ICCJ. Decizia nr. 1050/2014. Penal. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1050/2014
Dosar nr. 327/89/2012
Şedinţa publică din 24 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 202 din 7 noiembrie 2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii:
- A.L. pentru săvârşirea infracţiuni de fals intelectual în scopul comiterii unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene prev. de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) şi art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (două fapte); - pentru infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea sau în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000; - pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., toate în condiţiile concursului prev. de art. 33 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
- S.M. pentru săvârşirea infracţiuni de fals intelectual în scopul comiterii unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, prev. de art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) şi art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor , prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000; - pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., toate în condiţiile concursului prev. de art. 33 lit. b) C. pen.
- Ş.C., I.R.C., D.G., Z.T. şi P.Ş., toţi - pentru infracţiunea de fals intelectual săvârşit în scopul comiterii unei infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, prev. de art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) şi art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - pentru complicitate la infracţiunea de folosire ori prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000; - pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., în condiţiile concursului prev. de art. 33 lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, s-a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti.
Totodată, s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii privind instituirea sechestrului asigurător luat prin ordonanţa nr. 71/P/2009 din 19 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi privind pe inculpaţi, cu excepția inculpatului A.L.
Pentru a pronunţa sentinţa, s-au reţinut următoarele:
Rechizitoriul emis în Dosarul nr. 71/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, în esenţă, reţinându-se că în baza avizării cererii de finanţare a solicitantului Consiliul local al comunei S., jud. Vaslui, la 29 martie 2004, s-a încheiat contractul de finanţare nerambursabilă între acesta, în calitate de beneficiar şi autoritatea contractantă Agenţia SAPARD din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, implementator fiind Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, obiectul constituindu-l Modernizarea drumului comunal Gura Văii (DN 24A) - Pogăneşti, 6,524 km, comuna S., jud. Vaslui. Costul proiectului a fost estimat la 27.769.383.148 ROL, echivalentul a 100% din totalul eligibil, din care 76% (20.827.037.361 ROL contribuţie Uniunea Europeană = 515.648,36 euro) şi 25% (6.942.345.787 ROL bugetul de stat = 171.882,79 euro).
Contractul în anexă, a propus şi s-au aprobat cheltuieli de 33.238.986.043 ROL reprezentând aproximativ 922.950,88 euro, restul, cheltuială neeligibilă, constituind contribuţie publică locală de 5.469.345.895 ROL, echivalentul a 135.419,73 euro.
Contractul amintit a fost modificat prin două acte adiţionale, respectiv cel cu nr. xx din 8 iulie 2004 prin care A.L., primar al comunei S. a fost desemnat responsabil legal al beneficiarului, în acest sens emiţându-se hotărârea nr. 11 din 23 iulie 2004, prin aceasta modificându-se unele soluţii constructive, dar nemodificându-se bugetul indicativ al contractului de finanţare (valoare estimată). Al doilea act, cel din 26 mai 2005 a modificat în sensul diminuării valorii totale eligibilă la 27.758.844.443 ROL, bugetul însemnând 33.269.692.824 ROL, din care 75% - 20.819.133.332,5 ROL contribuţie comunitară şi 25% - 6.939.711.110,75 ROL contribuţie publică naţională, cheltuielile neeligibile (contribuţie publică locală) fiind în sumă de 5.510.848.381 ROL.
În cererea de finanţare se prevăzuse că perioada de implementare a proiectului era de 10 luni de la data depunerii fişei de avizare/neavizare a procedurii de achiziţii publice (29 ianuarie 2005), iar prin nota nr. 3 din 10 ianuarie 2006 a Agenţiei SAPARD aceasta prelungindu-se până la 29 martie 2006.
Privind investiţiile, acestea urmau a se derula maxim 2 ani de la semnarea finanţărilor.
Referitor modalităţii de plată aleasă de beneficiar, aceasta s-a stabilit în 4 tranşe, efectiv ele efectuându-se în baza cererilor de plată autorizate de SAPARD, depuse de beneficiar şi însoţite de documente justificative. Practic, verificarea documentelor s-a stabilit a fi în sarcina biroului teritorial al SAPARD, BR/PS 1 ME Iaşi.
Agenţia SAPARD a autorizat spre plată 2.768.453,14 RON cheltuieli eligibile (776.868,26 euro), a emis şase (6) certificate de plată, decontând astfel 2.768.453,14 RON(la 9 martie 2005, efectiv plata făcându-se la 14 iulie 2005, la 28 iunie 2005, plata efectivă la 26 august 2005, la 22 septembrie 2005, plata efectivă având loc la 27 octombrie 2005 şi la 21 decembrie 2005, plata efectivă având loc la 28 februarie 2006, la 27 aprilie 2006 şi la 29 mai 2006).
În ce priveşte decontarea lucrărilor executate şi prezentate în cadrul cererii de plată tranşa 4, SC Compania N.C. SA Iaşi a emis două facturi, una din 1 noiembrie 2005 în sumă de 629.911,79 RON, achitată de beneficiarul proiectului la aceeaşi dată dar înainte de recepţia la terminarea lucrărilor, a doua, la 19 decembrie 2005, achitată la 8 martie 2006 şi la 12 mai 2006.
Privind achiziţiile publice derulate, potrivit anexei IV a contractului de finanţare, atribuirea se făcea conform „manualului de proceduri”, beneficiarului revenindu-i obligaţia de a implementa proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă, vigilenţă, conform celor mai bune practici în domeniul vizat şi conform contractului de finanţare”.
Practic, pentru lucrările a căror valoare depăşea echivalentul în RON a 300.000 euro, dar erau mai mici decât echivalentul în RON a 95.000.000 euro beneficiarul avea obligaţia adjudecării contractelor de lucrări prin licitaţie publică naţională deschisă, cu condiţia publicării anunţului de intenţia şi a celui de participare, împreună cu dosarul de licitaţie.
Inculpatul A.L., prin hotărârea consiliului local nr. 11 din 23 iulie 2004 a fost desemnat să reprezinte beneficiarul în relaţiile cu Agenţia SAPARD.
La 23 iulie 2004, prin hotărârea nr. 10 a aceluiaşi organism local, s-a desemnat comisia pentru atribuirea contractului de achiziție publică de lucrări, în componenţa căreia au figurat inculpatul în calitate de preşedinte, inculpata Z.T. secretar şi 3 membri evaluatori.
La 31 august 2004, se depuseseră 4 oferte, printre deponenţi figurând şi SC Compania N.C. SA Iaşi valoarea ofertei ei fiind puţin mai redusă (25.141.933.000 ROL fără TVA) decât a celorlalţi 3 ofertanţi.
Comisia de evaluare a decis, la 20 septembrie 2004, atribuirea contractului pentru execuţia de lucrări, către SC T.C. SA aceasta propunând valoarea ofertei la 24.286.460.996 ROL fără TVA, Hotărârea Consiliului local nr. 22 din 28 septembrie 2004 a aprobat desemnarea ca societate, a SC T.C. SA cu valoarea de execuţie de 24.286.460.991 ROL.
Una dintre ofertante, SC M.A. SA Iaşi a contestat, Agenţia SAPARD a verificat documentaţia ofertanţilor, prin adresa din 5 noiembrie 2004 comunicând beneficiarului că nu este de acord cu decizia comisiei de evaluare şi nici cu declararea ofertei SC T.C. SA drept câştigătoare a licitaţiei, recomandând reevaluarea ofertelor.
La 10 noiembrie 2004, prin hotărârea nr. 28, Consiliul local a desemnat o altă comisie de evaluare, în componenţa acesteia figurând inculpatul A.L. preşedinte şi coinculpata Z.T., secretar, alături de alţi 3 evaluatori, alţii decât cei iniţiali.
La 25 noiembrie 2004 s-a decis atribuirea contractului pentru execuţia lucrărilor către SC Compania N.C. SA Iaşi cu valoarea de 25.141.933.000 RON fără TVA, societate a doua clasată în ordinea ofertelor.
La 8 decembrie 2004, s-a încheiat contractul de lucrări cu această societate, cu obiectul „executarea lucrărilor de construcţie, modernizare, reabilitare, refacere de drumuri, inclusiv alte lucrări ce fac parte din drum, valoare contract 25.141.933.000 ROL, durata de execuţie stabilindu-se a fi de 12 luni de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor.
Şi acest contract s-a modificat la 10 iunie 2005 referitor valorii la 2.279.353.130 ROL fără TVA/alte taxe, valoarea actualizată stabilindu-se la 27.921.286.130 ROL, iar la 30 septembrie 2005, s-au actualizat preţurile cu valoarea de 1.005.378.565 ROL.
Achiziţia de lucrări a fost avizată de BR/PS Regiunea Nord-Est Iaşi prin fişa din 18 ianuarie 2005, admiţându-se cheltuieli eligibile în valoare de 2.739.978,35 RON fără TVA, beneficiarului fiindu-i rambursată întreaga sumă, respectiv cea menţionată, fără TVA.
În ce priveşte procedura de atribuire a acestui contract, nu s-au constatat nereguli.
Executarea contractului s-a derulat începând cu 13 ianuarie 2005, executantul având obligaţia executării şi finalizării conform graficului, în 12 luni calendaristice, iar în perioada de garanţie, să remedieze defecţiunile de execuţie. Totodată, executantul avea şi obligaţia de a notifica beneficiarul şi Inspecţia de stat în construcţii a judeţului Vaslui, privind data începerii efective a lucrărilor, datele de verificare a calităţii lucrărilor şi de control în faze determinante, dar şi de predare a cărţii tehnice a construcţiei.
Constructorul, pentru decontarea lucrărilor a emis 5 facturi fiscale însumând 25.141.931.981 ROL fără TVA, achitate cum s-a arătat, prin 11 ordine de plată.
Privind dosarele cererilor de plată nr. 1, 2, 3, autorizate la plată, nu s-au constatat nereguli.
În ce priveşte neexecutarea lucrărilor conform contractului şi a graficului de execuţie, cu referire la ultima cerere de plată din finanţarea nerambursabilă, s-a reţinut că la 14 şi 15 decembrie 2005 s-a derulat recepţia la terminarea lucrărilor, comisia stabilită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 52 din 8 decembrie 2005 admiţând, unanim, recepţia obiectivului „modernizarea drumului de interes local Gura Văii” (DN 24A) - Pogăneşti 6,524 km, comuna S., jud. Vaslui, redactându-se procesul-verbal de terminare a lucrărilor din 14 decembrie 2005, semnat de toţi membrii comisiei.
Aceştia, respectiv inculpaţii A.L., Ş.C., I.R.C., D.G., Z.T., P.Ş. atestând, nereal, dar pentru ca beneficiarul reprezentat de inculpatul A.L. să obţină ultima tranşă din finanţarea nerambursabilă, deşi nu se terminaseră lucrările, că nu existau cantităţi de lucrări care să nu fi fost executate sau care să nu respecte prevederile proiectului, fiind respectate condiţiile calitative şi cantitative, prevederile documentaţiei de execuţie şi normativele tehnice în vigoare.
Inculpata S.M., şef de proiect, realizatorul proiectului tehnic şi al detaliilor de execuţii, cu atribuţii, potrivit contractului de inspectare şi urmărire a stadiului lucrărilor, a întocmit un referat privind execuţia lucrărilor din 13 decembrie 2005 (la emitent, respectiv SC S. SRL Vaslui) şi cu zz la 14 decembrie 2005 (deci în ziua recepţiei) la beneficiar, în acesta subliniindu-se la capitolul „concluzii”, că la data recepţiei la terminarea lucrărilor, mai erau de executat lucrări la respectivul obiectiv:
- realizarea a 400 m.l. drumuri vicinale (acces la biserică şi cimitir), realizarea lăţimii acostamentelor în intravilanul Pogăneşti, aici ele variind între 30-75 cm, - nu s-au executat cu acurateţe şi în conformitate cu detaliile de execuţie, lucrări precum apărări de maluri cu gabioane în zona podului din B.A. peste râul Gura Văii, îmbrăcămintea asfaltică peste trei podeţe tubulare (intravilan Pogăneşti).
Acest document, dar şi oricare altul care ar fi atestat prezenţa unor situaţii de lucrări neconforme sau neexecutate, dacă ar fi fost depus odată cu cererea de plată la autoritatea contractantă, ar fi condus la neacceptarea plăţii.
Inculpata, sub aceleaşi numere de înregistrare, la aceeaşi dată, atât la emitent cât şi la beneficiar, a depus un referat, dar conţinând concluzii schimbate, respectiv lucrările au fost executate în conformitate cu prevederile proiectului şi dispoziţiilor de şantier, act prezentat de inculpatul A.L. autorităţii contractante odată cu alte documente aferente cererii de plată nr. 4.
