ICCJ. Decizia nr. 957/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 957/2013

Dosar nr. 995/104/2011

Şedinţa publică din 19 martie 2013

Prin Sentinţa penală nr. 193 din 12 decembrie 2011, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpatul D.M.M., cetăţean român, studii 12 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, la:

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. în noaptea de 15/16 august 2008;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) C. pen. în noaptea de 30/31 august 2008;

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate acestuia şi obligă inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat inculpatul M.G.M., cetăţean român, studii 8 clase fără ocupaţie, necăsătorit, cu antecedente penale, la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. în noaptea de 15/16 august 2008.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 80 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Corabia definitivă prin neapelare şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:

- 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea faptei prev. şi ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 14 iunie 2009;

- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev şi ped. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 14 iunie 2009.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 80 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Corabia în pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că în perioada 09 martie 2011 - 17 martie 2011 inculpatul a fost arestat în altă cauză.

A fost condamnat inculpatul T.F.D., cetăţean român, studii liceul, fără ocupaţie, necăsătorit, cu antecedente penale, la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) rap. la alin. (3) teza I C. pen. în noaptea de 30/31 august 2008.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia definitivă prin neapelare şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea faptei prev. şi ped. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 01/02 mai 2009;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev şi ped de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la data de 01/02 mai 2009;

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia în pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.M.M. şi M.G.M. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de daune materiale şi 20.000 RON daune morale către partea civilă P.S..

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.M.M. la plata sumei de 2000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale către partea civilă S.A.C..

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.F.D. la plata sumei de 2000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale către partea civilă O.M.A.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 7500 RON cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat inculpatul D.M.M. la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.A.C.

Au fost obligaţi inculpaţii D.M.M. şi M.G.M. la plata sumei de câte 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P.S.

A fost obligat inculpatul T.F.D. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă O.M.A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

1. În noaptea de 15/16 august 2008, partea vătămată P.S. împreună cu martorele C.F. şi C.C. s-au deplasat la discoteca din comuna V., judeţul Olt unde s-au întâlnit cu mai mulţi tineri, printre care şi inculpaţii D.M.M. şi M.G.M. şi, spre sfârşitul programului de discotecă aceştia au luat decizia de a avea raporturi intime cu partea vătămată cu motivarea că ştiau de la alţi tineri "că aceasta a mai întreţinut relaţii intime şi cu alţi băieţi".

În acest scop au atras partea vătămată într-un loc întunecos şi i-au propus să întreţină raporturi intime şi pentru că aceasta a refuzat, contrar voinţei sale, a fost imobilizată şi lovită de inculpatul M.G.M., în zona capului, în stomac şi în zona coastelor după care au imobilizat-o, au dezbrăcat-o de haine, întreţinând cu aceasta un raport sexual normal mai întâi inculpatul D.M.M., în timp ce celălalt învinuit o ţinea de picioare, iar apoi şi inculpatul M.G.M. a întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată, în vreme ce inculpatul. D.M.M. a ţinut-o de picioare.

După săvârşirea faptelor, inculpaţii au abandonat-o pe victimă şi i-au atras atenţia să nu spună părinţilor săi despre cele întâmplate.

Partea vătămată P.S. a sunat-o pe telefonul mobil pe sora ei P. din Bucureşti căreia i-a povestit ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a apelat pe părinţii lor P.M. şi P.P., care s-au deplasat la locul unde se desfăşura discoteca şi au reuşit să-l prindă pe inculpatul M.G.M., însă inculpatul D.M.M. a fugit.

Din raportul medico-legal nr. 1250/E/2008 din 16 octombrie 2008, rezultă că victima P.S. a prezentat la examinarea din 16 august 2008, "Himen inelar, membranos, lat de 0,2 - 0,4 cm cu marginea liberă prezentând ruptură completă la poziţia 9 de pe cadranul convenţional, ce interesează 2/3 din lăţimea himenului, cu marginile epitelizate, sidefii."

Leziunile prezentate de victimă şi situate la nivelul coapsei sunt specifice infracţiunii de viol şi s-au putut produce în contextul unui raport sexual normal, posibil în cadrul unei infracţiuni de viol. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente şi compresiune cu degetele.

