ICCJ. Decizia nr. 1042/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1042/2013
Dosar nr. 3167/1/2013
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28 mai 2013 pe rolul acestei instanţe sub nr. 3167/1/2013, petentul R.A., „în calitate de parte vătămată”, a formulat plângere împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 9966/P/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, solicitând redeschiderea urmăririi penale, întrucât soluţia dispusă este nelegală şi netemeinică deoarece i „s-au încălcat dreptul la apărare, dreptul la propriul dosar, la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie, dreptul la libertate de exprimare, la un proces echitabil şi la repararea pagubelor suferite”, solicitând „admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiei atacate şi să se dispună trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale”.
Plângerea este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum, şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă”.
Verificând însă actele dosarului, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a dispus nici una din măsurile prevăzute în articolul sus-menționat, respectiv nu există nici o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, o ordonanţă sau o rezoluţie de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.
Se reţine astfel că, potrivit adresei de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie aflată la fila 7 din dosarul acestei instanţe, în care se arată că nu a fost identificată cauza penală cu nr. 9966/P/2011, cu acest număr fiind înregistrată petiţia petentului R.A. în care acesta a solicitat „comunicarea datelor în care el a remis petiţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, obiectul lor şi numărul de înregistrare”, în cauză nu s-a dispus nici una din soluţiile procurorului dintre cele ce pot fi atacate la instanţă.
Pe cale de consecinţă, instanţa nu poate fi investită cu rezolvarea plângerii în temeiul art. 2781 C. proc. pen., care prevede limitativ şi expres aceste situaţii.
Ca atare, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petent, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul R.A.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1041/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1095/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
