ICCJ. Decizia nr. 2052/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2052 /2013

Dosar nr. 7628/102/2011

Şedinţa publică din 12 iunie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 90 din 06 iulie 2012 Tribunalul Mureş a dispus următoarele:

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.D.E., în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., art. 66 C. pen., raportat la art. 215 alin. (5) teza finală C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

S-a constatat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunile pentru care acuzatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1.504 din 08 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi, modificată de Tribunalul Galaţi prin decizia penală nr. 1.404 din 03 decembrie 2003 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 116 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi şi este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1.171 din 27 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi modificată de Tribunalul Galaţi prin decizia penală nr. 452/A din 31 octombrie 2008 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 360/R din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi.

S-a constatat că pedepsele aplicate prin cele două hotărâri judecătoreşti mai sus arătate, respectiv prin sentinţa penală nr. 1.504 din 08 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi prin sentinţa penală nr. 1.171 din 27 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi, au fost cuprinse în operaţiunea de modificare a pedepselor efectuată prin sentinţa penală nr. 1.030 din 07 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2.022/R din 08 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 1.030 din 07 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Galaţi, în pedepsele componente de:

6 ani închisoare (rezultanta 2), 2 ani închisoare, (rezultanta 1) şi sporul de 6 luni închisoare, pe care îl înlătură.

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare (rezultanta 1), în pedepsele componente de:

2 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1.504/2008 a Judecătoriei Galaţi, pentru care s-a menţinut revocarea beneficiului graţierii, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1250 din 10 mai 2001, modificată de Tribunalul Galaţi prin decizia penală nr. 274 din 14 martie 2002 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1.112 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi şi în sporul de 4 luni închisoare, pe care l-a eliminat.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele anterior arătate, respectiv pedepsele de: 2 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 1 an şi 8 luni închisoare, 4 luni închisoare şi 4 luni închisoare, cu pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 (patru) luni, rezultând pedeapsa de 7 ani închisoare (rezultanta 1).

În temeiul art. 36 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse rezultante, respectiv rezultanta 1 şi rezultanta 2, constând în pedepsele de 7 ani închisoare şi 6 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 (şase) luni, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa închisorii principale rezultante şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. - adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată, durata pedepsei executate, cuprinsă între perioadele: 12 aprilie 2006 - 26 ianuarie 2010 şi 21 decembrie 2011 - 03 februarie 2012.

S-a dispus anularea mandatelor de executare ale pedepselor închisorii, emise în baza sentinţelor penale mai sus arătate şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispoziţiilor prezentei.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 şi 999 din vechiul C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC F. SRL Tg. Mureş, reprezentată de dl. K.L.I., în calitate de administrator, cu sediul în Tg.Mureş, str. I.M., jud.Mureş şi în consecinţă obligă inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 400.424,26 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.

S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen. Pentru dispune astfel, Tribunalul a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la data de 05 decembrie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului B.D.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut faptul că, inculpatul în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în datele de 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate, SC F. SRL Târgu-Mureş, prin folosirea unui nume mincinos (M.C.) şi a unei calităţi mincinoase (şef aprovizionare, delegat al SC P.G.E. SRL Bucureşti), în scopul de a obţine pentru sine şi pentru altul un folos material injust, cu prilejul executării contractului de vânzare-cumpărare din 14 iunie 2005 încheiat între SC F. SRL şi SC P.G.E. SRL Bucureşti, ocazie cu care a lăsat pentru plată două file CEC pentru care nu a existat acoperirea necesară, cauzând o pagubă în sumă totală de 400.424,26 RON.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia desfăşurării audierilor efectuate în cauză, inculpatul a descris împrejurările şi modalitatea în care s-a angajat pe tărâmul ilicitului penal.

În faţa instanţei, în acord cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul la termenul de judecată din data de 02 aprilie 2012 a arătat că recunoaşte comiterea faptei reţinute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cerere care a fost admisă la acelaşi termen de judecată.

În fapt, s-a reţinutcă, în cursul lunii mai 2005 martorul T.M.I. - director în cadrul SC F. SRL Târgu-Mureş, a fost contactat telefonic de către o persoană care s-a prezentat ca fiind reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti, cu numele de S.G. (învinuitul M.P.). Acesta i-a spus că firma sa este interesată să achiziţioneze produse pesticide, de uz fitosanitar, pentru combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor în culturile de porumb, floarea-soarelui şi viţă de vie, de la SC F. SRL. Cu ocazia acestei discuţii telefonice s-a stabilit ca firma din Bucureşti să facă o comandă fermă.

Astfel s-a ajuns ca SC P.G.E. SRL Bucureşti să trimită prin fax comanda din 10 iunie 2005. Ulterior, s-a întocmit de către partea vătămată contractul de vânzare-cumpărare din 14 iunie 2005 şi anexa la acesta care au fost expediate către cumpărător, la fel, prin fax. După primirea acestuia, forma originală a contractului a fost trimisă prin priori post la sediul societăţii cumpărătoare din Bucureşti, str. O., la dosar aflându-se confirmarea de primire, semnată cu semnătura lui M.C. la 21 iunie 2005, în calitate de destinatar-primitor „deleg.".

Martorul T.M.I. a fost înştiinţat telefonic de către S.G. (învinuitul M.P.), directorul comercial al SC P.G.E. SRL Bucureşti, că marfa urmează să fie ridicată prin delegat.