La data de 16 august 2008 victima P.S. a sesizat Poliţia oraşului Corabia cu privire la săvârşirea infracţiunii de viol de către de către cei doi inculpaţi în noaptea de 15/16 august 2008.

Inculpaţii D.M.M. şi M.G.M. au declarat că, în noaptea de 15/16 august 2008 au fost împreună la discoteca din comuna V. cu mai mulţi tineri printre care şi victima P.S., recunoscând că, în baza unei înţelegeri prealabile, i-au propus acesteia să întreţină raporturi intime cu ei, propunere cu care victima a fost de acord.

Au fost de asemenea, examinate şi obiectele de îmbrăcăminte pe care le-a purtat partea vătămată şi s-a constatat că lipsea un nasture de la pantalonii scurţi cu care a fost îmbrăcată aceasta în seara în care inculpaţii au săvârşit fapta, conform menţiunilor procesului-verbal de examinare din 16 august 2008.

Martorii P.M. şi P.P., părinţii părţii vătămate P.S. au declarat că, după săvârşirea faptei, mama inculpatului D.M.M. a insistat în împăcarea cu victima.

Inculpaţii au făcut referire la împrejurarea că partea vătămată era cunoscută ca o persoană de moravuri uşoare, însă moralitatea victimei, chiar şi în ipoteza veridicităţii ei, este lipsită de relevanţă pentru existenţa infracţiunii.

2. În noaptea de 30/31 august 2008 în jurul orelor 24,00 părţile vătămate S.A.C. în vârstă de 17 ani 9 luni şi 11 zile şi O.M.A. în vârstă de 13 ani, 6 luni şi 20 zile (la momentul săvârşirii faptei) au mers la discoteca din comuna V. împreună cu surorile lor S.D.A. şi O.D., fiind transportate cu autoturismul condus de martorul S.M., unde s-au întâlnit cu inculpaţii D.M.M. şi T.F.D.

Deşi inculpatul T.F.D. a venit la discotecă însoţit de prietena sa, martora C.C., cei doi inculpaţi le-au propus minorelor părţi vătămate S.A.C. şi O.M.A. să meargă cu ei la locuinţa inculpatului D.M.M., pentru a lua cheile de la autoturismul (care în realitate era defect) cu care să le transporte în comuna B., propunere cu care acestea au fost de acord.

După ce au ajuns la locuinţa inculpatului D.M.M., acesta şi partea vătămată S.A.C. s-au deplasat într-o altă cameră situată în partea dreaptă a locuinţei, în timp ce inculpatul T.F.D. a rămas în camera situată la intrare cu partea vătămată O.M.A.

2.1. Rămânând singuri, inculpatul T.F.D. a întrebat-o pe minora O.M.A. în legătură cu anumite date personale inclusiv vârsta, ocupaţia, domiciliul aflând de la victimă vârsta acesteia, respectiv 14 ani şi 6 luni precum şi împrejurarea că este elevă la R..

Totodată, acesta a întrebat-o dacă are un prieten şi dacă mai este virgină, propunându-i totodată să întreţină raporturi intime, iar aceasta i-a răspuns că are un prieten şi este virgină, refuzând propunerea inculpatului.

Pentru că partea vătămată O.M.A. a refuzat propunerea sa, inculpatul a apucat-o de păr cu violenţă, a obligat-o să stea în genunchi şi să întreţină un raport sexual oral, după aceasta, victima a început să plângă şi a încercat cu forţa să iasă afară din cameră.

2.2. Inculpatul D.M.M. în timp ce se afla cu partea vătămată S.A.C. cameră situată în partea dreaptă a locuinţei, i-a propus acesteia să întreţină raporturi sexuale normale şi cum a fost refuzat de aceasta, acesta a ameninţat-o şi bruscat-o, aruncând-o în pat, a tras de hainele cu care era îmbrăcată victima şi în aceste condiţii a întreţinut un raport sexual normal cu victima circa 5 minute, după care i-a atras atenţia victimei să nu spună nimic din cea ce s-a întâmplat.

Referitor la faptul ca S.A.C. şi D.M.M. se cunoşteau de mai mult timp şi erau în relaţii de prietenie, aspect invocat în apărare de acest inculpat este lipsit de relevanţă pentru existenţa infracţiunii cu precizarea că oricum, victima era minoră şi nu avea capacitate deplină de exerciţiu, încât sub acest aspect, consimţământul în privinţa întreţinerii de raporturi intime cu inculpatul, nu putea fi unul valabil.

