ICCJ. Decizia nr. 108/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 108/2014

Dosar nr. 10098/63/2012

Şedinţa publică din 14 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 307 din 18 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.I.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006, a fost condamnat inculpatul G.I.I., cu domiciliul în Godeni, Bulgaria, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani prev. de art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 52 din 29 aprilie 2012 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 141,15 kg canabis şi a ambalajelor cu astfel de urme, în greutate de 21,15 kg şi menţionate în dovadă.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra a 5 europaleţi conţinând 205.800 pahare plastic, ambalate în 58 cutii carton, bunuri menţionate în dovada din 23 mai 2012.

A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G.I.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 272 din Legea nr. 86/2006,ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 28 aprilie 2011, în jurul orei 1.00, în P.T.F. Calafat s-a prezentat, cu scopul de a intra pe teritoriul României dinspre Bulgaria, inculpatul G.I.I. la volanul autocamionului, înregistrat pe teritoriul Bulgariei, aparţinând firmei de transport „R.S.S. Ltd", cu sediul în Sofia.

Cu această ocazie s-a procedat la verificarea documentelor de însoţire a mărfii, constatându-se că în interiorul mijlocului de transport se găsesc produse cosmetice şi textile, conectori, utilaje industriale, precum şi 5 (cinci) europaleţi (ambalaje din lemn) ce ar fi trebuit să conţină, conform scrisorii de trăsură pentru transportul rutier (C.M.R.) prezentate de inculpat, 80 (optzeci) de cutii cu 288.000 de pahare din plastic, cu capacitatea de 0,200 ml. fiecare, în greutate totală de 793 de kg.

Împrejurarea că mărfuri de o asemenea natură (pahare din plastic), a căror valoare totală se ridica la suma de 2.120 de euro, făcea obiectul unui transport rutier cu destinaţia Olanda a ridicat suspiciuni lucrătorilor de poliţie din cadrul S.T.P.F. Dolj, care au hotărât efectuarea unui control amănunţit asupra compartimentului de marfă a mijlocului de transport.

S-a constatat astfel, în prezenţa martorului asistent T.V., că în interiorul celor 5 (cinci) ambalaje din lemn cu pahare din plastic - care erau amplasate în centrul compartimentului de marfă, atât în partea frontală a autovehiculului cât şi în spate fiind poziţionate alte colete de mărimi similare - erau introduse, în pungi din material plastic, sudate termic la ambele capete, fragmente vegetale de culoare verde-oliv, fiind identificate în total un număr de 150 de astfel de ambalaje repartizate printre cele cu paharele din plastic.

După deschiderea aleatorie a uneia dintre pungi, o mostră din fragmentele vegetale a fost supusă unui test de specialitate „Duquenois-Levine - reactiv 10.08", rezultatul fiind pozitiv, în sensul că a fost evidenţiată prezenţa T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Pe cale de consecinţă, cele 150 de pungi din plastic conţinând fragmente vegetale au fost ambalate şi transportate în cursul aceleiaşi zile la L.C.A.P.D. din cadrul D.C.C.O., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 mai 2012 concluzionând că proba înaintată este constituită din 150 de kilograme de cannabis, cu o concentraţie în T.H.C. de 5,04% şi că în aceasta s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă bio sintetizată de planta cannabis, ce face parte din tabelul-anexă nr. III, din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Această situaţie de fapt a fost probată cu: procesul verbal de depistare; procesul verbal întocmit ca urmare a încunoştinţării organelor în drept şi planşa fotografică; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 mai 2012 ; procesul verbal de percheziţie în sisteme informatice; procesul verbal de verificare pe internet şi înscrisul olograf descoperit în cabina autovehiculului condus de inculpat ; declaraţie de martor şi declaraţiile inculpatului.

În cadrul cercetării judecătoreşti s-a audiat inculpatul, care a negat comiterea infracţiunilor, susţinând ca nu a cunoscut că transporta droguri.

A fost audiată martora T.R., administratora societăţii transportoare.

A fost depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanţei, contractul de muncă încheiat între SC R.S. S. SRL, în calitate de angajator şi inculpat, în care sunt prevăzute obligaţiile părţilor.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul este angajat în baza contractului de muncă la SC R.S. S. SRL cu sediul în Sofia, ca şofer, efectuând transporturi internaţionale de mărfuri.

