ICCJ. Decizia nr. 1079/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1079/2014

Dosar nr. 6738/30/2011

Şedinţa publică din 26 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, nr. 1401/P/2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş Ia data de 30 septembrie 2011, sub număr unic de dosar 6738/30/2011, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R.I.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se în esenţă că, în perioada ianuarie - octombrie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul R.I.D., în calitate de asociat şi administrator al SC E.A. SRL, a indus în eroare mai multe părţi vătămate, persoane fizice sau societăţi comerciale, atât de pe raza judeţului Timiş, cât şi din alte judeţe, achiziţionând de la acestea materiale de construcţii şi pentru instalaţii electrice pentru achitarea contravalorii cărora a emis diverse instrumente de plată, respectiv file cec sau bilete la ordin care, introduse în circuitul bancar au fost refuzate la plată cu motivarea lipsă totală disponibil, client aflat în interdicţie bancară, litigiu cu privire la dreptul de proprietate, file cec anulate.

Prin sentinţa penală nr. 442 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Timiş, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii ce face obiectul judecăţii din prevederile art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de inculpatul R.I.D.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din prevederile art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 16 infracţiuni prev. art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. invocată de instanţă din oficiu.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatuI R.I.D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă formulată de următoarele părţi civile astfel:

În temeiul art. 998 şi urm. C. civ. vechi raportat la art. 1003 C. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.A. SRL, să achite următoarele sume actualizate de la data scadenţei instrumentelor de plată şi până la data plăţii:

- suma de 152.370,4 RON în favoarea părţii civile S.A.B.;

- suma de 37.693,49 RON în favoarea părţii civile SC E.T. SRL;

- suma de 18.550,12 RON în favoarea părţii civile SC H. SRL;

- suma de 1.241,02 RON în favoarea părţii civile SC M. SRL;

- suma de 8.157,66 RON în favoarea părţii civile SC S.C. SRL;

- suma de 5.033,12 RON în favoarea părţii civile SC I.P.O.I. SRL;

- suma de 134.950 RON în favoarea părţii civile SC C. SRL;

- suma de 18.612,92 RON în favoarea părţii civile SC R.I. SRL;

- suma de 13.947,98 RON în favoarea părţii civile SC D.C. SRL;

- suma de 4.411,05 RON în favoarea părţii civile SC M.A. SRL;

- suma de 19.890 RON în favoarea părţii civile SC G.T. SRL;

- suma de 53.654,90 RON în favoarea părţii civile SC R.R. SRL;

- suma de 25 086,20 RON în favoarea părţii civile SC T.E. SRL;

- suma de 4.500 euro în favoarea părţii civile E.C.

În temeiul art. 998 şi urm C. civ. vechi raportat la art. 1003 C. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, să achite suma de 230.000 RON în favoarea părţii civile SC A.B. SRL.

S-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.G.

În temeiul art. 349 C. proc. pen. raportat la art. 192. pct. 1 lit. c) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului proces.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

1. În ceea ce priveşte partea civilă S.A.B., în data de 26 mai 2008 s-a încheiat între societatea administrată de inculpat şi partea civilă un contract de execuţie la roşu, prin care acesta se obligă să execute o casă cu preţul de 217.672 RON.

Beneficiarul a plătit avans 152.370,40 RON, la data executării contractului 27 mai 2008 a achitat 70.000 RON, fiind stabilit termen de finalizare 30 septembrie 2008. La termenul de finalizare inculpatul a predat fila cec în valoare de 152.370,40 RON ce urma să fie introdusă la plată dacă nu se executa. Inculpatul nu a demarat execuţia lucrării, motiv pentru care partea civilă a formulat plângere şi s-a introdus fila cec în bancă, neputând fi încasată pentru lipsă totală disponibil.

Din lecturarea contractului de execuţie lucrări încheiat între inculpat şi partea civilă, instanţa a observat că în conţinutul acestuia este stipulat în mod expres că fila cec este dată ca şi garanţie. Fila cec, emisă de Banca R.D., este completată de inculpat, iar partea vătămată audiată atât în instanţă, cât şi în cursul urmăririi penale, a arătat că a primit fila cec ca şi garanţie şi că a urmărit efectiv efectuarea de către inculpat a lucrării.

2. În ceea ce priveşte partea civilă SC H. SRL

La 13 mai 2008 societatea administrată de inculpat a achiziţionat lemn în valoarea de 18.550 RON de la această parte civilă. Pentru achitarea preţului inculpatul a emis fila cec în valoare 18.550 RON.

Inculpatul a menţionat că fila cec a fost emisă anterior ca şi garanţie şi nu pentru acoperirea creanţei din luna mai 2008, că nu era decât semnată de el şi ştampilată, urmând ca debitoarea să o completeze în ipoteza în care nu reuşea să achite creanţa. În acest sens a depus prin avocat cotoare ale carnetelor cec emise de societatea sa în 2008.

Din lecturarea acestor carnete s-a observat că nu avea ridicate în perioada 2008 de la Banca R.D. cotoare cu seriile respective, element care se coroborează cu susţinerile sale privind posibilitatea ca fila cec să fi fost emisă în alb şi anterior încheierii tranzacţiei.

Partea civilă, prin reprezentant, a arătat chiar în conţinutul plângerii că plata a fost garantată prin fila cec şi că inculpatul, la momentul încheierii tranzacţiei, i-a dat asigurări că va avea disponibil în cont. Menţionează în acest sens că la data de 25 iulie 2008, inculpatul a semnat un angajament de plată. La dosarul de urmărire penală există un înscris emanat de Ia inculpat şi depus de partea civilă, numit notificare, prin care arată că nu poate plăti la data de 30 august 2008.

3. În ce priveşte partea civilă SC E.T. SRL

La data de 18 august 2007 s-a încheiat între societatea administrată de inculpat şi această societate un contract având ca obiect livrare materiale. În luna mai 2008 s-au acumulat datorii neachitate de 37.693 RON. Partea civilă a solicitat plata, prilej cu care inculpatul a emis o filă cec cu scadenţa 16 iunie 2008, care a fost refuzată la plată.

Inculpatul a recunoscut că nu avea disponibil în cont, dar a asigurat partea vătămată că va avea la scadenţă. A arătat că lucrează cu această societate din 2006, că a încheiat un contract cadru, prilej cu care a lăsat o filă cec în alb ca şi garanţie, care a rămas în posesia părţii civile.

Instanţa a observat că au fost încheiate între cele două părţi contracte cadru având ca obiect livrarea de materiale încă din 2006. În dosarul de urmărire penală apar contractele cadru încheiate pe durată de 1 an, respectiv din 2006 şi 2007, în care este prevăzută expres ca şi clauză depunerea unei file cec ca şi garanţie a executării plăţii.

S-a observat de instanţă că a fost emisă fila cec aparţinând carnetului de cec-uri a unităţii bancare P.C. Bank, care aparţine unui cotor cu file cec depus de inculpat şi care vizează operaţiuni din anul 2006, aspect care se coroborează cu apărările sale privind emiterea cec-ului anterior operaţiunii, respectiv în alb.

Partea vătămată a susţinut că din totalul de 31 facturi neachitate de societatea inculpatului au rămas 14 şi, după nenumărate discuţii, inculpatul a emis o filă cec pentru suma restantă, fără a preciza expres cine a completat această filă cec. Martorul audiat din partea acestei societăţi în instanţă a arătat că nu poate preciza dacă fila cec depusă la bancă şi refuzată la plată este din 2006.

4. În ce priveşte partea civilă SC A.B. SRL

S-a observat că inculpatul a achiziţionat de la această partea civilă mărfuri în valoare de 340.000 RON pentru achitarea cărora a emis mai multe file cec.

Inculpatul arată că a avut o colaborare cu această societate din 2005, neavând probleme până 2008, astfel că în luna mai a acestui an a avut acumulată o datorie 111.725,40 RON. Susţine că a emis trei file cec necompletate. Menţionează că a avut discuţii cu administratorul acestei societăţi pentru a găsi soluţii în vederea achitării datoriei, respectiv inculpatul a cumpărat societatea SC A.C. SRL, aparţinând numitului M.S., asociat în cadrul SC A.B. SRL, prilej cu care în calitate de administrator în fapt a acestei societăţi, inculpatul a preluat datoriile SC E.A. SRL faţă de acest creditor. Astfel, în octombrie 2008, în calitate de administrator în fapt a acestei societăţi a emis un nou cec, în valoare de 230.000 RON, reprezentând valoarea întregii creanţe, însă nu a fost onorată plata.

La dosarul cauzei există contracte cadru încheiate cu această societate în anii 2007, 2008 prin care se stabileşte modalitatea de plată prin filă cec. În conţinutul contractelor nu apare o clauză privind garantarea plăţii prin fila cec. Partea civilă declară că din februarie 2008 nu a mai funcţionat colaborarea cu inculpatul datorită problemelor întâmpinate. Arată că modalitatea de plată era următoarea: odată cu emiterea facturii inculpatul emitea o filă cec, care era decontată la scadenţă. Susţine că în 2008 s-a acumulat o datorie mai mare, s-au emis zeci de facturi care nu au fost achitate. Pentru acestea au fost emise filele cec indicate mai sus. Arată în faţa instanţei că nu a primit filele cec ca şi garanţie. Apare credibilă această susţinere în condiţiile în care erau cunoscute problemele financiare ale inculpatului şi a încercat să îl ajute prin trecerea datoriei pe altă societate. Mai arată că în 2008, la insistenţa inculpatului care avea nevoie de fier beton s-a încheiat un nou contract cu SC A.C. SRL, la care inculpatul era administrator în fapt, iar fiica sa asociat, stabilindu-se ca SC A.C. SRL să preia soldul de la SC E.A. SRL, prilej cu care s-a emis fila cec în valoare de aprox. 300.000 RON pentru întreaga creanţă. Partea civilă susţine că a stabilit data scadenţei, în colaborare cu inculpatul, acesta relatându-i că va avea bani la acel moment întrucât se baza pe încasarea unor bani de la SC C. SA. La dosarul cauzei este depusă o notificare din data de 18 iunie 2008 făcută de inculpat către această societate.

S-a observat că filele cec depuse de partea civilă la dosar fac parte din carnetele cec emise de Banca R.D., carnete care nu se regăsesc între cele depuse de inculpat la instanţă ca fiind achiziţionate şi utilizate în anul 2008.

5. În ce priveşte partea civilă SC M. SRL

La data de 08 iulie 2008 apare emisă fila cec emisă de P.C. Bank în valoarea de 1.241,02 RON refuzată la plată pentru lipsă disponibil. Inculpatul arată că între societatea sa şi această societate există o colaborare din 2004 în baza unei înţelegeri verbale pentru livrare materiale construcţii şi doar în 2008 au intervenit problemele. Martorul audiat din partea acestei societăţi arată că suma de bani reprezintă contravaloarea unor facturi emise în perioada martie - mai 2008, achitate parţial. Se arată că inculpatul a fost somat să le achite şi întrucât nu s-a conformat a fost completată fila cec.

La dosarul cauzei există fila cec emanând de la unitatea financiară P.C. Bank.

Verificând cotorul depus de inculpat se observă că această filă cec face parte din cotorul utilizat de inculpat în anul 2006, ceea ce confirmă susţinerile inculpatului că fila cec a fost emisă în alb şi nu a fost completată de el. Se mai observă notificarea emisă la data de 18 iunie 2008 de societatea administrată de inculpat către partea civilă.

6. În ce priveşte partea civilă SC S.C. SRL

La data de 30 iulie 2008 a fost înregistrat la P.C. Bank refuzul la plată a filei cec în valoare de 8.157,66 RON, reprezentând plată materiale construcţii, fila cec fiind emisă de SC E.A. SRL către această parte civilă. lnculpatul declară că a început colaborarea cu această societate în 2004 - 2005 şi că nu au existat incidente în această colaborare, că fila cec a fost emisă în alb, anterior anului 2008, lăsată necompletată ca şi garanţie la contractul cadru. Reprezentanta părţii civile confirmă colaborarea din 2004 şi faptul că a existat o colaborare bună. Susţine că în fiecare an se încheia un contract de colaborare, că inculpatul are de plătit un rest de plată pentru un număr de 7 facturi pentru care a emis un singur bilet la ordin ca şi instrument de plată şi nu ca şi garanţie. La dosarul cauzei este depusă fila cec aparţinând P.C. Bank. lnstanţa a observat că aceasta face parte din carnetul de cec-uri folosite de inculpat în anul 2006. De asemenea, în dosarul de urmărire penală este depus contractul încheiat în 2006 între societatea inculpatului şi această parte civilă (sau succesoarea în drepturi) din conţinutul căreia se poate observa existenţa unei clauze exprese privind garantarea obligaţiei de plată cu filă cec. Coroborând aceste probe s-a putut formula concluzia că fila cec depusă la dosar nu a fost completată de inculpat, ci de reprezentanţi ai părţii civile la momentul în care au constatat că acesta nu a efectuat plata creanţei.

7. În ce priveşte partea civilă SC I.P.O.I. SRL

Se arată de către acuzare că la 15 ianuarie 2008 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare materiale de construcţii şi că la data încheierii contractului inculpatul a predat părţii vătămate o filă cec cu titlu de garanţie care urma să fie introdusă la plată în situaţia neachitării preţului. De asemenea, s-a emis un bilet la ordin în sumă de 7.282,45 RON refuzat la plată. Inculpatul susţine că a avut o colaborare cu această societate din 2006 şi a achitat obligaţiile. Menţionează că la încheierea contractului de colaborare, respectiv în 2006, a depus o filă cec cu titlu de garanţie. În primăvara lui 2008 a emis bilet la ordin care nu a putut fi achitat în totalitate. În consecinţă, partea civilă a completat fila cec depusă ca şi garanţie.

În declaraţia dată de martorul C.N., acesta recunoaşte că, în 2007, la încheierea contractului cadru, inculpatul a lăsat ca şi garanţie fila cec. Susţine că la data de 16 aprilie 2008 societatea administrată de inculpat a emis un bilet la ordin pentru plata sumei de 7.288,45 RON. Întrucât acesta a fost refuzat la plată, contabila societăţii a completat fila cec, el anunţându-l pe inculpat despre faptul că va introduce fila cec în bancă. La dosarul cauzei este depus contractul de vânzare-cumpărare în care este prevăzută clauza de garantare a obligaţiei cu filă cec, indicându-se totodată seria filei cec depusă ca şi garanţie şi care corespunde cu cea indicată mai sus.

8. În ce priveşte partea civilă SC C. SRL

Se arată de acuzare că, în data de 25 ianuarie 2007, s-a încheiat între părţi un contract de livrare materiale de construcţii, colaborarea fiind bună până în luna februarie 2008, când societatea a acumulat o datorie în cuantum de 134.950 RON. În urma somării, inculpatul a emis 5 bilete la ordin scadente în lunile mai - iunie, garantând că la scadenţă va depune sumele în bancă. Toate biletele la ordin au fost refuzate la plată. Inculpatul declară că are o colaborare cu această societate încă din anul 2002, că a emis 5 bilete la ordin scadente în mai - iunie 2008, cu titlu de garantare a plăţii, o parte din acestea fiind completate de el, o parte de partea civilă. Audiat în faţa instanţei în calitate de martor, directorul actual al părţii civile, martorul P.R., arată că, în 2008, a avut o discuţie cu inculpatul, care i-a explicat despre probleme sale financiare, astfel că a acceptat în unele cazuri să înlocuiască bilete la ordin cu altele care aveau scadenţa mai târziu. Menţionează că acestea au fost completate fie de inculpat, fie de el în prezenţa inculpatului. Cele 5 bilete la ordin erau emise pentru acoperirea unor creanţe acumulate din a doua parte a anului 2007 şi începutul lui 2008. Menţionează că obişnuia să ceară un bilet la ordin în alb drept garanţie, care există şi în prezent în gestiunea societăţii, însă cele care au fost completate şi introduse în bancă vizau raporturi comerciale curente. Martorul susţine că inculpatul nu l-a contactat vreodată să îi spună că nu poate să plătească, dar în opinia sa inculpatul nu a avut intenţia de a înşela.

9. În ce priveşte partea civilă SC R.I. SRL

Se arată că între această societate şi societatea administrată de inculpat a fost încheiat încă din 2006 un contract de furnizare materiale de construcţii. La data încheierii contractului inculpatul a predat părţii civile fila cec din carnetul aparţinând P.C. Bank. În data de 09 iulie 2008, pentru neachitarea unor produse în valoare de 18.612,92 RON, s-a depus în bancă această filă cec, care este refuzată la plată pentru lipsă disponibil. Inculpatul menţionează că a avut o colaborare cu această societate din 2006, iar cu prilejul încheierii contractului cadru a depus fila cec în discuţie, cu titlu de garanţie. La dosarul cauzei este depus contractul încheiat în 12 octombrie 2006 având ca obiect furnizare materiale construcţii în conţinutul căruia este consemnat olograf că a fost predată fila cec. De asemenea, la dosar apare o notificare din partea societăţii administrată de inculpat către această parte civilă din 18 iunie 2008.

10. În ce priveşte partea civilă E.C.

Se arată că în data de 15 septembrie 2007 această parte civilă a încheiat cu inculpatul un act sub semnătură privată având ca obiect împrumutul unei sume de 4.500 euro până la 22 septembrie 2007. Se arată că la încheierea contractului s-a emis filă cec în alb. Întrucât la termenul stabilit nu s-a achitat suma, partea civilă a completat fila cec şi a depus-o la bancă, fiind refuzată plata. Inculpatul arată că a luat bani cu dobândă de la această parte civilă, suma totală era de 4.500 euro, la care trebuia achitată o dobândă lunară. Partea civilă recunoaşte faptul că fila cec a fost depusă cu titlu de garanţie şi a fost completată de el. Susţine că nu a recuperat prejudiciul.

11. În ce priveşte partea civilă SC D.C. SRL

La data de 27 martie 2008 s-a încheiat între cele două părţi un contract de comercializare produse petroliere accesorii, ulei. La momentul încheierii contractului inculpatul a remis fila cec ca şi garanţie, şi anume aceasta urma să fie introdusă în plată în situaţia neachitării preţului. S-a acumulat o datorie de 13.947,98 RON pentru plata căreia inculpatul a emis 2 bilete la ordin scadente în luna mai, refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil.

La instanţă, reprezentanta părţii civile arată că fila cec a fost predată cu titlu de garanţie la încheierea contractului de colaborare şi a fost completată de ea la momentul la care a observat că inculpatul nu răspunde la telefon. La dosarul cauzei este depus contractul de colaborare încheiat şi notificarea din 08 iunie 2008 prin care inculpatul aduce la cunoştinţă părţii civile despre imposibilitatea plăţii.

12. În ce priveşte partea civilă M.G.

Se arată că în cursul lunii iunie 2008 inculpatul a împrumutat suma de 41.391 RON de la această parte civilă. Pentru restituirea sumei a emis filă cec, completată, semnată şi ştampilată. Inculpatul arată că a primit suma de bani de mai sus de la această parte civilă ca împrumut, fără a încheia contract. În luna iunie 2008, partea civilă a venit la locul său de muncă însoţit de alte persoane şi, folosind ameninţări, I-a determinat să completeze o filă cec, precum şi un angajament scris. Partea civilă declară că cu câteva luni înainte de data de 18 iunie 2008, inculpatul R.I. i-a cerut împrumut suma care este indicată în declaraţia care a depus-o la dosar. Martorul relatează că inculpatul a cerut acei bani pentru salariile angajaţilor şi că îi va returna în următoarea lună, lucru care nu s-a întâmplat. Acesta mai relatează că a fost la biroul inculpatului, împreună cu M.V. şi M., în calitate de martori, pentru a ajunge la o înţelegere în privinţa banilor şi a solicitata inculpatului să-i ofere o garanţie pentru achitarea sumei. Inculpatul i-a dat o declaraţie pe proprie răspundere prin care recunoaşte existenţa împrumutului. În aceeaşi zi inculpatul a emis o filă cec pentru aceeaşi sumă, însă la data scadenţei a constatat că nu există fonduri disponibile. Partea civilă susţine că nu I-a ameninţat pe inculpat în nici un mod şi că în proces civil a obţinut recunoaşterea convenţiei dintre părţi. La dosar a fost depusă de către partea civilă sentinţa civilă nr. 2998 din 03 martie 2009 a Judecătoriei Timişoara prin care inculpatul este obligat să achite acestei părţi civile suma de 41.391 RON.

13. În ce priveştea partea civilă SC M.A. SRL

Se arată că în data de 23 octombrie 2007 şi 19 noiembrie 2007 au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect comercializare porţi de garaj, în baza cărora inculpatul a achiziţionat mărfuri. La data de 01 mai 2008 a cumpărat marfă de 4.411,05 RON pentru achitarea căreia a emis bilet la ordin completat, semnat şi ştampilat, refuzat la plată. Inculpatul susţine că în vara anului 2008 a semnat biletul Ia ordin faţă de firmă şi I-a privit ca o modalitate de garantare a obligaţiilor. Martorul C.R.I. declară că este angajat la firma SC M.A. SRL şi că a avut relaţii comerciale cu firma inculpatului SC E.A. SRL. Martorul menţionează că inculpatul nu a achitat ultima factură, în valoare de aproximativ 4.000 RON, că a aflat că la firma inculpatului au intervenit ceva probleme, dar nu ţine minte dacă a fost anunţată societatea la care lucrează în scris despre aceste dificultăţi financiare. Se observă în dosarul de urmărie penală notificarea emisă Ia data de 18 iunie 2008 de societatea administrată de inculpat către această societate.

14. În ce priveşte partea civilă SC G.T. SRL

Se arată că în perioada ianuarie - mai 2008, partea civilă a livrat mărfuri, în valoare de 19.890 RON, societăţii administrată de inculpat. Inculpatul a emis 2 bilete la ordin, la data de 12 mai 2008 şi 26 mai 2008 care au fost refuzate Ia plată. Inculpatul declară ca a colaborat din 2007, că în 2008 a emis 2 bilete la ordin ca mijloc de garantare. Partea vătămată susţine că cele două bilete Ia ordin au fost emise ca instrumente de plată completate personal de inculpat şi că acesta a dat asigurări că Ia scadenţă vor fi lichidităţi în cont. Biletele la ordin aveau scadenţa la data de 27 mai 2008. La dosarul cauzei apare notificarea depusă de inculpat către această parte civilă având data 18 iunie 2008.

15. În ce priveşte partea civilă SC R.R. SRL

Se arată că la data de 28 ianuarie 2008 s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare având ca obiect comercializare beton. Pentru plata mărfurilor inculpatul a emis 2 bilete la ordin, în valoare de 53.654,90 RON, respectiv unul în data de 12 iunie 2008, scadent la 23 iunie 2008, şi unul emis la data de 18 iunie 2008, scandent la data de 30 iunie 2008, refuzate la plată. lnculpatul susţine că a emis contract cadru, ultimele plăţi nu au putut fi făcute. Arată că a emis 2 bilete la ordin ca şi garanţie întrucât nu putea să plătească pe loc. În plângerea părţii civile se arată că biletele au fost emise ca şi garanţie a plăţii.

16. În ce priveşte partea civilă SC T.E. SRL

Se arată că această parte civilă a livrat inculpatului, în perioada martie - mai 2008, mărfuri în valoare de 38.352,52 RON. În data de 29 mai 2008 inculpatul a ernis pentru plată sumă parţială un bilet la ordin, semnat, completat şi ştampilat, refuzat la plată. Inculpatul declară că a început colaborarea cu această societate în 2002, încheindu-se un contract prestări servicii cu fila cec anexă la contract drept garanţie. Susţine că a emis biletul Ia ordin la solicitarea expresă a reprezentantului părţii civile care i-a relatat că doreşte o garanţie în plus. Reprezentantul părţii civile, martorul M.R., arată că a avut cu inculpatul o colaborare mai veche, respectiv de 4-5 ani, şi că această colaborare a fost foarte bună. Martorul arată că nu a cunoscut la momentul emiterii biletelor la ordin că inculpatul nu mai avea lichidităţi şi crede că nici inculpatul nu a cunoscut acest lucru. Susţine că este posibil ca inculpatul să fi comunicat prin fax părţii civile despre faptul că a intrat în incapacitate de plată.

Analizând acuzaţiile formulate pe baza probelor administrate, dar şi raportat la conţinutul textului încriminator, instanţa a ajuns la concluzia că nu se poate reţine vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave pentru următoarele considerente:

Pentru existenţa infracţiunii este necesară o activitate de inducere în eroare prin emiterea de cec-uri fără acoperire, acţiune care ar caracteriza elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni.

Din analiza împrejurărilor concrete de săvârşire a celor 16 acte materiale, Tribunalul şi-a format părerea că nu poate fi reţinută efectiv o acţiune de inducere în eroare în sensul textului de mai sus, lipsind astfel condiţia esenţială cerută de textul art. 215 alin. (1) C. pen. S-a observat că din cele 16 acte materiale ce ar intra în componenţa infracţiunii, 5 (cele privind părţile civile SC C. SRL, SC M.A. SRL, SC R.R. SRL, SC G.T. SRL şi SC T.E. SRL) vizează săvârşirea infracţiunii în modalitatea emiterii de bilete de ordin şi nu file cec. Referitor la celelalte 11 acte materiale, detaliate separat de instanţă în secţiunea privind analiza probelor, Tribunalul a constatat că în 10 situaţii (SC H. SRL, SC E.T. SRL, SC A.B. SRL - doar în cazul a 3 file cec, SC I.M. SRL, SC S.C. SRL, SC I.P.O.I. SRL, SC R.I. S.R.L, partea civilă E.C., SC D.C. SRL, persoana fizică S.A.B.) filele cec au fost predate de inculpat, în alb, cu titlu de garanţie, odată cu încheierea unui contract cadru anterior datei depunerii filei cec la bancă în vederea executării obligaţiei, respectiv unele chiar cu doi ani înainte, respectiv în 2006.

În perioada ianuarie - octombrie 2008, o parte din părţile civile, constatând imposibilitatea achitării preţului de către inculpat, au completat personal aceste file cec, depunându-le în bancă în vederea valorificării.

Din Iecturarea contractelor cadru depuse de părţile civile şi inculpat la dosar, instanţa a observat că între părţi a fost negociată, în unele cazuri anual, o clauză contractuală prin care se solicita depunerea, la încheierea contractului, a unei file cec în alb, completată cu privire la numele emitentului, semnătura şi ştampila, cu titlu de garanţie. În unele din contracte, aşa cum s-a arătat mai sus, era chiar individualizată această filă cec prin serie şi număr, observându-se că aceasta este regăsită între filele cec ce fac obiectul cercetării.

