ICCJ. Decizia nr. 978/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 978/2013
Dosar nr. 13986/3/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 542/F din 18 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 8 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M., la 8 ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 12 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani, sporită cu 3 ani, în final urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani şi pedeapsa degradării militare. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menţinut starea de arest a inculpatului. S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 27 martie 2012 la zi.
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata I.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A fost menţinută starea de arest a inculpatei. S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 27 martie 2012 la zi.
În baza art. 8 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata P.A., la 4 ani închisoare. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata la 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A fost menţinută starea de arest a inculpatei. S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 27 martie 2012 la zi.
În baza art. 8 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la 4 ani închisoare. În baza art. 13 alin. (1), (2), şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menţinut starea de arest a inculpatului. S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 27 martie 2012 la zi.
În baza art. 8 rap. la art. 2 lit. b) pct 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.R., la 4 ani închisoare. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menţinut starea de arest a inculpatului. S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 27 martie 2012 la zi.
În baza art. 8 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C.G. la 4 ani închisoare. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata la 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea imobilelor situate în com. C., jud. Ilfov şi Bucureşti, str. V.P. În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra acestor imobile în vederea confiscării speciale.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., au fost obligaţi toţi inculpaţii în solidar la plata a câte 20.000 euro în echivalent în lei la data plaţii în favoarea fiecăreia dintre părţile civile N.A. şi D.M.I. cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 163 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor până la concurenţa sumei de 40.000 euro în echivalent în lei în favoarea parţilor civile N.A. şi D.M.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în luna mai 2009, partea vătămată N.A., în vârstă de 13 ani, s-a deplasat împreună cu prietena sa, D.I.M., în vârstă de 14 ani pe raza comunei B. Acestea au fost acostate de numita C.F., zisă "A.", cunoştinţa numitei D.I.M. Numita C.F. le-a invitat pe cele două victime minore acasă la ea să le prezinte nişte haine, minorele acceptând propunerea. A doua zi, făptuitoarea majoră le-a propus celor două minore să se deplaseze la domiciliul unor cunoştinţe (inculpaţii G.M. zis Z. şi I.A.), urmând să le conducă acasă ulterior. Văzând cele două victime minore la domiciliul său, inculpatul Z. le-a spus că trebuie să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani şi că de acum înainte "el va fi cel ce va avea grija de ele". Ca urmare a refuzului victimelor, le-a agresat fizic şi le-a ameninţat, de faţă fiind şi inculpata I.A. Aceasta nu numai că nu a schiţat niciun gest de împotrivire faţă de activitatea inculpatului, ci a reprezentat o puternică încurajare pentru acesta pe întreaga activitate infracţională, participând în mod direct la exploatarea sexuală a celor două victime. Din declaraţia părţii vătămate N.A., a rezultat că timp de două săptămâni, atât pentru ea cât şi pentru prietena sa, au fost aduşi aproximativ 10 clienţi pe zi, cu care erau obligate să întreţină relaţii sexuale ori la domiciliul lui Z., ori pe câmp, ori în maşina clienţilor. Victimele erau în permanenţă păzite ori de inculpatul Z., ori de către numita I.A., după cum rezultă din declaraţia părţii vătămate. Nu aveau posibilitatea de a fugi deoarece erau în permanenţă sub supravegherea celor doi şi se aflau într-o comunitate de romi, după cum a declarat partea vătămată, care erau în relaţii de prietenie sau rudenie cu inculpaţii. Partea vătămată a arătat că după o perioadă de două săptămâni în zonă au început să fie făcute percheziţii de către organele de urmărire penală în vederea identificării de traficanţi de persoane. Inculpatul Z. le-a închis pe fete în casă şi ulterior le-a transportat în comuna C., jud. Ilfov, la locuinţa inculpaţilor P.R., P.C., P.A. şi C.G. Văzând ca profiturile obţinute în urma exploatării celor două minore sunt considerabile, inculpatul Z. a luat hotărârea de a mai racola încă o minoră, prietena a victimei N.A. I-a spus acesteia să o sune pe prietena sa D.M.I., persoana suferind de un sever handicap psihic. N.A. a fost condusă cu un autoturism C. de culoare albastră (nu a fost identificat în mod complet pentru a putea fi confiscat) de către inculpaţii Z. şi P.R., dar şi de numita I.S. până în apropierea locuinţei victimei D.M.I.
Aici, N.A. a sunat-o la telefon şi i-a propus victimei să iasă la un suc. P.R. conducea maşina, iar inculpatul Z. se afla în spate, după cum rezultă din declaraţiile victimei D.M.I. Având încredere în prietena sa, victima D.M.I. s-a urcat în maşina inculpaţilor şi a fost dusă la rândul său la imobilul din com. C. unde a fost obligată să se prostitueze contra unor sume derizorii, de 10 - 20 lei, banii revenindu-i lui Z. Inculpatul Z. se ocupa şi cu racolarea de clienţi, iar inculpatul P.R., împreună cu inculpatul Z., transporta victimele la locul de întâlnire cu clienţii. Martorii C.R. şi V.I. au declarat că au negociat cu inculpatul Z. pentru a întreţine relaţii sexuale cu fetele plătind sume variind între 20 şi 50 lei, o parte din bani fiind daţi nu numai inculpatului Z., dar şi inculpatei I.A. (declaraţia din 19 aprilie 2012). Martorul V.I. a arătat cu deosebită claritate faptul că victimele nu au dorit sa întreţină relaţii sexuale cu el de bună voie ci au făcut acest lucru când alertat de refuzul fetelor a intervenit inculpatul P.C. şi le-a zis să întreţină acte sexuale, victimele executându-se imediat. De menţionat este că inculpatul P.C. este cel care i-a propus martorului să-i dea două fete pentru a întreţine acte sexuale contra cost, spunându-i că cele două se prostituează. Martorul S.C.C. a arătat la rândul său că a negociat cu inculpaţii P.C. şi P.R. să întreţină relaţii sexuale cu cele două victime minore contra sumei de 150 lei. Martorul I.G. a relatat aceeaşi situaţie de fapt, precizând că a negociat cu inculpaţii sus-amintiţi pentru a primi serviciile sexuale ale celor două minore.Victimele erau în permanenţă însoţite, iar telefoanele mobile le-au fost luate la momentul sosirii în casa inculpaţilor. La domiciliu erau supravegheate de inculpatele P.A. şi C.G. iar la locurile de întâlnire cu clienţii de inculpaţii Z., P.R. şi P.C. Partea vătămată D.M.I. a fost obligată să întreţină relaţii sexuale şi cu inculpatul P.C., împotriva dorinţei sale. În cazul în care îşi exprima refuzul de a întreţine relaţii sexuale cu clienţii, inculpatul Z. lovea victima cu pumnii sau diferite obiecte. De menţionat că victima D.M.I. a fost dezvirginată în acest mod abject, până la activitatea infracţională a inculpaţilor, aceasta neîncepându-şi viaţa sexuală. D.M.I., după întreţinerea relaţiilor sexuale cu P.C., a fost agresată fizic în semn de răzbunare de concubina acestuia, fiind lovită cu pumnii şi o mătură, după cum a rezultat din declaraţia părţii vătămate N.A. Inculpata P.A., într-o discuţie cu inculpaţii Z. şi P.C. a sugerat celor doi să facă acte fetelor pentru a putea să le trimită să se prostitueze în străinătate. Cele două fete au fost exploatate sexual o perioadă de o lună şi jumătate. Au fost lăsate să plece abia în momentul în care mama părţii vătămate N.A. s-a adresat cu rugăminţi unei persoane cu autoritate în comunitatea din care provin inculpaţii, cunoscută sub numele de "M.". Victimele au fost aduse acasă în data de 20 iunie 2009 de inculpaţii P.R. şi Z.