La solicitarea administratoarei societăţii, numita T.R., urma să efectueze un transport internaţional de mărfuri (cosmetice, textile, utilaje industriale, precum şi 5 europaleţi conţinând pahare din plastic), pentru diverşi beneficiari, ţările de destinaţie fiind Olanda şi Germania.

Cei 5 europaleţi conţinând pahare de plastic urmau să fie predaţi în Olanda, societatea care a comandat transportul fiind D.S. Ltd cu sediul în Sofia.

Cei 5 europaleţi conţinând pahare de plastic au fost încărcaţi iniţial de către un alt angajat (în calitate de şofer) al societăţii, care le-a preluat dintr-un depozit din satul Tsala Tpitsa şi ulterior încărcaţi în autocamionul ce era condus de inculpat.

Inculpatul a asistat la încărcarea mărfurilor în autocamion, ordinea încărcării mărfurilor fiind stabilită de administratora societăţii şi de ginerele acesteia în funcţie de destinaţia finală, cei 5 europaleţi fiind încărcaţi în partea din mijloc a autocamionului.

În ziua de 28 aprilie 2011 în punctul de trecere a frontierei Calafat, s-a procedat la verificarea documentelor de însoţire a mărfii, constatându-se că în interiorul mijlocului de transport condus de inculpat se găsesc pe lângă alte mărfuri 5 ambalaje de lemn conţinând pahare de plastic, plasate în centrul compartimentului de marfă.

Procedându-se la verificarea acestora s-au găsit introduse în pungi din material plastic, sudate termic la ambele capete, fragmente vegetale de culoare verde-oliv, identificându-se un număr de astfel de 150 de pungi repartizate printre cele de pahare din plastic.

În urma analizei efectuate de la L.A.P.D. din cadrul D.C.C.O., s-a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 mai 2012 că cele 150 conţin 150 kg canabis.

în ceea ce priveşte infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 instanţa a constatat următoarele:

Probele în acuzarea inculpatului sunt procesul - verbal de depistare, procesul - verbal întocmit ca urmare a încunoştinţării organelor în drept, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 mai 2012, proces - verbal de verificare pe internet şi înscrisuri olograf descoperit în cabina autovehiculului condus de inculpat, declaraţia martorei T.R., declaraţiile inculpatului.

Analizând fiecare dintre aceste probe s-a constatat că:

- procesul - verbal de depistare cuprinde constatările efectuate de lucrătorii din cadrul I.T.P.F. Giurgiu cu privire la existenţa în autocamionul condus de inculpat a 150 pungi din material plastic prin care s-a stabilit ulterior prin analiză că se găseau 150 kg canabis;

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din care rezultă că în pungile respective se găsea canabis;

- procesul - verbal de percheziţie în sistemele informatice în care se constată că în urma percheziţiei a 2 telefoane nu au fost identificate date care să intereseze cauza, iar cu ocazia percheziţiei telefonului mobil a fost identificat contactul telefonic;

- procesul - verbal de verificate pe internet din care rezultă că numărul de telefon menţionat anterior este alocat reţelei de telefonie mobilă V. de pe teritoriul Olandei şi că denumirea firmei, expeditoarea paharelor de plastic nu figurează pe internet, figurând însă o societate cu denumire asemănătoare;

- declaraţia martorei, administratora societăţii transportatoare, în care aceasta a arătat că şoferul are obligaţiile prevăzute în contractul de muncă, precum şi obligaţia de a asista la încărcarea mărfurilor pentru a putea constata numărul coletelor pe care urmează să le transporte, felul ambalajelor, fiindu-i interzis atât lui cât şi societăţii transportatoare să desigileze ambalajele şi să verifice conţinutul acestora;

- declaraţiile inculpatului în care neagă comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, precizând că nu a ştiut nici un moment că transportă droguri, că a asistat la încărcarea mărfurilor, ordinea de încărcare fiind stabilită de ginerele administratorei societăţii în funcţie de ordinea în care urmau să fie descărcate, precizând însă că avusese unele suspiciuni cu privire la o parte din marfa care urma să o transporte, fiind atenţionat de colegul de la care a preluat marfa să verifice documentele de însoţire a mărfurilor.

Dacă, din punct de vedere al laturii obiective a introducerii în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu există dubii, în autocamionul condus de inculpat fiind depistată cantitatea de 150 kg canabis, din punct de vedere al laturii subiective nu se poate trage concluzia în mod indubitabil că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţia directă pentru existenţa acestei infracţiuni.

Astfel, în rechizitoriu s-a precizat că elementele determinante pentru stabilirea vinovăţiei sunt:

- poziţionarea ambalajelor cu plastic în partea centrală a compartimentului de marfă, deşi din probele administrate rezultă că ordinea de încărcare a mării a fost stabilită de reprezentanţii societăţii transportatoare şi nu de inculpat.

- prezenţa în memoria telefonului inculpatului a unui număr atribuit reţelei V. de pe teritoriul Olandei, prezenţa inculpatului în repetate rânduri pe teritoriul Olandei, aspecte care nu sunt de natură să constituie elemente probatorii în cauză, în condiţiile în care inculpatul era şofer profesionist efectuând frecvent transporturi internaţionale, iar marfa urma să fie transportată în Olanda şi Germania;

- natura şi valoarea bunurilor transportate şi transferarea mărfurilor dintr-un alt mijloc de transport, deşi din declaraţia administratorei societăţii transportatoare rezultă că pentru efectuarea transportului nu avea nici un fel de importanţă valoarea mărfii, ci spaţiul pe care îl ocupau ambalajele în compartimentul de marfă şi în funcţie de care se stabilea costul transportului, precum şi faptul că, din dispoziţia sa, marfa a fost încărcată de celălalt de şofer din locul indicat de expeditorul mărfii şi preluată ulterior de către inculpat.

- încălcarea îndatoririi elementare a oricărui şofer, aceea de a asista la încălcarea mărfii şi de a verifica starea aparentă a acesteia.

Din contractul de muncă depus la dosarul cauzei, precum şi din declaraţia martorei T.R. a rezultat că inculpatul angajat ca şofer la societatea transportatoare avea obligaţia de verificare tehnică a vehiculului, să pregătească documentele ce însoţesc transportul şi care erau întocmite de expeditor, de a asista la încărcarea mărfurilor, pentru a putea constata numărul şi felul ambalajelor fără a avea obligaţia de a verifica conţinutul acestora.

Potrivit art. 8 din Convenţia de la Geneva referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosea, încheiată la 19 mai 1956, la primirea mărfii transportatorul este obligat să verifice exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete cât şi la marcajul şi la numerele lor şi starea aparentă a mărfii şi a ambalajului .

Potrivit convenţiei, această obligaţie cade în sarcina societăţii transportatore şi nu a inculpatului, care are calitatea de prepus al societăţii.

Chiar dacă s-ar admite că această obligaţie ar reveni şi şoferului, dispoziţiile legale prevăd verificarea stării aparente a mărfurilor şi nu o verificare în detaliu a conţinutului ambalajului care ar fi presupus desigilarea şi golirea fiecărui ambalaj pentru a putea constata prezenţa drogurilor ce erau disimulate în spatele paharelor de plastic.

Acest aspect a fost confirmat şi de dispoziţiile art. 8 pct. 3 din Convenţie, care prevăd că expeditorul are dreptul de a cere transportatorului verificarea conţinutului coletelor, ceea ce înseamnă că verificarea stării aparente a mărfurilor prev. la art. 8 pct. 1 lit. b) din Convenţie este diferită de verificarea conţinutului coletelor prev. de art. 8 pct. 3 din Convenţie.

În toate declaraţiile date, inculpatul a arătat că nu a cunoscut faptul că transportă droguri, că a fost atenţionat de celălalt coleg să verifice documentele ce însoţesc transportul şi că a solicitat autorităţilor bulgare efectuarea unui control al autocamionului.

Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia (în acelaşi sens este şi art. 6 parag. 2 din C.E.D.O.).

Sarcina probei revine potrivit art. 65 C. proc. pen. organului de urmărire penală şi instanţei de judecată, iar îndoiala profită persoanei acuzate.

În cauză, depistarea în autocamionul condus de inculpat a unei cantităţi de droguri, - poate să fundamenteze presupunerea rezonabilă că acesta a săvârşit infracţiunea de introducere de droguri în ţară de mare risc, dar fără existenţa altor elemente probatorii care să confirme faptul că acesta a cunoscut conţinutul transportului, acţionând cu intenţia de a introduce droguri de mare risc în ţară, nu poate constitui o dovadă certă de vinovăţie.

În consecinţă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sub aspectul laturii subiective, instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului G.I.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006, instanţa a reţinut că inculpatul, în calitate de şofer al unui autocamion ce efectua transporturi internaţionale de mărfuri, a prezentat la controlul vamal documente de transport care se referau la alte bunuri decât cele menţionate în scrisoarea de trăsură.

În cauză sunt întrunite atât elementele laturii obiective cât şi elementele laturii subiective ale infracţiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006.

Astfel, din declaraţiile inculpatului a rezultat că i s-a atras atenţia de către colegul de la care preluase cei 5 europaleţi, conţinând pahare de plastic, să verifice documentele pentru mărfurile ce i le predase, că a avut suspiciuni cu privire la marfa respectivă, astfel încât, chiar dacă inculpatul nu a urmărit, el a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv o stare de pericol pentru buna şi normala desfăşurare a relaţiilor sociale în domeniul vamal.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, circumstanţele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, astfel încât, în baza art. 272 din Legea nr. 86/2006, s-a dispus condamnarea inculpatului G.I.I.

Fiind la primul conflict cu legea penală, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, prev. de art. 82 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 28 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 141,15 kg canabis şi a ambalajelor cu astfel de urme, în greutate de 21,15 kg şi menţionate în dovadă.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra a 5 europaleţi, conţinând 205.800 pahare plastic, ambalate în 58 cutii carton, bunuri menţionate în dovada din 23 mai 2012, având in vedere ca în cauza nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 118 C. pen., pentru a se putea dispune confiscarea acestora.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul G.I.I.

Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, în sensul că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev.de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, deoarece probatoriul administrat confirmă săvârşirea acestei fapte de către inculpat, solicitând desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpatului şi pentru această faptă.

Inculpatul a arătat că apelul vizează doar infracţiunea prev.de art. 272 din Legea nr. 86/2006, reţinută în sarcina sa, în sensul că această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, instanţa de fond dispunând în mod greşit condamnarea sa, astfel încât a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea în temeiul dispoz. art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

Prin Decizia penală nr. 99 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul G.I.I. împotriva sentinţei penale nr. 307 din 18 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 10098/63/2012.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, instanţa de apel a constatat că, în mod legal şi temeinic, prima instanţă a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.I.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

S-a reţinut că, din probatoriile administrate pe parcursul procesului penal nu rezultă că inculpatul ar fi cunoscut că în autocamionul condus de către el s-ar afla droguri, astfel încât în cauză nu rezultă intenţia acestuia de a introduce în ţară droguri de mare risc, sub aspectul laturii subiective nefiind vorba de o intenţie indirectă a acestuia, astfel cum greşit s-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare. Relevante în acest sens, sunt contractul de muncă aflat la fila 41 dosar fond, precum şi declaraţia martorei T.R. managerul şi reprezentantul legal al societăţii angajatoare, din care rezultă că inculpatul, angajat ca şofer la societatea transportatoare avea obligaţia să efectueze verificarea tehnică a vehiculului, să pregătească documentele ce însoţesc transportul şi care erau întocmite de expeditor, să asiste la încărcarea mărfurilor pentru a putea constata numărul şi felul ambalajelor, însă fără a avea obligaţia de a verifica conţinutul acestora.

Pe de altă parte, potrivit art. 8 din Decretul nr. 451/1972 privind aderarea României la Convenţia de la Geneva, referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosea, încheiată la 19 mai 1956, transportatorul, la primirea mărfii este obligat să verifice exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete şi la marcajul şi numerele acestora, precum şi la starea aparentă a mărfii şi a ambalajului. De asemenea, potrivit aceleiaşi convenţii, această obligaţie cade în sarcina societăţii transportatoare şi nu poate reveni inculpatului, acesta având calitatea de prepus al societăţii, putând cel mult să verifice starea aparentă a mărfurilor şi nu o verificare în detaliu a conţinutului ambalajului acestora, activitate ce ar fi prepus desigilarea şi golirea lor pentru a putea constata prezenţa drogurilor ce erau disimulate în spatele paharelor de plastic.

Curtea a mai constatat că, probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, coroborate atât cu declaraţiile inculpatului, cât şi cu declaraţiile martorei T.R., nu conduc la concluzia că acesta ar fi cunoscut în mod nemijlocit faptul că transporta droguri, inculpatul neavând atribuţii cu privire la aşezarea mărfii în autocamion, operaţiune efectuată, de altfel, de martora T.R., conform propriei declaraţii.

Aşa fiind şi pentru motivele arătate, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 8 pct. 3 din Convenţie, potrivit cărora expeditorul are dreptul de a cere transportatorului verificarea conţinutului coletelor, s-a apreciat că prezumţia de nevinovăţie, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.I.I. nu a fost răsturnată, astfel încât soluţia de achitare cu privire la această faptă este legală şi temeinică, apelul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova fiind nefondat.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, Curtea a constatat că fapta acestuia, care în calitate de şofer al unui autocamion ce efectua transporturi internaţionale de mărfuri, a prezentat la controlul vamal documente de transport care se refereau la alte bunuri decât cele menţionate în scrisoarea de trăsură, realizează sub aspect constitutiv, elementele infracţiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, privind C. vam. al României, astfel încât, în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea acestuia.

Astfel, s-a reţinut că, în cazul infracţiunii sus-menţionate, fapta se consumă în momentul în care la autorităţile vamale se prezintă documente vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.

În speţă, este de necontestat că inculpatul, în dimineaţa zilei de 24 aprilie 2011 a prezentat iniţial la autorităţile vamale - punctul de trecere a frontierei Calafat, documentul de transport care se referea la alte mărfuri decât cele transportate, astfel cum rezultă din documentele vamale şi de transport anexate şi aflate la dosarul cauzei.

În acest sens, chiar inculpatul în declaraţiile date a arătat că i s-a atras atenţia de către colegul de la care a preluat cei 5 europaleţi conţinând pahare de plastic să verifice documentele pentru mărfurile ce i-au fost predate şi că a avut suspiciuni cu privire la marfa respectivă, astfel încât apărarea acestuia în sensul că nu este vinovat şi se impune achitarea în temeiul disp. art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., este nefondată.

Aşa fiind, şi întrucât inculpatul a folosit la autoritatea vamală acte nelegale, s-a apreciat că acesta a săvârşit infracţiunea prev. de art. 272 C. vam., fiind îndeplinite atât cerinţele laturii obiective, cât şi subiective ale textului de lege susmenţionat, astfel încât în mod corect instanţa de fond a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului pentru această faptă.

Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri, în baza art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. şi pe fond condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri, prev. şi ped de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, s-a arătat că soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea menţionată este rezultatul aplicării greşite a art. 8 din Convenţia de la Geneva referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosea, încheiată la 19 mai 1956, instanţele apreciind că inculpatul, în calitate de şofer nu avea obligaţia să verifice marfa transportată.

S-a mai susţinut că sunt întrunite atât cerinţele laturii obiective, cât şi cele ale laturii subiective ale infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din legea nr. 143/2000, iar inculpatul nu se poate apăra de răspundere penală invocând necunoaşterea mărfurilor ce formau obiect al transportului, având în vedere chiar declaraţiile date de acesta, în care a precizat că a participat la încărcarea mărfurilor.

Examinând recursul, prin prisma criticilor invocate, întemeiate pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin dispoziţiile legii menţionate, s-a realizat o nouă limitare a efectului parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge doar la chestiuni de drept controlul judiciar realizat prin intermediul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel.

Potrivit art. 385⁹alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Instanţa de recurs reţine că încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Examinând criticile de recurs, Înalta Curte constată că parchetul invocă doar formal nelegalitatea hotărârii de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, criticile vizând în esenţă netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului, care nu poate fi cenzurată din perspectiva nici unuia din cazurile de casare, întrucât constituie o chestiune de apreciere a probelor şi nu o chestiune de drept.

Totodată, se constată că aspectele invocate în recurs au fost analizate atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel, care au răspuns acestor critici, arătând că inculpatul nu avea obligaţia de a verifica conţinutul coletelor transportate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 99 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul G.I.I.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 106/2014. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 111/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 108/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs