ICCJ. Decizia nr. 106/2014. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 106/2014
Dosar nr. 5455/100/2012
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 25 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 5455/100/2012, s-a respins cererea formulată de inculpatul R.I. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. în cea prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul R.I., domiciliat în com. Strîmtura, jud. Maramureş la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. cu consecinţele prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore (30 iunie 2012 - 1 iulie 2012).
A fost obligat inculpatul R.I. să plătească părţii civile O.I., dom. în comuna Strîmtura, nr. 519, jud. Maramureş suma de 15.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale şi suma de 20.000 lei - despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să achite părţii civile O.I., cu acelaşi domiciliu, suma de 20.000 lei - despăgubiri pentru daune morale şi părţii civile O.D.A., cu acelaşi dom., sumele de 20.000 lei - despăgubiri pentru daune morale şi de 500 lei/lună - rentă lunară începând cu data de 29 iunie 2012 şi până la finalizarea studiilor (iunie 2013).
Totodată, a fost obligat inculpatul să plătească S.J.A. Maramureş suma de 652,33 lei - cheltuieli de asistenţă medicală cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei până la plata integrală a debitului.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile O.I. suma de 2.500 lei - cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.150 lei - cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul din 12 iulie 2012 dat în Dosarul nr. 362/P/2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului R.I., pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că în data de 29 iunie 2012 inculpatul i-a aplicat victimei O.I. o lovitură cu pumnul în zona feţei, lovitură în urma căreia aceasta a căzut pe asfalt şi s-a lovit în zona capului, suferind leziuni care i-au cauzat decesul.
În data de 29 iunie 2012, victima O.I. s-a deplasat la un bar situat în localitatea Strîmtura în vecinătatea locuinţei inculpatului - bar unde se afla şi inculpatul R.I. şi soţia sa - martora R.A. Victima a afirmat faptul că bărbaţii îşi pleacă capul în faţa femeilor, fără a se referi la această martoră, inculpatul a plecat la locuinţa sa, apoi martora i-a adresat cuvinte obscene, iar victima în replică i-a spus „Eu nu sunt şieuan să mă spânzur din cauza femeilor" (referindu-se la tatăl martorei). în continuare, martora R.A. a lovit-o pe victimă cu. un băţ peste spate, apoi cea dintâi a fugit în drum, a intrat în curtea sa, victima a urmat-o având în mână o sticlă de bere. Inculpatul a ieşit din curtea casei sale, victima l-a lovit pe acesta în cap cu sticla de bere, inculpatul i-a aplicat o palmă la nivelul feţei, victima a căzut şi în urma leziunilor suferite la nivelul capului a decedat.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 6 iulie 2012 întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmaţiei, decesul victimei a fost cauzat de multiple contuzii cerebrale şi de amigdală cerebeloasă stângă, posttraumatism cranio-cerebral acut cu fractură de bază a craniului la nivelul etajului mijlociu, masiv hematom subdural bazai şi hemoragie subarahnoidiană extinsă. Leziunile de la nivelul ramurei orizontale a mandibulei în jumătatea stângă s-au produs prin lovire activă cu corp dur (posibil pumn), iar cele de la nivel fronto-temporal stâng, al cotului drept şi al feţei dorsale a mâinii drepte prin lovire de corp dur - asfalt. Toate leziunile au caracter vital (filele 36, 37 dosar urmărire penală).
Conform raportului de constatare medico-legală din 3 iulie 2012 întocmit de acelaşi Cabinet medico-legal, inculpatul a prezentat leziuni corporale vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale (fila 97 dos. u.p.)
Fapta inculpatului R.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art. 183 C. pen. şi întrucât acesta şi-a recunoscut integral fapta şi nu a solicitat a fi readministrate în faţa instanţei probele administrate în faza de urmărire penală, tribunalul urmează a-i aplica şi prev. art. 3201 C. proc. pen.
S-a respins cererea inculpatului, de a se schimba încadrarea juridică dată faptei sale în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât cea care a generat întregul incident a fost soţia inculpatului (care i-a adresat victimei cuvinte obscene, deşi afirmaţiile victimei în sensul că bărbaţii îşi pleacă capul în faţa femeilor nu a vizat-o pe aceasta; în continuare victima în replică i-a spus că nu este „şieuan" pentru a se spânzura din cauza femeilor, iar soţia inculpatului a exercitat prima acte de violenţă asupra victimei, lovind-o cu un băţ peste spate).
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei (dat de modalitatea în care a fost comisă, de urmarea produsă - decesul victimei şi de contextul în care a fost săvârşită) şi al acestuia (nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei).
Raportat la gravitatea faptei şi la urmarea produsă, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
Faţă de inculpat s-au aplicat prevederile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (nu i s-a interzis şi dreptul de a alege, având în vedere infracţiunea comisă şi faptul că rezultatul grav - decesul victimei nu s-a produs cu intenţie, astfel că inculpatul poate face aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor şi celelalte organe de stat care se aleg prin vot; fapta săvârşită este însă incompatibilă cu ocuparea funcţiilor la care se referă art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. astfel că inculpatului i s-au interzis aceste drepturi). întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie, activitate pentru a comite fapta - obiect al acestui dosar, nu i s-au interzis şi drepturile prev. de art. 71, 64 lit. c) C. pen.
Inculpatul a fost de acord cu plata către partea civilă O.I. a sumei de 15.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale şi către partea civilă O.D.A. a sumei de 500 lei/lună - rentă lunară pentru perioada 29 iunie 2012 - iunie 2013, astfel că operând principiul disponibilităţii părţilor sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat la plata acestor sume. Raportat la suferinţele psihice cauzate părţilor civile O.I. (soţia victimei), O.I. şi O.D.A. (copiii victimei) urmare a decesului acesteia, instanţa de fond a apreciat că acestor părţi civile li se cuvine cu titlu de despăgubiri pentru daune morale suma de câte 20.000 lei.
Inculpatul a fost obligat şi la plata către S.J.A. Maramureş a sumei de 652,33 lei - cheltuieli de asistenţă medicală cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a debitului (acesta s-a constituit parte civilă cu suma menţionată - fila 21 dosar tribunal).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul R.I., solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii la încadrarea juridică a faptei a circumstanţelor atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecinţa reindividualizării judiciare a pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi art. 862 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 139/A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis apelul inculpatului R.I. împotriva sentinţei penale nr. 62 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Maramureş.
A fost desfiinţată sentinţa, sub aspectul încadrării juridice şi sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi judecând în aceste limite a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.
S-a dedus din pedeapsă, durata reţinerii de 24 de ore din 30 iunie 2012 - 1 iulie 2012.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, precum şi în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că apelul declarat în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş din 12 iulie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., reţinându-se că în data de 29 iunie 2012 i-a aplicat victimei O.I. o lovitură cu pumnul în zona feţei, lovitură în urma căreia victima a căzut pe asfalt şi s-a lovit în zona capului, suferind leziuni care i-au cauzat decesul.
În şedinţa publică din 06 noiembrie 2012, prezent în faţa instanţei de judecată, inculpatul a precizat că recunoaşte comiterea faptei, astfel cum a fost reţinută în sarcina sa, solicitând aplicarea' prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut în mod corect că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a apreciat însă că sunt fondate criticile formulate de inculpat, sub aspectul respingerii cererii de reţinere a prevederilor art. 73 lit. b) C pen. în sensul prevăzut de art. 73 C. pen. constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţi persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Existenţa tulburării sau emoţiei în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi intensitatea acesteia, nu pot fi reţinute de organul judiciar pe baza unei prezumţii legale, ci trebuie stabilite în mod concret pe bază de probe. Pentru reţinerea stării de provocare este necesară examinarea unei împrejurări exterioare ce influenţează starea psihică a făptuitorului, dar şi examinarea semnificaţiei acestora, asupra comportamentului făptuitorului, comparându-se reacţia făptuitorului cu reacţia „omului mediu" supus unei provocări similare.
Probele administrate în cauză au relevat în mod neechivoc că în cauză sunt incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât victima a manifestat o atitudine agresivă, atât verbală, cât şi fizică, asupra soţiei inculpatului. Astfel, în prima fază a conflictului, inculpatul a evitat orice discuţie cu victima, preferând să plece acasă. Ulterior, alertat de strigătele soţiei sale (care a luat o bâtă de lemn şi a lovit victima peste spate, apoi a fugit), inculpatul a ieşit din propria curte, împrejurare în care victima l-a lovit cu o sticlă de bere în zona capului. în acest moment, inculpatul a ripostat aplicându-i victimei o lovitură cu pumnul în faţă, în zona mandibulei, lovitură în urma căreia victima s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate pe asfalt, ajungând în stare de inconştienţă.
În consecinţă, s-a apreciat că în cauză subzistă toate condiţiile legale necesare pentru reţinerea scuzei provocării, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice prin reţinerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, raportat la criteriile de individualizare reglementate de art. 72 C. pen. şi având în vedere şi prevederile art. 52 C. pen., ce instituie scopul preventiv-educativ al pedepsei, instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, va fi în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
S-a reţinut că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpat, critici ce vizează atât reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., respectiv conduita sinceră pe parcursul procesului penal, împrejurarea că a încercat să acorde victimei primul ajutor, precum şi conduita bună anterioară.
Astfel, s-a apreciat că, independent de conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, nu se poate face abstracţie de gradul de pericol social al faptei comise de acesta, infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. fiind o infracţiune îndreptată împotriva vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, consecinţa faptei comise de inculpat fiind una nefastă constând în pierderea unei vieţi omeneşti.
Pentru aceleaşi considerente şi având în vedere şi necesitatea realizării scopului pedepsei, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen., s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, ci una cu privare de libertate.
Sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a achiesat la pretenţiilor civile formulate de părţile civile, astfel că nu a procedat la reducerea proporţională a despăgubirilor civile solicitate în cauză.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpatul R.I. şi părţile civile O.I., O.I. şi O.D.A.
Prin motivele de recurs formulate de inculpat au fost invocate dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului şi schimbării modalităţii de executare, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Părţile civile O.I., O.I. şi O.D.A. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticând decizia atacată sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei inculpatului, prin reţinerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., solicitând menţinerea sentinţei.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor de recurs invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele următoare:
Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Astfel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Analizând recursul inculpatului R.I., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. - incident când în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" - instanţa constată că, prin criticile formulate se invocă aspecte de netemeinicie a pedepsei aplicate, care nu mai pot fi examinate în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel.
Criticile recurentului inculpat ar fi putut fi examinate de către instanţa de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, din conţinutul acestuia fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă, nefiind posibilă individualizarea pedepsei, ci numai verificarea legalităţii pedepsei aplicate.
În raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerile recurentului inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de părţile civile O.I., O.I. şi O.D.A., întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, prin motivele de recurs formulate, nu se invocă aspecte de nelegalitate, ci se critică decizia instanţei de apel sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice, prin reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Această critică nu poate fi analizată de Înalta Curte, întrucât ar presupune o reevaluare a situaţiei de fapt, care nu mai este posibilă în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna din situaţiile care pot fi încadrate în cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpatul R.I. şi de părţile civile O.I., O.I. şi O.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 867/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 108/2014. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