La data de 17 iunie 2005, în jurul prânzului, la sediul părţii vătămate s-a prezentat o persoană de sex masculin care s-a prezentat cu acte sub identitatea falsă de M.C., ca fiind delegatul din partea SC P.G.E. SRL Bucureşti (inculpatul B.D.E.) şi a înmânat martorului T.M.I. o împuternicire dată de către administratorul SC P.G.E. SRL Bucureşti, precum şi o delegaţie pentru ridicare de mărfuri, ambele fiind semnate cu numele Z.C., nume care apare ca şi reprezentant al SC P.G.E. SRL Bucureşti în contractul de vânzare-cumpărare şi în anexa la acesta.

Din înscrisul „Delegaţie pentru ridicare de mărfuri" rezulta că aceasta purta nr. XX. din 16 iunie 2005 şi atesta faptul că „Dl. M.C. având funcţia de şef aprovizionare, se trimite la SC F. SRL pentru a ridica mărfurile prevăzute în contractul (comanda) din 10 iunie 2005".

Din înscrisul intitulat „împuternicire" rezulta că purta nr. YY. din 16 iunie 2005 şi conţinea o împuternicire dată de SC P.G.E. SRL Bucureşti pentru dl. „M.C., cu drept de semnătură pt. încheierea de contracte cu SC F. SRL (Târgu-Mureş, str. I.M.) şi ridicarea de mărfuri necesare. Toate documentele semnate de M.C. referitoare la aceste contracte vor fi însuşite de firma noastră.".

Reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti a spus că a sosit pentru a ridica o parte din marfa contractată.

Intre martorul T.M.I. şi delegatul M.C. (inculpatul B.D.E.) s-au purtat câteva discuţii, acesta din urmă fiind întrebat cu ce se ocupă firma şi răspunzând că are calitatea de magazioner, şef de depozit, iar referitor la firma pe care o reprezintă, se ocupă cu activităţi agricole şi este în relaţie cu o firmă din Italia care furnizează utilaje agricole în România. Întrebat fiind dacă a mai lucrat înainte şi unde, M.C. (acuzatul B.D.E.) a răspuns că a lucrat la o firmă industrială în com. P., Bucureşti, însă a plecat din acea firmă întrucât s-au redus locurile de muncă, fiind mai bine la SC P.G.E. SRL Bucureşti. Cu ocazia acestei prime întâlniri M.C. (inculpatul B.D.E.) a prezentat actele necesare pentru a ridica marfă (comandă, delegaţie, împuternicire şi filă CEC), iar având în vedere că pe toate actele era trecut numele de M.C. (delegaţie şi împuternicire), astfel l-a făcut să creadă pe martorul T.M.I., director în cadrul părţii vătămate, că aceasta este identitatea lui.

Această identitate falsă şi imagine eronată asupra realităţii a creat-o acuzatul B.D.E. şi a doua oară când a venit, în 24 iunie 2005, şi s-a întâlnit cu K.L.I., administratorul părţii vătămate, prin aceleaşi mijloace.

S-a întocmit factura fiscală din 17 iunie 2005 cu privire la 8 tipuri de produse fitosanitare în sumă totală de 2.120.829.591 ROL vechi. La delegat a fost trecut numele de M.C. (inculpatul B.D.E.), mijloc de transport auto nr. BB. Factura a fost semnată în două locuri, de primire şi la rubrica expediţie, fiind aplicată şi ştampila SC P.G.E. SRL Bucureşti.

S-a mai întocmit şi un aviz de însoţire a mărfii din 17 iunie 2005 pentru aceeaşi cantitate de marfa, fiind trecute aceleaşi date cu privire la expediţie, delegat, identitatea acestuia, mijloc de transport, semnat în trei locuri de către reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti.

După predarea mărfii, întocmirea facturii şi a avizului de expediţie, reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti a lăsat o filă CEC, care a fost completată cu suma de 212.083 RON, semnată şi ştampilată.

Data trecută pe această filă CEC este 18 iulie 2005, conform înţelegerii părţilor ca plata să se facă la 30 de zile de la data facturării. Semnătura de pe fila CEC era aceeaşi cu cea corespunzătoare numelui de Z.C. de pe celelalte acte prezentate de aşa-zisul delegat.

La 21 iunie 2005 partea vătămată a primit prin fax cea de-a doua comandă de produse fitosanitare.

La 24 iunie 2005 reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti, aceeaşi persoană, s-a prezentat pentru ridicarea celei de-a doua tranşe de mărfuri la sediul societăţii părţii vătămate. De această dată discuţiile s- au purtat cu administratorul societăţii, K.L.I., întrucât numitul T. lipsea din firmă.

Reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti a predat „Delegaţia pentru ridicare de mărfuri" din 23 iunie 2005 emisă de SC P.G.E. SRL Bucureşti care avea un conţinut similar cu delegaţia nr. XX. care a fost prezentată în data de 17 iunie 2005. După mai multe discuţii purtate între administratorul societăţii, K.L.I. cu M.C. (acuzatul B.D.E.) - reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti, şi apoi, telefonic, cu reprezentantul legal al SC P.G.E. SRL Bucureşti -S.G. (învinuitul M.P.), s-a ajuns la emiterea facturii fiscale din 24 iunie 2005 şi a avizului de însoţire a mărfii. Ambele documente întocmite în acea dată îl indica, la fel, pe delegatul M.C. cu datele de identitate folosite anterior, mijloc auto identic, fiind semnate cu aceeaşi semnătură cu cea aflată pe actele întocmite în 17 iunie 2005 şi pe împuternicirea dată. De menţionat că în cuprinsul avizului de însoţire a mărfii se menţiona că transportul se realiza cu autocamionul cu nr. BB1.

Pentru plata mărfii ridicate reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti a lăsat fila CEC, completată pentm suma de 188.342 RON, semnată şi ştampilată şi având ca şi dată a emiterii data de 25 iulie 2005, conform înţelegerii părţilor. Şi în acest caz, semnătura de pe fila CEC era cea folosită de Z.C. pe celelalte acte.

Înainte de a se ajunge la întocmirea facturii şi predarea mărfii, potrivit declaraţiilor date de K., rezultă că au existat anumite suspiciuni din partea administratorului părţii vătămate cu privire la SC P.G.E. SRL Bucureşti. Astfel, dl. K.L.I. a purtat o discuţie cu M.C. (inculpatul B.D.E.) legată de activitatea societăţii pe care o reprezenta, acesta spunându-i că firma la care lucra el desfăşura activităţi în agricultură pe terenuri arendate şi comerţ cu pesticide. De asemenea, s-a discutat şi despre sediul societăţii. K.L.I. a purtat şi o discuţie telefonică cu şeful lui M.C. (inculpatul B.D.E.), respectiv cu S.G. (învinuitul M.P.) care i-a promis că marfa va fi plătită în săptămâna care urma şi a insistat să le fie dată şi a doua tranşă de marfă. Cu privire la decizia de a livra şi această tranşă de marfă sau nu, K.L.I. s-a consultat telefonic cu T.M.I., care lipsea în acea zi de la serviciu, şi până la urmă a decis predarea şi a acelei mărfi. S-a mai indicat faptul că, între cele două date de livrare, K.L.I. a fost Ia Banca I.T. unde partea vătămată îşi avea deschis cont şi a arătat fila CEC pe care o primise pentru prima cantitate de marfă livrată, făcând minime verificări cu privire la validitatea filei CEC, existenţa societăţii emitente, a băncii indicate în fila CEC, primind doar răspunsul că respectiva filă CEC nu era falsă şi că va fi acceptată în bancă la termenul scadent.

În ambele momente, mijloacele de transport au fost ale cumpărătorului, fiind vorba de autocamioane diferite, şi nu a existat niciun contact între şoferii autocamioanelor şi reprezentanţii părţii vătămate. Reprezentantul SC P.G.E. SRL Bucureşti - M.C. (inculpatul B.D.E.) s-a deplasat împreună cu şoferii acestor autocamioane la sediul părţii vătămate.

La 18 iulie 2005, partea vătămată a depus la Banca I.T. Târgu-Mureş filele CEC emise de SC P.G.E. SRL Bucureşti, primind răspunsul: „refuz total - lipsă total disponibil, client aflat în interdicţie bancară, filă CEC anulată la CIP".

Inculpatul B.D.E. a recunoscut faptul că el a semnat pe cele două facturi fiscale emise de partea vătămată la datele de 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005 la rubrica de primire şi la delegat pentru numele de M.C. şi că a aplicat ştampila SC P.G.E. SRL Bucureşti. De asemenea, a recunoscut şi că a semnat pe împuternicirea cu nr. YY. din 16 iunie 2005 emisă de SC P.G.E. SRL Bucureşti pentru M.C.

Referitor la cele două file CEC emise pentru plata mărfurilor ridicate de SC P.G.E. SRL Bucureşti, acestea purtau semnătura corespunzătoare numelui Z.C., semnătură care s-a regăsit şi pe contractul de vânzare-cumpărare dintre partea civilă şi SC P.G.E. SRL Bucureşti, pe anexa la acesta, pe împuternicire, pe delegaţii, pe comenzile făcute de SC P.G.E. SRL Bucureşti.

Inculpatul B.D.E. a susţinut că a primit de la învinuitul M.P. actele pe care le-a prezentat la partea vătămată împreună cu ştampila firmei, prin şoferii camioanelor cu care s-a deplasat.

Inculpatul B.D.E. a semnat cu aceeaşi semnătură (cea corespunzătoare numelui M.C.), în calitate de delegat, şi a aplicat ştampila firmei şi pe o confirmare de primire a unei corespondenţe comerciale, respectiv cu ocazia primirii plicului conţinând contractul de vânzare-cumpărare în original care a fost trimis de partea civilă către sediul SC P.G.E. SRL Bucureşti. În acest sens, era confirmarea de primire, care purta ştampila oficiului poştal din Bucureşti din 21 iunie 2005.

După refuzurile de plată a celor două file CEC, reprezentanţii părţii vătămate au încercat să ia legătura telefonic cu reprezentanţii SC P.G.E. SRL Bucureşti, dar nu au reuşit. În acest sens, era corespondenţa comercială întocmită de martorul T.M.I. către SC P.G.E. SRL Bucureşti, transmisă prin fax la 13 iulie 2005. În conţinutul acestei scrisori erau cuprinse numerele telefoanelor mobile folosite de cei doi: M.C. (inculpatul B.D.E.) - N1. şi S.G. (învinuitul M.P.) - N2.

În privinţa autovehiculelor utilizate pentru transportul mărfii ridicate de la partea vătămată, verificările efectuate nu au putut stabili cu certitudine cu ce maşini a fost transportată marfa şi identitatea celor doi şoferi care au condus maşinile de transport marfa în cele două daţi, deşi s-au făcut cercetări în acest sens, existând date că nr. BB. şi BB2. nu figura în evidenţe, iar nr. BB3. aparţinea unei semiremorci a societăţii SC S. SRL Galaţi, care nu a fost închiriată pentru SC P.G.E. SRL Bucureşti.

Referitor la destinaţia finală a mărfii achiziţionate, verificările efectuate nu au putut stabili cu certitudine ce s-a întâmplat cu marfa livrată de partea vătămată. Astfel, singurele informaţii cu privire la marfa au fost cele furnizate de inculpatul B.D.E. care a arătat faptul că, în ambele rânduri, marfa a fost transportată la sediul unui depozit aflat pe raza localităţii Focşani, unde a fost preluată de învinuitul M.P. şi vândută mai departe numitului R.I.

Cu privire la SC P.G.E. SRL Bucureşti, s-a reţinut că prin actul adiţional la actul constitutiv al societăţii din 04 octombrie 2004 s-au aprobat contractele de cesiune de părţi sociale, în sensul că în urma cesiunilor intervenite, Z.C. a devenit asociat unic al societăţii şi a fost numit în funcţia de administrator pentru o perioadă de 4 ani, schimbându-se şi sediul social, pe str. O., sector 1 Bucureşti.

Referitor la sediul SC P.G.E. SRL Bucureşti, din verificările efectuate de organele de cercetare penală la 27 iulie 2005, nu a putut fi identificat sediul acesteia, constatându-se că la adresa la care figurează sediul social - Bucureşti, str. O., sector 1, s-a identificat doar un teren viran.

Din adresa emisă de Banca L. România SA din 16 decembrie 2005 rezultă că în perioada 01-30 iunie 2005, în contul aparţinând SC P.G.E. SRL Bucureşti rulajul a fost zero. De asemenea, s-a reţinut faptul că Z.C. nu s-a prezentat la ghişeele Banca L. România SA pentru depunerea specimenului de semnătură, având în vedere faptul că era noul administrator al firmei începând cu luna noiembrie 2004. S-a mai menţionat şi că la 10 februarie 2005 această bancă a primit documentele care atesta modificarea persoanei ce reprezenta firma.

Cele două file CEC care au fost lăsate părţii vătămate pentru plată aparţin carnetelor de cecuri care au fost eliberate la 21 aprilie 2004 şi 27 septembrie 2004, reprezentanţilor de atunci ai SC P.G.E. SRL Bucureşti.

Conform adresei din 19 august 2005 emisă de Banca Naţională a României - Direcţia Stabilitate Financiară, SC P.G.E. SRL Bucureşti a fost înregistrată în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi, cu 19 incidente de plată.

Din adresa emisă de I.T.M. Bucureşti s-a reţinut că SC P.G.E. SRL Bucureşti nu a înregistrat contracte individuale de muncă pentru anul 2005.

Din adresa din 24 octombrie 2005 emisă de Administraţia Finanţelor Publice, sector 1 Bucureşti, s-a reţinut că SC P.G.E. SRL Bucureşti nu a depus bilanţul ia 31 decembrie 2004 şi nici raportarea la 30 iunie 2005.

Toate cele de mai sus au relevat faptul că firma SC P.G.E. SRL Bucureşti nu a avut activitate comercială legală şi că nici nu a existat interes în acest sens, aspect ce s-a dedus din faptul că noul administrator al firmei, cel care s-a prezentat sub identitatea de Z.C., nu a depus în bancă specimen de semnătură.

Din procesul-verbal întocmit la data de 15 noiembrie 2011 de către procuror a rezultat faptul că titularul postului telefonic, utilizat pe parcursul derulării contractului dintre partea civilă şi SC P.G.E. SRL Bucureşti, era numita Ş.F., însă a fost folosit de către fiul acesteia, numitul Ş.S., în folosul firmei sale - SC E.I. SRL. A mai rezultat şi că titularul postului telefonic cu nr. N4. era Oficiul Comercial Romtelecom SA din mun. Galaţi. S-a mai stabilit faptul că cele două posturi telefonice cu nr. N2. (utilizat de învinuitul M.P.) şi cu nr. N1. (utilizat de acuzatul B.D.E.) sunt cartele prepay.

Au fost analizate listing-urile convorbirilor telefonice purtate între cei doi acuzaţi şi între cei doi şi reprezentanţii părţii vătămate.

Rezumând analiza făcută s-a conchis că, în zilele de 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005, când s-a executat contractul dintre cele două societăţi de către partea vătămată, prin livrarea mărfii, s-au purtat foarte multe discuţii între acuzaţi: în 17 iunie 2005, când inculpatul B. a ridicat prima tranşă de marfa, învinuitul M. l-a sunat pe acesta de 9 ori; în 24 iunie 2005 când s-a ridicat următoarea tranşă de marfă de la partea vătămată, s-au realizat 15 apeluri telefonice către numărul folosit de inculpatul B.; în 17 iunie 2005, când s-a deplasat la Târgu-Mureş pentru ridicarea mărfii, acuzatul B.D.E. l-a sunat pe învinuitul M.P. de 15 ori.

Începând cu luna iulie 2007, de la nr. de telefon N3. s-au trimis numeroase mesaje scrise către telefonul reprezentantului părţii civile.

La dosar se află procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală şi înscrisuri conţinând listing-uri ale textelor mesajelor, precum şi nişte scrisori, toate adresate părţii civile şi administratorului acesteia, K.L.I. sau directorului T.M.I.

Abia în anul 2008 s-a stabilit că autorul acestora era inculpatul B.D.E. şi că le-a trimis din Penitenciarul Galaţi unde se afla în stare de detenţie. Inculpatul a arătat în declaraţiile sale că recunoaşte aceste mesaje şi comunicări. Din conţinutul acestora s-a reţinut în mod explicit faptul că, în mod insistent, inculpatul B. a solicitat diverse sume de bani pentru tratamente medicale sau pentru a furniza numele persoanelor implicate în activitatea infracţională descrisă mai sus, ori pentru a efectua diverse deplasări în ţară la diverse persoane care ar fi fost păgubite de aceiaşi autori, respectiv la Piteşti sau la Tutova, jud. Vaslui, aşadar în scop justiţiar. În toate aceste comunicări el nu a folosit numele real, ascunzându-se sub o identitate falsă: B.C., C, B.Ă. În 23 iulie 2007, T.M.I. a trimis prin mandat poştal on-line suma de 2.750 RON pe numele G.A. care fusese indicat ca şi persoană de contact.

Rezumând conţinutul acestor comunicări, s-a concluzionat că inculpatul B. nu a furnizat reprezentantului părţii vătămate nişte informaţii care să ajute la recuperarea mărfii, plata acesteia sau identificarea adevăraţilor cumpărători sau chiar autori ai infracţiunii.

Inculpatul B. a uzat de nume mincinoase şi a pretins bani pentru activităţi justiţiare imposibil de realizat din starea de detenţie în care se afla, însă prin tenacitate şi presiune, acestea fiind relevate de numărul foarte mare de sms-uri transmise, şi mai multe sms-uri pe zi, inculpatul a reuşit să obţină o sumă importantă de bani de la T.M.I.

Cert a fost faptul că acuzatul B. s-a prezentat în zilele de 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005 la sediul şi apoi la depozitul părţii vătămate de unde a ridicat marfă, iar cu aceste ocazii a prezentat acte care îl identifica drept M.C. şi cu funcţia de şef aprovizionare, delegat al SC P.G.E. SRL Bucureşti, aspecte neadevărate, prin care a indus în eroare pe partea civilă cu privire la elemente esenţiale contractuale. De asemenea, în 21 iunie 2005 se afla în Bucureşti, şi în numele SC P.G.E. SRL Bucureşti, a primit corespondenţă prin priori post, a semnat confirmarea de primire cu acest nume fals de M.C. şi a aplicat ştampila firmei. Acest aspect de fapt era în opoziţie cu declaraţiile inculpatului care a arătat că ştampila firmei i-ar fi fost înmânată de M.P. înainte de fiecare deplasare la Târgu-Mureş. De asemenea, acest aspect a mai relevat şi faptul că inculpatul cunoştea despre activitatea SC P.G.E. SRL Bucureşti (exclusiv ilicită în anul 2005 după cum rezulta din comunicarea Banca Naţională a României despre incidentele de plată ale societăţii) şi era implicat în această activitate.

Mai mult decât atât, în susţinerea concluziei că inculpatul B. cunoştea de ia început ce urma să se întâmple a fost analiza asupra procesului-verbal care consemna comunicările telefonice făcute între posturile telefonice folosite de către cei doi acuzaţi pe o perioadă de 2 luni (iunie - iulie 2005).

Faptul că între cei doi au existat convorbiri telefonice numeroase înaintea primei livrări, în zilele celor două livrări, între aceste daţi, precum şi ulterior, toate acestea au format convingerea organelor de cercetare penală că inculpatul B. nu a făcut un simplu serviciu la cererea unei persoane necunoscute cum era învinuitul M., conform declaraţiilor primului, ci arată faptul că cei doi se cunoşteau foarte bine şi s-au consultat asupra diverselor detalii ce ţineau de punerea în practică a rezoluţiei infracţionale. Inculpatul B. a arătat că şi-ar fi dat seama că ceva este în neregulă cu această afacere abia în timpul derulării discuţiilor din 24 iunie 2005, respectiv la a doua livrare, atunci când administratorul societăţii a avut suspiciuni cu privire la firma SC P.G.E. SRL Bucureşti şi s-au purtat mai multe discuţii telefonice pentru clarificarea situaţiei.

Astfel, în acest sens contrar, au stat ca dovadă listing-urile apelurilor telefonice date şi primite de pe telefoanele acuzaţilor. Referitor la motivaţia pentru care a făcut aceste activităţi în beneficiul învinuitului Mistreanu, inculpatul B. a indicat că a făcut aceste servicii de delegat pentru bani, dar a indicat sume diferite cu ocazia diverselor audieri. Cu ocazia ultimei sale audieri de către procuror, acesta a indicat că ar fi primit suma de 1.200 RON după primul transport de marfa, de la învinuitul M., arătând că după al doilea transport de marfa nu a mai primit bani, deşi se aştepta la aceeaşi sumă.

Important de relevat a fost şi faptul că, în conformitate cu această din urmă declaraţie invocată, în anul 2005 inculpatul B. nu avea loc de muncă de aproape un an, ultimul său loc de muncă fiind o societate de valori imobiliare. Aşadar, a rezultat şi faptul că inculpatul nu a spus adevărul reprezentanţilor părţii vătămate cu privire la persoana sa şi activităţile pe care le-a derulat cu ocazia întâlnirilor din datele de ridicare a mărfii.

Pe parcursul desfăşurării procesului penal, reprezentantul părţii vătămate K.L.I. în calitate de administrator al SC F. SRL Târgu-Mureş, a menţionat că se constituie parte civilă în cauză, solicitând recuperarea contravalorii mărfurilor livrate către SC P.G.E. SRL Bucureşti, în datele de 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005 şi rămase neachitate, în cuantum de 400.424,26 RON, potrivit celor menţionate în declaraţiile aflate la dosar.

În faţa instanţei, inculpatul B.D.E., la termenul de judecată din 02 aprilie 2012 a arătat că recunoaşte comiterea faptei descrise şi reţinute în sarcina lui în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, respectiv pe baza procedurii aplicabile în cazul recunoaşterii vinovăţiei reglementată de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

S-a considerat că, fapta inculpatului B.D.E., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în datele de 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii părţii civile, SC F. SRL Târgu-Mureş, prin folosirea unui nume mincinos (M.C.) şi a unei calităţi mincinoase (şef aprovizionare, delegat al SC P.G.E. SRL Bucureşti), în scopul de a obţine pentru sine şi pentru altul un folos material injust, cu prilejul executării contractului de vânzare-cumpărare din 14 iunie 2005 încheiat între SC F. SRL şi SC P.G.E. SRL Bucureşti, ocazie cu care a lăsat pentru plată două file CEC pentru care nu a existat acoperirea necesară, cauzând o pagubă în sumă totală de 400.424,26 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că faţă de inculpatul B.D.E., erau aplicabile prevederile art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la instituţia recidivei mari postcondamnatorii, întrucât aşa cum a rezultat din fişa de cazier judiciar, prin sentinţa penală nr. 1.504 din 08 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi, modificată de Tribunalul Galaţi prin decizia penală nr. 1.404 din 03 decembrie 2003 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 116 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsă pe a cărei executare a început-o la data de 12 aprilie 2006, iar infracţiunea pentru care a fost deferit justiţiei în prezentul dosar a comis-o, înainte de momentul executării pedepsei anterior arătate şi care formează primul termen al recidivei.

Sintetizând, s-a considerat că o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare, aplicată - pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. - inculpatului B.D.E., va reprezenta un tratament penal just, în contextul dat, realizându-se totodată şi scopul sancţiunii penale înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat şi principiul proporţionalităţii directe, referitor la gravitatea faptelor penale oglindită în cuantumul pedepselor stabilite.

Totodată, deoarece este obligatoriu, având în vedere prevederile art. 215 alin. (5), teza finală C. pen., în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatului B.D.E., s-au arătat următoarele:

a.) Prin sentinţa penală nr. 1.504 din 08 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi, modificată de Tribunalul Galaţi prin decizia penală nr. 1.404 din 03 decembrie 2003 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 116 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă, în formă continuată, prev. de art. 214 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen. şi la pedeapsa de 2 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen., faptele penale fiind comise în perioada august - decembrie 1999.

Instanţa, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat ca fiind graţiată, integral şi condiţionat, pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin această sentinţă, pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă.

În temeiul art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1.250 din 10 mai 2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi, modificată de Tribunalul Galaţi prin decizia penală nr. 274 din 14 martie 2002 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1.112/R din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi şi descontopirea pedepsei de 2 ani închisoare, în pedepsele componente de: 3 pedepse de câte 5 luni închisoare, 3 pedepse de câte 1 an şi 8 luni închisoare şi 2 pedepse de câte 4 luni închisoare, după care acestea au fost contopite cu pedeapsa de 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenţie, pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

Potrivit informaţiilor furnizate de Biroul Executări penale din cadrul Judecătoriei Galaţi, pentru executarea pedepsei de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1.504/2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, care a fost confirmat de Penitenciarul Galaţi, prin adresa din 01 iunie 2006, conform căreia condamnatul a început executarea acestei pedepse la data de 12 aprilie 2006.

b.) Prin sentinţa penală nr. 1.171 din 27 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi modificată de Tribunalul Galaţi prin decizia penală nr. 452/A din 31 octombrie 2008 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 360/R din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de:

- 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

- 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.,

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.,

- 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi

- 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi activitatea ilicită fiind comisă în cursul anului 2004, la data de 23 ianuarie 2006, la începutul lunii martie 2006, la datele de 08 aprilie 2006 şi 10 aprilie 2006.

Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus descontopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1.504/2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în pedepsele componente de:

- 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1.504/2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen.;

- 3 pedepse de câte 5 luni închisoare, 3 pedepse de câte 1 an şi 8 luni închisoare şi 2 pedepse de câte 4 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1.250 din 10 mai 2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea graţierii condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1.504/2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi, pentru comiterea infracţiunii de gestiune frauduloasă şi s-a menţinut anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1.250 din 10 mai 2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicare prin hotărârea judecătorească arătată, respectiv de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 5 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani şi 10 luni închisoare.

În baza prevederilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor 3 pedepse de câte 5 luni închisoare, a celor 3 pedepse de câte 1 an şi 8 luni închisoare şi a celor 2 pedepse de câte 4 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1250/2001, pronunţată de Judecătoria Galaţi, cu pedepsele de 6 luni şi 2 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1504/2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 5 ani şi 10 luni închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi s-a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 10 luni închisoare, sporită la 6 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12 aprilie 2006 la zi.

c.) Prin sentinţa penală nr. 1.030 din 07 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2.022/R din 08 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de:

- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă comisă în luna iunie 2005),

- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă comisă în luna iunie 2005),

- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă comisă în luna februarie 2006) şi

- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă comisă în luna februarie 2006).

Instanţa a constatat că faptele mai sus arătate erau concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1171/2008 a Judecătoriei Galaţi şi au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1.504/2003 a Judecătoriei Galaţi.

Prin aceeaşi hotărâre judecătorească instanţa a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 4 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1.171/2008 a Judecătoriei Galaţi, în pedepsele componente, respectiv 5 ani şi 10 luni închisoare (pedeapsă rezultantă aplicată prin sentinţa penală 1.171/2008 a Judecătoriei Galaţi) şi 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1.504/2003 a Judecătoriei Galaţi şi a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1.504/2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi, a fost de asemenea, descontopită în pedepsele componente de:

- 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1.504/2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi,

- 3 pedepse de câte 5 luni închisoare, 3 pedepse de câte 1 an şi 8 luni închisoare şi 2 pedepse de câte 4 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1.250 din 10 mai 2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi, înlăturând sporul de 4 luni închisoare.

S-a menţinut revocarea beneficiului graţierii pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1.171/2008 a Judecătoriei Galaţi. În temeiul art. 36 alin. (1) lit. a), în referire la art. 33 lit. a) C. pen., raporta la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 2 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 1.504/2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi), cu pedeapsa de 6 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 1.504/2003, pronunţată de Judecătoria Galaţi, pentru care s-a menţinut revocarea beneficiului graţierii) şi cu următoarele pedepse: 3 pedepse de câte 5 luni închisoare, 3 pedepse de câte 1 an şi 8 luni închisoare şi 2 pedepse de câte 4 luni închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr. 1.250 din 10 mai 2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare, sporită la 2 ani (rezultanta 1).

A dispus descontopirea pedepsei de 5 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1.171/2008 a Judecătoriei Galaţi în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 5 ani închisoare şi sporul de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (1) lit. a), în referire la art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 5 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1.171/2008 a Judecătoriei Galaţi, cu pedepsele de 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1.030/2011 a Judecătoriei Galaţi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 6 ani închisoare (rezultanta 2).

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea celor două rezultante (rezultanta 1 şi rezultanta 2), respectiv 2 ani şi 6 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 6 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, cuprinsă între 12 aprilie 2006 - 26 ianuarie 2010

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

Având în vedere forma unităţii legale a infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în cauza pendinte şi anume infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, alcătuită din două acte materiale, comise la datele de 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005, raportat la momentul săvârşirii acestei activităţii ilicite, care corespunde cu momentul epuizării şi anume data de 24 iunie 2005, precum şi la data comiterii infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţele penale nr. 1.504/2003 şi 1.171/2008, pronunţate de Judecătoria Galaţi, s-a reţinut că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, în prezentul dosar, a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunile reţinute în sentinţa penală nr. 1.504/2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi care formează primul termen al recidivei, deoarece inculpatul a început executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin această hotărâre judecătorească la data de 12 aprilie 2006, adică după data de 24 iunie 2005, care reprezintă momentul consumării infracţiunii pentru care am dispus condamnarea inculpatului, în prezenta cauză.

În acelaşi timp s-a reţinut că infracţiunea arătată era concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1.171/2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi, fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la instituţia concursului real de infracţiuni.

Totodată, s-a constatat că pedepsele aplicate prin cele două hotărâri judecătoreşti mai sus arătate, respectiv prin sentinţa penală nr. 1.504 din 08 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi prin sentinţa penală nr. 1.171 din 27 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi, au fost cuprinse în operaţiunea de modificare a pedepselor efectuată prin sentinţa penală nr. 1.030 din 07 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2.022/R din 08 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi.

S-a mai reţinut că pe parcursul desfăşurării procesului penal, reprezentantul părţii vătămate K.L.I. în calitate de administrator al SC F. SRL Târgu-Mureş, a menţionat că se constituie parte civilă în cauză solicitând recuperarea contravalorii mărfurilor livrate către SC P.G.E. SRL Bucureşti, în datele de 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005 şi rămase neachitate, în cuantum de 400.424,26 RON, potrivit celor menţionate în declaraţiile aflate la dosar.

Ţinând cont de actele şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, depuse de această parte civilă, respectiv fila CEC a Banca L. România, „Comandă" din 21 iunie 2005, factura fiscală din 24 iunie 2005, fila CEC a Banca L. România, „împuternicire" nr. YY. din 16 iunie 2005, „Comandă" din 10 iunie 2005, factura fiscală din 17 iunie 2005, contractul de vânzare-cumpărare din 14 iunie 2005, anexa la contract, delegaţii pentru ridicare de mărfuri nr. XX. din 16 iunie 2005 şi din 23 iunie 2005, refuzul plăţii cec-urilor, s-a apreciat că solicitarea părţii civile, prin reprezentant legal, privind repararea prejudiciului cauzat, era întemeiată.

Deoarece, repararea prejudiciului trebuia să-i asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se astfel situaţia anterioară faptei prejudiciabile, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 şi 999 din vechiul C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC F. SRL TG.MUREŞ, reprezentată de K.L.I.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, apel inculpatul B.D.E. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere că a recunoscut comiterea faptei.

Prin decizia penală Nr. 88/A din 23 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş s-a respins ca nefondat apelul inculpatului B.D.E., împotriva sentinţei penale nr. 90 din 6 iulie 2012 a Tribunalului Mureş.

A obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel. Suma de 200 RON, onorariu avocaţial din oficiu, va fi avansată Baroului Mureş.

Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă.

La stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, din coroborarea cărora s-a reţinut că inculpatul B.D.E., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele 17 iunie 2005 şi 24 iunie 2005, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii părţii civile SC F. SRL Tg. Mureş, prin folosirea unui nume mincinos (M.C.) şi a unei calităţi mincinoase (şef aprovizionare la SC P.G.E. SRL Bucureşti), în scopul de a obţine pentru el şi pentru altul un folos material injust, cu prilejul executării contractului de vânzare-cumpărare din 14 iunie 2005 încheiat între SC F. SRL şi SC P.G.E. SRL Bucureşti, ocazie cu care a lăsat pentru plată două file CEC pentru care nu exista acoperirea necesară cauzând o pagubă în sumă totală de 400.424,26 RON. Inculpatul - apelant a recunoscut fapta astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, precum şi probele pe care se bazează dovedirea acestei fapte penale, sens în care s-a prevalat de disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat s-a constatat că este corectă, astfel că nu se impune reconsiderarea acestora.

Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a considerat că s-a făcut prin raportare la disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. precum şi la criteriile prev. de art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, dar şi la persoana inculpatului care a săvârşit faptele aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, care are un trecut infracţional „specializat" în fapte de genul celor comise în prezenta cauză, a recunoscut săvârşirea faptelor, dar şi la consecinţele faptelor comise, fapte care produc o serioasă perturbare a bunului mers a societăţii comerciale care a suferit o pagubă foarte mare, iar raportat la valorile sociale ocrotite produc perturbări însăşi bunului mers al relaţiilor comerciale care trebuie să se bazeze pe încredere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs inculpatul B.D.E. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere că a recunoscut şi regretat comiterea faptei, având o atitudine sinceră şi cooperantă cu organele de cercetare penală.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de recurentul inculpat B.D.E. este nefondat.

Ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluţionare a cauzei, atât în planul acţiunii penale, cât şi a celei civile adiacente, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.

În acest context, se constată că unica critică formulată de inculpat în recurs, privind greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră a inculpatului, este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţa de apel având în vedere gradul de pericol social concret foarte ridicat al infracţiunii comise, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum şi elementele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.

În acest context, raportat la valorile sociale fundamentale încălcate prin infracţiunea săvârşită - înşelăciunea sub toate agravantele sale, existând date că atât în antecedenţa respectivei fapte, cât şi ulterior liberării condiţionate, inculpatul a manifestat perseverenţă infracţională în comiterea unor fapte penale, se constată că pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru infracţiunea săvârşită de inculpat, menţinută de instanţa de control judiciar, este menită, prin natură, cuantum şi modalitate de executare, să asigure îndeplinirea funcţiilor pedepsei aşa cum sunt circumstanţiate prin dispoziţiile art. 52 C. pen., fiecare dintre pedepsele stabilite răspunzând adecvat principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite.

În aceeaşi sferă de argumentare, recunoscând valabilitatea argumentelor instanţei de fond şi ale instanţei de apel privind comportamentul inculpatului care nu poate fi sancţionat decât printr-o privare de liberatate, Înalta Curte constată că, raportat la tipul de comportament uman ajuns în balanţa justiţiei, dar şi la modalitatea şi mijloacele de săvârşire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret faptelor, atitudinea ante şi postinfracţională a inculpatului şi limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen. - partea specială, pedepsele aplicate inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta şi persoana acestuia.

Instanţa de recurs constată, asadar, că prima instanţă a dat o corectă aplicare prevederilor art. 215 alin. (1), (2), (3) (4) şi (5), C. pen., art. 320¹ alin. (2) şi (7) C. proc. pen. şi art. 52 şi 72 C. pen., soluţia dispusă fiind întemeiat şi argumentat menţinută prin hotărârea instanţei de apel.

Pedeapsa aplicată recurentului inculpat reflectă, prin cuantumul stabilit, atât poziţia procesuală a inculpatului, cât şi forma infracţiunii, fiind aptă, inclusiv prin modalitatea de executare stabilită, să conducă la realizarea scopurilor pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere, mijloc de reeducare şi de prevenire a comiterii de noi infracţiuni.

Rezultă, aşadar, că nu poate fi primită critica invocată în recurs referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, apărare invocată şi în faţa instanţei de apel şi cu privire la care aceasta s-a pronunţat motivat, hotărârea recurată fiind legală şi temeinică.

Faţă de aspectele mai sus relatate, in temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat B.D.E. împotriva deciziei penale nr. 88/A din 23 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2), C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.E.

Împotriva deciziei penale nr. 88/A din 23 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 976/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3705/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

CSJ. Decizia nr. 2044/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2047/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2053/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2056/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2061/2013. Penal