În drept, faptele inculpatului G.M. zis "Z." care în perioada 26 aprilie - 20 iunie 2009, a iniţiat constituirea unui grup infracţional care a avut ca principală preocupare traficul de minori, prin acţiuni de racolare şi găzduire a părţilor vătămate minore N.A. şi D.M.I. şi pe care le-a exploatat prin obligare la practicarea prostituţiei în folosul său şi a rudelor sale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C. pen.
- Faptele inculpatei I.A. care începând cu data de 26 aprilie 2009, timp de aproximativ două săptămâni a găzduit-o la locuinţa proprietate a sa din Bucureşti, str. V.P. şi a supravegheat-o pe partea vătămată N.A., exploatând-o pe aceasta prin obligarea la practicarea prostituţiei în folosul său şi a concubinului său G.M. zis "Z.", iar ulterior în luna iunie a reţinut-o la domiciliul său în acelaşi scop timp de o noapte, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
- Faptele inculpatului P.R. care în perioada mai - iunie 2009, împreună cu G.M. şi P.C. au constituit un grup infracţional care a avut ca principală preocupare traficul de minori, exploatându-le prin obligarea la practicarea prostituţiei în folosul său şi a rudelor sale pe părţile vătămate minore N.A. şi D.M.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C. pen.
- Faptele inculpatului P.C. care în perioada mai - iunie 2009, împreună cu G.M. şi P.R. au constituit un grup infracţional care a avut ca principală preocupare traficul de minori, exploatându-le prin obligarea la practicarea prostituţiei în folosul său şi a rudelor sale pe părţile vătămate minore N.A. şi D.M.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C. pen.
- Faptele inculpatei P.A. care în perioada mai - iunie 2009, a aderat la grupul infracţional constituit de inculpaţii G.M., P.R. şi P.C., grup infracţional care a avut ca principală preocupare traficul de minori, găzduindu-le şi prin supravegherea acestora, împiedicându-le să se deplaseze conform propriei voinţe, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei în folosul său şi a rudelor sale pe părţile vătămate minore N.A. şi D.M.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C. pen.
- Faptele învinuitei C.G. zisă "M." care în perioada mai - iunie 2009, a sprijinit grupul infracţional constituit de inculpaţii G.M., P.R. şi P.C., la care aderase şi inculpata P.A., grup infracţional care a avut ca principală preocupare traficul de minori, iar prin supravegherea părţilor vătămate minore N.A. şi D.M.I., aceasta le-a împiedicat să se deplaseze conform propriei voinţe, acţionând în scopul exploatării lor de către rudele sale prin obligarea la practicarea prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 8 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume gradul deosebit de ridicat al faptelor comise, periculozitate acestor inculpaţi; niciunul dintre aceştia nu au recunoscut faptele în faza de urmărire penală.
În faza de cercetare judecătorească, inculpaţii au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea imobilelor situate în com. C., jud. Ilfov şi Bucureşti, str. V.P., deoarece în aceste locaţii au fost găzduite victimele minore şi forţate să se prostitueze.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., au fost obligaţi toţi inculpaţii în solidar la plata a câte 20.000 euro în echivalent în lei la data plăţii în favoarea fiecăreia dintre părţile civile N.A. şi D.M.I. cu titlul de despăgubiri civile şi s-a impus acordarea acestor sume de bani, având în vedere traumele fizice şi psihice suferite de victimele minore prin racolarea şi obligarea de a practica prostituţia în favoarea inculpaţilor.
A fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpaţilor, în favoarea celor două părţi civile până la concurenţa sumei de 40.000 euro. Nu a rezultat cu claritate sumele obţinute de inculpaţi în urma traficării minorelor, instanţa de fond a apreciat că se află în imposibilitate de a dispune confiscarea specială a banilor obţinuţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri inculpaţii G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. Şi C.G. care au solicitat reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond.
În motivarea apelurilor, inculpaţii au arătat că pedepsele sunt prea aspre şi nu s-a ţinut cont de circumstanţele lor personale, de atitudinea lor procesuală şi de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Analizând apelurile declarate de către inculpaţi în raport de dispoziţiile invocate cât şi din oficiu, s-au constatat următoarele:
Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi se întemeiază pe probele administrate în cauză, iar inculpaţii au recunoscut comiterea infracţiunilor, şi-au însuşit materialul probator administrat în faza de urmărire penală şi au solicitat să fie judecaţi potrivit procedurii simplificate potrivit art. 3201 C. proc. pen.
Referitor la solicitarea inculpaţilor de a se reduce pedepsele ce au fost aplicate, instanţa a apreciat că nu este întemeiată această solicitare, pedepsele aplicate fiind corect stabilite şi ţinându-se cont de prevederile art. 72 C. pen.
S-a reţinut că, faptele comise de inculpaţi sunt de o gravitate deosebită, cu urmări grave asupra părţilor vătămate minore, iar inculpaţii au desconsiderat cele mai elementare norme de convieţuire socială şi au nesocotit valori umane privind demnitatea umană şi libertatea persoanei.
Vinovăţia inculpaţilor, s-a reţinut că este cu atât mai mare dacă se are în vedere că victimele erau minore, iar partea vătămată D.M.I. avea un handicap psihic, fiind şi virgină. La toate aceste aspecte, se manifestă violenţa inculpaţilor care, într-un mod brutal, au folosit violenţa faţă de părţile vătămate, le-au lovit cu pumnii, precum şi cu obiecte contondente.
Toate aceste aspecte, s-a apreciat că justifică pedepsele aplicate inculpaţilor şi au rolul de a ajuta atât la reeducarea inculpaţilor, dar şi de mijloc de constrângere, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Motivele invocate de către apelanţii inculpaţi privind reducerea pedepselor au fost avute în vedere şi de către instanţa de fond care le-a dat eficienţa cuvenită şi a arătat de ce se impune aplicarea acestor pedepse.
S-a constatat că este întemeiată solicitarea parchetului, ca inculpata I.A. să nu fie obligată în solidar cu ceilalţi inculpaţi la daune către partea civilă D.M.I., deoarece activitatea acestei inculpate nu are legătură cu faptele comise asupra victimei D.M.I.
De asemenea, instanţa a apreciat că nu se impune confiscarea imobilelor aparţinând inculpaţilor, deoarece sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (6) C. pen., aceste bunuri făcând parte din mijloacele de existenţă ale familiilor inculpaţilor.
S-a reţinut ca reală, împrejurarea că instanţa de fond când a dispus confiscarea acestor imobile, a avut în vedere dispoziţiile legale prevăzute în art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, dar există posibilitatea pentru instanţa de judecată să nu dispună confiscarea acelor bunuri care fac parte din mijloacele de existenţă ale inculpatului.
Faţă de cele menţionate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către inculpaţi, a fost casată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, a fost înlăturată obligarea inculpatei I.A. la plata de despăgubiri civile către partea vătămată D.M.I.
S-a înlăturat măsura confiscării imobilelor situate în comuna C., judeţul Ilfov şi în Bucureşti, str. V.P.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus arestarea preventivă de la 27 martie 2012 la zi, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. şi C.G.
La termenul de judecată din 13 martie 2013, inculpaţii G.M., P.A. şi I.A. au solicitat a fi reaudiaţi de instanţa de recurs, iar Înalta Curte a procedat la audierea acestora şi la consemnarea poziţiei procesuale, prin care au retractat declaraţia de recunoaştere privind săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei.
Inculpaţii G.M. şi I.A., prin apărător desemnat din oficiu, au criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi în subsidiar să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea suspendării sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen., având în vedere împrejurarea că inculpaţii au patru copii minori în întreţinere.
Inculpaţii P.R. şi P.A., prin apărător desemnat din oficiu, au criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând, cu privire la inculpatul P.R., redozarea pedepsei şi reţinerea circumstanţelor personale ale acestuia, în sensul că are doi copii minori în întreţinere şi soţia grav bolnavă. Considerând că se impune aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., în conformitate cu poziţia sa clară de recunoaştere a faptelor. Ca modalitate concretă de executare a pedepsei, a solicitat suspendarea condiţionată în conformitate cu disp. art. 81 C. pen., menţionând că inculpatul are un loc de muncă stabil, aşa cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse la dosar, că a petrecut o perioadă suficient de lungă în arest preventiv, că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia, solicitând de asemenea şi reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special Cu privire la inculpata P.A., a solicitat instanţei de recurs să ţină cont de poziţia procesuală a inculpatei, arătând că, chiar dacă, la termenul de astăzi aceasta şi-a nuanţat implicarea în fapte, sunt totuşi aplicabile disp. art. 3201 C. proc. pen. deoarece trebuie să se facă aplicarea legii penale mai favorabile. De asemenea, a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatei, iar ca modalitate concretă de executare a solicitat suspendarea executării pedepsei.
Inculpaţii P.C. şi C.G. prin apărător ales au criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea cuantumului pedepselor. Cu privire la inculpatul P.C., a solicitat reţinerea în favoarea sa cu titlu de circumstanţe atenuante a faptului că nu are antecedente penale şi a avut o conduită procesuală corectă de-a lungul procesului penal, menţionând că acesta este singurul întreţinător al familiei sale, iar în baza disp. art. 74 - 76 C. pen. solicitând reducerea pedepsei care a fost aplicată inculpatului de instanţa de fond şi menţinută în apel. Cu privire la inculpata C.G., a solicitat reţinerea în favoarea acesteia a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., respectiv conduita corespunzătoare a inculpatei înainte de săvârşirea acestei infracţiuni şi reducerea cuantumului pedepsei de 8 ani închisoare. A mai arătat că inculpata a fost prezentă la toate termenele de judecată şi nu s-a dezis nicio secundă de la ceea ce a afirmat în primă instanţă. A mai solicitat aplicarea în cazul inculpatei C.G. a dispoziţiilor suspendării sub supraveghere, prev. de art. 861 C. pen., cu stabilirea celui mai lung termen de încercare pe care instanţa de recurs îl consideră necesar, precizând că inculpata C.G. a fost cercetată în stare de libertate fiind însărcinată, că este singurul întreţinător al familiei şi are copii minori în întreţinere.
Examinând temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile declarate de inculpaţii G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. şi C.G., ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta:
În urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, gradul de participaţie al fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.
Astfel, la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite de fiecare inculpat în parte, persoana făptuitorilor şi circumstanţele atenuante sau agravante.
De asemenea, având în vedere gravitatea faptelor şi pericolul creat, tribunalul a apreciat că circumstanţele personale ale inculpaţilor, infractori primari, cunoscuţi în familie şi societate ca persoane ce nu au mai săvârşit fapte antisociale nu poate determina aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât acest minim a fost redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoz. art. 3201 C. proc. pen.
Recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii, ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
În plus faţă de instanţele anterioare, Înalta Curte reţine că gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpaţi este unul foarte ridicat, având în vedere pluralitatea de infracţiuni şi de inculpaţi pe de-o parte, iar pe de altă parte instanţa are în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea integrităţii corporale şi a libertăţii de mişcare a două părţi vătămate minore, dintre care, una, în vârstă de nu mai mult de 13 ani, a reperelor morale care trebuie să lumineze viaţa unui copil, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimelor minore. Prin raportare mai ales la vârsta părţilor vătămate, se poate afirma că această experienţă şi-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acestora, asupra echilibrului socio-afectiv al minorelor, mai ales că partea vătămată D.M.I. avea şi un handicap psihic, fiind şi virgină.
Înalta Curte reţine că în speţa de faţă s-a efectuat o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpaţi, dar şi de circumstanţele personale ale acestora, ceea ce a determinat aplicarea unor pedepse juste şi corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpaţilor.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora ce a fost redus cu 1/3 în urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen. Înalta Curte apreciază că, susţinerile prezentate în circumstanţierea inculpaţilor nu sunt apte să antameze reţinerea vreunei circumstanţe atenuante raportat la caracterul abominabil al faptelor acestora.
De asemenea, criteriile de individualizare au fost luate în considerare şi la individualizarea regimului de executare, astfel, raportându-se la persoana inculpaţilor, la lipsa conştientizării de către aceştia a consecinţelor negative ale faptelor săvârşite, la perspectiva de reintegrare socială, precum şi la particularităţile dezvoltării psiho-sociale a inculpaţilor şi împrejurările cauzei, instanţa consideră că scopul educativ, represiv şi preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor privative de libertate, astfel că dispoziţiile privind suspendarea executării pedepselor nu au incidenţă în cauză.
Cu privire la critica vizând retractarea declaraţiei de vinovăţie formulată de inculpaţii G.M., P.A. şi I.A. cu prilejul dezbaterilor recursurilor, instanţa de recurs reţine că şi aceasta este nefondată.
Astfel, la termenul de judecată din data de 8 iunie 2012 de la instanţa de fond, inculpaţii P.R., P.C., P.A. şi C.G., având pe rând cuvântul, au arătat că doresc să beneficieze de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., s-a procedat la ascultarea inculpaţilor P.R., P.C., P.A. şi C.G., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei după citire şi semnare.
Inculpaţii G.M. zis "Z." şi I.A., au arătat că nu doresc să beneficieze de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., însă ulterior în cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată, au revenit asupra acestui aspect, şi au arătat că doresc să beneficieze de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., la acelaşi termen s-a procedat la ascultarea inculpaţilor G.M. zis "Z." şi I.A., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei după citire şi semnare.
Toţi inculpaţii, au solicitat, conform art. 3201 C. proc. pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunosc şi le însuşesc. Înalta Curte reţine că, inculpaţii au fost asistaţi de apărător ales şi apărători desemnaţi din oficiu.
Având în vedere această declaraţie şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluţionării cauzelor, text potrivit căruia, "Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanţa a întrebat pe fiecare dintre inculpaţi dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc, procedează la audierea acestora şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi 340 - 344 se aplică în mod corespunzător.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că Tribunalul Bucureşti a constatat că este competent şi legal sesizat să judece cauza de faţă, inculpaţii nu sunt acuzaţi de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, inculpaţii au declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate.
Din probe a rezultat că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpaţi.
Pe de altă parte, în situaţia în care instanţa de recurs ar trece peste aceste aspecte, există riscul ca în soluţionarea cauzei în procedura obişnuită, inculpaţilor să le fie încălcat principiul non reformatio in pejus, ceea ce nu este permis.
Aşadar, rezultă că, instanţa de fond la soluţionarea cauzei a respectat exigenţele impuse de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., acordul de voinţă al inculpaţilor a fost liber exprimat în prezenţa apărătorilor şi în raport de aceste precizări, Înalta Curte reţine că la acest moment procesual, respectiv în recurs, inculpaţii nu mai pot retracta declaraţia de vinovăţie care are caracter irevocabil.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. şi C.G. împotriva Deciziei penale nr. 268/A din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Se va deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi G.M., I.A., P.R., P.C. şi P.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2012, la 20 martie 2013.
Vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi G.M., I.A., P.R. şi P.A. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga pe recurenţii inculpaţi P.C. şi C.G. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M., I.A., P.R., P.C., P.A. şi C.G. împotriva Deciziei penale nr. 268/A din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi G.M., I.A., P.R., P.C. şi P.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2012, la 20 martie 2013.
Obligă pe recurenţii inculpaţi G.M., I.A., P.R. şi P.A. la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenţii inculpaţi P.C. şi C.G. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 982/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