La 3 noiembrie 2005, prin notificarea 1007, proiectantul, în persoana inculpatei S.M. a menţionat că lucrările erau întârziate, nu îndeplineau prevederile graficului de execuţie, existau nereguli constatate la inspecţia realizată cu inginerul A.M., reprezentant al I.S.C. Vaslui şi a cerut expres, respectarea condiţiilor de calitate prevăzute în proiect, în final adăugând că în cazul nerespectării condiţiilor de calitate de către constructor, se vor sista lucrările. Notificarea a fost înregistrată la beneficiar la 7 noiembrie 2005, sub nr. 4715, dar nu a fost înregistrată nici în registrul privind proiectul SAPARD şi nici nu a fost prezentată de inculpatul A.L., autorităţii contractante.
La 15 decembrie 2005, inculpatul A.L. a redactat raportul de execuţie - formular P1.2 - M 2.1 (standard, componentă a documentaţiei proiectului SAPARD), în acesta atestând, mincinos, faptul că toate lucrările din cadrul proiectului s-au executat integral, acest document fiind depus la autoritatea contractantă odată cu celelalte aferente cererii de plată 4.
Tot la 15 decembrie 2005, după semnarea procesului verbal amintit, inculpatul A.L. a încheiat cu SC Compania N.C. SA, procesul verbal din 15 decembrie 2005, redactat olograf de către el, semnat şi ştampilat ca beneficiar şi de F.E., reprezentant al constructorului, acest document atestând o cu totul altă situaţie privind stadiul fizic al construcţiei, sens în care s-a constatat că „lucrările au fost finalizate dar rămân a se finaliza şi corecta următoarele: 1-finalizare gabioane pod peste râul Gura Văii în aval; 2- completarea stratului de asfalt în zona a 3 podeţe în sat Pogăneşti; 3- finalizarea lucrărilor de amenajare a drumurilor vicinale; 4- recorectare acostamente după perioada de timp friguros; 5- rectificarea podeţelor dalate pe drumurile vicinale; 6-refacere timpan la podeţ transversal de la km 5?260; 7- amenajarea a 80 m.l. şanţ pavat în zona şcolii din Pogăneşti; 8-finisarea, completarea albiei conform proiectului şi avizului Apelor Române în amonte şi aval de pod, inculpatul înscriind şi că termenul de finalizare a lucrărilor este 15 iunie 2006.
Actul nu a fost înregistrat în registrul special al proiectului finanţat prin programul SAPARD, nici în registrul general al primăriei ca oricare act, inculpatul neprezentându-l autorităţii contractante.
În dosarul cererii de plată nr. 4, alături de documente justificative de genul copii facturi, declaraţie pe propria răspundere prin care s-a confirmat respectarea criteriilor de eligibilitate - generale şi specifice - pe faze ale realizării proiectului, garanţia de bună execuţie, certificate de scutire plată TVA, autorizaţie de construcție, acord unic, program control calitate lucrări pe faze, ordin de începere a lucrărilor, grafic de execuţie, proces-verbal de lucrări ascunse, procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, din 14 decembrie 2005, referatul de execuţie lucrări întocmit de inculpata S.M. şi raportul formular întocmit de inculpatul A.L., alte acte, toate acestea au determinat ca autoritatea contractantă să plătească beneficiarului suma de 862.002,57 RON, din care 75% fonduri europene (646.501,9257 RON) şi 25% de la bugetul de stat (215.500,6425 RON) la datele calendaristice deja arătate.
S-a mai reţinut că lucrările de construcţii nefinalizate, nu au mai fost executate, sens în care s-au reliefat adresa din 23 octombrie 2006, prin aceasta A.L. reamintind constructorului „că (...) a avut obligaţia şi răspunderea de a aduce la îndeplinire, ca executant, până la data de 15 iunie 2006, toate obligaţiile (...) la obiectivul de investiţii Modernizare drum de interes local Gura Văii (DN 24A) - Pogăneşti, 6,524 Km com. S., jud. Vaslui, lucrări stabilite şi prin referatul proiectantului din 13 decembrie 2005 şi prin procesul verbal din 15 decembrie 2005, menţiunile aceluiaşi în sensul că la recepţia din 15 decembrie 2005 s-au nominalizat lucrările (...) până în prezent nu s-a executat nimic din neajunsurile constatate cu ocazia recepţiei, la fel, solicitarea finalizării şi remedierii neajunsurilor ce au fost nominalizate în procesul verbal (anexat în xerocopie), acesta fiind cel olograf, din 15 decembrie 2005 şi referatul proiectantului din 13 decembrie 2005 (forma iniţială în care erau menţionate lucrările neexecutate).
În realitate, beneficiarul, la 15 decembrie 2005, prin semnarea procesului verbal „la terminarea lucrărilor”, acceptase şi preluase lucrarea fără rezerve.
În cauză, nu s-a identificat un act de recepţie finală la expirarea perioadei de garanţie.
La urmărirea penală, inculpaţii, cu excepţia inculpatei S.M., aceasta refuzând să declare, au susţinut, recunoaşterea unor aspecte din derularea faptelor.
Inculpata S.M. a declarat Departamentului pentru Luptă Antifraudă că a redactat cele două referate în mod diferit numai în ce priveşte concluziile privind stadiul fizic al lucrărilor, în momente diferite, înregistrarea lor, sub acelaşi număr, 1056 şi la aceeaşi dată, 13 decembrie 2005, fiind rezultatul unei „erori umane” în situaţia în care în primul referat a menţionat lucrări de remediat pentru că în prima perioadă a lunii vizitase în teren situaţia, că la 14 decembrie 2005 l-a prezentat comisiei de recepţie înainte de vizionarea terenului şi semnarea procesului-verbal, constructorul a reuşit să remedieze lucrările nefinalizate în intervalul 14 decembrie 2005 - 15 decembrie 2005, ceea ce a coincis cu corectarea, de către ea şi întocmirea celuilalt referat în care scrisese că lucrările au fost executate în conformitate cu prevederile proiectului şi că problemele reţinute anterior au fost remediate. Inculpata a mai declarat, cu aceeaşi ocazie, că nu-şi aminteşte să fi fost solicitată de cineva să întocmească niciunul din cele două referate, întocmite de ea.
La 13 octombrie 2009, aceeaşi inculpată a afirmat că unele lucrări menţionate în procesul-verbal din 15 decembrie 2005 nu au avut acurateţea şi calitatea din detaliile de execuţie, fiind menţionate în detaliu atât în procesul-verbal, cât şi în referatul din 13 decembrie 2005 pus la dispoziţia Consiliului local la 14 decembrie 2005.
Inculpatul Ş.C., diriginte de şantier, plătit din sumele obţinute în cadrul proiectului, secretar al comisiei de recepţie la terminarea lucrărilor, a declarat că nu a avut atribuţii de ordin tehnic, nu era împuternicit să constate în teren efectuarea sau neefectuarea lucrărilor, ci doar atribuţii de secretar al comisiei de recepţie vizând documentaţia de recepţie, iar privind conţinutul actului din 14 decembrie 2005 a menţionat că lucrările erau finalizate în totalitate conform proiectului tehnic, la momentul recepţiei la terminarea lucrărilor existând lucrări de remediat de genul celor menţionate de primar în procesul-verbal din 15 decembrie 2005 încheiat cu constructorul, dar nici acelea nu era în totalitate corecte pentru că mai era necesar să fie compactate (cilindrate) drumurile laterale, să fie colmatate rosturile şanţului betonat din faţa şcolii, cu mastic de bitum, cele ale podeţelor transversale cu mortar de ciment. În legătură cu semnarea procesului-verbal din 14 decembrie 2005, a susţinut că mai rămăseseră de efectuat doar mici reparaţii, nesemnificative şi acestea nu era obligatoriu să fie menţionate în procesul-verbal de recepţie.
Instanţa de apel, analizând apărarea inculpatului, corect a reţinut că obligaţiile dirigintelui de şantier, la data recepţiei, erau prevăzute expres în art. 33 din anexa Ordinului Inspectoratului de stat în construcţii nr. 257 din 1 noiembrie 2005, chiar definiţia funcţiei „Diriginte de şantier” prevăzută în art. 9 lit. a) din ordin fiind aceea de persoană fizică însărcinată de către investitor cu verificarea calităţii materialelor şi produselor de construcţii puse în lucrare şi/sau cu verificarea execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii, el fiind interpusul între investitor şi executant, angajat şi plătit din fonduri publice, pentru a reprezenta interesele beneficiarului în vederea urmăririi şi verificării îndeaproape a executării lucrărilor contractate. Acesta, din punct de vedere tehnic, percepe şi cunoaşte direct, nemijlocit, derularea lucrărilor fiind obligat să asigure executarea integrală, calitativ şi cantitativ, potrivit legii şi ansamblului detaliilor de execuţie stabilite în proiect, în persoana acestuia investitorul plasându-l ca reprezentant al său pe şantier pentru a urmări şi inspecta constant desfăşurarea lucrărilor.
Referitor admiterii la plată, art. 33 amintit prevede că dirigintele de şantier, pe tot parcursul execuţiei, are obligaţia să realizeze numai lucrările corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, atribuţia de secretariat al recepţiei neînsemnând eludarea obligaţiilor constante ale dirigintelui de şantier, de „urmărire a realizării construcţiei în conformitate cu prevederile proiectelor, caietelor de sarcini, ale reglementărilor tehnice în vigoare şi ale contractului, de verificare a respectării tehnologiei de execuţie, aplicarea corectă a acestora în vederea asigurării nivelului calitativ prevăzut în documentaţia tehnică, în contract şi în normele tehnice în vigoare.
Inculpatul, prin semnarea procesului-verbal de recepţie, în acesta înscriindu-se că nu existau cantităţi de lucrări care să nu fi fost executate sau lucrări care să nu respecte prevederile proiectului, fiind respectate condiţiile calitative şi cantitative, prevederile documentaţiei de execuţie şi normativele tehnice în vigoare, el fiind funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a atestat, alături de ceilalţi membri ai comisiei, un fapt nereal.
Inculpatul I.R.C., specialist, membru al aceleiaşi comisii, a susţinut că nu-şi aminteşte dacă erau lucrări nefinalizate, la fel, dacă lucrările menţionate în referatul proiectantului din 13 decembrie 2005 şi în procesul-verbal olograf erau sau nu finalizate la data efectuării recepţiei. Pe parcursul cercetării judecătoreşti, acelaşi inculpat a precizat că la data procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, acestea erau finalizate şi executate conform proiectului, mai rămăseseră de realizat lucrări de curăţenie, de colmatarea şanţurilor, rigolelor şi podeţelor, spălarea drumului, inspecţia lucrărilor în teren s-a realizat într-o singură zi, 14 decembrie 2005, în 15 decembrie 2005 nu s-a efectuat o altă recepţie sau alte acte, nu cunoaşte de ce s-a consemnat că membrii comisiei ar fi lucrat în zilele de 14 şi 15 decembrie 2005, el recunoscându-şi semnătura aplicată de procesul-verbal, la fel, întinderea acestuia pe două pagini.
Acelaşi inculpat a declarat că nu cunoaşte dacă s-a întocmit vreo anexă la actul de recepţie, dar nici nu era cazul pentru că nu existau lucrări nerealizate, iar referitor referatului proiectantului (din 13 decembrie 2005 înregistrat la primărie la 14 decembrie 2005, precum şi procesul-verbal din 15 decembrie 2005 încheiat între inculpatul A.L., primar şi reprezentantul constructorului, a susţinut că personal el nu a constatat că lucrările enumerate nu ar fi fost finalizate.
Probatoriul cauzei a reţinut însă că referatul proiectantului în care se atesta că există lucrări neexecutate, a fost prezentat membrilor comisiei, deci s-au cunoscut deficienţele, ulterior fiind încheiate celelalte acte care dovedesc că lucrările nu au fost finalizate nici până în 15 decembrie 2005 şi nici ulterior cel puţin până în octombrie 2006.
La rândul său, inculpatul D.G., specialist, expert în construcţiile de drumuri, şi-a recunoscut semnătura aplicată pe procesul-verbal din 14 decembrie 2005, a susţinut că alături de ceilalţi, a inspectat lucrările, a constatat că unele lucrări de importanţă minoră nu erau definitivate în momentul recepţiei, nu-şi aminteşte dacă a văzut referatul proiectantului şi nu-şi explică pentru ce, odată ce lucrările fuseseră finalizate, s-a încheiat procesul-verbal de către primar cu reprezentantul constructorului în care s-au menţionat lucrări neexecutate.
Inculpata Z.T., secretar al Primăriei S., membru al comisiei de recepţie a susţinut că s-au constatat la inspecţie, lucrări nefinalizate în zona şcolii Pogăneşti, defecţiuni la nişte poduri, capete de poduri, că pe ambele maluri trebuiau montate gabioane, la acel moment acestea nu erau amplasate, proiectantul a cerut să se menţioneze şi obiecţiuni privind lucrările nefinalizate, la fel, indicarea termenului de finalizare, şi-a recunoscut semnătura, dar a precizat că procesul-verbal ce i s-a arătat este un altul, pentru că cel semnat conţinea trei zile, recepţia şi întocmirea documentului a avut loc în 14 decembrie 2005 şi era cunoscut că lucrarea nu era finalizată.
Inculpatul P.Ş., consilier în aparatul propriu al consiliului local, a susţinut că a inspectat lucrarea, a constatat anumite deficienţe, s-a deplasat la primărie, aici s-a redactat procesul-verbal, nu l-a citit, l-a semnat, dar era convins că lucrările nefinalizate erau menţionate. În continuare, inculpatul a susţinut că în lunile septembrie sau octombrie 2006, primarul (inculpatul A.L.) i-a spus că reprezentanţii constructorului nu se prezintă pentru a finaliza lucrările, atunci i s-a arătat şi un proces-verbal scris de primar în care se menţionau lucrările nefinalizate şi termene pentru remediere, el a redactat o adresă către constructor în care aducea la cunoştinţă obligaţia finalizării lucrărilor, dar până în februarie 2010 când lui i-au încetat raporturile de muncă cu Primăria S., nu se realizase recepţia finală.
Martorul M.M., inspector de specialitate la ISC Vaslui a declarat că a participat, ca invitat, la recepţia la terminarea lucrărilor la cererea beneficiarului, a urmărit în teren modul de execuţie al obiectivului, recepţia s-a făcut într-o singură zi, erau de executat lucrări la podul peste Gura Văii (regularizare în amonte şi în aval de pod, lucrări de acostament), a semnat procesul-verbal de recepţie, ea întărind realitatea menţiunilor din referatul proiectantului, cât şi din procesul-verbal olograf din 15 decembrie 2005, despre care a susţinut că ştia.
În stabilirea situaţiei de fapt, în cauză s-au mai administrat nota de control DLAF şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la urmărirea penală, coroborarea probatoriului relevând faptul că la data recepţiei, 14 decembrie 2005, existau lucrări neexecutate, membrii comisiei cunoşteau aceasta, dar, cu bună-ştiinţă, au atestat că ele erau finalizate, astfel urmărind ca beneficiarul să nu piardă ultima tranşă de plată din fondurile nerambursabile.
Judecătorul fondului, în motivarea soluţiei, a reţinut că din analiza probatoriului, nu a rezultat că între inculpaţi ar fi existat o înţelegere privind obiectivul „Modernizarea drumului de interes local Gura Văii (DN 24 A) - Pogăneşti, 6,254 km comuna S., jud. Vaslui, în vederea întocmirii sau acceptării emiterii unor înscrisuri cu conţinut nereal pentru obţinerea de fonduri necesare finanţării acestei investiții, nu s-a dovedit că ei ar fi urmărit să obţină pentru ei sau pentru alţii foloase materiale, nu au avut alte interese, nu sunt prieteni sau rude, cu excepţia inculpaţilor A.L. şi Z.T., sunt specialişti în domeniul construcţiilor de drumuri şi poduri, au respectat dispoziţiile H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente, nu s-a dovedit că procesul-verbal din 14 decembrie 2005 conţine date false, iar raportul de expertiză tehnică B.T. şi A.C. a reţinut că la data întocmirii procesului-verbal amintit, lucrările de construcţie erau executate integral conform proiectului şi aprobat spre finanţare, iar corespondenţa dintre inculpatul A.L. şi constructor se referea la nişte lucrări bonus astfel cum se înţeleseseră anterior.
În ce priveşte existenţa celor două referate întocmite de inculpata S.M. s-a reţinut că la recepţia la terminarea lucrărilor, comisia a vizualizat construcţia, a analizat documentele din cartea tehnică, le-a confruntat cu proiectul şi cu avizele şi pentru că de la 8 decembrie 2005 până la 15 decembrie 2005 se remediaseră neajunsurile, inculpata a modificat cuprinsul ultimei foi a referatului, înlăturând astfel menţiunile privind observaţiile anterioare, pentru acest considerent numărul de înregistrare rămânând acelaşi.
Soluţia judecătorului fondului a mai fost motivată şi pe considerentul că verificările în teren efectuate de reprezentanţii SAPARD în ianuarie 2006, dacă ar fi constatat probleme legate de execuţie, le-ar fi semnalizat în fişa de verificare tehnică şi financiară şi în raportul compartimentului de verificare tehnică asupra verificării dosarului cererii de plată, ca atare, nu subzistă infracţiunea de fals intelectual şi niciuna dintre infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi partea civilă Agenţia de Plăţi pentru dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, respectiv greşita achitare a inculpaţilor şi greşita respingere a acţiunii civile.
Partea civilă a criticat sentinţa pentru greşita soluţionare a laturii civile.
Curtea de Apel Iaşi, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac, în baza dispoziţiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen., a întrebat inculpaţii dacă doresc să fie ascultaţi, aceştia prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. respectiv dreptul de a nu face nicio declaraţie.
Totodată, pentru aflarea adevărului şi exercitarea rolului activ, a întrebat procurorul şi inculpaţii asupra unor cereri, excepţii, probe, părţile neformulând cereri, excepţii sau administrarea de probe.
Ca atare, instanţa de apel considerând probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească îndestulător în realizarea scopului procesului penal, prin decizia penală nr. 50 din 1 aprilie 2013, a admis apelurile formulate, a desfiinţat sentinţa şi rejudecând, a decis următoarele:
- inculpatul A.L., a fost condamnat la două pedepse de câte 4 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (două infracţiuni), la 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de folosire sau prezentare de documente false ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea aceloraşi drepturi pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, inculpatului i s-au interzis, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.;
- inculpata Ş.M. şi inculpaţii Ş.C., I.R.C., D.G., Z.T. şi P.Ş., au fost condamnaţi la câte 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la câte 3 ani închisoare şi câte 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi la câte 3 ani închisoare şi câte 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpaţii, fiecare, având de executat pedeapsa cea mai grea, câte 3 ani închisoare şi câte 1 an pedeapsa complementară amintită.
Pe durata executării pedepsei, inculpaţilor li s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 861, art. 862 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa închisorii aplicată fiecărui inculpat să fie suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de câte 6 ani, dispunându-se şi măsuri de supraveghere individualizate ca atare la pagina 41 a deciziei.
În baza dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. inculpaţilor li s-a atras atenţia că potrivit art. 864 C. pen., în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi executarea acesteia în întregime.
În temeiul dispoziţiilor art. 715 C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
S-au menţinut măsurile asiguratorii luate prin ordonanţa nr. 71/P/2009 din 19 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.
Pe latură civilă, inculpaţii au fost obligaţi să plătească, în solidar, părţii civile suma de 854.696,84 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente până la data plăţii efective, potrivit art. 120 din O.G. nr. 92/2003.
Instanţa de apel, constatând că în cauză s-a dovedit vinovăţia fiecărui inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care ei au fost trimişi în judecată a reţinut că procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, din 14 decembrie 2005 conţine date nereale în sensul că „achiziţia s-a efectuat în mod „corect” şi nu există lucrări nefinalizate, ceea ce înseamnă că inculpaţii, care în cadrul relaţiei contractuale cu autoritatea contractantă aveau sarcini şi obligaţii concrete, au încălcat prevederile referitoare la faptul că beneficiarul trebuia să confirme respectarea tuturor criteriilor de eligibilitate, generale şi specifice, pe întreg parcursul implementării proiectului, respectiv la momentul depunerii fiecărei tranşe de plată (program SAPARD - Legea nr. 316/2001, O.G. nr. 79/2003, Normele de aplicare).
În cauză, în contradicţie cu soluţia judecătorului fondului, acesta dând valoare probatorie exclusivă raportului de expertiză amintit, realizat la cercetarea judecătorească, obţinerea pe nedrept a ultimei tranşe de plată a fost urmarea caracterului fals, nereal, al înscrisurilor depuse care atestau lipsa oricăror deficienţe de execuţie, deci autoritatea contractantă a fost indusă în eroare, nefiind vorba de plăţi nelegale efectuate către constructor. La fel, nu este relevantă valoarea sau întinderea, importanţa lucrărilor neexecutate, acestea neputând atrage un caracter fals mai accentuat sau mai puţin accentuat al înscrisurilor pe baza cărora s-a obţinut finanţare nerambursabilă, pe nedrept. Elementul material al infracţiunii constă în plata, de către beneficiar către constructor, a unor lucrări care în fapt nu fuseseră realizate, cu consecinţa prejudicierii echivalente cu valoarea acelor lucrări, legătura de cauzalitate între activităţile frauduloase ale inculpaţilor şi prejudicierea autorităţii contractante, fiind obţinerea, fără drept, a plăţii tranşei ultime în baza înscrisurilor false care au creat fostei Agenţii SAPARD imaginea distorsionată a realităţii, în sensul că toate lucrările contractante s-au realizat.
În cauză s-a probat că la 14 decembrie 2005, erau lucrări nefinalizate, acestea erau cunoscute de membrii comisiei de recepţie, de proiectant, ei atestând în fals, cu ştiinţă, că ele ar fi fost finalizate, documentaţia a fost întocmită de persoane implicate în proiect, ei cunoşteau situaţia reală (referat inculpată S.M., proces-verbal din 15 decembrie 2005, adresa din 23 octombrie 2006 a Primăriei S., tehnoredactată de inculpatul P.Ş. şi semnată de inculpatul A.L.).
Cu referire la raportul de expertiză efectuat la fond, concluziile sale nu pot conduce la modificarea situaţiei de fapt, la data întocmirii lui nemaiputându-se stabili starea lucrărilor cantitativ şi calitativ aferentă datei 15 decembrie 2005, stadiul fizic al construcţiei fiind cel expus în procesul-verbal din 15 decembrie 2005 şi în referatul privind execuţia lucrărilor din 13 decembrie 2005, cele menţionate în procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (în decembrie 2005), actele subsecvente cuprinzând stări de fapt necorespunzătoare adevărului care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi antrenat respingerea dosarului cererii de plată tranşa a IV-a, neavând relevanţă că proiectul, la data judecării cauzei era terminat şi că, deci, a răspuns scopului pentru care s-a cerut finanţarea odată ce s-au inserat aspecte nereale în documentul justificativ prezentat pentru obţinerea respectivei tranşe.
În ce priveşte stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de apel, just, a motivat luarea în considerare a criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., art. 52 C. pen. privind alegerea modalităţii, dar şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, raportate şi la împrejurările concrete care au determinat săvârşirea ansamblului infracţional, gradul de pericol social ridicat al faptelor, reliefând inclusiv că inculpaţii nu au urmărit obţinerea vreunului folos personal, considerente pentru care a reţinut şi aplicat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri inculpaţii A.L., Ş.C., I.R.C., D.G., P.Ş., Ş.M. şi Z.T., cazurile de casare şi motivarea căii de atac fiind detaliate în încheierea de la termenul de judecată 11 martie 2014.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi în raport cu motivele de casare invocate şi cu prevederile legale incidente, se constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
În prealabil, se observa că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Iași la data de 1 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (la 15 februarie 2013), a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 iunie 2013, ceea ce face ca acestea să fie supuse casării deciziei instanţei de apel numai în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea penală procesuală aplicabilă, aceasta şi din perspectiva dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 care statuează că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (1 februarie 2014, Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.), declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, deci sfera de aplicare a legii vechi este restrânsă la dispoziţiile art. 3851 - 38519 C. proc. pen. anterior.
Prin Legea nr. 2/2013, s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prev. de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului fiind, prin amendarea cazurilor de casare, de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, doar la chestiuni de drept.
Ca atare, rezultă că în cazul recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputându-se înlătura pe această cale toate eventualele erori pe care le cuprinde decizia recurată, ci numai acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.
Inculpaţii, în motivarea căii de atac, au invocat cazurile de casare prev. de pct. 12 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată), pct. 172 al aceluiaşi text (hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greşită aplicare a legii), pct. 17 al textului (inculpata S.M.), respectiv (faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică), pct. 10 al textului indicat (inculpata Z.T. - respectiv instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate), pct. 18 al textului (aceeaşi inculpată, s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare), pct. 5 al textului (inculpata S.M., respectiv judecata a avut loc fără participarea inculpatei când aceasta era obligatorie, potrivit legii), pct. 6 al textului (inculpatul A.L., respectiv judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie).
Raportat la cazurile de casare enumerate, după cum s-a mai arătat, Legea nr. 2 din 15 februarie 2013, a abrogat expres pct. 17, 18, 10 ale art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior. Totodată, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cazurile de casare de la alin. (1) pct. 1, 3, 6, 13, 14 se iau în considerare din oficiu. Sub acest aspect, invocarea de către apărătorii inculpaţilor a pct. 5 (S.M.), pct. 6 (inculpatul A.L.) dar motivate pe considerentul că inculpata nu a fost ascultată de instanţa de apel, iar inculpatul A.L., la un termen de judecată a apelului nu a fost de acord cu asistarea sa juridică de către apărătorul din oficiu prezent, nu sunt fondate, din verificarea lucrărilor cauzei rezultând că inculpata S.M. a uzat de dreptul la tăcere, iar inculpatul A.L., beneficiind de serviciile unui apărător ales, la termenul la care acesta a lipsit, a răspuns pentru apărare, un avocat desemnat din oficiu cu împuternicire avocaţială în cauză.
Pct. 12 şi 172 ale art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, motivate de apărătorii inculpaţilor pe considerente ce ţin de situaţia de fapt, respectiv că expertiza realizată la cercetarea judecătorească în fond a reliefat că lucrarea a fost efectuată conform proiectului, că nu a existat o înţelegere prealabilă între inculpaţi pentru a întocmi un document cu conţinut nereal în scopul obţinerii de către beneficiar, pe nedrept, a tranşei a IV-a din finanţarea nerambursabilă, calitatea lucrărilor a fost verificată şi de reprezentanţii SAPARD, la fel, de reprezentanta ISC Vaslui, toate acestea pentru menţinerea soluţiei de achitare, reprezintă, în realitate, dorinţa examinării situaţiei de fapt de către instanţa de recurs, aceasta excedând cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, întrucât se referă la aspectele de fapt ale cauzei.
La fel, apărarea inculpatei S.M., că în sarcina sa nu se poate reţine infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior pentru că ea a realizat un proiect în cadrul SC S. SRL Vaslui, art. 145 şi art. 150 C. pen. anterior prevedeau că prin termenul public se înţelege tot ce priveşte serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public, înscris oficial fiind orice înscris care emană de la unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi, nu este fondată odată ce inculpata, realizator al proiectului tehnic, în exercitarea atribuţiilor contractate cu Consiliul Local Stănileşti a întocmit în fals referatul privind execuţia lucrărilor din 13 decembrie 2005 (cu o zi înaintea recepţiei şi din 14 decembrie 2005 (în ziua recepţiei), acestea fiind depuse la autoritatea contractantă în scopul inducerii în eroare cu privire la stadiul fizic al execuţiei lucrărilor pentru obţinerea de la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (fosta Agenţie SAPARD), a sumei de 862.002,57 RON, din care 75% - 645.501,9257 RON din fonduri europene, iar 25% - 215.500,6425 RON de la bugetul local/general.
Cu referire la soluţionarea laturii civile a cauzei, criticată de inculpaţii recurenţi prin prisma cazului de casare prev. de pct. 172 al art. 3859 (1) C. proc. pen. anterior, odată ce partea civilă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - program SAPARD a dovedit prejudiciu cert şi determinabil, în legătură directă de cauzalitate cu faptele săvârşite de inculpaţi, este corectă stabilirea răspunderii civile delictuale, art. 998- 999 C. civ. în vigoare la data faptelor prevăd obligaţia generală de a răspunde orice persoană pentru fapta sa.
În cauză, agenţia amintită, în calitate de autoritate contractantă, s-a constituit partea civilă în procesul penal la 15 martie 2012, la primul termen de judecată în fond, ea solicitând 854.696,84 RON, majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi reprezentând tranşa a IV-a din finanţarea nerambursabilă decontată Consiliului Local Stănileşti în cadrul contractului de finanţare din 29 martie 2004, sens în care, potrivit dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din O.G. nr. 79/2003, art. 2 şi 3 din H.G. nr. 1306/2007 a individualizat obligaţiile de plată provenite din sumele utilizate necorespunzător de beneficiar din fondurile comunitare şi naţionale de cofinanţare urmare neregulilor, prin titlul de creanţă constând în procesul-verbal de constatare din 30 ianuarie 2012, prin acesta constatându-se neeligibilă suma menţionată acordată în cadrul contractului de finanţare amintit.
Examinând, din oficiu, recursurile declarate de inculpaţi şi în raport cu prevederile art. 5 C. pen. nou privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată şi apreciază că determinarea legii penale mai favorabile presupune, ca cerinţă, luarea în considerare atât a legilor succesive, dar şi a influenţei concrete a acestora asupra situaţiei persoanei inculpate, iar pentru a o identifica pe aceea dintre ele care este mai favorabilă în concret, se evaluează mai întâi soluţiile care se desprind din aplicarea fiecăreia dintre legile succesive alegându-se cea ale cărei soluţii în aplicarea concretă la caz sunt mai favorabile. Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile se referă la condiţiile de incriminare, la condiţiile de tragere la răspundere penală şi la condiţiile de sancţionare.
Aşadar, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunilor şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În cauză, de la data pronunţării deciziei, în apel, 1 aprilie 2013 şi până la soluţionarea recursurilor, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauză, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează incriminarea faptelor de fals intelectual şi de înşelăciune, regimul sancţionator pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi intervenirea unei cauze de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, cadrul penal anterior (1969) fiind abrogat la 1 februarie 2014.
Astfel, în examinarea legii incidente se analizează influenţa modificărilor legislative privind elementele constitutive ale infracţiunii (dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, dacă acesta poate retroactiva ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică), consecinţele cu privire la sancţionare la data săvârşirii şi cele de la data judecării recursului, pedeapsa şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică având caracter unitar, împlinirea ori nu a termenului de prescripţie în raport cu legea mai favorabilă şi sub acest aspect.
În cauză, infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fie în forma autoratului, fie a complicităţii, în C. pen. nou (art. 244) are corespondent numai în art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, nemenţionându-se agravanta de la alin. (5), deci, indiferent de valoarea pagubei materiale, inclusiv când aceasta este mai mare de 2.000.000 RON, pedepsele, comparativ incriminării vechi fiind mai mici (de la 12 ani la 3 ani, alternativ amenda, 3 ani la 1 an, de la 15 ani la 5 ani).
În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior, are corespondent în art. 321 C. pen. nou, minimul prevăzut de lege fiind mai mare (un an faţă de 6 luni), în contextul aplicării circumstanţei atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, aceasta nu-şi are corespondent în legea nouă, 4 luni închisoare apărând a fi mai favorabilă legea veche.
Referitor infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, inculpaţii fiind condamnaţi pentru alin. (3) al textului, odată cu 1 februarie 2014 nemaiexistând varianta dacă fapta prev. la alin. (1) a produs consecinţe deosebit de grave, aplicând legea penală mai favorabilă, infracţiunea va fi încadrată în art. 181 alin. (1) din legea menţionată.
Constatând că la individualizarea pedepselor, instanţa de apel s-a orientat la minimul special prevăzut de acest text (3 ani), urmare aplicării legii penale mai favorabile, pedeapsa va fi individualizată către minimul special stabilit de legea mai favorabilă, pentru că individualizarea judiciară nu mai poate fi reapreciată în recurs, realizându-se numai o transpunere proporţională a pedepsei stabilită pe legea veche în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă.
De asemenea, nici cu privire la modalitatea de executare nu se poate reevalua în recurs, modalitatea de executare a pedepsei cu suspendarea ei sub supraveghere intrând în puterea lucrului deja judecat, dar termenul de încercare va fi adaptat la cuantumul pedepsei închisorii (2 ani pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), la care se adaugă un interval între 2-5 ani, în cauză, 3 ani termenul de încercare pentru fiecare inculpat fiind de 5 ani.
În ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, textul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 prevede pedeapsa interzicerii unor drepturi, art. 12 din Legea nr. 187/2012 prevăzând că acestea se aplică potrivit legii, care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea săvârşită, în concret, acestea urmând regimul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru că în C. pen. nou există o diferenţă ce priveşte conţinutul pedepsei complementare şi al celei accesorii, sfera acestora fiind mai extinsă.
Cu referire la inculpatul recurent A.L., din actele dosarului se constată că acesta a decedat la data de 2 iulie 2014.
La termenul de judecată 14 ianuarie 2014, instanţa de recurs a dispus introducerea în cauză şi citarea soţiei supravieţuitoare a inculpatului, A.V. şi a fiicelor acestuia, A.A.M. şi A.R., la acelaşi termen solicitându-se comunicarea, de către Camera Notarilor Publici Iaşi - sediul secundar Vaslui, a situaţiei succesiunii privindu-l pe inculpatul A.L.
La 14 ianuarie 2014, s-a transmis că până la acea dată, nu s-a înregistrat deschiderea procedurii succesorale privindu-l pe defunctul inculpat A.L., menţionându-se că verificările s-au efectuat pentru perioada 2013 - prezent.
În aceste condiţii, cu referire la aplicarea legii penale mai favorabile tuturor inculpaţilor, determinarea caracterului „mai favorabil” include şi cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1483 din 8 noiembrie 2011). Ca atare, constituie criteriu şi condiţia referitoare la prescrierea răspunderii penale prin împlinirea termenului de prescripţie specială, C. proc. pen. anterior şi C. proc. pen. nou reglementând această instituţie ca fiind o cauză de împiedicare sau de exercitare a acţiunii penale (art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior, art. 17 alin. (2), raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. nou, prin efectele ei prescripţia înlăturând răspunderea penală şi, deci, subsecvent o cauză de înlăturare sau de neaplicare a pedepsei, ea având caracterul unei renunţări a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o faptă săvârşită cu condiţia trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data săvârşirii faptei.
Totodată, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”, deci, ori de câte ori există norme mai favorabile, acestea se vor aplica fie retroactivând, fie ultraactivând. În cauză, infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor s-au săvârşit în 13, 14, 15 decembrie 2005, deci sub aspectul prescripţiei, cu referire şi la prescripţia specială, era în vigoare C. pen. din 1969, respectiv art. 122 şi 124 în forma nemodificată prin Legea nr. 63/2012.
La fel, este recunoscut că regula generală de soluţionare a conflictelor de legi în timp, în materie penală, impune aplicarea normelor mai puţin severe, în cauză, termenul de prescripţie specială prevăzut de C. pen. anterior ultraactivează, el aplicându-se faptelor săvârşite sub imperiul său, fapte care nu au fost definitiv judecate până la apariţia legii noi (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1092 din 18 decembrie 2012, publicată în M. Of., Partea I, nr. 67/31.01.2013).
Ca atare, având în vedere datele comiterii infracţiunilor de înşelăciune şi de fals intelectual săvârşite sub legea veche şi judecate sub legea nouă, legea penală mai favorabilă pentru incidenţa prescripţiei răspunderii penale este C. pen. anterior, atât sub aspectul termenelor abstracte de prescripţie, cât şi sub cel al incidenţei concrete a cazurilor de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei, a termenului de prescripţie specială.
Cu referire la inculpatul A.L., decedat cum s-a arătat, procesul penal în ce-l priveşte va înceta pentru intervenirea cazului prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi fiind fondate cum s-a dezvoltat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior vor fi admise şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.L., Ş.C., I.R.C., D.G., P.Ş., Ş.M. şi Z.T. împotriva deciziei penale nr. 50 din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată, numai cu privire la aplicarea disp. art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
I. cu privire la inculpaţii S.M., Ş.C., I.R.C., D.G., P.Ş., S.M. şi Z.T.:
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpaţi ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru infracţiunile prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 C. pen.
- reduce la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată pentru fiecare dintre inculpaţi, respectiv, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei reduse de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. anterior interzice inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. anterior.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
II. cu privire la inculpatul A.L.:
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpat ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru două infracţiuni prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 244 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpat ca urmare a decesului pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.
III. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A.L. şi intimaţii moştenitori A.V., A.A.M. şi A.R., în sumă de câte 300 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi D.G., P.Ş., Ş.M., Ş C., I.R.C. şi Z.T., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2610/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1021/2014. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
