ICCJ. Decizia nr. 3949/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 3949/2013
Dosar nr. 439/35/2013
Şedinţa publică din 10 decembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 6/I/P/2013 din 3 decembrie 2013, judecătorul Curţii de Apel Oradea, secţia penală, a admis propunerea D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea şi, în consecinţă:
În baza art. 159 C. proc. pen. raportat la art. 155 alin. (1) C. proc. pen. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.I., adjunct al inspectorului şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor, având gradul profesional de comisar şef de poliţie, în prezent deţinut în arestul I.P.J. Bihor, dispusă prin încheierea penală nr. 5/IP/2013 a Curţii de Apel Oradea, pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din 17 noiembrie 2013, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 6 decembrie 2013 până în 4 ianuarie 2014 inclusiv.
A respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul curţii de apel a reţinut următoarele:
Prin referatul din 3 decembrie 2013, în Dosarul nr. 89/P/2013, înregistrat la instanţă sub numărul de mai sus, D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatul B.I. pe o durată de 30 de zile.
În motivarea referatului cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat că inculpatul B.I. este cercetat pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită, efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată, art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată şi art. 264 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
Astfel, se arată în referat că în data de 26 septembrie 2013, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea au fost sesizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu privire la comiterea unor infracţiuni de corupţie de către făptuitorul T.Z. şi de un funcţionar cu atribuţii de control din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul judeţului Bihor.
Din actele premergătoare efectuate în cauză şi din verificările efectuate de organele de urmărire penală din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, inclusiv din analiza convorbirilor telefonice interceptate în cauză, aşa cum rezultă din procesul-verbal din data de 22 octombrie 2013, întocmit de ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, s-a stabilit că utilizatorul cartelei pre-payd cu nr. X1, şi implicit, persoana care a divulgat informaţiile confidenţiale din dosarul penal nr. 575/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, este comisarul şef B.I., adjunct al inspectorului şef al I.P.J. Bihor, care are în coordonare directă Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor. S-a arătat că, prin încheierea nr. 5/I/P din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile şi că se impune prelungirea acestei măsuri deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar urmărirea penală nu a fost finalizată. S-a făcut referire în acest sens la faptul că au fost solicitate listingurile telefonice cuprinzând datele prevăzute de art. 4-9 din Legea nr. 82/2012 pentru un număr de telefon utilizat de învinuitul A.R.M., cerere care a fost admisă, şi la împrejurarea că urmează a fi audiaţi martori. De asemenea, s-a precizat că probele administrate până în prezent nu au determinat, în vreun fel, reaprecierea stării de fapt şi a vinovăţiei inculpatului, dimpotrivă, în cauză au fost extinse cerecetările penale faţă de inculpat pentru comiterea şi a altor infracţiuni, respectiv fals în declaraţii în formă continuată, folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite şi favorizarea infractorului.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, judecătorul curţii de apel a apreciat că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele:
Astfel, din probele administrate până în prezent în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că, în perioada ianuarie-noiembrie 2011, inculpatul B.I., adjunct al inspectorului şef al I.P.J. Bihor, a finanţat în mod direct activitatea comercială a societăţilor SC Z.I. SRL Oradea, SC Z. SRL Oradea şi SC B.I. SRL Oradea, controlate de numita G.M.O., pentru efectuarea de achiziţii intracomunitare de zahăr, ulei şi alte produse alimentare. O parte din banii daţi împrumut numitului T.Z. au provenit de la numitul F.M., persoană cercetată în mai multe dosare penale de către lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor.
Concret, s-a reţinut că în perioada menţionată mai sus, acesta a acordat, în mod repetat, împrumuturi băneşti în sumă totală de 45.000 euro numitei G.M.O., prin intermediul tatălui acesteia T.Z., percepând o dobândă foarte mare (camătă). Dobânzile datorate se achitau periodic, în mod direct şi în numerar, inculpatului B.I. de către numitul T.Z., de regulă la domiciliul ofiţerului de poliţie.
Pentru finanţarea activităţii SC Z.I. SRL Oradea, SC Z. SRL Oradea şi SC B.I. SRL Oradea cu suma de 45.000 euro, (împrumutul fiind acordat în cursul anului 2011, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011 privind interzicerea activităţii de cămătărie), comisarul şef B.I. a încasat până în prezent efectiv dobânzi (camătă) care depăşesc suma totală de 75.000 euro. Sumele de bani au fost împrumutate în perioada ianuarie-noiembrie 2011, după care dobânzile au fost încasate periodic, până în luna septembrie 2013 inclusiv, în prezent numita G.M.O. având faţă de comisarul şef B.I. o datorie de peste 100.000 euro, constituită din împrumutul efectiv (45.000 euro), plus dobânzile aferente neachitate.
În toată această perioadă, inculpatul B.I. a protejat activitatea infracţională a numiţilor G.M.O. şi T.Z. în schimbul mitei primite, foloaselor materiale sub forma dobânzilor (cametei) pe care Ie-a încasat periodic de la aceştia. Protecţia acordată de inculpatul B.I. a constat în neluarea măsurilor la care era obligat în virtutea atribuţiilor de serviciu (măsuri şi dispoziţii pentru ca subordonaţii acestuia să se sesizeze din oficiu cu privire la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate), în condiţiile în care avea în coordonare directă Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor.
Mai mult decât atât, s-a reţinut că după ce Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor a fost sesizat de către instituţiile de control fiscal despre activitatea evazionistă în care au fost angrenate firmele controlate de G.M.O., comisarul şef B.I. a divulgat informaţii confidenţiale, ce nu erau destinate publicităţii, din cadrul anchetei penale, atât în scopul obţinerii pentru sine de foloase materiale (sumele de bani provenite din dobânzile aferente împrumuturilor acordate), cât şi pentru a obţine un folos nepatrimonial pentru altul, constând în îngreunarea urmăririi penale prin aceea că a informat persoanele cercetate despre faptul că sunt urmărite penal şi că, la un moment dat, în cursul anchetei, urmează a fi efectuate percheziţii la domiciliul acestora.
Beneficiind de astfel de informaţii, persoanele implicate în activitatea evazionistă şi-au luat măsuri de prevedere, discuţiile telefonice ale acestora fiind purtate într-un limbaj codificat, acestea evitând pe cât posibil să discute aspecte legate de activitatea comercială la telefon, preferând întâlniri personale, conspirate, şi distrugând parte din documentele contabile.
Totodată, urmărind aceleaşi scopuri, de a obţine foloase materiale pentru sine, pe mai departe (camătă), şi nepatrimoniale, pentru altul (pentru G.M.O. şi T.Z.), la începutul lunii august 2013, comisarul şef B.I. l-a avertizat pe numitul T.Z. că în perioada imediat următoare, în dosarele penale de evaziune fiscala constituite la nivelul I.P.J. Bihor, Serviciul de Investigare a Fraudelor în care era cercetată penal şi fiica acestuia G.M.O., vor fi efectuate percheziţii domiciliare, existând chiar posibilitatea luării unor măsuri preventive în cauză. După această întâlnire, G.M.O. a procedat la distrugerea (arderea) mai multor documente contabile, pe care erau făcute diferite adnotări/însemnări cu privire la circuitele evazioniste în care firmele administrate de aceasta erau angrenate, cât şi la finanţarea activităţilor infracţionale din împrumuturi obţinute de la diferiţi cămătari.
Aşa cum rezultă din actele de la dosar, în calitatea sa de adjunct al inspectorului şef al I.P.J. Bihor, inculpatul B.I. a coordonat în mod direct activitatea Serviciului de Investigare a Fraudelor, conlucrând de mult timp cu procurorii în vederea instrumentării dosarelor penale având ca obiect comiterea de infracţiuni economice, lucrează şi cu serviciile de informaţii, astfel că acesta cunoaşte procedeele şi tacticile de urmărire penală, de interceptări telefonice, de supraveghere operativă (filaj). Mai mult, acesta cunoştea chiar şi condiţiile legate de necesitatea asigurării confidenţialităţii activităţilor specifice fazei de urmărire penală, în timpul căreia se procedează la efectuarea de interceptări telefonice pentru identificarea tuturor persoanele angrenate în activitatea infracţională, cât şi pentru dovedirea legăturilor infracţionale dintre acestea. De asemenea, inculpatul cunoştea necesitatea şi importanţa păstrării confidenţialităţii datelor privind organizarea percheziţiilor domiciliare ce urmează a fi efectuate în dosarele penale, cu ocazia acestora putând fi descoperite documente contabile deosebit de importante şi alte înscrisuri de natură a asigura aflarea adevărului în cauză.
În acelaşi timp, funcţia de adjunct al inspectorului şef, care are în coordonare Serviciul de Investigare a Fraudelor, i-a asigurat inculpatului B.I. acces la informaţii despre activităţile derulate în cauzele instrumentate de ofiţerii serviciului.
Legal şi conform atribuţiilor de serviciu ale comisarului şef B.I., adjunct al inspectorului şef al I.P.J. Bihor, ce coordonează direct Serviciul de Investigare a Fraudelor, penală a numitei G.M.O. şi a celorlalte persoane în complicitate cu care aceasta a fraudat bugetul general consolidat al statului cu suma de peste 1.000.000 euro şi stoparea infracţiunilor comise, de care a luat cunoştinţă, şi cu privire la care avea competenţă, sau măcar să sesizeze ori să transmită informaţiile deţinute altor organe judiciare ale statului, deşi unul dintre cele mai importante obiective ale Serviciului de Investigare a Fraudelor este tocmai acela de a combate fenomenul de evaziune fiscală. Contrar atribuţiilor de serviciu şi prevederilor legale, inculpatul B.I. a decis să finanţeze direct activitatea, evazionistă şi să acorde protecţie şi sfaturi învinuiţilor din dosarele penale.
Prin rezoluţia din 23 octombrie 2013 a D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea a fost începută urmărirea penală faţă de învinuitul B.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită, efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată; art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată; art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată şi art. 264 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., iar prin ordonanţa D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea din 6 noiembrie 2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului susmenţionat.
De asemenea, prin ordonanţa din 15 noiembrie 2013, s-au extins cercetările penale şi s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul B.I. a fost reţinut, pentru 24 de ore, prin ordonanţa din 6 noiembrie 2013, orele 17,15, emisă de către organele de urmărire penală din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea şi arestat preventiv prin încheierea nr. 5/IP/2013 pe o durată de 29 de zile, începând din data de 7 noiembrie 2013 până în data de 5 decembrie 2013, inclusiv.
În raport de cele mai sus arătate, judecătorul a apreciat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului B.I. subzistă şi în prezent şi impun continuarea privării de libertate a acestuia. Astfel, în speţă sunt întrunite în continuare condiţiile cerute de art. 143 C. proc. pen., existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care s-a început respectiv extins urmărirea penală împotriva sa, sens în care se va face referire la sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor; autodenunţul şi declaraţiile martorei G.M.O.; declaraţiile martorului T.Z.; declaraţiile martorului H.C.A.; declaraţiile martorei N.L.O.; declaraţiile martorului B.C.; declaraţiile martorei B.M.; declaraţiile martorului B.T.; declaraţiile martorului F.M.; declaraţiile învinuitului/inculpatului B.I.; proces-verbal de percheziţie a autovehiculului; procese-verbale de percheziţie domiciliară; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procese-verbale de redare ale unor discuţii înregistrate în mediul ambiental; procese-verbale de redare a activităţilor de supraveghere operativă şi înregistrare de imagini; alte acte/verificări efectuate de organele de urmărire penală.
De asemenea, în cauză există în mod corespunzător şi cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport de natura şi modalitatea concretă în care se susţine că au fost comise infracţiunile, împrejurările în care inculpatul a acţionat, folosindu-se de calitatea sa, de adjunct al inspectorului şef al I.P.J. Bihor, gravitatea faptelor şi urmările produse.
Judecătorul a apreciat că faptele de care este acuzat inculpatul au tulburat în mod real ordinea publică, mediul social ocrotit prin normele juridice, creând o stare de primejdie pentru raporturile sociale şi normala lor desfăşurare. Împrejurarea că inculpatul s-ar fi folosit tocmai de funcţia pe care o deţinea pentru a finanţa în mod direct activitatea comercială a unor societăţi ce au fost folosite pentru comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală cu prejudicii mari, precum şi pentru a asigura protecţia persoanelor implicate în această activitate infracţională, sens în care ar fi divulgat şi informaţii confidenţiale ce nu sunt destinate publicităţii, respectiv ar fi informat persoanele cercetate despre faptul că sunt urmărite penal, respectiv că urmează să fie efectuate percheziţii la domiciliul acestora, demonstrează, în opinia Curţii, că faptele ce i se reţin în sarcină au tulburat în mod concret ordinea publică, creând în mod real o stare de primejdie pentru raporturile sociale şi pentru normala lor desfăşurare.
Astfel fiind, s-a apreciat că se impune admiterea sesizării şi prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, această măsură fiind necesară pentru interesul bunei desfăşurări a procesului penal şi proporţională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.
În acest moment procesual s-a apreciat că o măsură restrictivă de libertate nu ar fi de natură să asigure buna desfăşurare a procesului penal în raport şi de gravitatea acuzaţiilor ce i se aduc inculpatului şi circumstanţele în care se presupune că au fost comise faptele, condiţii în care cererea formulată de inculpat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce priveşte susţinerile apărării, în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale unora dintre infracţiunile pentru care s-a început sau extins împotriva inculpatului urmărirea penală, s-a arătat că acestea nu pot fi analizate în actualul cadru procesual, iar în ceea ce priveşte argumentele aduse în susţinerea afirmaţiei că inculpatul nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică în cazul în care ar fi lăsat în libertate, respectiv circumstanţele personale ale acestuia, s-a menţionat că vor putea fi invocate în faţa instanţei ce va fi eventual sesizată prin rechizitoriu. De asemenea, s-a subliniat că propunerea de prelungire nu a fost formulată exclusiv pentru punerea la dispoziţie a listingurilor conţinând datele prevăzut de art. 4-9 din Legea nr. 82/2012.
În opinia judecătorului curţii de apel nu poate fi primită nici susţinerea apărării în sensul că ar exista o nelegală sesizare în raport de împrejurarea că dosarul cauzei, împreună cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, nu s-a depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, termenul fiind unul de recomandare şi, de altminteri, s-a reţinut că apărătorii inculpatului au asistat la efectuarea actelor de urmărire penală, astfel că nu se poate susţine că nu ar cunoaşte dosarul cauzei.
Împotriva încheierii, inculpatul, prin apărător, a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele care se vor arăta, toate criticile apărării cu privire la legalitatea şi temeinicia încheierii atacate fiind neîndeplinite.
Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanţa a fost legal constituită, Ministerul Public fiind reprezentat de un procuror din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, neexistând indicii în sensul că acuzarea ar fi fost reprezentată de o persoană fără calitatea cerută de lege.
Cu referire la pretinsa nerespectare a termenului de 5 zile, prevăzut de art. 159 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că respectivul termen este unul „orânduitor”, de recomandare, iar nerespectarea lui nu este sancţionată cu decăderea Ministerului Public din dreptul de a solicita, conform legii, prelungirea arestării preventive a inculpatului. Nu în ultimul rând, se reţine că în ipoteza în care s-ar fi respectat cele 5 zile sesizarea instanţei ar fi trebuit făcută în zile nelucrătoare, de sărbătoare legală ori libere conform legii (30 noiembrie 2013, 1 decembrie 2013); în sfârşit, se constată că, prin înregistrarea propunerii de prelungire a arestării în ziua de 3 decembrie 2013, cei 3 avocaţi aleşi ai inculpatului nu au fost dezavantajaţi în raport cu acuzarea, aceştia acordând asistenţă juridică în cursul urmăririi penale şi, în plus, beneficiind în ziua respectivă, la cererea lor, de timp pentru consultarea dosarului.
Neîntemeiată este şi critica apărării referitoare la nerespectarea termenului de soluţionare a recursului. Deşi, aşa cum a recunoscut chiar inculpatul în faţa instanţei de recurs, şi cum dovedesc şi actele şi lucrările dosarului, instanţa a comunicat inculpatului la locul de deţinere soluţia de admitere a propunerii de prelungire a arestării chiar în ziua de 3 decembrie 2013, ziua şedinţei de judecată, acesta nu a declarat personal recurs, deşi putea face acest lucru, cu consecinţa soluţionării rapide a căii de atac, ci a stabilit ca avocaţii săi să declarare recurs, posibilitate legală de altfel, însă cu consecinţa previzibilă şi acceptată ca recursul să nu poată fi rapid soluţionat; unul dintre avocaţii aleşi a declarat recurs a doua zi, pe 4 decembrie 2013, optând nu pentru înregistrarea rapidă a cererii chiar la instanţa curţii de apel, ci pentru expedierea prin scrisoare recomandată, prin serviciul poştal, fiind previzibilă şi acceptată ipoteza că scrisoarea va ajunge la destinaţie şi cererea va fi înregistrată abia pe data de 5 decembrie 2013, adică chiar în ultima zi de arestare dispusă prin încheierea anterioară. În consecinţă, se constată că nesoluţionarea recursului în termenul invocat de apărare nu este consecinţa activităţii instanţei de fond ori de recurs, ci consecinţa modalităţii concrete de declarare şi expediere a cererii de recurs adoptată de inculpat şi de apărarea acestuia.
Sunt neîntemeiate şi criticile apărării cu privire la temeinicia şi legalitatea dispoziţiei de prelungire a stării de arest. Temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului B.I. subzistă şi impun, cu necesitate, continuarea privării de libertate a acestuia. În primul rând, sunt întrunite condiţiile cerute de art. 143 C. proc. pen. deoarece sunt indicii temeinice, dar şi probe, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală, respectiv pentru care s-a extins urmărirea penală faţă de el (autodenunţul şi declaraţiile martorei G.M.O.; declaraţiile martorului T.Z.; declaraţiile martorului H.C.A.; declaraţiile martorei N.L.O.; declaraţiile martorului B.C.; declaraţiile martorei B.M.; declaraţiile martorului B.T.; declaraţiile martorului F.M.; declaraţiile învinuitului/inculpatului B.I.; proces-verbal de percheziţie a autovehiculului; procese-verbale de percheziţie domiciliară; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procese-verbale de redare ale unor discuţii înregistrate în mediul ambiental; procese-verbale de redare a activităţilor de supraveghere operativă şi înregistrare de imagini; alte acte/verificări efectuate de organele de urmărire penală). De asemenea, sunt realizate şi cerinţele cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport de natura şi modalitatea concretă în care probatoriul sugerează presupusa săvârşire a faptelor ce constituie obiectul cercetărilor penale, de împrejurările în care inculpatul pare a fi acţionat, folosindu-se de calitatea sa (adjunct al inspectorului şef al I.P.J. Bihor), de gravitatea faptelor şi urmările produse. Presupusele fapte de care este acuzat inculpatul au fost de natură să tulbure în mod grav şi real ordinea publică, mediul social ocrotit prin normele juridice, creându-se o stare de pericol pentru raporturile sociale şi normala lor desfăşurare. Probatoriul administrat sugerează, dincolo de o rezonabilă îndoială, că inculpatul s-ar fi folosit tocmai de funcţia pe care o deţinea pentru a finanţa în mod direct activitatea comercială a unor societăţi ce au fost folosite pentru comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală cu prejudicii mari, precum şi pentru a asigura protecţia persoanelor implicate în această activitate infracţională, sens în care ar fi divulgat şi informaţii confidenţiale ce nu sunt destinate publicităţii, respectiv că ar fi informat persoanele cercetate despre faptul că sunt urmărite penal, respectiv că urmează să fie efectuate percheziţii la domiciliul acestora, împrejurări concrete care relevă tulburarea concretă a ordinii publice, crearea în mod real a unei stări de pericol pentru raporturile sociale şi pentru normala lor desfăşurare, impunându-se concluzia că lăsarea în libertate a acestuia ar fi de natură să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii nr. 6/I/P din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 439/35/2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 365/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 1033/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