Deşi cec-ul este un instrument de plată a obligaţiilor, agenţii economici folosesc frecvent în practică procedeul solicitării unui cec semnat şi ştampilat de emitent în vederea garantării executării plăţi. Părţile civile sau reprezentanţi ai acestora recunosc faptul că filele cec au fost predate cu titlu de garanţie şi chiar faptul că acestea au fost completate ulterior, la rubricile necompletate, de altă persoană decât inculpatul. Tribunalul a remarcat faptul că, deşi în unele cazuri era prevăzut în contract că filele cec depuse cu titlu de garanţie nu pot fi introduse în bancă decât după o prealabilă înştiinţare, doar una din aceste părţi civile a relatat instanţei că, în prealabil, a fost înştiinţat inculpatul despre intenţia de depunere a filei cec. De asemenea, s-a apreciat relevant faptul că multe din filele cec în discuţie au fost emise de inculpat cu doi ani în urmă, respectiv într-o perioadă în care acesta avea o activitate comercială prosperă şi avea relaţii de colaborare cu unitatea bancară P.C. Bank, unitate cu care nu mai colabora în anul 2008. În consecinţă, nu a putut fi considerată pertinentă concluzia acuzării că la data emiterii filelor cec în alb, respectiv în urmă cu 2 ani sau chiar câteva luni, inculpatul ştia că nu va avea provizia necesară în cont sau ar fi putut anticipa acest lucru.

Cu privire la actele materiale vizând pe părţile civile persoane fizice S.A.B. şi M.G., instanţa a reţinut, de asemenea., că nu poate fi reţinută acţiunea de emitere a filei cec prin inducerea în eroare. Şi privitor la partea civilă S.A.B. s-a putut observa, din Iecturarea contractului de execuţie lucrări, că este stipulat, în mod expres, faptul că fila cec este predată ca şi garanţie. Fila cec emisă de Banca R.D. este completată de inculpat, iar partea vătămată, audiată atât în instanţă, cât şi în cursul urmăririi penale, arată că a primit fila cec ca şi garanţie. În ce priveşte partea civilă M.G., apărările inculpatului sunt în sensul că a solicitat de la acesta un împrumut cu dobândă, fără a exista un înscris. Întrucât nu a reuşit să achite suma, partea civilă a venit la locul său de muncă însoţit de alte două persoane şi, prin ameninţări, I-a determinat să încheie un angajament de plată, act sub semnătură privată pe care să-l poată valorifica în instanţa civilă, şi să-i emită şi o filă cec. Partea civilă, audiată la instanţă, confirmă că nu a existat un contract de împrumut scris, că s-a deplasat la locul de muncă al inculpatului însoţit de două persoane pe care dorea să le propună ca martori cu scopul de a-l determina să întocmească un înscris ulterior remiterii împrumutului, precum şi faptul că i-a solicitat un cec ca şi garanţie, deşi cunoştea că inculpatul este în impas financiar. Apare evident faptul că demersul părţii civile era acela de a-şi lua măsuri ulterioare pentru a se asigura că ar putea obţine recunoaşterea împrumutului oferit fără a încheia un înscris şi, raportat la acest aspect, acţiunea inculpatului de a emite fila cec nu este un demers iniţiat de inculpat şi este urmarea unor presiuni, sugestii care provin de la partea civilă şi nu poate avea scop inducerea în eroare a victimei în condiţiile în care acesta ştia că inculpatul nu îi poate achita obligaţia. De altfel, partea civilă a şi iniţiat un proces civil pentru obţinerea unei hotărâri, care să recunoască împrumutul, sentinţă depusă la dosar.

În ce priveşte cele 5 cazuri în care inculpatul a emis bilete la ordin, instanţa şi-a format părerea că, de asemenea, nu poate fi reţinută o acţiune de inducere în eroare.

 În ce priveşte partea civilă SC M.A. SRL, inculpatul susţine că a emis biletele la ordin ca şi garanţie a plăţii, iar martorul audiat confirmă faptul că a aflat la un moment dat că inculpatul are probleme financiare şi a acceptat. În ce priveşte partea civilă SC G.T. SRL, a emis 2 bilete la ordin, la data de.12 mai 2008 şi 26 mai 2008, care au fost refuzate la plată. La dosarul cauzei apare notificarea depusă de inculpat către această parte civilă, având data 18 iunie 2008. În ce priveşte partea civilă SC R.R. SRL, inculpatul a emis 2 bilete la ordin şi susţine că a emis contract cadru, garantând cu bilete Ia ordin. Arată că a avut o colaborare mai veche cu această societate şi doar ultimele plăţi nu au fost făcute.

În plângerea părţii civile se arată că biletele au fost emise ca şi garanţie a plăţii.

În ce priveşte partea civilă SC T.E. SRL, inculpatul declară că a început colaborarea cu această societate în 2002, încheindu-se un contract prestări servicii cu filă cec anexă la contract drept garanţie. Susţine că a emis biletul la ordin la solicitarea expresă a reprezentantului părţii civile, care i-a relatat că doreşte o garanţie în plus, fapt care demonstrează că această societatea cunoştea problemele financiare ale inculpatului.

Reprezentantul părţii civile, martorul M.R., arată că a avut cu inculpatul o colaborare mai veche, respectiv de 4-5 ani, şi că această colaborare a fost foarte bună. Martorul arată că nu a cunoscut la momentul emiterii biletelor la ordin că inculpatul nu mai avea lichidităţi şi crede că nici inculpatul nu a cunoscut acest lucru. Susţine că este posibil ca inculpatul să fi comunicat prin fax părţii civile despre faptul că a intrat in incapacitate de plată.

În ce priveşte partea civilă SC C. SRL, inculpatul a emis 5 bilete la ordin scadente în lunile mai - iunie, garantând că la scadenţă va depune sumele în bancă. Toate biletele la ordin au fost refuzate la plată. Inculpatul declară că a emis 5 bilete la ordin scadente în mai - iunie 2008 cu titlu de garantare a plăţii, o parte din acestea fiind completate de el, o parte de partea civilă. Audiat în faţa instanţei în calitate de martor, directorul actual al părţii civile, martorul P.R., arată că, în 2008, a avut o discuţie cu inculpatul care i-a explicat despre problemele sale financiare, astfel că a acceptat în unele cazuri să înlocuiască biletele la ordin cu altele care aveau scadenţa mai târziu. Menţionează că acestea au fost completate fie de inculpat, fie de el în prezenţa inculpatului. Cele 5 bilete la ordin erau emise pentru acoperirea unor creanţe acumulate din a doua parte a anului 2007 şi începutul Iui 2008. Martorul susţine că inculpatul nu I-a contactat vreodată să îi spună că nu poate să plătească, dar în opinia sa, ihculpatul nu a avut intenţia de a înşela.

Faţă de modalitatea de derulare a acţiunii de emitere a acestor instrumente de plată, instanţa a reţinut că la momentul emiterii biletelor la ordin inculpatul fie a anunţat părţile civile despre probleme financiare, fie a încercat chiar împreună cu părţile civile să înlocuiască biletele la ordin scadente cu altele în ideea de a amâna termenul scadent, astfel încât să fie posibilă valorificarea lor, bazându-se pe faptul că va reuşi să alimenteze conturile.

Din susţinerile inculpatului, confirmate de părţile civile în majoritate, între inculpat şi aceştia au existat relaţii contractuale de lungă durată, neînregistrându-se probleme decât la începutul anului 2008, când societatea administrată de inculpat a înregistrat probleme financiare, urmare a unui cumul de factori de natură economică, financiară, managerială.

În consecinţă, instanţa a reţinut că există situaţia emiterii unor file cec şi bilete la ordin cu titlu de garanţie şi la un interval de timp mare faţă momentul introducerii lor în circuitul bancar, că părţile civile, personal sau prin reprezentanţi, au completat filele cec în perioada ianuarie - octombrie 2008, moment în care au cunoscut faptul că nu puteau fi încasate, că la momentul emiterii filelor cec în alb, respectiv odată cu încheierea contractelor cadru, inculpatul nu a avut şi nici nu putea să aibă reprezentarea faptului că părţile civile ar putea să folosească aceste file cec ca instrumente de plată, context în care nu a putut fi reţinută o activitate infracţională de inducere în eroare localizată în timp la data emiterii instrumentelor financiare de mai sus. Instanţa şi-a format părerea că acest tip de activitate a inculpatului şi părţilor civile face parte din categoria activităţilor de natură comercială şi nu este specifică laturii obiective a infracţiunii de mai sus.

De asemenea, instanţa a reţinut că nu este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune nici în ceea ce priveşte latura subiectivă, în condiţiile în care întreg materialul probator administrat demonstrează faptul că inculpatul nu a avut intenţia de a ascunde părţilor civile faptul că societatea sa a intrat la un moment dat în incapacitatea de plată. La baza acestei concluzii stă faptul că toate părţile civile, mai puţin persoanele fizice, arată că au avut o colaborare foarte bună cu inculpatul care s-a întins pe durata a 4-5 ani, că în toată această perioadă inculpatul şi-a achitat obligaţii la termen. De asemenea, lipsa intenţiei de a induce în eroare rezultă din faptul că inculpatul a încercat să negocieze cu o parte din aceste părţi civile să nu depună instrumentele de plată spre decontare, în ideea că, la un moment ulterior, contul va fi alimentat, din aceea că în momentul în care a concretizat faptul că nu va face faţă plăţilor a comunicat o notificare scrisă, debitorilor pentru a le comunica situaţia sa financiară precară. La baza acestei concluzii instanţa a avut în vedere afirmaţiile martorilor, având calitatea de angajaţi ai inculpatului, dar şi a părţilor civile care, în genere, au arătat că acesta era o persoană onestă, era privit ca un cocontractant serios şi nu a avut intenţia de a înşela pe cineva. Relevantă este declaraţia martorului P.R., reprezentant al părţii civile SC C. SRL. Acesta relatează că a avut relaţii comerciale cu inculpatul din anul 2003 şi acestea au fost bune până în 2008. Susţine că în opinia sa inculpatul şi-ar fi administrat defectuos societatea, întrucât acorda salarii foarte mari la angajaţi, contracta lucrări la preţuri mici, efectua cheltuieli mari sau lua împrumuturi de la cămătari, însă în opinia sa inculpatul nu a avut intenţia de a înşela pe cineva, ci se baza pe faptul că va obţine sumele de bani necesare achitării obligaţiilor de plată din lucrările efectuate sau care vor fi contractate, lucru care nu s-a întâmplat.

În consecinţă, având în vederea apărările inculpatului cu privire la emiterea instrumentelor financiare cu titlu de garanţie, somarea părţilor civile cu privire la lipsa disponibilului din cont sau cunoaşterea acestui fapt de către părţile civile din discuţiile cu inculpatul sau încercările repetate de negociere, apărări care s-au dovedit în totalitate întemeiate, având în vedere poziţia exprimată de părţile civile, care în majoritate au confirmat susţinerile inculpatului, instanţa a concluzionat că acuzaţiile aduse inculpatului nu sunt întemeiate, dispunând achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte cererile de schimbare a încadrării juridice, respectiv din prevederile art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în prev. art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi cererea de schimbare a încadrării juridice din prevederile art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa Ie-a respins.

Raportat la perioada de timp relativ scurtă în care s-a derulat activitatea care se reclamă a fi în sarcina inculpatului, raportat la modalitatea asemănătoare de săvârşire a faptelor, de calitatea părţilor civile, respectiv furnizori de materiale necesare activităţii de construcţii şi instalaţii, bunuri ce intră în conţinutul obiectului de activitate al societăţii SC E.A. SRL, s-a putut reţine ca şi calificare juridică existenţa unităţii legale de infracţiune în modalitatea prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., faptele putând avea la bază o rezoluţie infracţională unică şi nu pluralitatea de infracţiuni.

În ce priveşte existenţa infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa a constatat că fapta nu constituie infractiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1 şi 3 din Legea nr. 59/1934 în contextul în care filele cec au fost emise în mod legal. Cec-ul în alb este un instrument de plată emis în conformitate cu Normele cadru ale Băncrii Naţionale a României nr. 7/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cec-uri. Potrivit art. 67 din Norme „cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea cecului”.

Instanţa a constat că filele cec care fac obiectul cercetării în prezentul dosar au fost semnate şi ştampilate de trăgător, îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de lege, iar menţiunile care lipsesc, au fost completate de posesorul cec-ului atunci când au prezentat cec-ul la plată.

De asemenea, nu s-a putut reţine existenţa infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 59/1934, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, filele cec au fost emise la o dată mult anterioară faţă de momentul introducerii acestora în plată, respectiv în multe situaţii cu 2 ani înainte, înţelegerea părţilor fiind aceea de a considera filele cec ca instrument de garantare a obligaţiilor ce rezultă dintr-un contract de furnizare materiale. Acest fapt demonstrează că la momentul emiterii filelor cec inculpatul nu cunoştea dacă va avea disponibil în cont la data introducerii filelor cec în plată şi nici nu avea această obligaţie întrucât prin înţelegere cu părţile civile a stabilit în contractul de furnizare că părţile civile nu vor depune filele cec în bancă decât după o prealabilă înştiinţare a sa.

În ce priveşte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, instanţa a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 346 alin. (2) teza ultimă, când instanţa poate dispune obligarea la repararea pagubei materiale potrivit legii civile.

În cauză s-au constituit părţi civile cu suma de 152.370,4 RON S.A.B., cu suma de 37.693,49 SC E.T. SRL, cu suma de 18.550,12 RON SC H. SRL., cu suma de 1.241,02 RON SC M. SRL, cu suma de 8.157,66 RON SC S.C. SRL, cu suma de 5.033,12 RON SC l.O.P.I. SRL, cu suma de 134.950 RON SC C. SRL, cu suma de 18.612,92 RON SC R.I. SRL, cu suma de 13.947,98 RON SC D.C. SRL, cu suma de 4.411,05 RON SC M.A. SRL, cu suma de 19.890 RON SC G.T. SRL, cu suma de 53.654,90 RON SC R.R. SRL, cu suma de 25.086,20 RON SC T.E. SRL, cu suma de 4.500 euro E.C., cu suma de 230.000 RON SC A.B. SRL.

Prejudiciul suferit de aceste părţi civile constă în contravaloarea sumelor de bani neachitate de inculpat urmare a livrării de produse, nerestituirii unor împrumuturi şi neexecutării unei lucrări care a fost achitată în avans, în cazul părţii civile S.A.B. Inculpatul nu a contestat sumele de bani datorate, recunoscând atât tranzacţiile efectuate, cât şi neachitarea sumelor şi arătând că îşi doreşte să achite prejudiciul. De altfel, cuantumul acestora a rezultat şi din conţinutul instrumentelor de plată şi din celelalte înscrisuri existente la dosar.

În consecinţă, având în vedere înscrisurile justificative depuse de părţile civile, precum şi faptul că nu s-a contestat acest cuantum, coroborate cu prevederile ce stabilesc cadrul general al răspunderii civile delictuale din cuprinsul art. 998 - 999 C. civ., ce dispun că „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”, precum şi dispoziţiile art. 1003 C. civ. privind solidaritatea obligaţiilor imputabile mai multor persoane, instanţa a admis acţiunile civile formulate.

Împotriva sentinţei Tribunalului Timiş au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi partea civilă SC I.M. SRL Turnu Severin.

Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate. S-a motivat că inculpatul, în calitate de administrator al SC E.A. SRL, din anul 2002 şi profitând de buna reputaţie câştigată în timp pe piaţă şi de buna credinţă a partenerilor săi, a achiziţionat materiale şi a contractat lucrări de execuţie fără a mai avea intenţia de a-şi onora obligaţiile, cauzând prejudicii însemnate partenerilor săi de afaceri, ceea ce rezultă din modul său de operare. La începutul derulării contractelor, după primele livrări, facturile erau onorate, pentru ca apoi firma inculpatului să acumuleze debite importante, moment în care acesta a emis file cec, la insistenţele reprezentanţilor părţilor vătămate, pe care Ie-a remis acestora completate, semnate şi ştampilate, ele fiind refuzate de P.C. Bank pentru lipsă totală de disponibil.

Activitatea frauduloasă a inculpatului rezultând şi din faptul că nu a adus la cunoştinţa partenerilor săi că se confruntă cu dificultăţi, instrumentele de plată au fost emise la insistenţele furnizorilor doar cu file cec pentru P.C. Bank, deşi din actele de la dosar rezultă că la acest tras inculpatul nu avea nici un fel de disponibilităţi, nealimentând contul societăţii, el preferând să alimenteze alte conturi aflate la alte bănci.

S-a apreciat că este eronată soluţia de achitare şi s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu încadrarea juridică menţionată în rechizitoriu.

Partea civilă SC I.M. SRL Turnu Severin a criticat sentinţa pentru netemeinicie, pe motiv că instanţa de fond nu a analizat cu atenţie probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti din care rezulta intenţia inculpatului de a înşela partenerii de afaceri. Inculpatul a încheiat contracte de valoare foarte mare, însă în derularea acestora s-a dovedit a fi un partener neserios, iar faptul că a întâmpinat dificultăţi financiare nu poate constitui o scuză a faptelor sale.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul Parchetului este fondat, însă pentru alte considerente.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin actul de acuzare, s-a susţinut că în perioada ianuarie - octombrie 2008, potrivit faptelor menţionate, a încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare în vederea achiziţionării unor produse, a încheiat un contract de execuţie a unei construcţii şi a împrumutat diferite sume de bani de la două persoane fizice. În toate situaţiile, pentru achitarea materialelor achiziţionate, pentru restituirea împrumutului sau restituirea unei sume de bani primită pentru executarea construcţiei, inculpatul a emis partenerilor săi de afaceri file cec completate şi ştampilate. La data scadenţei, părţile vătămate au depus filele cec pentru decontare la bancă, însă toate au fost refuzate din cauza lipsei de disponibil.

În aceeaşi modalitate a procedat inculpatul şi în ce priveşte faptele din rechizitoriu cu deosebirea că filele cec au fost eliberate părţilor vătămate cu titlu de garanţie, necompletate, care urmau să fie introduse la bancă spre decontare în situaţia neachitării mărfurilor achiziţionate. Menţiunile lipsă au fost completate de părţile vătămate, după care filele cec au fost introduse la bancă, însă au fost refuzate din lipsă totală de disponibil.

Potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 9/2005, pronunţată într-un recurs în interesul legii, dacă beneficiarul unui cec are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Aşadar, pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., trebuie să se demonstreze că inculpatul a indus partea vătămată în eroare prin diferite manopere frauduloase la momentul emiterii cec-ului şi că beneficiarul avea convingerea că la scadenţă el va avea certitudinea însuşirii sumei menţionate pe fila cec primită.

În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, între inculpat şi marea majoritate a părţilor vătămate a existat o lungă colaborare pe planul afacerilor, fiind încheiate contracte de achiziţionare de către firma administrată de inculpat a diferitelor mărfuri. Toţi reprezentanţii societăţilor comerciale au susţinut că au avut o colaborare bună cu inculpatul până în anul 2008.

S-a mai observat că filele cec au fost emise la solicitarea părţilor vătămate cu titlu de garanţie, de unde rezultă că reprezentanţii acestora au acceptat posibilitatea ca la scadenţă să nu existe provizia necesară.

De asemenea, în contractele cadru încheiate de inculpat cu părţile vătămate se specifică că filele cec depuse cu titlu de garanţie nu pot fi introduse în bancă decât după o prealabilă înştiinţare.

S-a reţinut că este corectă observaţia instanţei de fond că în multe situaţii filele cec au fost emise într-o perioadă în care societatea comercială administrată de inculpat nu avea nici un fel de probleme financiare, iar introducerea cec-urilor la bancă s-a făcut în momentul în care au fost refuzate la plată o serie de facturi, de unde se poate trage concluzia că era cunoscută situaţia cu care se confrunta firma inculpatului şi au acceptat posibilitatea să nu mai existe disponibilul necesar pentru acoperirea sumelor menţionate în filele cec. În ce priveşte persoana fizică S.A.B., s-a observat că fila cec a fost înmânată tot cu titlu de garanţie, aspect ce a rezultat din conţinutul contractului de execuţie şi din declaraţia părţii vătămate.

Referitor la partea vătămată M.G., s-a observat de asemenea că fila cec a fost emisă în urma demersurilor iniţiate de această parte, pentru a se asigura că inculpatul recunoaşte un împrumut luat anterior şi i-a solicitat un cec ca şi garanţie, deşi cunoştea că acesta are probleme financiare.

Prin urmare, faptele inculpatului de a emite file cec părţilor vătămate menţionate în rechizitoriu, fără a avea la tras disponibil suficient, s-a reţinut că constituie 9 infracţiuni prevăzute de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934.

În ce priveşte faptele din rechizitoriu, s-a reţinut că emiterea cec-urilor s-a făcut în aceleaşi condiţii, cu deosebirea că acestea au fost emise cu titlul de garanţie, însă fără fi completate de inculpat, ci de părţile vătămate cu ocazia introducerii acestora în bancă, astfel că încadrarea juridică a acestor fapte, este cea prevăzută de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934.

Referitor la faptele din rechizitoriu, Curtea a apreciat că, în conformitate cu starea de fapt descrisă în rechizitoriu, acestea se circumscriu infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a reţinut însă că inculpatul a emis bilete la ordin părţilor vătămate în situaţii similare cu cele prezentate mai sus pentru achitarea unor datorii rezultate din neexecutarea unor contracte de achiziţionare a unor materiale. Biletele la ordin au fost emise pentru garantarea plăţi|or, aspect menţionat în contractul cadrul încheiat (SC R.R. SRL), în alte situaţii reprezentanţii părţilor vătămate au cunoscut că inculpatul are probleme financiare Ia momentul emiterii biletului la ordin (SC C. SRL) sau că nu a cunoscut şi că nici inculpatul nu a cunoscut că nu ar mai avea lichidităţi în bancă şi că este posibil ca inculpatul să-i fi comunicat prin fax că a intrat în incapacitate de plată (SC T.E. SRL).

În ce priveşte partea civilă SC G.T. SRL, s-a reţinut că inculpatul a notificat partea civilă cu privire la situaţia firmei sale.

Prin urmare, inculpatul nu avut intenţia de a înşela aceste părţi vătămate, nu Ie-a ascuns împrejurarea că se află într-o situaţie dificilă şi că firma sa a intrat în incapacitate de plată, astfel că şi în opinia Curţii activităţile derulate de societatea administrată de inculpat cu părţile civile menţionate mai sus sunt de natură comercială.

Prin urmare, în baza art. 379 pct. 2 Iit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul Parchetului, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi, rejudecând cauza în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215, alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.I. în 9 infracţiuni de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibil suficient, prev. de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 Iit. a) C. pen, în două infracţiuni de emitere a unui cec căreia îi lipsesc elementele esenţiale prev. de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 Iit. a) C. pen., o infracţiune de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea prev. art. 33 C. pen.

În baza art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a constatat că a intervenit prescripţia a 9 infracţiuni de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibil sufficient, prev. de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a 2 infracţiuni de emitere a unui cec căruia îi lipsesc elementele esenţiale prev. de lege, prev. de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 Iit. a) C. pen.,fiind împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege pentru aceste infracţiuni.

Ca o consecinţă a prescripţiei, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea de către inculpatul R.I. a 9 infracţiuni de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibil suficient, prev. de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a 2 infracţiuni de emitere a unui cec căruia îi lipsesc elementele esenţiale prev. de lege, prev. de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.I.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru aceleaşi considerente menţionate mai sus, Curtea a apreciat că apelul părţii civile SC I.M. SRL Turnu Severin este nefondat, astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins.

În ce priveşte latura civilă referitoare la părţile civile S.A.B., SC E.T. SRL, SC H. SRL Braşov, SC A.B. SRL, SC I.M. Turnu Severin, SC S.C. SRL, SC I.P.O.I. SRL, SC R.I. SRL, SC D.C. SRL, E.C., M.G. s-a constatat că acţiunile civile formulate sunt inadmisibile întrucât infracţiunile la Legea cecului, aplicată în cauză, sunt infracţiuni de pericol, astfel că nu poate fi reţinută o legătură de cauzalitate între săvârşirea infracţiunilor şi prejudiciul cauzat, motiv pentru care s-a dispus respingerea acestor acţiuni civile.

În ce priveşte părţile civile SC C. SRL, SC M.A. SRL, SC G.T. SRL, SC R.R. SRL, SC T.E. SRL în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. s-a lăsat nesoluţionată latura civilă.

S-a menţinut dispoziţia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat stabilite de instanţa de fond.

Împotriva deciziei penale nr. 180/A din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi partea civilă S.A.B., invocându-se cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172C. proc. pen.

Partea civilă a criticat decizia recurată atât în latura civilă, cât şi în latura penală, solicitând în esenţă condamnarea inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi obigarea acestuia la despăgubiri civile în cuantumul indicat în contractul de execuţie.

La termenul din data de 26 martie 2014, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin reprezentantul legal, a solicitat ca instanţa să ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat.

Înalta Curte, faţă de manifestarea de voinţă exprimată în şedinţa publică din data de 26 martie 2014 de către reprezentantul legal al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă, în baza art 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 180/A din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat R.I.D.

Analizând calea de atac declarată în cauză de către partea civilă S.A.B., instanţa reţine următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În ceea ce priveşte motivele de recurs, Înalta Curte reţine că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală, nefiind afectată de nelegalitate întrucât instanţa de apel a arătat că, în ceea ce o priveşte, persoana fizică S.A.B., fila cec a fost înmânată de inculpat tot cu titlu de garanţie, aspect ce a rezultat din conţinutul contractului de execuţie şi din declaraţia părţii vătămate, înscrisuri ce se află la dosarul cauzei.

Astfel că, în mod legal s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşită de inculpat în infracţiunea prev. de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, iar în ceea ce priveşte latura civilă referitoare la părţile civile S.A.B., SC E.T. SRL, SC H. SRL Braşov, SC A.B. SRL, SC I.M. SRL Turnu Severin, SC S.C. SRL, SC I.P.O.I. SRL, SC R.I. SRL, SC D.C. SRL, E.C., M.G., în mod corect s-a constatat că acţiunile civile formulate sunt inadmisibile, întrucât infracţiunile la Legea cecului, aplicată în cauză, sunt infracţiuni de pericol, astfel că nu poate fi reţinută o legătură de cauzalitate între săvârşirea infracţiunilor şi prejudiciul cauzat, motiv pentru care s-a dispus respingerea acestor acţiuni civile.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept.

În acelaşi sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă criticile referitoare la reaprecierea faptelor şi la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Faţă de cele ce preced, va lua act de declaraţia de retragere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 180/A din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat R.I.D.

Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.A.B. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

la act de declaraţia de retragere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 180/A din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe intimatul inculpat R.I.D.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.A.B. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit al apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1077/2014. Penal  ICCJ. Decizia nr. 719/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1079/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs