ICCJ. Decizia nr. 1038/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1038/2013
Dosar nr. 3291/1/2013
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători B.G., M.M., C.P. din cadrul Curţii de Apel Iaşi, T.Ş., P.A. din cadrul Tribunalului Iaşi, C.A., C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei Iaşi, magistraţii procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ceilalţi magistraţi indicaţi, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iaşi, executorii judecătoreşti Z.C., Z.C. C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, precum şi faţă de Universitatea de Medicină şi farmacie G.T.P. Iaşi, Ministerul de Finanţe, A.N.A.F. - D.G.F.P.J. Iaşi A.V., D.D., R.R., D.V., U.S. şi celelalte persoane indicate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen, fals intelectual prev. de art. 289 C. pen, uz de fals prev. de art. 291 C. pen., asocierea pentru săvârşirea infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.
Cheltuielile judiciare în sumă de 50 de lei au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că la data de 16 octombrie 2012, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a înregistrat plângerea formulată de numitul B.E. prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistraţii judecători B.G., M.M., C.P. din cadrul Curţii de Apel Iaşi, T.Ş., P.A. din cadrul Tribunalului Iaşi, C.A., C.C.M., O.M., R.C., ş.a. din cadrul Judecătoriei Iaşi, magistraţii procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. ş.a. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iaşi, executorii judecătoreşti Z.C., Z.C.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, precum şi faţă de Universitatea de Medicină şi Farmacie G.T.P. Iaşi, Ministerul de Finanţe, A.N.A.F. - D.G.F.P.J. Iaşi A.V., D.D., R.R., D.V., U.S., ş. a. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 C. pen rap. la art. 2481 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.
Sub aspectul competenţei de soluţionare a prezentei cauze, din anul 2000 procuror V.E. a obţinut grad de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit disp. art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a revenit acestui parchet.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că în cauză nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor reclamate pentru următoarei considerente:
Deşi în plângerea penală formulată au fost indicate mai multe persoane cu privire la care se solicită efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, nu au fost indicate faptele comise de aceste persoane care ar constitui infracţiunile indicate. De altfel, analizând aspectele descrise, s-a constatat că nu există indicii privind existenţa vreuneia dintre infracţiunile menţionate, persoana vătămată fiind nemulţumită de soluțiile pronunţate de magistraţi într-o serie de cereri/memorii/ plângeri formulate de aceasta.
Or, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, magistraţii - judecători şi procurori - trebuie să aplice legea la anumite situaţii de fapt date. Această activitate a presupus un proces amplu, care a cuprins mai multe etape respectiv de stabilire pe bază de probe a situaţiei de fapt supusă actului de justiţie, de interpretare a dispoziţiilor legale şi, în final, de identificare şi aplicare a dispoziţiei legale la cazul concret. Toate măsurile dispuse de magistraţi au cuprins o motivare în fapt şi în drept, ca o garanţie a justițiabililor împotriva arbitrariului.
Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia soluţiei date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuţii de control al soluţiilor pronunţate de magistraţi, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuţii. Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluţie, un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu, act care să se înscrie în verbum regens indicat de lege, şi care, uneori, poate avea influenţe asupra unei soluţii.
În consecinţă, având în vedere că din actele de la dosarul cauzei nu a rezultat indicii privind existenţa vreunei infracţiuni, s-a constatat că există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere petentul B.E. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate susţinând că în cauză nu s-au făcut cercetări nici de parchet şi nici de instanţa de judecată, nefiind audiaţi învinuiţii şi martorii.
A mai susţinut că magistraţii învinuiţi nu au respectat legea şi îi încalcă dreptul constituţional de acces la justiţie şi dreptul constituţional la apărare şi la un proces echitabil întrucât au refuzat să trimită spre competentă soluţionare la Curtea Constituţională excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat şi care au incidenţă în cauza prezentă.
În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reţinut corect situaţia de fapt potrivit căreia intimaţii magistraţi judecători B.G., M.M., C.P. din cadrul Curţii de Apel Iaşi, T.Ş., P.A. din cadrul Tribunalului Iaşi, C.A., C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei Iaşi, magistraţii procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ceilalţi magistraţi indicaţi, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iaşi, executorii judecătoreşti Z.C., Z.C. Ciprian, precum şi A.V., D.D., R.R., D.V., U.S. şi celelalte persoane indicate au pronunţat soluţii defavorabile petentului în cauza aflată pe rolul parchetului sau răspunsul la petiţiile formulate de petent la diverse instituţii ale statului.
Totodată, se mai constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaţilor magistraţi judecători B.G., M.M., C.P. din cadrul Curţii de Apel Iaşi, T.Ş., P.A. din cadrul Tribunalului Iaşi, C.A., C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei Iaşi, magistraţii procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ceilalţi magistraţi indicaţi, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iaşi, executorii judecătoreşti Z.C., Z.C.C., precum şi A.V., D.D., R.R., D.V., U.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că pe parcursul desfăşurării cauzei în care judecătorii intimaţi, procurorii, executorii judecătoreşti sau instituţiile în discuţie au instrumentat cauzele în care au fost desemnaţi, ar fi săvârşit infracţiunile sesizate de petent, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Întrucât, în speţă, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul efectuării actelor procedurale în cadrul soluţionării cauzei penale de către intimaţi, aceştia ar fi săvârşit cu intenţie vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală şi, cu atât mai puţin, săvârşirea unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane, s-a apreciat, în mod justificat, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin pronunţarea rezoluţiei atacate cu prezenta plângere, că susţinerile petiţionarului nu au niciun suport probator.
De altfel, Înalta Curte constată că petiţionarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate şi nu a făcut referire la aspecte concrete, ce ţin de elementele constitutive ale acestor infracţiuni, fiind simple afirmaţii lipsite de orice fundament real.
Faptul că patentul a fost nemulţumit de modul cum magistraţii intimaţi judecători, procurorii, executorii judecătoreşti sau instituţiile implicate au soluţionat plângerile sau petiţiile care au participat, nu poate să conducă la concluzia că au fost săvârşite fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară a intimaţilor atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părţi în vederea dispunerii de către parchet a unei soluţii legale şi temeinice. De asemenea, faptele nu există în materialitatea lor cât timp nu se poate reţine că au fost săvârşite cu intenţie şi că prin aceasta s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale persoanei.
În consecinţă, respingând plângerea şi dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus o rezoluţie temeinică şi legală.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E. împotriva Rezoluţiei nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Balaure Emil împotriva rezoluţiei nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine ca legală şi temeinică rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1519/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
