contrabandă constă în introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, sau introducerea sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzând deci deţinerea produselor accizabile supuse marcării.

Elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constând în ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile se realizează prin deţinerea bunurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.

Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 296¹ alin. (1) lit. l) C. fisc. constă în deţinerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) C. vam., elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.

Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal, art. 296¹ alin. (1) lit. l) C. fisc. cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda.

Contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră (primul birou vamal) a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene este, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală, motiv pentru care reţinerea infracţiunii de contrabandă (art. 270 C. vam.) nu mai poate face incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 241/2005, elementul material al evaziunii fiscale, ca şi scopul săvârşirii infracţiunii (obţinerea unor avantaje patrimoniale prin neplata sumelor datorate ca obligaţii fiscale) fiind incluse în elementul material şi scopul infracţiunii de contrabandă.

Deşi infracţiunea de contrabandă absoarbe infracţiunea de evaziune fiscală, în cauză s-a pus în mişcare distinct şi în plus acţiunea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Ca urmare, instanţa de apel a caracterizat corect în drept activitatea infracţională a inculpatei şi a soluţionat distinct acţiunea penală menţionată anterior printr-o soluţie de achitare.

2. Cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Se constată că instanţa de apel a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte reţine următoarele aspecte, relevante, pentru individualizarea judiciară a pedepselor:

- gradul de pericol social al faptelor cercetate este relativ redus, aspect dedus din modalitatea concretă de săvârşire, din urmarea produsă, concretizată în cuantumul prejudiciului;

- circumstanţele personale cu accent pe lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, vârsta făptuitoarei ori mobilul declarat de aceasta conduc la aceeaşi concluzie a unei periculozităţi relativ reduse a inculpatei minore;

- conduita în cursul procesului penal este concretizată într-o atitudine de recunoaştere totală a activităţii infracţionale aspect ce nu a putut fi valorificat în contextul art. 320¹ C. proc. pen. însă a inpus reţinerea în favoarea inculpatei a dispoziţiilor privind circunstanţele atenuante.

În acest context, pedepsele principale, astfel cum au fost aplicate în apel, sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

3. Cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., referitor la pronunţarea unei hotărâri contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, caz invocat pentru a susţine lipsa de rigoare la evaluarea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligată inculpata, în apel.

Din verificările, efectuate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat în mod corect cuantumul cheltuielilor judiciare: 300 RON în total, însă în acest cuantum nu se includ cheltuielile din faza de urmărire penală ce au fost deja evaluate de prima instanţă, ci doar cheltuielile din calea de atac a apelului, inclusiv onorariul parţial al apărătorului din oficiu, evaluat până la prezentarea apărătorului ales (50 RON), motiv pentru care va respinge şi acest motiv de recurs.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

În temeiul art. 189 alin. (1) C. proc. pen. onorariul parţial în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 106/A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimata inculpată S.M.

Onorariul parţial în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3962/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2052/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: