ICCJ. Decizia nr. 453/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 453/2013
Dosar nr. 8197/1/2013
Şedinţa publică din 25 aprilie 2013
Asupra plângerii penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 29 mai 2012 a fost înregistrată la D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, plângerea penală formulată de D.S., D.G. şi D.A., prin avocat L.T., împotriva procurorului B.M. şi a numiţilor V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G.
Prin plângerea formulată, petenţii au solicitat efectuarea de cercetări faţă de procuror sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită, vătămare corporală gravă şi tentativă la infracţiunea de omor calificat, precum şi faţă de cele cinci persoane anterior menţionate pentru comiterea infracţiunii de dare de mită şi complicitate la infracţiunea de vătămare corporală gravă şi tentativă la infracţiunea de omor calificat.
S-a menţionat în cuprinsul plângerii că numiţii V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G. au dat foloase necuvenite procurorului B.M., motiv pentru care din anul 2005 şi până în prezent a disjuns infracţiunile săvârşite de aceştia, exonerându-i de răspundere penală.
Prin ordonanţa nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen. raportat la art. 42 C. proc. pen. şi art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea efectuării de cercetări faţă de B.M. sub aspectul comiterii infracţiunilor de vătămare corporală gravă şi tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 182 C. pen. şi art. 20 raportat la art. 175 C. pen., V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă şi tentativă la infracţiunea de omor calificat precum şi faţă de numiţii B.C.M. şi E.B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor calificat şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 175 C. pen. şi art. 264 C. pen.
Din ansamblul actelor premergătoare efectuate în cauză s-a reţinut că în cursul lunii martie 2005, petenţii D.S. şi D.G. au cumpărat apartamentul situat în Bucureşti, Bd. C., sector 6, fiind induşi în eroare cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului. În consecinţă, aceştia au formulat plângere penală împotriva celor de la care au dobândit imobilul. S-a format astfel, Dosarul nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, iar prin rechizitoriul din data de 28 ianuarie 2008, procurorul B.M. a dispus trimiterea în judecată a numitului B.D. pentru complicitate la comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale şi săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fals în declaraţii, fals privind identitatea, fals în înscrisuri şi uz de fals. Prin acelaşi act s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări faţă de C.M., P.E., V.I. şi N.G. sub aspectul infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune precum şi faţă de numitul D.M. sub aspectul infracţiunii de instigare la infracţiunea de înşelăciune şi infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Până la finalizarea cercetărilor, la data de 22 noiembrie 2007, petenţii au formulat plângere împotriva procurorului B.M., susţinând că acesta a refuzat să ia măsuri împotriva celorlalţi participanţi la comiterea infracţiunii de către numitul B.D.
Plângerea penală a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 2052/P/2007, iar prin rezoluţia din 5 februarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului.
Urmare a sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a format pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, Dosarul nr. 1568/299/2008 în care, prin sentinţa penală nr. 94 din 2 februarie 2009, judecătorul C.N. a dispus printre altele, condamnarea inculpatului B.D. la pedeapsa închisorii şi anularea unor acte de proprietate ale părţilor civile D.S. şi D.G.
După respingerea primei căi de atac împotriva hotărârii de condamnare a inculpatului B.D., la data de 4 decembrie 2009, petenţii au formulat plângere penală împotriva procurorului B.M., a judecătorului C.N. din cadrul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi împotriva judecătorilor D.V. şi M.M. din cadrul Tribunalului Bucureşti, solicitând să se efectueze cercetări faţă de aceştia sub aspectul comiterii unor abuzuri cu ocazia instrumentării dosarelor cu care au fost investiţi.
Prin rezoluţia nr. 71/P/2010 din 24 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M., C.N., D.V. şi M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
La data de 28 mai 2012, petenţii D.S., D.G. şi D.A. au depus şi la D.N.A. o plângere penală împotriva numiţilor B.M., V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G. sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită, vătămare corporală gravă şi tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Cu ocazia audierii, petenţii au declarat că procurorul B.M. a favorizat banda infracţională, că există bănuiala, că a primit foloase materiale de la respectivele persoane pentru a le da soluţii favorabile, dar că nu au cunoştinţă de fapte concrete de corupţie săvârşite de acesta, că nu cunosc momentul în care s-au petrecut aceste fapte, cum s-au remis foloasele materiale, în ce au constat acestea şi cine a oferit foloasele materiale.
Prin urmare, procurorul de caz a apreciat că probele administrate în cauză nu au evidenţiat comiterea unor infracţiuni de corupţie de către procurorul B.M., formularea plângerii împotriva lui fiind determinată de starea de nemulţumire a petenţilor, cauzată de modul de soluţionare a dosarului.
În consecinţă, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul B.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită şi faţă de V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.
În ce priveşte infracţiunile vătămare corporală gravă şi tentativă la infracţiunea de omor calificat şi complicitate la aceste infracţiuni, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere petenţii D.S., D.G. şi D.A. la procurorul ierarhic superior, iar prin rezoluţia nr. 657/II-2/2012 din 18 septembrie 2012 s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva ordonanţei nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei.
Pentru a adopta această soluţie, procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A. a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. denunţătorul este obligat să indice în mod concret organului de urmărire penală care sunt mijloacele de probă de natură să susţină acuzaţiile formulate, ceea ce în cauza de faţă nu s-a întâmplat, iar aprecierile cu privire la netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei atacate sunt de ordin subiectiv, lipsite de suport probator.
A arătat că faţă de materialul probator de la dosar nu se justifică emiterea unui act de acuzare în cauză.
În baza art. 2781 C. proc. pen. petenţii D.S., D.G. şi D.A. au formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii au arătat că datorită corupţiei fostului procuror B.M., implicat în numeroase dosare penale, arestat dar şi eliberat, procurorul de caz în Dosarul nr. 1568/299/2008 al Judecătoriei sector 2 Bucureşti nu a trimis în judecată grupul organizat de infractori, condus de V.I. care, prin acte false au furat apartamentul familiei D.
S-a mai arătat că toţi procurorii şi judecătorii implicaţi până acum în caz, au dat soluţii false în favoarea procurorului B.M. şi a domnului B.C.M., actualul prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
De asemenea, în pofida probelor certe şi indubitabile de la dosar, parchetul şi instanţele au încălcat flagrant legea, dreptul la viaţă şi la proprietate al familiei D.
Examinând plângerea formulată în raport de actele şi lucrările dosarului şi rezoluţia atacată, Înalta Curte constată că aceasta este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 29 mai 2012, petenţii D.S., D.G. şi D.A. au formulat pe rolul D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, plângere penală împotriva procurorului B.M. şi a numiţilor V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G.
Prin plângerea formulată, petenţii au solicitat efectuarea de cercetări faţă de procuror sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită, vătămare corporală gravă şi tentativă la infracţiunea de omor calificat, precum şi faţă de cele cinci persoane anterior menţionate pentru comiterea infracţiunii de dare de mită şi complicitate la infracţiunile de vătămare corporală gravă şi tentativă la infracţiunea de omor calificat.
În motivarea plângerii, petenţii au susţinut că numiţii V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G. au dat foloase necuvenite procurorului B.M., motiv pentru care din anul 2005 şi până în prezent a disjuns infracţiunile săvârşite de aceştia, exonerându-i de răspundere penală.
Prin ordonanţa nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea efectuării de cercetări faţă de B.M. sub aspectul comiterii infracţiunilor de vătămare corporală gravă şi tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 182 C. pen. şi art. 20 raportat la art. 175 C. pen., V.I., C.M., D.M., P.E. şi N.G. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă şi tentativă la infracţiunea de omor calificat precum şi faţă de numiţii B.C.M. şi E.B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor calificat şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 175 C. pen. şi art. 264 C. pen.
Această ordonanţă a fost confirmată prin rezoluţia nr. 657/II-2/2012 din 18 septembrie 2012 a procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei date de procuror, persoana vătămată precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa cărei i-ar reveni potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Conform art. 28 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi.
Din datele dosarului, rezultă că intimatul B.M. a funcţionat în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, calitate care nu atrage competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ci a Curţii de Apel, Bucureşti, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Împrejurarea că cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. nu are relevanţă cu privire la competenţa instanţei ce urmează a soluţiona prezenta cauză, aceasta fiind dată de calitatea intimatului B.M. la data săvârşirii infracţiunii, aceea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Având în vedere că intimaţii nu au calitatea cerută de lege pentru a atrage competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. urmează a fi admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei şi a se dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, instanţă căreia îi revine competenţa de soluţionare conform art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petenţii D.S., D.G. şi D.A. împotriva ordonanţei nr. 224/P/2012 din 27 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 355/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 464/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