Pe de altă parte, este de observat că inculpatul le-a atras pe cele două minore în domiciliul său, cu o motivare mincinoasă, întrucât autoturismul său era defect la acea dată.

Cele două victime s-au întâlnit în holul locuinţei inculpatului D.M.M. şi împreună au mers în centrul comunei de unde au fost luate de fraţii R. şi transportate la domiciliul lor din comună, ulterior şi-au anunţat familiile şi au sesizat organele de poliţie.

La data de 01 septembrie 2008 părţile vătămate S.A.C. şi O.M.A. au fost examinate de Serviciul Judeţean de Medicină legală Olt.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1341/E din 01 septembrie 2008 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină legală Olt a rezultat că minora parte vătămată S.A.C. a prezentat o deflorare incompletă veche, a cărei dată de producere nu s-a putut stabili (mai veche de 14 zile), pe cap, trunchi şi membre nu a prezentat leziuni traumatice, iar din raportul de constatare medico-legală nr. 1343/E din 1 septembrie 2008 a rezultat că numita O.M.A. este virgină şi la nivelul gurii nu a prezentat leziuni traumatice şi nici pe corp, trunchi şi membre.

În drept s-a reţinut că fapta inculpaţilor D.M.M. şi M.G.M., constând în aceea că în noaptea de 15/16 august 2008 în baza unei înţelegeri prealabile, prin constrângere, au întreţinut fiecare un raport sexual normal cu victima P.S. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol de către două sau mai multe persoane împreună prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen.; fapta inculpatului D.M.M. constând în aceea că în noaptea de 30/31 august 2008 prin constrângere a întreţinut un raport sexual normal cu victima S.A.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. iar fapta inculpatului T.F.D. constând în aceea că în noaptea de 30/31 august 2008, prin constrângere, a întreţinut un raport sexual oral cu victima O.M.A. în vârsta de 14 ani şi 6 luni întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen..

La individualizarea judiciară a pedepselor, s-a ţinut seama de criteriile generale de pedeapsă prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor şi făptuitorilor, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care agravează săvârşirea faptelor, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală cât şi în fata instanţei.

Instanţa a apreciat că acţiunea civilă formulată de părţile civile este în parte dovedită şi în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a obligat în solidar inculpaţii D.M.M. şi M.G.M. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de daune materiale şi 20.000 RON daune morale către partea civilă P.S.; inculpatul D.M.M. la plata sumei de 2000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale către partea civilă S.A.C.; inculpatul T.F.D. la plata sumei de 2000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale către partea civilă O.M.A.

Cuantumul despăgubirilor materiale şi morale este, în opinia instanţei de fond, proporţional, adecvat, suficient, în raport cu trauma produsă victimelor, consecinţele fizice şi psihice, valorile lezate, gradul de percepţie al acestora, nejustificându-se acordarea sumelor iniţial pretinse de fiecare dintre acestea în cererea de constituire de parte civilă.

A fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpaţii D.M.M., M.G.M., T.F.D., părţile civile P.S., S.A.C. şi O.M.A.

Prin Decizia penală nr. 248 din 12 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, au fost admise apelurile formulate de parchet şi părţile civile, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, s-a dispus descontopirea pedepselor aplicate inculpaţilor D.M.M., M.G.M. şi T.F.D., care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.M.M., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.M.M., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului D.M.M. pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.G.M., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.

S-au menţinut dispoziţiile cuprinse în sentinţa penală apelată, privind aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen. şi, în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 80 din 20 aprilie 2010 a Judecătoriei Corabia, astfel încât s-a dispus ca inculpatul M.G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.F.D., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat beneficiul suspendării condiţionate privind pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.F.D. prin Sentinţa penală nr. 8 din 18 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente a câte 1 an închisoare, care vor fi contopite cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen. aplicată prin prezenta decizie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul T.F.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a majorat cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile la suma de 40.000 RON pentru apelanta parte civilă P.S. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.M.M. şi M.G.M. la plata acestei sume către partea civilă, 40.000 RON pentru apelanta parte civilă S.A.C. şi va fi obligat inculpatul D.M.M. la plata acestei sume către partea civilă şi 50.000 RON pentru apelanta parte civilă O.M.A. la care va fi obligat inculpatul T.F.D.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţă.

Pentru a pronunţa această decizie, verificând hotărârea apelată în baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei s-a constat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt exactă bazată pe un material probatoriu concludent şi just apreciat în baza căruia faptele inculpaţilor au fost încadrate în mod legal în prevederile art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi respectiv art. 197 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că apărarea inculpaţilor în sensul nevinovăţiei acestora respectiv a inexistenţei infracţiunilor de viol pentru care au fost trimişi în judecată este infirmată de probele administrate respectiv declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor şi actele medico-legale.

Astfel, partea vătămată P.S. a declarat, aspecte susţinute şi de martorele C.F. şi C.C. că în noaptea de 15/16 august 2008 se afla la discoteca din comuna V., judeţul Olt, iar spre sfârşitul programului inculpaţii D.M.M. şi M.G.M. au atras-o într-un loc întunecos şi i-au propus să întreţină raporturi intime, însă întrucât partea vătămată a refuzat a fost imobilizată şi lovită de inculpatul M.G.M. în zona capului, în stomac şi în zona coastelor, după care a fost dezbrăcată de haine şi în timp ce inculpatul M.G.M. o ţinea de picioare, inculpatul D.M.M. a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal, după care şi inculpatul M.G.M. a procedat în acelaşi mod în timp ce inculpatul D.M.M. a ţinut-o de picioare.

După săvârşirea faptelor partea vătămată a fost abandonată şi contrar susţinerilor inculpaţilor, aceasta a anunţat imediat pe sora sa ce s-a întâmplat, care la rândul său i-a anunţat telefonic pe părinţii părţii vătămate P.M. şi P.P. care s-au deplasat la locul în care se desfăşura discoteca unde au reuşit să îl găsească pe inculpatul M.G.M. întrucât inculpatul D.M.M. a fugit.

De asemenea raportul medico-legal nr. 1250/E din 16 octombrie 2008 menţionează leziunile prezentate de partea vătămată P.S. cu ocazia examinării, respectiv "himen inelar, membranos, lat de 0,2 - 0,4 cm cu marginea liberă, prezentând ruptură completă la poziţia 9 de pe cadrul convenţional ce interesează 2/3 din lăţimea himenului, cu marginile epitelizate, sidefii" leziuni ce s-au putut produce în contextul unui raport sexual normal prin lovire cu sau de corpuri contondente şi compresiune cu degetele.

La aceeaşi dată partea vătămată P.S. a sesizat Poliţia oraşului Corabia, reclamând săvârşirea infracţiunii de viol de către cei doi inculpaţi, care însă în apărare au arătat că partea vătămată a fost de acord cu propunerea acestora de a întreţine raporturi sexuale.

Curtea a apreciat că apărarea inculpaţilor nu este confirmată de probele administrate din care rezultă că s-au exercitat violenţe asupra părţii vătămate iar susţinerea acestora că aceasta era cunoscută ca o persoană de moravuri uşoare nu este de natură să înlăture răspunderea penală pentru faptele săvârşite.

De asemenea, s-a constatat că probele administrate în cauză demonstrează şi existenţa infracţiunilor şi vinovăţia inculpaţilor cu privire la infracţiunile de viol săvârşite în noaptea de 30/31 august 2008 împotriva părţilor vătămate minore S.A.C. şi O.M.A.

Astfel, declaraţia părţilor vătămate şi martorilor au confirmat împrejurarea că în noaptea de 30/31 august 2008 cele două părţi vătămate s-au aflat la discoteca din comuna V. împreună cu surorile lor S.D.A. şi O.D. iar inculpaţii T.F.D. şi D.M.M. le-au propus minorelor să se deplaseze la locuinţa acestuia din urmă pentru a lua cheile de la autoturism, urmând ca ulterior să le transporte în comuna B. Părţile vătămate au fost de acord iar la locuinţa inculpatului D.M.M., acesta şi partea vătămată S.A.C. s-au deplasat într-una dintre camerele locuinţei, iar inculpatul T.F.D. a rămas cu partea vătămată O.M.A. în camera de la intrare. Acesta din urmă a întrebat-o pe partea vătămată O.M.A., vârsta şi ocupaţia sa, aflând că aceasta avea 14 ani şi 6 luni şi că este elevă, după care i-a propus să întreţină raporturi intime, însă a fost refuzat. În aceste împrejurări inculpatul T.F.D. a prins-o de păr pe partea vătămată obligând-o să stea în genunchi şi a obligat-o să întreţină un raport sexual oral. Partea vătămată a încercat să opună rezistenţă şi a încercat să părăsească camera însă nu a reuşit.

Curtea a apreciat că lipsa violenţelor de pe corpul părţii vătămate O.M.A. şi împrejurarea că din raportul medico-legal rezultă că aceasta este virgină, aspecte invocate de către inculpat în susţinerea nevinovăţiei sale respectiv a inexistenţei infracţiunii de viol, nu este de natură să înlăture răspunderea penală a acestuia întrucât aşa cum am arătat, din probele administrate rezulta că inculpatul a prins-o de păr pe partea vătămată şi a obligat-o să stea în genunchi, obligând-o de asemenea să întreţină un raport sexual oral.

Contrar celor susţinute de apelanţii inculpaţi, respectiv că cele două părţi vătămate şi-ar fi adus aminte după o perioadă mai lungă de timp că au fost violate, din actele dosarului rezultă că S.A.C. şi O.M.A. au fost examinate de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt la data de 01 septembrie 2008, deci în ziua imediat următoare faptelor iar din raportul de constatare medico-legală nr. 1341/E din 01 septembrie 2008 rezultă că partea vătămată S.A.C. a prezentat o deflorare incompletă mai veche de 14 zile iar pe cap, trunchi şi membre nu a prezentat leziuni traumatice. Însă din declaraţia părţii vătămate S.A.C. dată la 31 august 2008 la Poliţia Corabia rezultă că în noaptea de 30/31 august aceasta a fost ameninţată şi bruscată de inculpatul D.M.M., care i-a tras hainele cu care era îmbrăcată şi a întreţinut un raport sexual normal deşi fusese refuzat de partea vătămată.

Chiar dacă majoritatea martorilor audiaţi în cauză sunt rudele părţilor vătămate sau persoane apropiate acestora, instanţa de apel a apreciat că împrejurările relatate de către acestea în declaraţiile date pe parcursul procesului penal nu pot fi puse sub semnul îndoielii, respectiv declaraţiile lor nu pot fi înlăturate ca nesincere numai pe motivul rudeniei sau a prieteniei, întrucât în mod normal părţile vătămate au discutat imediat după săvârşirea infracţiunilor, având în vedere şi starea în care se aflau cu persoanele apropiate, respectiv părinţii acestora.

În raport de aceste considerente apelurile declarate de inculpaţi au fost apreciate nefondate, astfel încât în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost respinse.

Cu privire la apelurile declarate de parchet şi părţile vătămate, instanţa a apreciat că sunt fondate atât în ceea ce priveşte critica laturii penale cât şi cea privind latura civilă.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 8 din 08 ianuarie 2010 a Judecătoriei Corabia, inculpatul T.F.D. a fost condamnat la un an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi respectiv un an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din acelaşi act normativ iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiţionate în condiţiile prev. de art. 81 C. pen.

Ca urmare, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus, în baza art. 85 alin. (1) C. pen., anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului T.F.D. prin Sentinţa penală nr. 8/2010 a Judecătoriei Corabia în loc de pedeapsa de un an închisoare, sentinţa urmând a fi modificată în acest sens.

De asemenea, s-a arătat că este fondată şi critica formulată de parchet şi părţile vătămate prin motivele de apel cu privire la cuantumul pedepselor la care au fost condamnaţi cei trei inculpaţi, cuantum apreciat în mod corect ca fiind prea redus în raport de criteriile prevăzute de lege.

Curtea a arătat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor sunt deosebit de grave, astfel încât în operaţia complexă a tratamentului penal trebuie să se ţină seama de gradul ridicat de pericol social (infracţiunea de viol care a avut ca victime şi două minore, una având la data faptei 14 ani şi 6 luni), de consecinţele nefaste ale faptelor inculpaţilor asupra dezvoltării psihice ulterioare în special a părţilor vătămate minore, de modul şi împrejurările în care s-au comis faptele, de antecedentele penale ale inculpaţilor M.G.M. şi T.F.D., astfel încât resocializarea viitoare pozitivă a acestora nu va putea fi posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme.

Pentru a-şi putea îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptelor şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana fiecărui inculpat, cât şi atitudinii acestora de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul educativ al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, fiecare inculpat trebuind să ştie, că pe lângă drepturi are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi care caracterizează comportamentul său în societate.

În raport de aceste considerente, cu referire şi la atitudinea nesinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, instanţa de apel a apreciat că se impune majorarea pedepselor la care au fost condamnaţi cei trei inculpaţi, instanţa de fond respectiv pentru inculpatul D.M.M. condamnare la pedepse de 9 ani închisoare şi respectiv 5 ani închisoare pentru cele două infracţiuni săvârşite, pentru inculpatul M.G.M. condamnarea la o pedeapsă de 9 ani închisoare iar pentru inculpatul T.F.D. 12 ani închisoare pentru infracţiunile săvârşite în cauza de faţă.

S-a apreciat fondată şi critica formulată de apelantele părţi civile sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate de prima instanţă, şi se impune majorarea acestui cuantum, prin raportare la toate datele cauzei respectiv natura infracţiunilor săvârşite, vârsta părţilor vătămate, consecinţele acestor fapte, din actele existente la dosar rezultând că cele trei părţi vătămate au avut nevoie de consiliere psihologică ca urmare a traumei produse prin săvârşirea infracţiunilor, astfel încât obligarea inculpaţilor la sume de câte 40.000 RON pentru fiecare dintre părţile civile P.S. şi S.A.C. şi respectiv 50.000 RON pentru partea civilă O.M.A., în vârstă de 14 ani şi 6 luni la data săvârşirii infracţiunii, satisface cerinţele justei şi integralei reparări a prejudiciului moral cauzat precum şi pe cel al proporţionalităţii despăgubirilor cu prejudiciul încercat.

Critica apelantelor părţi civile privind cuantumul daunelor materiale stabilite de prima instanţă a fost considerată nefondată întrucât actele existente la dosar au dovedit existenţa unui prejudiciu material în cuantumul stabilit de 2.000 RON daune materiale, dovada acestui prejudiciu, care trebuie să fie cert, atât sub aspectul întinderii cât şi al existenţei trebuie să se facă cu probe conform disp. art. 1169 C. civ., iar pentru prejudiciile care pot apărea în viitor, urmare a faptelor inculpaţilor, părţile civile au posibilitatea de a se adresa instanţei civile conform art. 20 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii D.M.M., M.G.M. şi T.F.D.

Recurenţii au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, arătând că în mod greşit instanţele le-au respins cererile de probatorii, în condiţiile în care martorii erau oculari, respectiv D.M.Z. şi C.C. hotărârea de condamnare fundamentându-se doar pe declaraţiile părţilor vătămate şi ale rudelor acestora. Criticile formulate nu au fost încadrate în vreunul din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

În recursul inculpaţilor, Ministerul Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., arătând că în cauză s-au administrat probe, respectiv rapoarte de constatare medico-legale, asupra cărora instanţele nu s-au pronunţat.

Analizând decizia recurată atât din perspectiva criticilor formulate cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la motivul de recurs al inculpaţilor D.M.M., M.G.M. şi T.F.D., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi analizat prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare în limitele cărora poate fi făcută verificarea hotărârii.

Astfel, recurenţii nu invocă nepronunţarea asupra unor probe administrate, ci respingerea acestora, critici ce nu se circumscriu dispoziţiilor art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. Pe de altă parte, se constată că, în ceea ce o priveşte pe D.M.Z., inculpaţii nici nu au formulat o cerere de audiere a acesteia în calitate de martoră, iar referitor la C.C., instanţa nu a respins cererea de ascultare în calitate de martor, ci a constatat imposibilitatea audierii acesteia, întrucât din procesele-verbale efectuate de organele de poliţiei însărcinate cu executarea mandatelor de aducere dispuse de către tribunal, a rezultat că aceasta este plecată din ţară, în Italia, necunoscându-se adresa acesteia, astfel că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază însă că recursurile inculpaţilor sunt întemeiate în raport de cazul de casare invocat din oficiu de către parchet.

Astfel cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, în cauză s-a dispus efectuarea unor rapoarte de constatare medico-legale având drept obiective, referitor la partea vătămată S.A.C., stabilirea dacă aceasta prezintă urmele unui raport sexual recent, dacă în cavitatea vaginală se constată prezenţa de spermatozoizi, dacă prezintă leziuni sau alte semne de violenţă, iar în ceea ce o priveşte pe partea O.M.A. şi dacă aceasta prezintă sau nu urmele unui raport sexual oral. În acest sens, de la partea vătămată S.A.C. s-a recoltat secreţie vaginală, iar de la partea vătămată O.M.A. un tampon cu salivă pentru efectuarea examenului morfologic.

Înalta Curte constată că niciuna dintre cele două instanţe nu a observat că rezultatele acestor probe nu se regăsesc la dosar, ele având în mod evident un caracter esenţial, în condiţiile în care inculpaţii D.M.M. şi T.F.D. neagă faptul că ar fi întreţinut raporturi sexuale cu victimele, pe corpul acestora nu s-au identificat niciun fel de leziuni traumatice, probatoriul care a condus la reţinerea vinovăţiei constând în declaraţiile părţilor vătămate şi ale rudelor acestora.

De asemenea, referitor la partea vătămată P.S., Înalta Curte reţine că, la examinarea sa de către medicul legist la data de 16 august 2008, a doua zi după data la care afirma că asupra sa s-au exercitat violenţe, nu s-au constatat pe cap, trunchi şi membre leziuni traumatice. Partea vătămată a revenit pentru examinare la data de 19 august 2008, "afirmând apariţia unor echimoze pe corp" la examinarea medico-legală constatându-se echimoze pe faţa internă a coapsei drepte, pe flancul stâng şi la nivelul crestei iliace drepte, despre care s-a stabilit că s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente şi prin comprimare cu degetele.

În raport concluziile raportului de expertiză medico-legală în sensul că "leziunile de violenţă pot data din noaptea de 15/16 august 2008" şi fără a solicita medicului legist să ofere o explicaţie suplimentară în raport de prima sa constatare de la examinarea din data de 16 august 2008 (când pe corpul părţii vătămate nu s-au constatat leziuni traumatice), instanţele au reţinut vinovăţia inculpaţilor D.M.M. şi M.G.M., înlăturând apărările formulate de către aceştia în sensul că au întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată P.S. cu acordul său.

Înalta Curte constată aşadar că, pe de o parte, instanţele nu s-au pronunţat cu privire la unele probe administrate în cauză, care, astfel cum s-a arătat nici nu erau depuse la dosar, şi pe de altă parte nu au observat că era necesară, în vederea stabilirii adevărului, suplimentarea probatoriului în sensul arătat anterior.

Faţă de aceste considerente, reţinând incidenţa cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile inculpaţilor, va casa în totalitate hotărârile recurate şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt, stabilind, conform art. 385 alin. (4) C. proc. pen. ca ultimul act valabil de la care procesul să îşi reia cursul, încheierea de şedinţă din data de 21 noiembrie 2011. Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să facă demersuri în vederea obţinerii rezultatelor asupra probelor biologice prelevate de la părţile vătămate S.A.C. şi O.M.A., va solicita, printr-un supliment la raportul de expertiză medico-legală, explicaţii cu privire la concluziile legate de existenţa leziunilor traumatice pe corpul părţii vătămate P.S. şi la constatările medicilor legişti din data de 16 august 2008. De asemenea, instanţa urmează să verifica dacă martora C.C. a revenit în ţară şi, în caz afirmativ, să procedeze la ascultarea nemijlocită a acesteia, putând să administreze şi orice alte probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească.

În raport de soluţia pronunţată, Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apărătorul ales al intimatelor părţi civile P.S., S.A.C. şi O.M.A., avocat M.R.

Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii D.M.M., M.G.M. şi T.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 248 din 12 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 193 din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Olt şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apărătorul ales al intimatelor părţi civile P.S., S.A.C. şi O.M.A., avocat M.R.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 924/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 978/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 957/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 957/2013. Penal