ICCJ. Decizia nr. 2694/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Favorizarea infractorului (art. 264 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2694 /2013

Dosar nr. 847/64/2011

Şedinţa publică din 12 septembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă ;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 142/F din data de 09 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) a fost condamnat inculpatul N.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul N.M. la câte trei pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de trafic de influenţă.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul N.M. la câte trei pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de favorizare a infractorului.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(trei acte materiale), a fost condamnat inculpatul N.M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), a fost condamnat inculpatul N.M. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea mai sus aplicate şi s-a dispus ca inculpatul N.M. să o execute pe cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani fixat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probatiune de pe lângă Tribunalul Braşov:

a) să se prezinte la fiecare convocare la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului N.M. pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului N.M. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., referitoare la faptul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă, chiar şi după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune; dacă nu va îndeplini, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere stabilite instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea în întregime a acesteia.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) a fost condamnat inculpatul S.G.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sub forma complicităţii.

În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 264 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 Iit. a) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul S.G.D. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea mai sus aplicate şi dispune ca inculpatul S.G.D. să o execute pe cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi o infracţiune, instanţa va revoca suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a respins cererea de schimbare încadrare juridică pusă în discuţie, din oficiu, la data de 02 noiembrie 2012.

În temeiul art. 6¹ alin. (2) şi (4) şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 au fost obligaţi inculpaţii M.N. şi S.G.D. să plătească, în solidar, următoarele sume către martorii denunţători:

- echivalentul în RON la data plăţii al sumei 1.000 euro către M.G. şi respinge restul pretenţiilor solicitate de către acest martor;

- echivalentul în RON al sumei de 1.000 euro către martorul C.I.

În temeiul art. 6¹ alin. (2) şi (4) şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul M.N., să plătească, echivalentul în RON al sumei de 700 euro către martorul denunţător M.B. şi respinge restul pretenţiilor solicitate de către acest martor.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.M. a sumei de 300 euro, primită de la martorul denunţător B.S.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse faţă de inculpaţii N.M. şi S.G.D. prin ordonanţa procurorului din data de 16 iunie 2011:

- sechestru asigurător aplicat asupra autoturismului marca O.V.C., aparţinând inculpatului M.N.

- sechestru asigurător aplicat asupra autoturismului marca A., aparţinând inculpatului S.G.D.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-au desfiinţat:

A. parţial următoarele înscrisuri:

- declaraţiile numiţilor Ş.M.P. şi Ş.S. din Dosarul nr. 12.106/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, numai în ce priveşte certificarea „Dată în prezenţa mea, azi 01 februarie 2011” realizată de inculpatul N.M. pe prima filă a declaraţiilor;

- declaraţia numitului N.A. din Dosarul nr. 12.522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, numai în ce priveşte certificarea „Dată în prezenţa mea, azi 31 ianuarie 2011” realizată de inculpatul N.M. şi semnăturile existente la rubrica corespunzătoare numitului N.A.

B. total următoarele înscrisuri:

- proceselor-verbale din datele de 17 decembrie 2007 şi 08 ianuarie 2008, întocmite de inculpatul N.M. în Dosarul nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

În baza art. 91³ alin. (7) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri s-a arhivat, odată cu dosarul cauzei, la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat un DVD ce conţine convorbiri telefonice şi discuţii ambientale.

S-a dispus comunicarea unui exemplar al prezentei sentinţe, după rămânerea ei definitivă, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

În baza art. 190 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 70 RON reprezentând onorariul doamnei interpret de limbă engleză K.K.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul N.M. să plătească statului suma de 6.845 RON (în care este inclus şi onorariul parţial de 75 RON acordat prin încheierea din 14 noiembrie 2012) şi inculpatul S.G.D. să plătească statului suma de 3.000 RON, ambele sume cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Martorul denunţător M.G., în cursul lunii august 2006, a fost autorul unui accident de circulaţie, aflându-se sub influenţa băuturilor, fiind cercetat în dosarul penal nr. 6329/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., având în vedere că alcoolemia sa depăşea limita legală. Martorul M.G. îi cunoştea pe cei doi inculpaţi încă din anul 2002, din vremea când practica taximetria. Inculpatul S.G.D., la priveghiul soţiei martorului, aflând ce i s-a întâmplat, i-a promis că îl va ajuta, prin intermediul inculpatului N.M., să obţină o valoare mai mică a alcoolemiei, fapt ce îi va fi favorabil la soluţionarea cauzei penale, însă pentru aceasta trebuie ca martorul să plătească suma de 500-600 euro. Această discuţie dintre martorul denunţător şi inculpatul Stredie a fost auzită şi de către martorul M.A. La câteva zile după înmormântarea soţiei, M.G. s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi, în faţa sediului S.J.M.L. Braşov, ocazie cu care i-a dat inculpatului S. suma de 500 euro în prezenţa inculpatului N., cei doi inculpaţi intrând în sediul S.J.M.L., iar martorul plecând spre casă. Ulterior, S.G.D. l-a informat telefonic pe martorul M.G. că problema cu alcoolemia a fost rezolvată şi să stea liniştit.

După această discuţie, martorul M.G. a fost citat să se prezinte la poliţie, pentru a fi audiat în dosarul penal nr. 6329/P/2006, ocazie cu care a fost informat că valorile alcoolemiei sale sunt cu mult peste limita legală, spre 2,00 g/l alcool pur în sânge.

După ce s-a prezentat la poliţie şi a aflat despre valorile ridicate ale alcoolemiei, s-a întâlnit cu inculpatul S., care i-a spus că inculpatul N.M. va rezolva această problemă la I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, unde cunoaşte persoanele abilitate.

În zilele următoare, denunţătorul M. s-a întâlnit cu inculpatul S., care i-a mai pretins martorului suma de 500 euro şi contravaloarea motorinei necesară deplasării la Bucureşti.

Spre sfârşitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie 2006, M.G., un bărbat neidentificat aflat într-o situaţie similară cu a sa, împreună cu inculpaţii s-au deplasat la sediul I.N.M.L. „Mina Minovici” din Bucureşti, cu autoturismul inculpatului S.G.D. Înainte de a pleca spre Bucureşti, inculpatul N. le-a înmânat lui M.G. şi bărbatului neidentificat câte o foaie de hârtie pe care erau înscrise valori fictive ale cantităţilor de băutură şi mâncare consumate, cerându-le să le memoreze şi să le relateze medicilor legişti.

În maşină, inculpatul N.M. le-a dat lui M.G. şi bărbatului neidentifîcat câte un plic, pe care era inscripţionat numele celor doi şi le-a cerut să pună fiecare sumele de bani stabilite anterior, astfel că M.G. a introdus în plic suma de 500 euro. Plicurile au fost predate inculpatului N., acesta le-a cerut martorilor să aştepte în maşină, plecând împreună cu S.G.D. către I.N.M.L. Cei doi inculpaţi s-au întors cu zâmbetul pe buze spunându-i martorului că problema s-a rezolvat şi că nu va mai fi necesar să mai vină în Bucureşti.

Denunţătorul M. a fost citat pentru a se prezenta la poliţie în luna martie 2007 în scopul audierii în calitate de învinuit, înainte de a se prezenta întrebându-l pe inculpatul S. ce să declare, acesta spunându-i să solicite recalcularea alcoolemiei.

Fiind audiat în dosarul penal în care era cercetat, în declaraţia din data de 19 martie 2007, acesta a arătat, în mod nereal, că în intervalul orar 21.50 - 22.30, a băut 200 ml ţuică cu o tărie de 60-65 grade, 2 beri fără alcool şi a mâncat 4 sarmale, 5-6 chifteluţe şi 2 felii de pâine, aceste aspecte fiind consemnate pe bileţelul dat de inculpatul N. când fusese la Bucureşti la I.N.M.L. Cu această ocazie M.G. a cerut în cuprinsul declaraţiei să-i fie recalculată alcoolemia, cum îi spusese inculpatul S.

La data de 07 aprilie 2009, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală în Dosarul nr. 6329/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, M.G. luând cunoştinţă de valorile alcoolemiei şi constatând că acestea nu au fost reduse, aspect ce l-a determinat să formuleze denunţul din prezenta cauză.

Denunţătorul M.B. aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice a produs un accident rutier, fiind cercetat în Dosarul nr. 4352 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Având acest dosar penal, denunţătorul M. a început să meargă foarte des la poliţie, iar din discuţiile purtate cu o lucrătoare de poliţie a aflat că poate să fie pus în legătură cu inculpatul N. în scopul de a-i recalcula alcoolemia şi a-şi obţine mai repede permisul de conducere. La 2-3 zile după ce sa aflat de inculpatul N., denunţătorul M. s-a prezentat la biroul acestuia, inculpatul N. dându-i asigurări că se va rezolva problema cu alcoolemia dându-i şi numărul de telefon al inculpatului S. În cadrul acestei discuţii inculpatul i-a pretins 500-600 euro, pe care să îi dea angajaţilor de la I.N.M.L. în scopul recalculării alcoolemiei. Pentru că nu avea această sumă de bani, martorul denunţător a contractat un credit de la Banca R.D. Braşov. După ce a intrat în posesia banilor, martorul denunţător l-a sunat pe inculpatul S., s-a dus acasă la acesta din urmă, unde i-a dat inculpatului S. suma de 500-600 euro (echivalentul în RON). Denunţătorul a primit de la inculpatul N. o hârtie pe care erau scrise date despre consumul de alimente şi băutură şi având aceste date martorul a scris o cerere de recalculare a alcoolemiei pe care a depus-o în dosarul penal în care era cercetat. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză denunţătorului i-a fost stabilită o alcoolemie sub limita legală.

Denunţătorul B.S. a fost implicat într-un accident de circulaţie fiind cercetat în acest sens în dosarul penal nr. 7213/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Fiind internat în spital l-a cunoscut pe tatăl inculpatului N.M. relatându-i acestuia problemele cu dosarul penal. Martorul N.D. l-a pus în legătură pe denunţător cu inculpatul N. După această discuţie denunţătorul a mers la biroul inculpatului de la sediul poliţiei, i-a spus datele despre accident, inculpatul N. şi le-a notat şi a spus că ar fi fost bine să se recolteze şi a doua probă de sânge pentru a se efectua recalcularea alcoolemiei la I.N.M.L. Denunţătorul a mers pentru a doua oară la biroul inculpatului N.M., acesta din urmă spunându-i că are un prieten care îl poate ajuta pentru recalcularea alcoolemiei solicitându-i denunţătorului suma de 300 euro. Denunţătorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului M.N., peste câteva zile, şi i-a înmânat suma de 300 euro în prezenţa inculpatului S., acesta din urmă fiind cel care urma să ducă probele de sânge la Bucureşti. La un interval de timp după această întâlnire, inculpatul N. i-a spus denunţătorului B. că problemele s-au rezolvat, însă interesându-se la poliţie denunţătorul a constatat contrariul. La data de 29 ianuarie 2008 martorul B.S., înainte de a merge la poliţie pentru a fi audiat în dosarul penal în care era cercetat, a discutat cu inculpatul N. acesta spunându-i ce să declare în legătură cu consumul de alimente şi alcool. Văzând că situaţia dosarului său nu se rezolvă, B.S. i-a reproşat inculpatului N. acesta dându-i asigurări că se va rezolva, însă să aibă răbdare. Martorul, deşi era cercetat în respectivul dosar penal, a condus autoturismul său având permisul de conducere suspendat solicitându-i inculpatului N. să intervină pentru conexarea celor 2 dosare.

Martorul denunţător C.I. a fost implicat într-un accident rutier, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, motiv pentru care faţă de acesta s-a format dosarul penal nr. 12.165/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov. L-a cunoscut pe inculpatul S. prin intermediul altei persoane, cu acest inculpat întâlnindu-se la o perioadă de timp după producerea evenimentului rutier. Inculpatul S. i-a spus denunţătorului că este poliţist, că îl poate ajuta să-şi recalculeze alcoolemia şi că acest serviciu îl costă 1.000 euro. Inculpatul S. i-a spus că această sumă de bani urma să fie dată persoanelor care urmau să efectueze recalcularea alcoolemiei şi totodată i-a mai spus martorului că o să îl pună în legătură cu un lucrător de poliţie, care îi va spune ce să declare în faţa organului de urmărire penală, când martorul urma să fie audiat, în scopul scăderii valorii alcoolemiei. Inculpatul S. şi martorul s-au întâlnit cu inculpatul N. în apropierea sediului poliţiei. După această întâlnire, inculpatul S. i-a înmânat martorului un bilet scris care cuprindea menţiuni cu privire la cantităţile de mâncare şi băutură, aceste aspecte martorul declarându-le în faţa organelor de cercetare penală, când a fost audiat în Dosarul nr. 12.165/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov. După ce a fost audiat, martorul, la domiciliul său, i-a predat inculpatului S. suma de 1.000 euro, cu scopul de a-i recalcula alcoolemia. Inculpatul S. i-a predat acestuia o cerere redactată pe calculator adresată conducerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, cu scopul de a cere recalcularea alcoolemiei, ce a fost înregistrată la data de 29 februarie 2008 la Dosarul nr. 12.165/P/2007.

În dosarul penal în care era cercetat C.I., recalcularea alcoolemiei nu s-a realizat din cauza prevederilor legale care nu permit acest lucru în cazul recoltării şi analizării unei probe unice de sânge, astfel că C.I. a fost trimis în judecată şi condamnat definitiv.

Martorul M.N., avocat, a formulat şi depus, în numele creditorului C.N., o plângere penală împotriva lui M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în declaraţii, înregistrând-o la data de 29 noiembrie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, dosarul penal nr. 12.106/P/2010, după care această plângere a fost trimisă la poliţie pentru efectuarea cercetărilor. Potrivit conţinutului convorbirilor telefonice şi a frecvenţei acestora, inculpatul N. şi martorul M.N. sunt în relaţii apropiate. Mai mult, inculpatul N. îi comunica destul de des martorului M.N. care era stadiul cercetărilor penale în care martorul era interesat.

Iniţial, această plângere a fost repartizată agentului şef P.T.A., iar la scurt timp, fără a efectua niciun act de cercetare, dosarul i-a fost luat de către inculpatul N., care se afla în relaţii foarte apropiate cu avocatul M.N., cu scopul de a-i soluţiona acestuia favorabil plângerea, aşa cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de către cei doi şi la care vom face referire, în cele ce urmează, sau cel puţin în scopul de a-l şicana pe debitorul M.I. să îi restituie creditorului suma de bani din contractul de împrumut. La dosarul de urmărire penală există dovada clară a faptului că dosarul penal la care am făcut referire anterior a fost repartizat martorului P.T.A., iar nu inculpatului N. Potrivit declaraţiei de la dosar urmărire penală, M.I. şi-a scris personal declaraţia, ocazie cu care inculpatul N. a avut faţă de acesta un comportament binevoitor pentru a-i crea convingerea că, la finalul cercetărilor, va adopta faţă de el o soluţie favorabilă. Potrivit conţinutului convorbirilor telefonice şi a celor ambientale, la data de 23 ianuarie 2011, inculpatul N.M. l-a chemat pe M.I. la domiciliul său şi i-a comunicat că dacă îi va da lui C.N. suma de 1.000 euro reprezentând o parte din împrumutul restant, va adopta faţă de el soluţia de neîncepere a urmăririi penale. În acest sens, sunt procesele-verbale de consemnare a discuţiilor ambientale, purtate între cei doi, aflate la dosar urmărire penală. Inculpatul N. a relatat avocatului M.N. conţinutul discuţiei de mai sus şi, acesta din urmă, crezând că debitorul va restitui banii clientului său, i-a solicitat lui N.M. să-i asigure o întâlnire cu M.I., solicitare cu care inculpatul N. a fost de acord. Astfel, în data de 25 ianuarie 2011, M.N. s-a întâlnit cu M.I. şi a încercat să-l convingă să-şi achite împrumutul, aşa cum rezultă din conţinutul discuţiei ambientale purtată de cei doi. Potrivit discuţiilor telefonice purtate între inculpatului N. şi martorul M.N., acesta din urmă i-a cerut inculpatului să-l pună faţă în faţă cu debitorul M. în cadrul oficial, deoarece debitorul nu a dorit să restituite suma de bani solicitată de avocatul M.N. în numele creditorului. Pentru a proceda la începerea urmării penale în dosarul în care era cercetat M.I. inculpatul N. trebuia să procedeze la ascultarea martorilor ce au asistat la încheierea contractului de împrumut respectiv a numiţilor Ş.M.P. şi Ş.S. Inculpatul N. nu a procedat la ascultarea personală a acestor martori, contrar susţinerilor acestora şi contrar menţiunilor făcute pe declaraţiile olografe ale martorilor Ş.S. şi Ş.M.P. Instanţa constată că inculpatul N. are o poziţie total nesinceră în privinţa consemnării declaraţiilor celor 2 martori în sensul că nu a realizat acest act în mod personal, ci cei 2 martori nu au scris declaraţiile în prezenţa inculpatului N.

Declaraţia martorului Ş.M.P. a fost scrisă în incinta restaurantului C. din Braşov, iar învinuitul Ş.S. a redactat declaraţia la domiciliul inculpatului F.C.S., în urma dictării ei prin telefon de către învinuitul M.N.

Numitul N.A. a formulat o plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov sub nr. 12522/P/2010, împotriva lui T.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Inculpatul N.M. l-a citat pe N.A. pentru a-l audia însă deoarece era plecat în străinătate la sediul poliţiei s-a prezentat martora N.M., soţia reclamantului, aceasta din urmă dând o declaraţie pe care a scris-o personal. Deoarece reclamantul se întorcea târziu în ţară şi pentru a închide lucrarea penală, inculpatul i-a propus mai întâi martorei să-i dicteze prin telefon declaraţia soţului său şi acesta să o trimită prin fax. Martora şi-a dat seama că nu poate realiza acest lucru şi a spus că va scrie ea o declaraţie în numele soţului ei, inculpatul N. a acceptat şi a dat martorei o copie a declaraţiei pe care aceasta tocmai o dăduse în dosar. Martora a luat această declaraţie, a mers acasă şi pentru a nu exista acelaşi scris pe ambele declaraţii, a rugat-o pe martora C.C. să scrie o declaraţie ca şi când ar fi fost dată de către reclamantul N.A.. Martora C.C. a scris declaraţia în numele reclamantului după modelul prezentat de martora N.M., aceasta din urmă ducând a doua zi declaraţia inculpatului N., care a menţionat pe ea în mod nereal că a fost dată în prezenţa sa la data de 31 ianuarie 2011.

Martorul I.V., la data de 17 mai 2007, a formulat o cerere la Serviciul Comunitar Regim Permise Braşov de preschimbare a permisului său de conducere, în permis de conducere românesc, depunând permisul de conducere şi o declaraţie autentificată în sensul că permisul este autentic şi nu a fost anulat. Serviciul Permise i-a eliberat martorului I.V. un permis de conducere, iar pe cel moldovenesc l-a înaintat Ambasadei Republicii Moldova pentru a confirma autenticitatea. După ce a primit permisul de conducere românesc, martorul I.V. s-a deplasat la autorităţile moldovene, a declarat că a pierdut permisul de conducere, astfel că autorităţile moldovene i-au eliberat un duplicat. Totodată, Ambasada Republicii Moldova a comunicat că permisul de conducere nu este valabil, pentru că a fost declarat pierdut de către titular. Pentru acest motiv pe numele martorului I.V. s-a format o sesizare penală pentru fals şi uz de fals, înregistrată sub nr. 11731/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov. Această lucrare a fost repartizată inculpatului N., care l-a audiat în acest dosar pe martorul I.V. constatând că deţine 2 permise de conducere, aspect interzis de legislaţia naţională. Inculpatul N. i-a cerut şi i-a dictat martorului D.A. că acesta să redacteze un proces-verbal din care să rezulte că a ridicat de la martor permisul de conducere în vederea predării autorităţilor moldovene. Acesta a fost semnat de către inculpatul N. şi cuprinde date nereale deoarece permisul de conducere fusese predat la data de 17 mai 2007 de martorul I.V. autorităţilor române. Potrivit înscrisurilor de la dosar, inculpatul N. a propus în dosarul în care era cercetat şi martorul I.V. neînceperea urrnăririi penale, soluţie ce a fost infirmată de către procuror şi restituită cauza la poliţie. După restituire, dosarul a fost repartizat lucrătorului de poliţie B.I., care a constatat că la dosarul cauzei nu există permisul de conducere aşa cum se menţiona-se în procesul-verbal dictat martorului D.A. Constatându-se lipsa permisului de conducere, cauza fost disjunsă şi s-au efectuat cercetări faţă de A.N. pentru sustragerea din dosar a permisului, iar faţă de I.V. s-a aplicat o sancţiune administrativă. În continuare, s-au efectuat cercetări faţă de inculpatul N. pentru sustragerea acelui permis, fiind audiaţi martorii B.I., D.A. şi I.V. În timp ce era cercetat în acest dosar, inculpatului N. i-a cerut martorului I.V. să-i aducă permisul de conducere moldovenesc, martorul s-a prezentat la data de 10 februarie 2011, ocazie cu care inculpatul a întocmit la calculator un proces-verbal cu data de 08 ianuarie 2008, deci antedatat, din care rezultă faptul că inculpatul N. i-a restituit permisul martorului şi un exemplar al acestui proces-verbal inculpatul l-a predat martorului.

Sub aspectul încadrării juridice dată faptelor comise de inculpaţii N.M. şi S.G.D. s-au reţinut următoarele:

Fapta inculpatului N.M., care în cursul lunii august 2006, beneficiind de sprijinul şi intermedierea inculpatului S.G.D., a pretins şi primit de la martorul M.G. suma de 500 euro, lăsând să se înţeleagă că, prin influenţa pe care o are asupra persoanelor din conducerea S.J.M.L. Braşov, le va determina să scadă valoarea alcoolemiei sub limita sancţionabilă penal, în condiţiile în care martorul amintit era cercetat în dosarul penal nr. 6329/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., iar în acelaşi context, în toamna anului 2006, a pretins şi primit de la aceiaşi persoană suma de 500 euro pentru a-i reduce valoarea alcoolemiei, prevalându-se de influenţa asupra unui funcţionar din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) reţinută în sarcina învinuitului N.M.

Fapta inculpatului S.G. descrisă anterior, constând în ajutorul pe care l-a dat inculpatului N.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Fapta inculpatului N.M., care, în scopul obţinerii unei valori mai scăzute a alcoolemiei şi pentru a-i facilita martorului M. angajarea răspunderii penale doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. sancţionată cu o pedeapsă mai mică, l-a determinat pe acest martor să declare în faţa organului judiciar aspecte necorespunzătoare realităţii în privinţa cantităţii de mâncare şi băutură alcoolică ingerată anterior producerii accidentului rutier, aspecte ce au fost cuprinse în declaraţia sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului N.M., care în vara anului 2007 a pretins şi primit de la martorul M.B. suma de 700 euro susţinând că are influenţa necesară asupra persoanelor cu putere de decizie din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti pentru a-i recalcula şi stabili valoarea alcoolemiei sub nivelul sancţionabil penal, în condiţiile în care martorul respectiv era cercetat în Dosarul nr. 4352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întruneşte conţinutul constitutiv al unei infracţiuni trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în scopul obţinerii unei valori mai scăzute a alcoolemiei l-a determinat pe M.B. să declare în faţa organului judiciar aspecte necorespunzătoare realităţii în privinţa cantităţii de mâncare şi băutură alcoolică ingerată anterior producerii accidentului rutier, la data de 15 octombrie 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului N.M. de a pretinde şi primi, în toamna anului 2007, de la martorul B.S. suma de 300 euro, susţinând că are influenţa necesară asupra persoanelor cu putere de decizie din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti pentru a-i recalcula şi stabili valoarea alcoolemiei, în scopul de a nu fi pedepsit, în condiţiile în care acesta era cercetat în Dosarul nr. 7213/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpaţilor S.G.D. şi N.M., care în toamna anului 2007 au pretins şi primit de la martorul C.I. suma de 1.000 euro lăsând să se înţeleagă că, prin influenţa pe care o au asupra persoanelor din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, le va determina să scadă valoarea alcoolemiei sub limita sancţionabilă penal, în condiţiile în care martorul respectiv era cercetat în dosarul penal nr. 12.165/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pentru inculpatul N.M., şi infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. faţă de inculpatul S.G.D.

Fapta inculpaţilor S.G.D. şi N.M. care l-au determinat, în scopul scăderii valorii alcoolemiei pentru a nu fi angajată răspunderea penală, pe martorul C.I. să declare în faţa organului judiciar aspecte necorespunzătoare realităţii în privinţa cantităţilor de mâncare şi băutură alcoolică ingerate anterior producerii accidentului rutier, aspecte cuprinse în declaraţiile acestuia din datele de 02 martie 2008 şi 20 noiembrie 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului N.M., care, în calitate de ofiţer de poliţie desemnat pentru efectuarea cercetărilor penale în Dosarele nr. 12.106/P/2010 (reclamant C.N.) şi 12.522/P/2010 (reclamant N.A.) ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, a certificat, în mod nereal, pe prima filă a declaraţiilor numiţilor Ş.M.P., Ş.S. şi N.A. că au fost date în prezenţa sa, întruneşte elementele constitutive constitutiv ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 acte materiale, câte un act material pentru fiecare declaraţie în parte.

Fapta inculpatului N.M., care, pe parcursul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, la data de 17 decembrie 2007 a dictat şi semnat procesul-verbal din care rezultă că a ridicat de la I.V. permisul de conducere moldovenesc, dar în realitate l-a lăsat în posesia titularului, iar la data de 10 februarie 2011, în timp ce era cercetat în Dosarul nr. 936/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 242 C. pen., a întocmit un proces-verbal, pe care l-a antedatat 08 ianuarie 2008, în scopul de a justifica lipsa permisului de conducere eliberat pe numele I.V. de la dosarul penal nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie de instanţă din oficiu la termenul de judecată din 02 noiembrie 2012 când au avut loc dezbaterile, instanţa a constatat că potrivit considerentelor expuse la starea de fapt şi la încadrarea juridică, această cerere trebuie respinsă deoarece inculpatul N. este vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu trei acte materiale; în acest sens fiind menţiunile făcute de către inculpatul N. în mod nereal pe prima filă a declaraţiilor numiţilor Ş.M.P., Ş.S. şi N.A.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că sunt nefondate apărările formulate de către inculpaţi cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei în sensul că acuzarea se bazează doar pe probe indirecte. Aşa cum s-a descris la flecare punct al stării de fapt expusă, s-a reţinut că niciuna dintre infracţiunile săvârşite de către inculpaţi nu este dovedită doar cu mijloace de probă indirecte. Declaraţiile martorilor denunţători se coroborează cu alte declaraţii de martori unii chiar direcţi, cum este cazul martorului M.A., care a asistat la discuţia dintre inculpatul S. şi denunţător. Materialul probator ce susţine acuzarea se compune din mijloace de probă directe, cu caracter obiectiv, în acest sens fiind biletele găsite atât la domiciliul inculpatului N., cât şi la locul său de muncă, şi care erau scrise unele dintre ele, chiar de către inculpaţi; vinovăţia inculpaţilor este susţinută şi de conţinutul convorbirilor telefonice astfel că există un ansamblu de mijloace de probă, directe şi indirecte care au condus instanţa la concluzia că inculpaţii sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor aşa cum am descris mai sus, iar solicitările acestora de achitare sunt nefondate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere referitor la inculpatul N.M. numărul mare de infracţiuni săvârşite de către acesta, faptul că s-a folosit de calitatea sa de poliţist în scopul traficării de influenţă şi al falsificării unor înscrisuri. Au fost avute în vedere şi prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 care stabilesc un regim sancţionator mai sever pentru infracţiunile săvârşite de către inculpatul N. A fost avută în vedere ca şi circumstanţă agravantă împrejurarea că de modul incorect cum a procedat inculpatul în dosarele formulate de către reclamanţii N. sau în dosarul în care era cercetat I.V. au depins soluţiile pronunţate de către procuror, fiind evident faptul că modul de derulare a cercetărilor penale de către organele de cercetare penală au avut o înrâurire puternică asupra soluţiei finale pronunţate de către procuror sau instanţă şi afectată calitatea actului de justiţie. Pe de altă parte instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, care are o stare de sănătate precară şi care în cursul carierei şi-a îndeplinit în bune condiţii activitatea de poliţist aşa cum rezultă din diplomele şi medaliile ataşate dosarului cauzei. Aceste aspecte favorabile inculpatului N. au determinat instanţa de judecată să aplice pedepse egale cu minimul special sau orientate spre minimul special. Având în vedere numărul mare de infracţiuni comise de către inculpatul N., caracterul continuat al acestor infracţiuni, instanţa a dat eficienţa criteriilor prev. de art. 72 C. pen. în sensul că la pedeapsa rezultantă a aplicat inculpatului un spor de 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului N., s-a constatat că instanţa de fond a avut în vedere vasta activitate infracţională, împrejurarea că inculpatul N. nu a conştientizat consecinţele infracţiunilor comise susţinând că nici din punct de vedere deontologic nu a greşit dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu toate obligaţiile care decurs de aici. La alegerea acestei modalităţi instanţa a avut în vedere şi concluziile referatului de evaluare întocmit pe numele inculpatului din care rezultă că are perspective reale de reintegrare socială.

Instanţa a avut aşadar în vedere aspectele invocate de către apărare în concluziile scrise, în sensul că la individualizarea pedepsei să fie avută în vedere starea de sănătate, activitatea pe care a desfăşurat-o pe parcursul carierei sale de poliţist, dar şi comportamentul acestuia în familie şi societate.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-au reţinut următoarele:

Martorul denunţător M.G. a solicitat despăgubiri în valoare de 30.000 euro, arătând că această sumă reprezintă două tranşe de câte 500 euro date inculpatului S. şi N., 350 RON dată inculpatului S., dar şi contravaloarea numeroaselor bunuri pe care le-a dat inculpaţilor în perioada în care s-a întâlnit cu aceştia în scopul rezolvării favorabile a problemelor sale juridice. Curtea a constatat că pretenţiile formulate de către M.G. sunt parţial dovedite, respectiv este dovedită doar suma de 1.000 euro, iar această dovadă s-a făcut prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile denunţătorului în care a arătat în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât şi faţa instanţei de judecată, că a dat 500 euro inculpatului S. în prezenţa inculpatului N. în faţa S.J.M.L. Braşov, iar a doua tranşă de 500 euro i-a dat-o în plic inculpatului N. în prezenţa inculpatul S. în faţa I.N.M.L „Mina Minovici”. Referiri la suma de 1.000 euro fac şi martorii M.A. şi martora T.M., aşa cum rezultă din declaraţiile celor 2 martori expuse la începutul prezentelor considerente. Celelalte pretenţii ale martorului M.G., până la suma de 30.000 euro, au fost respinse, ca nedovedite, afirmaţiile martorului fiind singulare, necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.

Martorul denunţător C.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro pe care a înmânat-o inculpaţilor în scopul soluţionării favorabile a dosarului penal. Curtea constatat că dovada acestei sume de bani rezultă din coroborarea judicioasă a declaraţiilor martorului denunţător care a făcut vorbire în mod constat de această sumă de bani, din declaraţia martorului H.W., cel care l-a împrumutat pe denunţător cu suma de bani, dar şi din declaraţia martorei C.L., care a arătat că soţul său i-a înmânat inculpatului S. suma de 1.000 euro, sumă ce a fost predată acestui inculpat l-a domiciliul martorului denunţător. La acestea se a adaugă şi declaraţia martorului C.V. care face referire la această sumă de bani împrumutată de denunţător de la patronul său cu scopul de a fi dată poliţiştilor.

Având în vedere că aceste sume de bani au fost date ambilor inculpaţi s-a dispus ca aceştia să fie obligaţi, în solidar, la plata despăgubirilor solicitate şi dovedite de către martorii denunţători.

Referitor la pretenţiile martorului M.B., Curtea a constatat că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 RON reprezentând suma de bani pe care i-a dat-o inculpatului N. prin intermediul unei alte persoane. Analizând declaraţiile date pe parcursul procesului penal, s-a constatat că, iniţial, acest martor a făcut vorbire de echivalentul în RON al sumei de 700 euro, astfel că instanţa de judecată a avut în vedere valoarea pe care acest martor a arătat-o în mod constant, pe parcursul procesului penal. Instanţa va avea în vedere valoarea mai mică declarată de către acest martor ca fiind cea care trebuie restituită, pornind chiar de la declaraţiile acestui martor care a arătat nu îşi mai aduce aminte exact suma de bani.

În ceea ce priveşte înmânarea acestei sume de bani, dar şi valoarea acesteia, Curtea a constatat că aceasta rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile martorului denunţător, coroborate cu fapte şi împrejurări ce se desprind din înscrisurile bancare, care atestă contractarea creditului bancar de către martor în perioada în care a dat bani inculpaţilor, dar şi din declaraţiile martorei M.V.R., la care am făcut referire anterior.

Astfel, s-a dispus ca martorul să fie despăgubit cu. echivalentul în RON al sumei de 700 euro.

În privinţa sumei de bani dată de către denunţătorul B.S. inculpatului N., Curtea a constatat că dovada acesteia a fost făcută prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţia martorului denunţător, declaraţiile martorilor B.S.C., T.C., N.D. şi înscrisurile bancare care atestă ridicarea de către martor de la bancă a sumei de bani.

Martorul B.S. nu a solicitat restituirea respectivei sume de bani, motiv pentru care, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, această sumă va fi confiscată de la inculpatul N.M. căruia i-a fost dată.

Având în vedere sumele de bani la care au fost obligaţi inculpaţii, dar şi prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 privind obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a menţinut măsurile asigurătorii dispuse faţă de inculpaţii N.M. şi S.G.D. prin ordonanţa procurorului din data de 16 iunie 2011:

- sechestru asigurător aplicat asupra autoturismului marca O.V.C., aparţinând inculpatului M.N.;

- sechestru asigurător aplicat asupra autoturismului marca A., aparţinând inculpatului S.G.D. Autoturismului marca O.V.C. aparţinând învinuitului N.M., a fost evaluat la suma de 7.000 euro, iar autoturismul marca A. aparţinând învinuitului S.G.D., evaluat la suma de 3.000 euro.

În temeiul art. 348 şi 445 C. proc. pen., au fost desfiinţate următoarele înscrisuri parţial: declaraţiile numiţilor Ş.M.P. şi Ş.S. din Dosarul nr. 12.106/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, numai în ce priveşte certificarea „Dată în prezenţa mea, azi 01 februarie 2011” realizată de inculpatul N.M. pe prima filă a declaraţiilor; declaraţia numitului N.A. din Dosarul nr. 12.522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, numai în ce priveşte certificarea „Dată în prezenţa mea, azi 31 ianuarie 2011” realizată de inculpatul N.M. şi semnăturile existente la rubrica corespunzătoare numitului N.A.; total: procesele-verbale din datele de 17 decembrie 2007 şi 08 ianuarie 2008, întocmite de inculpatul N.M. în Dosarul nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

În baza art. 91³ alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus că după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se arhivează, odată cu dosarul cauzei, la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat un DVD ce conţine convorbiri telefonice şi discuţii ambientale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, inculpaţii N.M. şi S.G.D. şi martorul denunţător M.G.

Criticile formulate de Parchet sunt circumscrise cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., învederându-se, în esenţă, faptul că pedepsele aplicate inculpaţilor N.M. şi S.G.D. nu au fost în mod just individualizate în cauză, printr-o analiză obiectivă a dispoziţiilor art. 72 C. pen., iar cuantumul pedepselor rezultante nu corespund scopului şi funcţiilor prev. de art. 52 C. pen.

Parchetul consideră că s-a făcut o greşită evaluare a datelor cauzei, elementele existente nejustificând aplicarea unor pedepse reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă în formă continuată: - două acte materiale în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.M., respectiv complicitate la trafic de influenţă în formă continuată; - două acte materiale şi trafic de influenţă relativ la inculpatul S.G.D.

Raportat şi la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina celor doi inculpaţi instanţa de fond s-a cantonat în aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Este de principiu că atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionat de caracterul adecvat al acesteia, respectiv de asigurarea unei reale corelări între gravitatea faptei şi periculozitatea socială a inculpatului, pe de o parte, şi durata sancţiunii, pe de altă parte.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa de judecată trebuie să se conducă după criteriile generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv forma consumată a faptelor, contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunilor (dispoziţii ale părţii generale a C. pen.), limitele de pedeapsă fixate pentru încriminarea infracţiunilor, persoana inculpatului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală (stările şi circumstanţele de atenuare sau agravare a pedepsei).

În consecinţă, în efectuarea operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei, punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport de complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, posibilitate de prevenire, mod de săvârşire, urmări, etc.), iar ca punct final situaţia personală a infractorului, rolul avut în comiterea faptei, forma şi gravitatea vinovăţiei, starea sa psiho-fizică, atitudinea ulterioară comiterii infracţiunii, perseverenţa infracţională, etc.

În aceste condiţii, instanţa de fond nu a sancţionat perseverenţa infracţională a celor doi inculpaţi, amploarea demersului infracţional pus în executare, poziţia procesuală constantă de negare a faptelor, în ciuda materialului probator administrat.

Faptele sunt cu atât mai grave cu cât au fost comise de un ofiţer de poliţie (cu grad profesional de comisar), care ignorând cu bună-ştiinţă atribuţiile din fişa postului, Statutul poliţistului, Codul de etică şi deontologie al poliţistului, şi-a exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu în scopul de a obţine în mod injust foloase necuvenite pentru sine şi pentru altul, utilizând în general acelaşi mod de operare.

Conform fişei postului ofiţerul de poliţie avea ca atribuţii principale de serviciu „activităţi de prevenire şi combatere a infracţionalităţii din raza de competenţă şi efectuarea cercetărilor în cauzele penale repartizate, cu respectarea prevederilor procedurale şi a dispoziţiilor pe linie de cercetare penală.

În temeiul Codului de etică şi deontologie al poliţistului rezultă că acestuia îi era interzis să primească, să solicite, să accepte direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje, ori să uzeze de calitatea sau de funcţia îndeplinită pentru rezolvarea unor interese de ordin personal.

Astfel, în intervalul anilor 2006-2007, beneficiind uneori de sprijinul coinculpatului S.G.D., ofiţerul de poliţie N.M. a identificat un număr de patru persoane cercetate penal pentru conducerea autoturismelor sub influenţa băuturilor alcoolice, în faţa cărora a susţinut că are influenţa necesară pentru a obţine recalcularea valorilor alcoolemiei sub nivelul sancţionabil din punct de vedere penal, prevalându-se de influenţa pe care o avea asupra unor persoane cu putere de decizie din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti. În scopul amintit a determinat o parte dintre aceste persoane să declare în faţa organului judiciar aspecte necorespunzătoare adevărului în privinţa cantităţilor de mâncare şi băutură ingerate anterior constatării infracţiunii la regimul rutier.

În perioada anilor 2010-2011, prin încălcarea principiilor confidenţialităţii şi oficialităţii urmăririi penale şi a normelor de procedură penală referitoare la probe şi la administrarea lor, ofiţerul de poliţie a realizat în mod defectuos cercetarea în mai multe cauze penale ce i-au fost repartizate spre soluţionare, în sensul că a scos dosarele din sediul poliţiei şi le-a pus la dispoziţie avocatului M.N. pentru a afla conţinutul materialului probator, s-a consultat şi a stabilit cu acesta strategia anchetei, a acceptat ca declaraţiile unor martori să fie luate chiar de avocatul respectiv sau redactate de părţi la domiciliu cu consecinţa denaturării realităţii (dosare soluţionate de procuror în baza actelor astfel întocmite).

Gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor N.M. şi S.G.D., natura acestora, infracţiuni de corupţie supuse de către legiuitor unui regim sancţionator sever, circumstanţele reale de comitere a faptelor, starea de pericol social pentru buna înfăptuire a justiţiei (a se avea în vedere modul de instrumentare a dosarelor penale care îi vizează pe N.A. şi I.V.), sumele de bani pretinse de la persoanele cercetate penal, ce reliefează o modalitate de lucru curentă, repetată, caracterul continuat al infracţiunilor reţinute sunt elemente care demonstrează necesitatea majorării pedepselor.

Amplul demers infracţional reţinut în sarcina inculpatului N.M. demonstrează că nu ne aflăm în prezenţa unui incident izolat apărut în activitatea sa profesională, ci o perseverenţă în comiterea aceluiaşi gen de fapte antisociale de către o persoană chemată să sancţioneze nerespectarea legii în cadrul atribuţiilor de serviciu cu care a fost învestit, fapt ce atestă netemeinica dozare a cuantumului pedepselor aplicate, ce reprezintă fie minimul special prevăzut de norma încriminatoare, fie orientarea lor spre minimul special prevăzut de lege.

A mai arătat Parchetul că nu se poate susţine că inculpatul N.M. nu a conştientizat consecinţele infracţiunilor comise, având în vedere calitatea avută la momentul comiterii faptelor, faptul că s-a folosit de funcţia sa de ofiţer de poliţie în scopul traficării influenţei şi falsificării unor înscrisuri, cooptând altă persoană pentru atingerea scopului infracţional. Este de înlăturat ca nepertinentă susţinerea consemnată în referatul de evaluare şi respectiv apărarea inculpatului N.M., privind neconştientizarea consecinţelor acţiunilor sale, respectiv neîncălcarea deontologiei profesionale.

Chiar dacă inculpatul S.G.D. a fost trimis în judecată pentru mai puţine fapte antisociale, nu trebuie minimalizată activitatea sa infracţională, acesta fiind complicele inculpatului N.M. la comiterea unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă (2 acte materiale - martorul M.G.) şi autorul unei fapte similare (martor denunţător C.I.), precum şi a unei infracţiuni de favorizare a infractorului în acest sens solicitând diverse sume de bani în euro unor persoane cercetate penal pentru infracţiuni la regimul rutier şi infracţiuni comise din culpă, promiţându-le că prin influenţa pe care o avea la I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti la va obţine o valoare mai scăzută a alcoolemiei sub limita sancţionabilă din punct de vedere penal. Mai mult, l-a determinat pe C.I. să declare în faţa organelor judiciare aspecte necorespunzătoare realităţii în privinţa intervalului orar, cantităţilor de mâncare şi băutură alcoolică ingerate anterior producerii accidentului rutier.

De asemenea, este netemeinică modalitatea de executare a pedepselor rezultante de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹C. pen. (termen de încercare 6 ani) în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.M. şi de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. (termen de încercare 4 ani) relativ la inculpatul S.G.D.

S-a susţinut că îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 81 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., art. 86¹ lit. a), b), c) C. pen., nu creează pentru condamnat „un drept” la suspendarea executării pedepsei rezultante (condiţionată sau sub supraveghere), ci doar „o vocaţie” a acestuia, deoarece cea de a treia condiţie lasă la aprecierea instanţei o astfel de măsură de individualizare a executării pedepsei.

Practica judiciară a decis, în mod just, că motivarea unei suspendări a executării pedepsei nu poate avea loc numai pe lipsa antecedentelor penale, a unui comportament de conformitate cu normele penale anterior comiterii faptelor, care de astfel reprezintă o condiţie distinctă de admitere prev. de art. 81 lit. b) C. pen., art. 86¹ lit. b) C. pen.

Totuşi, aprecierea instanţei de judecată trebuie să se fundamenteze pe piesele dosarului, pe comportamentul inculpaţilor pe parcursul procesului penal, pe nerestituirea de bună-voie către martorii denunţători a sumelor de bani însuşite în mod injust.

Cum în cauză sunt suficiente argumente de majorare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi cu eventuala aplicare a unui spor conform art. 34 lit. b) C. pen., de până la 5 ani, rezultă cu evidenţă că modalitatea de executare a pedepsei rezultante fixată în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi se impune a fi detenţia.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei penale atacate şi, rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor N.M. şi S.G.D., iar ca modalitate de executare a pedepselor rezultante să se facă aplicarea disp. art. 57 C. pen. - executarea în regim de detenţie.

Criticile formulate de recurenţii inculpaţi N.M. şi S.G.D. au fost circumscrise cazului de casare prev. de art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi dezvoltate în scris.

În motivele de recurs inculpaţii au învederat că faptele pentru care aceştia au fost trimişi în judecată s-au petrecut cu 5-6 ani înainte de a se sesiza Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov. Martorii denunţători nu au intenţionat să se prezinte la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, ci au fost aduşi pentru a da declaraţii împotriva inculpaţilor.

Aceştia au mai arătat că în afara declaraţiilor martorilor denunţători, la dosar nu mai sunt alte probe din care să rezulte că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.

Faţă de aceste considerente, apărătorul ales al recurenţilor intimaţi inculpaţi a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective şi a solicitat instanţei admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând să dispună achitarea inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Recurentul martor denunţător M.G. a invocat dispoziţiile art. 385² C. proc. pen. rap. la art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de despăgubiri civile reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat prin săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţii N.M. şi S.G.D.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate în cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept conform disp. art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa penală recurată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.

Referitor la criticile formulate de Parchet, instanţa de recurs constată că acestea sunt nefondate.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere criteriile generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen., respectiv forma consumată a faptelor, contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunilor, limitele de pedeapsă fixate pentru încriminarea infracţiunilor, persoana inculpatului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală (stările şi circumstanţele de atenuare sau agravare a pedepsei).

În efectuarea operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei, punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport de complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, posibilitate de prevenire, mod de săvârşire, urmări, etc), iar ca punct final situaţia personală a infractorului, rolul avut în comiterea faptei, forma şi gravitatea vinovăţiei, starea sa psiho-fizică, atitudinea ulterioară comiterii infracţiunii, perseverenţa infracţională.

În considerarea disp. art. 72 C. pen., contrar susţinerilor formulate de Parchet la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., dar şi de Legea specială nr. 78/2000, la care face trimitere încadrarea juridică a infracţiunilor săvârşite de către inculpatul N.M. De asemenea, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite de către cei doi inculpaţi, circumstanţele personale ale acestora, dar şi împrejurările de natură să agraveze răspunderea penală.

Cu privire la inculpatul N.M. instanţa a avut în vedere în mod just numărul mare de infracţiuni săvârşite de către acesta, faptul că s-a folosit de calitatea sa de poliţist în scopul traficării de influenţă şi al falsificării unor înscrisuri aşa cum s-a menţinut în starea de fapt reţinută.

Totodată, au fost avute în vedere şi prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 care stabilesc un regim sancţionator mai sever pentru infracţiunile săvârşite de către inculpatul N.M.

A fost avută în vedere ca o circumstanţă agravantă împrejurarea că de modul incorect cum a procedat inculpatul în dosarele formulate de către reclamanţii N. sau în dosarul în care era cercetat I.V., au depins soluţiile pronunţate de către procuror.

Este neîndoielnic faptul că modul de derulare a cercetărilor penale de către organele de cercetare penală a avut o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei finale pronunţate de către procuror sau instanţă, activitatea infracţională a inculpatului afectând calitatea actului de justiţie.

Instanţa a avut în vedere însă şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care are o stare de sănătate precară şi care, în carierea sa, şi-a îndeplinit în bune condiţii activitatea de poliţist dovadă fiind din diplomele şi medaliile ataşate la dosarul cauzei.

Aceste aspecte favorabile inculpatului N.M., în mod justificat au determinat instanţa de judecată să aplice pedepse egale cu minimul special sau orientate spre minimul special.

Având în vedere numărul mare de infracţiuni comise de către inculpatul N.M., caracterul continuat al acestor infracţiuni, în contextul tuturor împrejurărilor menţionate, instanţa de recurs constată că s-a dat eficienţa deplină criteriilor prev. de art. 72 C. pen. în sensul că la pedeapsa rezultantă a aplicat inculpatului un spor de 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului N.M., se constată că instanţa s-a raportat la întreaga activitate infracţională desfăşurată de acesta, la împrejurarea că inculpatul N.M. a conştientizat consecinţele infracţiunilor comise, apreciindu-se în mod temeinic că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este de natură a da eficienţă scopului preventiv-educativ al pedepsei aşa cum este reglementat în art. 52 C. pen.

La alegerea acestei modalităţi instanţa a avut în vedere şi concluziile referatului de evaluare întocmit pe numele inculpatului din care rezultă că are perspective reale de reintegrare socială.

Cu privire la inculpatul S.G. instanţa a avut în vedere pe lângă aspectele ce se desprind din starea de fapt şi care evidenţiază o gravitate ridicată a faptelor, şi circumstanţele personale ale acestui inculpat, lipsit de antecedente penale, care are un loc de muncă, s-a prezentat în faţa instanţei de judecată şi are perspective reale de reintegrare în societate potrivit referatului de evaluare efectuat în cauză.

În aceste condiţii, pedepsele stabilite, orientate spre minimul special, precum şi modalitatea de executare prevăzută de art. 81 C. pen., sunt just individualizate, având în vedere şi faptul că activitatea sa infracţională este mult mai redusă decât cea a inculpatului N.

Concluzionând, instanţa de recurs constată că au fost sancţionate proporţional şi corespunzător perseverenţa infracţională a celor doi inculpaţi, amploarea demersului infracţional, poziţia procesuală, chiar de negare a faptelor în condiţiile în care recunoaşterea săvârşirii faptelor este o facultate pentru inculpaţi.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că motivele Parchetului, formulate sub acest aspect, sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpaţi, cu referire la grava eroare comisă de instanţe în stabilirea stării de fapt, sunt neîntemeiate.

Deşi cadrul procesual al judecării prezentului recurs, nu limitează examinarea criticilor formulate de inculpaţi la cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., totuşi trimiterea la pct. 18 îndreptăţeşte la unele consideraţii de ordin doctrinar.

Astfel, cazul de casare invocat de inculpaţi implică două cerinţe: pe de o parte, să se fi comis o eroare în stabilirea faptelor şi, pe de altă parte, această eroare să fie gravă.

Este deja statuat că eroarea gravă de fapt nu poate proveni din îndoiala pe care o provoacă probele administrate, ci ea trebuie să fie evidentă, să ducă la concluzia că starea de fapt este alta decât cea reţinută de instanţa de judecată.

Doctrina a statuat că există eroare gravă de fapt, ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia ca acest aspect să fî influenţat asupra soluţiei adoptate.

În acelaşi sens, jurisprudenţa a statuat că există eroare gravă de fapt atunci când în hotărârea instanţei de fond se susţine că la dosar există probe de vinovăţie, deşi, în realitate, acestea nu există, sau că nu există astfel de probe, deşi acestea există. Astfel, nu orice eroare asupra faptelor este de natură să creeze o eroare gravă de fapt, ci numai acea eroare care a influenţat soluţia procesului în sensul menţionat.

Din această perspectivă, examinând întreaga cauză sub toate aspectele în raport de probatoriul just administrat, analizat şi coroborat în cauză,instanţa de recurs reţine că starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi au fost corect stabilite.

Efectuând propriul examen cu efect devolutiv şi evaluând materialul probator administrat în cauză, în limitele învestirii sale, Înalta Curte constată că raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat sunt conforme normelor de drept material şi substanţial judicios aplicate în cauză.

În considerentele hotărârii penale recurate, instanţa a făcut ample referiri la activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii N.M. şi S.G.D. cu indicarea materialului probator care fundamentează întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

Răspunzând punctual criticilor formulate de inculpaţi în motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face următoarele precizări, în plus, faţă de considerentele deciziei penale recurate.

În ceea ce priveşte denunţul formulat în cauză de către martorul M.G., reţine că varianta expusă în denunţul penal şi declaraţiile ulterioare ale acestuia (declaraţia din data de 20 februarie 2012, Curtea de Apel Braşov) este confirmată de declaraţiile martorului M.A. care susţine că a asistat la discuţia purtată de fratele său M.G. cu S.G.D. când acesta din urmă i-a solicitat suma de 500-600 euro pentru a-i obţine un nivel mai scăzut al alcoolemiei, că i-a împrumutat fratelui său, cu altă ocazie, suma de 300 euro din totalul de 500 euro pretinşi de acelaşi inculpat pentru scăderea alcoolemiei la I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti şi a confirmat că această ultimă tranşă a fost dată, spre păstrare, verişoarei pe nume Ţ.M. (declaraţia din data de 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Braşov).

Relevanţă în acest sens, are biletul format A4, predat de martorul M.G. cu ocazia audierii din 15 octombrie 2009, despre care susţine că i-a fost înmânat de inculpatul N.M. cu ocazia deplasării la Bucureşti şi pe care erau înscrise intervalul orar, cantitatea de mâncare şi băutură consumate, în vederea declarării lor la medic, dar şi la poliţişti constatatori.

Important este în acelaşi sens şi biletul format A4 identificat la domiciliul inculpatului N.M. cu ocazia percheziţiei domiciliare din 13 aprilie 2011, ce are un conţinut aproape identic cu biletul descris anterior, dar care cuprinde în plus un scris olograf realizat de ofiţerul de poliţie referitor la valorile alcoolemiei constatate în urma analizei celor două probe de sânge recoltate martorului M.G.

Totodată, relevant în contextul probator este şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 05 mai 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Braşov, potrivit căruia scrisul olograf de pe biletul descris anterior a fost executat de inculpatul N.M., dar şi procesul-verbal din 12 mai 2011, potrivit căruia s-au constatat similitudini între datele conţinute în biletul A4 şi declaraţiile martorului M.G. date la 20 septembrie 2006 şi 19 martie 2007 în Dosarul nr. 6329/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

În ceea ce priveşte denunţul formulat în cauză de către martorul M.B., instanţa de recurs constată că varianta expusă în denunţul penal şi declaraţiile ulterioare ale acestuia (declaraţia din data de 09 decembrie 2011, Curtea de Apel Braşov în care şi-a menţinut aspectele relatate în etapa urrnăririi penale) este confirmată de declaraţiile martorului C.R.D., inspector principal în cadrul Biroului Rutier al Poliţiei Municipiului Braşov, potrivit căreia, în cursul anului 2007, l-a îndrumat pe M.B. la inculpatul N.M. pentru a-l ajuta în recalcularea alcoolemiei. Martora a reiterat aceleaşi aspecte şi în faţa instanţei de prim control judiciar menţionând că, fiind colegă de serviciu cu inculpatul N.M., acesta i-a spus la un moment dat că are o cunoştinţă la I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti şi că în cazul în care va avea nevoie o va putea ajuta. În acest context l-a recomandat pe M.B. inculpatului.

Este necesar a se avea în vedere şi declaraţiile martorului M.V.R., potrivit căreia a aflat de la fiul său M.B. că în luna mai 2007 a produs un accident rutier şi i-a fost suspendat dreptul de a conduce, iar ulterior a făcut un împrumut bancar şi a dat suma de 700 euro unui poliţist pentru a-şi recupera mai repede permisul de conducere.

În faza cercetării judecătoreşti martora nu şi-a amintit suma concretă ce a fost împrumutată de fiul ei pentru a obţine cât mai repede permisul de conducere, aspect explicabil raportat la perioada de timp scursă de la evenimentele deduse judecăţii.

La dosarul cauzei se regăseşte şi biletul identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare din 13 aprilie 2011 efectuată la locul de muncă al inculpatului N.M., pe care erau înscrise intervalul orar, cantitatea de mâncare şi băutură consumate înaintea producerii accidentului, precum şi înălţimea, greutate şi vârsta martorului M.B., precum şi procesul-verbal din 10 mai 2011, potrivit căruia s-au constatat similitudini între datele conţinute în biletul descris mai sus şi declaraţia martorului M.B. din data de 15 octombrie 2007 în cadrul Dosarului nr. 4352/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov. Şi cu privire la acest denunţ s-a întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 05 mai 2011 de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Braşov, potrivit căruia prima parte a scrisului olograf de pe biletul descris anterior a fost executat de inculpatul S.G.D., iar menţiunea „1,89, 65 kg, 23 ani” a fost realizată de coinculpatul N.M.

La dosarul cauzei se află ataşat şi contractul de credit din 22 august 2007, din care rezultă că martorul M.B. a împrumutat suma de 5.700 RON de la Banca R.D. Braşov în scopul achitării sumei de 700 euro pretinsă de ofiţerul de poliţie.

În ceea ce-l priveşte pe martorului-denunţător B.S., varianta expusă în denunţul penal şi declaraţiile ulterioare ale acestuia (declaraţia din data de 20 februarie 2012 Curtea de Apel Braşov) este confirmată de declaraţiile martorului B.S.C., potrivit căreia a aflat de la tatăl său că în luna august 2007 a fost implicat într-un accident rutier după ce consumase băuturi alcoolice, iar pentru rezolvarea favorabilă a cauzei a apelat la ajutorul inculpatului N.M. căruia i-a dat „ceva”, dar cu toate acestea nu a obţinut ajutorul scontat. În faţa instanţei de fond a revenit asupra declaraţiei iniţiale arătând că nu ştia în ce consta „ajutorul” pe care urma să i-l ofere tatălui său ofiţerul de poliţie. De esenţă sunt declaraţiile martorului T.C., potrivit cărora a aflat de la socrul său că i-a fost reţinut permisul de conducere în urma consumului de băuturi alcoolice şi a apelat la ajutorul ofiţerului de poliţie N.M., care i-a promis că-i va recalcula alcoolemia la I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, iar în acest scop i-a dat suma de 200 sau 300 euro, pe care îi avea din vânzarea unui teren.

De asemenea, este de avut în vedere biletul identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare din 13 aprilie 2011 efectuată la locul de muncă al inculpatului N.M., pe care erau înscrise înălţimea, greutate şi vârsta martorului B.S., intervalul orar şi cantitatea de băutură şi mâncare consumate înaintea producerii de către acesta a accidentului, dar şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 05 mai 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Braşov, potrivit căruia menţiunea „1,72, 95 kg, 64 ani” de pe biletul descris mai sus a fost realizată de inculpatul N.M.

Totodată, relevantă este dovada eliberată martorului B.S. la data de 29 ianuarie 2009 de către Serviciul Poliţiei Rutiere din cadrul I.P.J. Braşov, ce a fost identificată, în original, la domiciliul inculpatului N.M. cu ocazia percheziţiei din 13 aprilie 2011. De asemenea, la dosarul cauzei se află şi extrasul de cont eliberat de A. Bank Braşov din care rezultă că, la data de 28 septembrie 2007, B.S. a scos din contul personal, în numerar, suma de 2.000 euro.

În ceea ce priveşte pe martorul-denunţător C.I., varianta expusă în denunţul penal şi declaraţiile ulterioare ale acestuia (declaraţia din data de 16 martie 2012, Curtea de Apel Braşov) este confirmată de declaraţiile martorului C.L., potrivit căreia soţul său i-a povestit că, în luna noiembrie 2007, a fost implicat într-un accident rutier în timp ce conducea autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, că a împrumutat suma de 1.000 euro de la patronul H.W. pentru a-i da inculpatului S.G.D. în vederea scăderii alcoolemiei la I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, sumă de bani ce i-a fost remisă la domiciliul lor din comuna B.; din economiile personale şi din veniturile salariale soţul ei a achitat pietonului accidentat suma de 3.000 RON.

Declaraţiile martorului H.W., potrivit căreia, după ce angajatul său C.I. a produs în luna noiembrie 2007 un accident cu maşina firmei în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a împrumutat acestuia suma de 1.700 euro necesară redobândirii permisului de conducere după recalcularea alcoolemiei la Bucureşti prin intermediul inculpatului S.G.D., căruia i-a dat, în acest scop, o parte din suma împrumutată, se coroborează cu declaraţia martorului C.V., potrivit căreia, fratele său C.I. i-a relatat că, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a produs un accident cu maşina firmei la care era angajat şi ulterior a cunoscut un poliţist care i-a pretins suma de 1.000 euro pentru a-şi obţine mai repede permisul de conducere suspendat, i-a dat suma pretinsă, dar cu toate acestea a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii la regimul rutier.

Totodată, biletul identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la 13 aprilie 2011 la locul de muncă al inculpatului N.M., în care erau înscrise numele C.I., intervalul orar, cantitatea de băutură şi mâncare consumate înaintea producerii accidentului de către acesta, vârsta, greutatea şi înălţimea martorului C.I., raportul de constatare tehnico-ştiinţifica grafică din 05 mai 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Braşov, potrivit căruia biletul sus-menţionat a fost scris de inculpatul S.G.D., precum şi procesul-verbal încheiat la data de 10 mai 2011 potrivit căruia s-au constatat similitudini între datele conţinute în biletul descris mai sus şi declaraţia olografă a martorului C.I. din data de 02 martie 2008 şi ulterior declaraţia dată de acesta în calitate de învinuit în 13 noiembrie 2008, ambele din Dosarul nr. 12165/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, sunt probatorii care dovedesc indubitabil activitatea infracţională desfăşurată în cauză, precum şi vinovăţia inculpaţilor în forma cerută pentru antrenarea răspunderii penale a acestora.

Chiar dacă în cursul cercetării judecătoreşti martorul C.I. a încercat să demonstreze lipsa oricărei implicări a inculpatului S.G.D., instanţa de recurs constată că această variantă nu se coroborează cu celelalte probe administrate. Faţă de acest martor procurorul de şedinţă s-a sesizat din oficiu pentru mărturie mincinoasă. Fiind audiat în calitate de învinuit raportat la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., C.I. a menţionat că eventualele inadvertenţe faţă de afirmaţiile sale din faza de urmărite penală se datorează trecerii timpului - un an de la evenimentele deduse judecăţii, nefiind influenţat sau presat în a declara într-un anume fel de către procurorul de caz.

Fiind audiat în legătură cu activitatea de cercetare penală desfăşurată în dosarele penale avute în lucru în perioada 2010-2011, inculpatul N.M. a declarat că nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, a respectat întocmai normele de procedură penală privind administrarea probelor şi nu l-a implicat pe avocatul M.N. în aceste activităţi. La rândul său, inculpatul M.N. a negat orice implicare şi interes în cauzele instrumentate de N.M., însă variantele lor sunt contrazise de probele administrate, după cum urmează:

În cazul dosarelor penale nr. 12.106/P/2010 (reclamant C.N.) şi nr. 2170/P/2011 (reclamant F.C.S.) ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, convorbirile telefonice şi ambientale interceptate şi înregistrate cu autorizarea judecătorului demonstrează fără dubiu legătura strânsă a ofiţerului de poliţie cu M.N. şi conlucrarea acestora în timpul anchetei.

De asemenea, din declaraţiile martorilor P.T.A., A.D.O., N.F. şi O.V.G., colegi de serviciu cu inculpatul N.M., rezultă că acesta din urmă era vizitat des de M.N. şi S.G.D. la Secţia nr. 2 Poliţie sau în alte locuri, unde purtau discuţii confidenţiale.

În cazul dosarului penal nr. 12.522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov (reclamant N.A.), vinovăţia ofiţerului de poliţie este demonstrată prin declaraţiile martorilor N.M.D, şi C.C.S., care au relatat cum au redactat la domiciliu o declaraţie în numele reclamantului N.A., după modelul pus la dispoziţie de ofiţerul de poliţie, prin declaraţia martorului O.V.G., care a asistat la înţelegerea frauduloasă privind redactarea declaraţiei la domiciliul martorei, precum şi prin conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză.

Datorită împrejurărilor în care a fost consemnată declaraţia reclamantului N.A., certificarea „Dată în faţa mea, azi 31 ianuarie 2011” realizată de inculpatul N.M. pe prima filă, este falsă, astfel că documentul respectiv îşi pierde caracterul oficial, de mijloc de probă.

În ceea ce priveşte dosarului penal nr. 11.731/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov (I.V.), vinovăţia ofiţerului de poliţie este demonstrată prin declaraţiile martorilor I.V. şi D.A.M., care au afirmat că inculpatul N.M. nu a reţinut permisul de conducere, aşa cum consemnase în procesul-verbal redactat la data de 17 decembrie 2007, ci l-a lăsat în posesia titularului, iar înainte de audierea lor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel inculpatul a purtat convorbiri cu ei pentru a declara aceeaşi stare de fapt.

Martorul I.V. a declarat că inculpatul N.M. a redactat procesul de restituire a permisului de conducere în data de 10 februarie 2011 la calculatorul său de la Secţia nr. 2 Poliţie şi l-a antedatat în scopul de a confirma apărarea sa. Această declaraţie este susţinută şi de rezultatul verificării calculatorului utilizat la locul de muncă de inculpatul N.M., din care rezultă că procesul-verbal de restituire a permisului de conducere a fost redactat la data de 10 februarie 2011.

De asemenea, varianta martorilor I.V. şi D.A.M. este confirmată de conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză.

Complexitatea informaţiilor pe care le aduc probele în procesul penal a condus la definirea lor ca fiind elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei (art. 63 C. proc. pen.).

În cauză au fost administrate atât probe directe, cât şi indirecte care furnizează concluzii în cauza penală dedusă judecăţii, care se coroborează cu restul materialului probator.

Aprecierea fiecărei probe a fost analizată de instanţa de judecată în urma examinării coroborate a tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În aceste condiţii, instanţa de recurs constată că cererea formulată de inculpaţi, de achitare în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., este nefondată.

Referitor la recursul formulat de M.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta este nefondat.

Martorul denunţător M.G. a solicitat despăgubiri în valoare de 30.000 euro, arătând că această sumă reprezintă două tranşe de câte 500 euro date inculpatului S. şi N., 350 RON dată inculpatului S., dar şi contravaloarea numeroaselor bunuri pe care le-a dat inculpaţilor în perioada în care s-a întâlnit cu aceştia în scopul rezolvării favorabile a problemelor sale juridice. Înalta Curte constată că pretenţiile formulate de către M.G. sunt parţial dovedite, respectiv este dovedită doar suma de 1.000 euro, iar această dovadă s-a făcut prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile denunţătorului în care a arătat în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât şi faţa instanţei de judecată că a dat 500 euro inculpatului S. în prezenţa inculpatului N. în faţa S.J.M.L. Braşov, iar a doua tranşă de 500 euro i-a dat-o în plic inculpatului N. în prezenţa inculpatul S. în faţa I.N.M.L. „Mina Minovici”. Referiri la suma de 1.000 euro fac şi martorii M.A. şi martora Ţ.M., aşa cum rezultă din declaraţiile celor 2 martori expuse la începutul prezentelor considerente. Celelalte pretenţii ale martorului M.G., până la suma de 30.000 euro, urmează a fi respinse, ca nedovedite, afirmaţiile martorului fiind singulare, necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.

Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, inculpaţii N.M. şi S.G.D. şi martorul denunţător M.G. împotriva sentinţei penale nr. 142/F din data de 09 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenţilor inculpaţi şi a recurentului martor denunţător la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, inculpaţii N.M. şi S.G.D. şi martorul denunţător M.G. împotriva sentinţei penale nr. 142/F din data de 09 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul martor denunţător M.G. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 septembrie 2013.

← Conflict de competență. Contestație la executare		ICCJ. Decizia nr. 3131/2013. Penal. Traficul de influenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 27/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs