ICCJ. Decizia nr. 1016/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1016 /20 13
Dosar nr. 4585/1/2013
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17 septembrie 2013, petiţionarul R.C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 8798/111/2010 al Curţii de Apel Oradea, susţinând că petiţionarul este un om de afaceri în judeţul Bihor, desfăşurând o activitate comercială amplă, mai ales în domeniul investiţiilor imobiliare şi cel al schimbului valutar şi asociat la mai multe societăţi comerciale, având pe rolul instanţelor de judecată din judeţul Bihor peste 200 de dosare.
Totodată, s-a mai arătat că nu există judecători din cadrul secţiei civile a instanţelor de judecată care să nu fi participat la cercetarea judecătorească sau la pronunţarea unei hotărâri în cauzele care privesc persoana sau societăţile sale, ajungându-se ca judecătorii secţiei civile să discute în comun, modul de soluţionare a cauzelor în care este parte, pentru a se acorda o soluţie unitară, fapt declarat public de unui magistraţi în şedinţele de judecată.
Astfel, s-a arătat că pe fondul acestor dispute civile i s-a întocmit şi un dosar penal, respectiv cel pentru care se solicită strămutarea şi care, din punctul său de vedere, reprezintă o modalitate de dispută concurenţială provenită din partea altor societăţi comerciale cu care este în dispută directă.
S-a susţinut că în prima instanţă a fost considerat vinovat şi condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, apreciind că aceasta a fost aplicată pe fondul presiunii uriaşe venite din partea unor reprezentanţi ai parchetului şi poliţiei, care au făcut afirmaţii privind vinovăţia sa şi necesitatea scoaterii sale din rândul oamenilor de afaceri din România, concurent direct al multor afacerişti interesaţi de dispariţia sa. Printre cei care au pus presiune pe actul de justiţie, se află şi oameni de afaceri cu legătură directă în conducerea instanţei de judecată, respectiv personaje care au obţinut finanţări uriaşe din partea Ministerului Justiţiei, pentru renovarea Palatului de Justiţie din Oradea.
Totodată, petiţionarul a mai precizat că are serioase îndoieli privind imparţialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea în judecarea cauzei penale, motivat de faptul ca este sigur ca toţi judecătorii şi-au format o opinie direct, sau prin intermediul celorlalţi magistraţi despre afacerile în care a fost implicat şi despre persoana sa, deoarece activitatea societăţilor sale, precum şi a sa personală, a fost foarte intens mediatizata de către mass media din Oradea şi judeţul Bihor, apărând sute de articole şi ştiri despre el, despre viaţa sa personală, despre afacerile sale.
Astfel, s-a precizat că este evident că şi magistraţii din instanţele bihorene sunt sub influenţa împrejurărilor cauzei, a vrăjmăşiilor locale, astfel ca actul de justiţie echitabil este în pericol de incoerenţa şi denaturat procesual.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Curţii de Apel Oradea a fost înregistrat Dosarul nr. 8798/111/2010, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 1 octombrie 2010, emis în Dosarul nr. 1055/P/2009, prin care a fost trimis în judecată inculpatul R.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Ministerul Justiţiei, Direcţia Eliberare Acte Normative, Studii şi Documentare, Serviciul Judiciar, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că motivele invocate sunt simple speculaţii şi nu au acoperire în planul realităţii, mai puţin cele referitoare la împrejurarea că are mai multe cauze pe rolul instanţelor din raza de competenţă a Curţii de Apel Oradea, aspect ce s-a putut verifica prin accesarea aplicaţiei Ecris.
De asemenea, Curtea de Apel Oradea a menţionat că nu are cunoştinţă dacă este reală susţinerea că ar fi apărut articole denigratoare la adresa petiţionarului şi a precizat că, şi în cazul în care afirmaţia ar fi adevărată, nu există motive care să justifice afirmaţiile petiţionarului potrivit cărora la această instanţă nu ar fi asigurate condiţiile necesare pentru normala desfăşurare a procesului şi corecta soluţionare a cauzei penale ce-l priveşte pe acesta.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de Ia o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenta instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarul R.C. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 8798/111/2010 al Curţii de Apel Oradea.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 978/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1017/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
