ICCJ. Decizia nr. 1112/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1112/2014
Dosar nr. 1420/86/2013
Şedinţa publică din 28 martie 2014
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunile de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi „corupţie sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru care inculpatul T.V.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 426/P/2011 din data de 22 ianuarie 2013, în infracţiunile de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi „corupţie sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
A fost condamnat inculpatul T.V.V., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoşani, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:
1) „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 20 ani închisoare iar, în baza disp. art. 65 alin. (2), (3) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), pe o perioadă de 10 ani.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
2) „corupţie sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar, în baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale la care a fost condamnat inculpatul T.V.V. pentru cele două infracţiuni concurente, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi, în baza art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă şi pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), pe o perioadă de 10 ani.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 03 ianuarie 2013 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.V.V.
S-a luat act că partea vătămată M.D.A. - prin reprezentant legal T.E. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 17 raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu împotriva inculpatului T.V.V. şi a fost obligat acesta la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea vătămată M.D.A. - prin reprezentant legal T.E.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul T.V.V. a fost obligat la plata către stat a sumei totale de 5.614,10 RON (4.614,10 RON - faza de urmărire penală şi 1.000 RON - faza de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului D.M. desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, conform delegaţiei din 03 ianuarie 2013, s-a dispus a fi înaintată din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava şi suma de 400 RON, reprezentând onorariile avocaţilor Z.D. şi A.L. desemnaţi din oficiu în cursul cercetării judecătoreşti pentru inculpat şi partea vătămată, în baza delegaţiilor din 25 ianuarie 2013 şi din 01 februarie 2013, s-a înaintat din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
Inculpatul T.V.V., în calitate de unchi al părţii vătămate minore M.D.A. - în prezent în vârstă de 11 ani (inculpatul fiind fratele mamei minorei), începând cu anul 2008 - când partea vătămată avea vârsta de 6 ani şi până la data de 27 iunie 2011, profitând de neputinţa părţii vătămate de a se apăra, în mod repetat a obligat-o să vizioneze împreună cu el imagini cu caracter pornografic, a simulat asupra acesteia acte sexuale normale şi anale, ejaculând pe corpul victimei, şi a obligat-o să întreţină raporturi sexuale orale, obligând-o să înghită sperma. Aceste activităţi infracţionale s-au desfăşurat atât la domiciliul inculpatului, precum şi la domiciliul părţii vătămate când inculpatul profita de lipsa celorlalţi membri ai familiei de acasă, acelaşi lucru întâmplându-se şi la data de 27 iunie 2011 la domiciliul părţii vătămate.
Cu referire expresă la aceste din urmă acte materiale, componente ale infracţiunii de viol, respectiv corupţie sexuală - din data de 27 iunie 2011, precum şi raportat la activitatea ilicit penală a inculpatului faţă de victimă începând de când victima era în vârstă de numai 6 ani, ca şi acte componente ale aceloraşi două infracţiuni, ca şi probe temeinice de vinovăţie în sarcina inculpatului T.V.V. au stat: plângerea şi declaraţiile numitei T.E. (la domiciliu au revenit în jurul orelor 17.00, M.D.A. era roşie în zona pomeţilor şi a feţei, ca şi cum ar fi plâns tristă şi speriată şi întrebând-o ce s-a întâmplat, minora a precizat că inculpatul T.V.V. a venit acasă în lipsa părinţilor, fără însă a-i comunica că s-ar fi întâmplat ceva rău, dar personal a bănuit că acesta este de vină pentru starea în care se afla fetiţa, a doua zi confirmându-i-se temerea, detalii despre abuzul sexual la care a fost supusă aflându-le de la concubinul său, căruia i s-a mărturisit fiica sa; relatează că inclusiv ea a fost abuzată sexual de fratele său pe când avea 13 ani, în mai multe rânduri fiind legată şi lovită pentru că se împotrivea; a fost examinată de medicul legist, s-a emis un certificat medico-legal însă tatăl său a refuzat să meargă mai departe pentru a se continua cercetările în această direcţie; declaraţiile părţii vătămate minore M.D.A., menţinute şi în faţa instanţei, cele din faza de urmărire penală oferind detalii ample de la încadrarea evenimentelor în care a fost plasată fără voia sa în timp şi spaţiu, până la împrejurările şi modalitatea în care inculpatul a acţionat asupra sa).
În expunerea tabloului faptic real ce se conturează pe bază de probe în dosar, s-a impus a se da citire declaraţiei părţii vătămate minore M.D.A., modalitatea exactă de derulare a evenimentelor reflectând la dimensiunea reală gravitatea celor înfăptuite de inculpat şi pătimite de partea vătămată minoră, un copil în esenţă.
„În ziua de luni părinţii mei au plecat dimineaţă de acasă. Unchiul meu T.V.V. m-a sunat pe telefonul mobil de la noi din casă şi mi-a spus că vrea să vină la mine la calculator şi i-am răspuns - bine, vino. Cred că ştia că sunt singură pentru că fusese duminică seara la noi, la cules de cireşe, şi părinţii mei poate au spus că pleacă luni cu bunica la analize.
Pe la ora 1.00 sau 2.00 după amiază, a venit unchiul meu T.V.V. Aşa cum obişnuia de obicei, a deschis calculatorul de la mine din cameră şi, folosind un telefon, a accesat internetul. A căutat pe internet cuvântul - porno, sex. S-a uitat apoi la filme porno şi m-a chemat şi pe mine să mă uit cu el. Eu i-am zis că nu vreau să mă uit şi i-am spus - ce te uiţi la prostii, iar el mi-a răspuns - ei, sunt prostii, stai aici, şi m-a luat în braţe, m-a pus pe genunchi şi m-a cuprins cu mâinile ca să nu pot să mă dau jos.
În continuare m-a întrebat dacă vreau să fac sex cu el, i-am zis că nu, însă el m-a pus pe pat, cu o mână mi-a ridicat ambele mâini deasupra capului şi cu cealaltă mi-a dat pantalonii jos de tot. Nu aveam chiloţi pe mine. Apoi m-a lins la … . Eu stăteam pe spate cu … la marginea patului. El a stat în picioare, şi-a dat pantalonii jos şi chiloţii până la genunchi, mi-a desfăcut picioarele şi a pus … lui la … mea, iar din … lui a curs un lichid alb peste … mea. Mi-a cerut apoi hârtie igienică, eu am mers la dulap şi am luat, m-am şters şi eu şi, după aceea, cu aceeaşi hârtie, s-a şters şi el. Mi-a spus apoi că vrea să mai verse o dată şi cu toate că i-am spus că nu mai vreau, m-a pus cu spatele pe un scaun, mi-a ridicat maieul sus, a atins … lui pe pieptul meu şi, după ce a curs lichidul, el l-a lins. În acest timp eu m-am zbătut şi mi-am lovit piciorul drept de scaun unde mi-a apărut apoi o vânătaie. M-am şters încă o dată cu hârtia igienică - de culoare gri, şi apoi am aruncat-o la coş şi m-am îmbrăcat. Cât timp s-au petrecut acestea eu am plâns întruna - de sărea casa, nu am ţipat pentru că el mi-a zis să tac din gură. I-am zic că-l zic mamei şi el mi-a zis ei şi dacă mă spui ce?
S-a mai uitat apoi un pic la filme porno, adică la filme în care erau oameni dezbrăcaţi care făceau sex, şi apoi a plecat.
……………………………………
Ce am povestit acum nu s-a întâmplat pentru prima oară. Ceea ce îmi face unchiul T.V.V. a început când eu aveam 6 ani. Atunci mergeam mai des la moşu, era şi bunica la el şi stăteam şi câte o lună sau două la ei. El păzea când nu era nici bunica şi nici moşul în casă şi mă dezbrăca, mă punea pe pat şi îmi punea … lui la mine la … . Asta se întâmpla în casa bunicilor, la mine în casă, în şura de acasă, dar şi în casa lui care este în aceeaşi curte cu cea a bunicilor, şi s-a întâmplat de mai multe ori, nu îmi amintesc exact de câte ori.
T.V.V. mi-a băgat de mai multe ori … lui la mine în gură, mi-o băga până în gât şi mă punea înghit lichidul alb. Câteodată mă chinuia mai mult, adică mă lingea pe gât, pe faţă, îmi punea mâna la … . O dată a pus mâna la …, a tras de ea într-o parte şi a făcut poză cu telefonul mobil. Mi-a arătat şi mie pozele şi mi-a zis că le va şterge. Are poze pe telefon cu fete dezbrăcate şi mi le-a arătat şi mie. Nu m-a bătut şi nu mi-a rupt hainele.
Când mă întâlnea şi eram singuri mă întreba când mai facem sex.
La mine acasă s-a întâmplat de vreo 5 ori şi de fiecare dată se uita la filme porno şi după aceea se lua de mine. La casa bunicilor s-a întâmplat de mai multe ori, iar de fiecare dată eu îi spuneam cu nu vreau să fac ce mă pune el, iar el îmi spunea - ei nu vrei, doar îţi fac un bine. Când îmi făcea aşa, de obicei îmi dădea bani - cam 5 RON, 10 RON, prăjituri, ciocolată albă. Când eram la moşu îmi promitea că îmi pune pe televizor desene animate.
Niciodată nu ne-a văzut nimeni şi eu nu am spus nimănui ce se întâmpla, nici mamei, nici tatei, nici vreunui prieten, pentru că mi-a fost ruşine … .
Eu cred că ceea ce mi-a făcut unchiul T.V.V. mie este rău.”
Imputaţia penală ce cade asupra inculpatului, respectiv sinceritatea şi veridicitatea celor reclamate şi relatate de către minoră ca întâmplându-se încă de la vârsta fragedă de numai 6 ani până în data de 27 iunie 2011 când, printr-un complex de împrejurări, această activitate sexual abuzivă şi psihic traumatizantă a încetat, deferită fiind la scurt timp organelor de anchetă penală spre cercetare, a fost confirmată şi de probele materiale şi ştiinţifice efectuate în cauză, şi anume: certificatul medico-legal din 01 iulie 2011 al S.M.L. Suceava - din care a rezultat că, examinată fiind, victima minoră prezenta pe coapsa dreaptă o echimoză, aspect care confirmă susţinerea acesteia consemnată în declaraţie, cu referire la actul material din data de 27 iunie 2011: „În acest timp eu m-am zbătut şi mi-am lovit piciorul drept de scaun, unde mi-a apărut o vânătaie”; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică în care s-a menţionat că au fost ridicate şi sigilate mijloace de probă constând, printre altele, într-o pereche de pantaloni tip trening, precum şi un maiou, ambele obiecte vestimentare fiind purtate de minoră la data de 27 iunie 2011 - când inculpatul, aflându-se în locuinţa minorei şi profitând de lipsa celorlalţi membrii ai familiei, în încercarea de a obţine satisfacţii sexuale, s-a cantonat din nou într-o situaţie neconformă cu legea, acţionând în maniera cunoscută, transpusă în rechizitoriu, reţinută întocmai şi de către instanţa de judecată prin prezenta hotărâre, obiecte vestimentare ce au fost supuse ulterior expertizării; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 decembrie 2012 întocmit de I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică - în care s-a obiectivat, în esenţă, că probele de referinţă recoltate de la minoră şi de la autorul faptei, împreună cu mijloacele materiale de probă (maiou şi pantalonul victimei purtate la data de 27 iunie 2011), au fost examinate şi s-a concluzionat că genotiparea ADN extrasă de pe cele două obiecte vestimentare a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel obţinut prin genotiparea probei biologice de referinţă ridicată de la inculpat; procesul-verbal de studiere a listing-ului convorbirilor telefonice purtate de T.V.V. în 27 iunie 2011 - în care s-a consemnat că în data de 27 iunie 2011 ora 11:59:58 de la postul telefonic X (aparţinând inculpatului) s-a transmis apel către telefonul Y; procesele-verbale de percheziţie informatică prin care s-a atestat că la data de 27 iunie 2011, în intervalul orar 16:30-15:53, de pe calculatorul aflat la domiciliul victimei au fost accesate site-uri pe care se difuzează filme cu conţinut pornografic, fiind creat şi un fişier tip imagine cu caracter obscen; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 septembrie 2011 al I.P.J. Suceava vizând rezultatul testării inculpatului cu tehnic poligraf - context în care s-a notat că la întrebările relevante: 4. „Ai atins-o sexual pe nepoata ta, D.A., în repetate rânduri, de când ea avea 6 ani?”; 7. „În ziua de 27 iunie anul acesta, ai ejaculat de două ori pe corpul nepoatei tale, D.A.?” 9. „Pe 27 iunie anul acesta, ţi-ai atins penisul de corpul nepoatei tale, D.A., ca să ejaculezi apoi pe ea?”, au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat, concluzionându-se că subiectul este nesincer.
Instanţa de fond a reţinut că se constituie în tot atâtea probe temeinice de vinovăţie în sarcina inculpatului şi declaraţiile martorilor: A.V. - concubinul mamei minorei, care a relatat aspecte ce sunt concordante cu cele transpuse în plângerea formulată de aceasta, referitor la starea în care au găsit-o pe M.D.A. în data de 27 iunie 2011 după întoarcerea lor la domiciliu, în jurul orei 17:00 declarând, în sinteză, că aceasta era roşie în zona pomeţilor ca şi cum ar fi plâns, speriată, tristă, iar ulterior, la insistenţele sale, minora i-a povestit că a fost abuzată sexual de inculpat atât atunci, dar şi de-a lungul timpului, începând de când avea vârsta de 6 ani, fie la locuinţa sa, fie la domiciliul bunicilor; T.V. - bunicul matern, a oferit indicii cu privire la situaţia premisă, susţinând că fetiţa a mai rămas singură cu inculpatul, când el şi soţia sa aveau diverse treburi, aspectele de actualitate aduse în atenţie fiind că, în ultimul timp, minora nu a mai locuit la domiciliul său, venind doar în vizită şi atunci numai însoţită; - „fetiţa a mai rămas singură cu inculpatul el şi soţia având diverse treburi; în ultimul timp minora nu a mai făcut vizite la locuinţa sa pentru a locui, ci doar în vizită”; „fiul meu este violent, l-a lovit de mai multe ori, atât pe el, cât şi pe soţia sa (mama inculpatului), I.V.I. şi D.N. - martorii asistenţi la efectuarea cercetării la faţa locului, respectiv la percheziţionarea informatică, coroborate cu depoziţiile inculpatului T.V.V. Acesta a negat acuzaţiile aduse, că în data de 27 iunie 2011 sau în orice altă zi ar fi întreţinut orice fel de relaţii de natură sexuală cu victima şi se consideră nevinovat. Cu referire expresă la data menţionată a susţinut că a prestat munci agricole în câmp până la ora 21:30, în acest timp a purtat mai multe discuţii cu diverse persoane, nu însă şi cu nepoata sa şi nu a sunat pe telefonul familiei de acasă, nu a fost în curte sau imobilul deţinut de către A.V. (unde locuieşte minora). Audiat fiind la data de 10 august 2011, inculpatul a recunoscut doar că a vizionat de mai multe ori, la calculator, filme cu caracter pornografic.
Deşi inculpatul, atât în faţa procurorului, cât şi în faţa instanţei de judecată a declarat că a stat în câmp, efectuând munci agricole începând cu până la ora 21:30 - a fost văzut în timp ce lucra de către L.V. care l-a şi salutat în jurul prânzului şi seara când a venit să-şi ia vaca, a purtat mai multe discuţii cu diverse persoane, nu însă şi cu nepoata sa, şi nu a sunat pe telefonul familiei de acasă, nu a fost în curte sau imobilul deţinut de către A.V. (unde locuieşte minora), negând că în ziua de 07 iunie 2011 sau în orice altă zi ar fi întreţinut orice fel de relaţii de natură sexuală cu victima, considerându-se astfel nevinovat, prima instanţă a înlăturat susţinerile inculpatului ca nesincere, fiind contrazise prioritar de probele materiale şi ştiinţifice efectuate în cauză (conform procesului-verbal de studiere a listing-ului convorbirilor telefonice purtate la data de 27 iunie 2011, în data de 27 iunie 2011 ora 11:59:58 de la postul telefonic X, aparţinând inculpatului conform declaraţiei, s-a transmis apel către telefonul Y); conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulatdin 01 septembrie 2011 întocmit de I.P.J. Suceava au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat, concluzionându-se că subiectul a fost nesincer la întrebările relevante, şi anume: 4. „Ai atins-o sexual pe nepoata ta, D.A., în repetate rânduri, de când ea avea 6 ani?”; 7. „În ziua de 27 iunie anul acesta, ai ejaculat de două ori pe corpul nepoatei tale, D.A.?” 9. „Pe 27 iunie anul acesta, ţi-ai atins penisul de corpul nepoatei tale D.A., ca să ejaculezi apoi pe ea?”; procese-verbale de percheziţie informatică din care a rezultat că la data de 27 iunie 2011, în jurul orelor 16:30-15:53 au fost accesate site-uri cu filme porno, fiind creat şi un fişier tip imagine cu caracter obscen; probele materiale ridicate de către organele de anchetă penală cu ocazia cercetării la faţa locului, respectiv: pantalonii pe care minora i-a purtat la data comiterii faptei şi maieul de culoare galben deschis pe care minora l-a purtat la aceeaşi dată, probe materiale ce au fost sigilate (procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică) şi rezultatul analizării lor prin comparaţie cu probele biologice ridicate atât de la victimă, cât şi de la inculpat (la data de 01 iulie 2011, de la minoră au fost ridicate probe biologice prin periaj bucal care au fost ambalate şi sigilate - procesul-verbal, precum şi de la inculpat - procesul-verbal, care, împreună cu probele materiale ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului au fost înaintate I.N.C. Bucureşti pentru efectuarea expertizelor biologice şi genetice (testelor ADN); astfel, conform raportului de constatare tehnico ştiinţifică din data de 14 decembrie 2012 al I.N.C., a fost efectuată expertiza asupra obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, precum şi a chilotului purtat de inculpat la momentul faptei, concluziile fiind următoarele: proba nr. 1 - maiou de culoare galben cu mov - urmă notată T15742290103M (fracţia spermatică) a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, un profil genetic identic cu profilul genetic obţinut prin genotiparea probei biologice de referinţă ridicată de la numitul T.V.V.; proba nr. 2 - o pereche de pantaloni de trening de culoare verde de pe care au fost recoltate celule epiteliale - microurma notată T 15742290202 care prezintă celule epiteliale, genotiparea ADN extras din această microurmă a pus în evidenţă corespunzător markerilor genetici analizaţi un profil genetic identic cu profilul genetic obţinut prin genotiparea probei biologice de referinţă ridicată de la T.V.V.; ori, după cum rezultă din probatoriul administrat, cele două obiecte de îmbrăcăminte au fost purtate de victimă la data comiterii faptei; proba nr. 3 - chilot de culoare albastră aparţinând inculpatului - a fost supus genotipării ADN extras din urma notată T15742290302M şi s-a pus în evidenţă corespunzător markerilor genetici analizaţi un profil genetic identic cu cel al lui T.V.V.), declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală: - 10 august 2011 - recunoaşte că a vizionat de mai multe ori la calculator filme cu caracter pornografic, - 03 ianuarie 2012 - menţine declaraţiile, - 01 iulie 2011 - descrie obiectele vestimentare cu care era îmbrăcat la data critică - chiloţi albaştri cu modele geometrice, coroborate fiind toate acestea şi cu declaraţiile părţilor şi martorilor audiaţi - astfel cum acestea au fost expuse detaliat în cele ce preced.
Acesta fiind probatoriul pe care se întemeiază imputaţia penală a inculpatului - ca şi situaţie de fapt, în continuare instanţa de fond a dat citire textelor legale incriminatorii în raport de care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, cu completările şi analiza ce a fost efectuată raportat la chestiunea de drept vizând schimbarea de încadrare juridică a faptelor cu reţinerea formelor agravante invocate de instanţă.
S-a reţinut că potrivit art. 197 C. pen. (infracţiunea de viol) „Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă: a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; b) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului; b1) victima este membru al familiei; c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 1491C. pen., prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul.
Inculpatul este rudă apropiată cu victima minoră, iar, având în vedere că în componenţa infracţiunii de viol în formă continuată pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată intră şi perioada de început, încă de când victima avea vârsta de 6 ani, perioadă de început în care minora M.D.A. a mai locuit pe durate de timp de la o lună la trei luni la domiciliul bunicilor materni, unde locuia şi inculpatul T.V.V., existând deci aceea situaţie de fapt de „locuire şi gospodărire împreună”, de coabitare care atrage, din punct de vedere penal, calitatea reciprocă de „membru de familie”, acesta fiind şi scopul incriminării, în formă agravantă, a unei astfel de situaţii (pe de o parte, o mai mare uşurinţă, condiţii favorabile, prielnice de săvârşire a infracţiunii de către inculpat, iar pe de altă parte, lezarea unor valori sociale suplimentare, relaţiile de familie care, în mod normal, din contră ar impune mai multă protecţie şi respect), în mod indubitabil s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul T.V.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 426/P/2011 din data de 22 ianuarie 2013, în infracţiunea de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că lucrurile se petreceau astfel şi deci a fost dată în cauză forma agravantă reţinută de către instanţa de judecată aşa cum a rezultat din declaraţia părţii vătămate, căreia instanţa de fond i-a dat citire aproape în integralitatea ei tocmai având în vedere importanţa sa deosebită pentru modalitatea de derulare a evenimentelor, perioada de timp de când aceste abuzuri sexuale s-au petrecut şi care a arătat că „Ce am povestit acum nu s-a întâmplat pentru prima oară. Ceea ce îmi face unchiul V. a început când eu aveam 6 ani. Atunci mergeam mai des la moşu, era şi bunica la el şi stăteam şi câte o lună sau două la ei. El păzea când nu era nici bunica şi nici moşul în casă şi mă dezbrăca, mă punea pe pat şi îmi punea … lui la mine la … . Asta se întâmpla în casa bunicilor, la mine în casă, în şura de acasă, dar şi în casa lui care este în aceiaşi curte cu cea a bunicilor, şi s-a întâmplat de mai multe ori, nu îmi amintesc exact de câte ori.
În continuare, potrivit art. 202 C. pen. (infracţiunea de corupţie sexuală), „Actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Când actele prevăzute în alin. (1) se săvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.”
Spre deosebire de agravanta de la infracţiunea de viol, care impune o interpretare restrânsă, condiţionată, mai strictă, dată de însuşi legiuitor, instanţa de fond a reţinut că în cazul acestei a doua infracţiuni prin agravanta atrasă de „săvârşirea actelor cu caracter obscen asupra unui minor sau în prezenţa unui minor în cadrul familiei” se acoperă o arie mult mai largă de situaţii încriminate, reţinându-se agravanta şi atunci când fapta este săvârşită asupra unor membri ai familiei care nu locuiesc şi gospodăresc împreună.
Şi în acest caz, în opinia Tribunalului, agravanta îşi găseşte raţiunea în aceea că, pe de o parte, tocmai datorită acestei legături de familie existentă între inculpat şi victimă sunt date acele condiţii favorabile, prielnice de săvârşire a infracţiunii, inculpatul aflându-se mai uşor în posesia tuturor datelor care să-i permită comiterea actelor obscene asupra victimei (inculpatul specula momentele când victima rămânea singură acasă, ştiind când şi unde părinţii acesteia/cei în îngrijirea cărora se afla sunt plecaţi, însăşi victima dând detalii în acest sens - „În ziua de luni părinţii mei au plecat dimineaţă de acasă. Unchiul meu T.V.V. m-a sunat pe telefonul mobil de la noi din casă şi mi-a spus că vrea să vină la mine la calculator şi i-am răspuns - bine, vino. Cred că ştia că sunt singură pentru că fusese duminică seara la noi, la cules de cireşe, şi părinţii mei poate au spus că pleacă luni cu bunica la analize … . Ce am povestit acum nu s-a întâmplat pentru prima oară. Ceea ce îmi face unchiul V. a început când eu aveam 6 ani. Atunci mergeam mai des la moşu, era şi bunica la el şi stăteam şi câte o lună sau două la ei. El păzea când nu era nici bunica şi nici moşul în casă şi ... ”) iar, pe de altă parte, în lezarea unor valori sociale suplimentare, relaţiile de familie care, în mod normal, din contră ar impune mai multă protecţie şi respect.
Date fiind acestea, şi raportat la această infracţiune tribunalul a reţinut că se impune, în mod indubitabil, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de „corupţie sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul T.V.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 426/P/2011 din data de 22 ianuarie 2013, în infracţiunea de „corupţie sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatului prezintă atât un grad deosebit de ridicat de pericol social generic, dar la aceeaşi concluzie se ajunge şi prin examinarea concretă a acestora, constituind veritabile sfidări nu numai a semenilor, ci şi la adresa ordinii de drept. Au primit relevanţă în această secţiune a analizei, natura şi gravitatea infracţiunilor imputate (ce se reflectă chiar şi în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, cu luarea în considerare şi a caracterului repetat al actelor materiale componente, infracţiunile fiind comise în formă continuată, pe o lungă perioadă de timp - aproximativ 5 ani de zile, ceea ce denotă perseverenţă infracţională), modalitatea în care inculpatul a acţionat, împrejurările în care a intersectat sfera infracţionalităţii, precum şi urmarea produsă.
Distinct de gradul de pericol social al infracţiunilor instanţa de fond a avut în vedere şi persoana inculpatului. Aşadar, s-a apreciat că examenul implică cercetarea şi evaluarea unui complex de date care privesc şi persoana infractorului, cu luarea în considerare a stării psihofizice şi structurii biologice, particularităţilor psihice ale persoanei acestuia, ambianţa socială, precum şi comportarea avută înaintea şi după săvârşirea infracţiunii.
Astfel, analizată fiind cauza atât din perspectiva gravităţii faptelor, cât şi a periculozităţii inculpatului, s-a acordat însemnătatea cuvenită aspectului că, prin această tehnică de legiferare ce dă conţinut art. 197 alin. (3) C. pen. s-a urmărit realizarea unei protecţii superioare, prin încriminarea cu un regim sancţionator mai aspru, a persoanelor abuzate sexual, tocmai din cauza consecinţelor mult mai grave ale violului la care sunt supuşi minorii, asupra psihicului lor, traumele cauzate având implicaţii nefaste majore în plan personal, conducând la alterarea condiţiilor de viaţă, a preocupărilor specifice vârstei.
S-a apreciat de către instanţa de fond că prezintă importanţă că faptele inculpatului s-au îndreptat asupra unei persoane vulnerabilă (un copil cu o vârstă foarte fragedă, care este chiar nepoata sa şi, în mod normal, trebuia să se bucure de protecţie din partea unchiului şi dragostea firească care se dezvoltă între rude atât de apropiate), aflată într-un raport evident inferior de forţe, cu posibilităţi minime, chiar inexistente, de a opune rezistenţă şi lipsită în chiar momentele critice de protecţia părinţilor ori a bunicilor, dat fiind că, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, inculpatul specula momentele când aceştia lipseau de la domicilii. Acesta a recurs la tertipuri de natură a-i dirija facil voinţa, a reuşit să-i „cumpere” tăcerea ademenind-o cu bani, dulciuri, cu promisiuni că o va lăsa să vizioneze şi desene animate.
Tribunalul a reţinut că toate aceste împrejurări dau măsură periculozităţii inculpatului şi nu se poate trece cu uşurinţă peste aspectul că faptele sale urmează să se răsfrângă negativ asupra normalei şi armonioase dezvoltări a minorei, prin expunerea acesteia prematură la gesturi şi practici sexuale, situaţia reclamând desigur pe viitor urmarea unei conduite terapeutice de specialitate pentru reechilibrarea sa emoţională, prevenirea unei tulburări depresiv-reactive în context psihotraumatizant şi pentru a nu fi afectată negativ participarea ei la viaţa socială, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin prezumtiva activitate infracţională.
Sugestiv, în opinia instanţei de fond a fost conţinutul raportului de asistenţă psihologică privind pe partea vătămată, întocmit la data de 07 iulie 2011 de către ofiţerul psiholog din cadrul I.P.J. Suceava - Compartiment Psihologie, în care s-a obiectivează că ocazional, când se vorbea de făptuitor, minora manifesta o atitudine matură din punct de vedere sexual, specifică persoanelor care au fost victime ale violului, în concluzii emiţându-se opinia că se impune distanţarea fizică de agresor şi păstrarea lui A.V., concubinul mamei, faţă de care aceasta manifestă ataşament sigur; faţă de mamă manifestă ataşament de tip anxios ea declarând că „a preferat să tacă de frica mamei, nici ea nu mai ştie ce a fost în capul ei” - precum şi asigurarea unei consilieri de suport mamei, care în prezent trăieşte violul petrecut ca o traumatizare şi este în incapacitate de a oferi siguranţă şi echilibru psihologic minorei. Cu trimitere la raportul de evaluare psihologică din 07 septembrie 2011 întocmit de psihologul din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului s-a observat că se recomandă continuarea şedinţelor de consiliere psihologică, printre altele şi în scopul regăsirii stimei de sine, îmbunătăţirea comunicării, identificându-se în comportamentul social al victimei dificultăţi în a stabili relaţii cu ceilalţi.
În acelaşi registru, s-a notat că deşi inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (de altfel, lipsa acestora nu se constituie într-un „titlu de glorie”, atâta timp cât starea de normalitate este ca fiecare individ să aibă un comportament ordonat raportat la ordinea de drept, iar nu unul mai presus de lege, fiind obligat să se conformeze modelelor legale edictate de legiuitor) din actele şi lucrările dosarului s-a conturat profilul său comportamental periculos, cu trimitere la probele testimoniale. Din declaraţia părţii vătămate minore M.A.D. a rezultat că inculpatul este o persoană agresivă, aşadar periculoasă, minora exprimându-se în sensul că „el este un om bătăuş, obligatoriu, adică îi obligă pe oameni să facă ce vrea el”, fiind violent chiar în familie, aceasta relatând că bunica sa locuieşte la locuinţa tatălui vitreg, aceasta fiind bolnavă, întrucât bunicul - T.V. şi fiul ei - T.V.V. au bătut-o de mai multe ori. De asemenea, partea vătămată a susţinut că îi este teamă de inculpat, deşi părinţii o protejează, subliniind că se întâmplă să mai rămână singură câteva ore în casă astfel că trăieşte cu spaima că unchiul său ar putea reveni şi i-ar putea face din nou rău, cu precizarea că el locuieşte în acelaşi sat, la 1 km depărtare de locuinţa sa. Însuşi tatăl inculpatului a declarat că acesta s-a manifestat violent de mai multe ori, lovindu-l atât pe el, cât şi pe soţia sa (mama). Prin prisma cumulului de factori anterior evaluaţi s-a dat substanţă periculozităţii inculpatului.
A apreciat instanţa de fond că nu se poate trece cu uşurinţă nici peste împrejurarea că afirmaţiile reprezentantului legal T.E. (mama părţii civile minore şi sora inculpatului), au fost de natură a suscita bănuiala că T.V.V. nu este la prima abatere comportamentală de această factură şi a creiona personalitatea sa vădit antisocială, predilecţia sa de a se îndrepta către persoane minore. A declarat sus-numita că ea însăşi, pe când avea 13 ani, a fost abuzată sexual de fratele ei - inculpatul T.V.V. (susţinere menţinută şi cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătoreşti), în mai multe rânduri fiind legată şi lovită pentru că se împotrivea. S-a remarcat, că acest aspect îi era dinainte cunoscut şi concubinului său, martorul A.V. (aşadar nu poate fi privită doar ca o afirmaţie circumstanţială, care să ridice suspiciunea relei-credinţe dată fiind situaţia care a generat dezvăluirea) şi, tocmai din acest motiv a protejat-o, conform celor declarate, nespunându-i imediat ce i s-a întâmplat minorei, „pentru că este mai sensibilă nu am vrut să facă o criză sau să cedeze psihic”. În acelaşi registru s-au înscris şi observaţiile psihologului (raport de asistenţă psihologică privind pe partea vătămată, întocmit la data de 07 iulie 2011) care, la secţiunea antecedente psihologice a evidenţiat că mama minorei a fost, la rândul său, abuzată sexual de frate (inculpatul din prezenta cauză), trauma a fost cauzată mai mult de atitudinea părinţilor (violenţa verbală şi fizică a tatălui - bunicul minorei, alianţa cu fratele şi învinovăţirea acesteia, pasivitatea mamei - bunica, care suferea şi ea, de asemenea, violenţa celor doi). Aceasta a fost examinată de medicul legist, s-a emis un certificat medico-legal, însă tatăl său a refuzat să meargă mai departe. S-a constatat, în final, că se impune asigurarea unei consilieri de suport şi mamei, care în prezent trăieşte violul petrecut ca o traumatizare şi este în incapacitate de a oferi siguranţă şi echilibru psihologic minorei.
Faţă de consideraţiile mai sus expuse, vizate fiind natura infracţiunilor comise - valorile sociale lezate, periculozitatea generică şi concretă a faptelor săvârşite, caracterul continuat al acestora - pe perioadă lungă de timp (de la vârsta de 6 ani a victimei - până la vârsta de 11 ani), modalitatea concretă de săvârşire a lor, încetarea activităţii infracţionale din cauze independente de voinţa inculpatului, calitatea victimei - minoră, membru de familie, urmările produse asupra acesteia, atitudinea procesuală a inculpatului - de negare a faptelor, de nerecunoaştere şi lipsă totală de regret sau de dovadă a conştientizării gravităţii celor înfăptuite, expuse fiind acestea în maniera mai sus prezentată în mod detaliat, toate acestea nu au făcut decât să se constituie în argumente solide pentru condamnarea inculpatului T.V.V. la pedepse orientate spre maximul special, astfel că instanţa de fond a dispus după cum urmează:
1) la pedeapsa principală de 20 ani închisoare, iar în baza disp. art. 65 alin. (2), (3) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), pe o perioadă de 10 ani - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „viol”, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
2) la pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar în baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), pe o perioadă de 5 ani - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „corupţie sexuală”, prev. de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., faţă de perioada de timp când infracţiunile au fost săvârşite, instanţa de fond a constatat că acestea sunt concurente astfel că a dispus contopirea celor două pedepse principale la care a fost condamnat inculpatul T.V.V. pentru cele două infracţiuni concurente, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă şi pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), pe o perioadă de 10 ani.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi de a fi tutore şi curator), cu titlu de pedeapsă accesorie.
Faţă de starea de arest a inculpatului în cursul procesului penal, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 03 ianuarie 2013 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.V.V. pentru toate argumentele care au susţinut condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim penitenciar.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a luat act că partea vătămată M.D.A. - prin reprezentant legal T.E. - nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului, însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată din oficiu împotriva inculpatului T.V.V. şi l-a obligat pe acesta la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea vătămată M.D.A. - prin reprezentant legal T.E., îndeplinite fiind condiţiile răspunderii civile delictuale privitoare la faptă, vinovăţie, raport de cauzalitate şi urmarea produsă, toate foarte grave astfel cum s-a expus în mod detaliat în momentul analizării situaţiei de fapt reţinută în sarcina inculpatului ca şi imputaţie penală, aspecte pe care instanţa de fond nu le-a mai reiterat la această secţiune, făcând trimitere la ele.
Raportat la prejudiciul moral suferit de partea vătămată M.D.A., s-a apreciat că este incontestabil faptul că acest eveniment tragic şi de lungă durată a produs certe suferinţe de ordin moral, psihic în dauna acesteia, cu luarea în considerare şi a suferinţelor fizice pricinuite şi care au dus, implicit, la disconfort psihic şi moral. Problema care se pune, în opinia instanţei de fond, a constat în cuantumul bănesc la care ar trebui să fie obligat inculpatul drept compensare pentru pricinuirea acestor suferinţe psihice, cu titlu de „preţ al durerii suferite” - „pretium doloris” - cunoscut fiind faptul că astfel de prejudicii nu pot fi susceptibile de evaluare bănească, precum cele de ordin patrimonial. Cât priveşte compensaţia bănească care se acordă cu titlu de daune morale, s-a apreciat că este de evidenţiat faptul că aceasta este destinată a atenua, a alina suferinţa psihică a părţilor vătămate ca urmare a suferinţelor fizice şi psihice trăite - cauzate fiind de acţiunea abuziv sexuală din partea inculpatului, iar suma acordată trebuie să aibă efect compensatoriu, regulile de evaluare a prejudiciului moral impunându-se a fi unele care să asigure o satisfacţie morală pe baza unei aprecieri în echitate.
Întrucât în stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora rămâne la latitudinea instanţei, pentru toate criteriile mai sus analizate, astfel încât tribunalul a apreciat că suma de 50.000 RON drept daune morale poate fi apreciată ca „rezonabilă” faţă de suferinţa părţilor vătămate, subliniindu-se în acelaşi context că şi soluţia de condamnare pronunţată în planul acţiunii penale (prin cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de individualizare a acesteia - cu executare în regim penitenciar) urmează să asigure victimei satisfacţia echitabilă, directă şi imediată, de ordin moral, pentru nedreptatea gravă suferită, justiţia fiind înfăptuită prin întrepătrunderea celor două modalităţi.
Faţă de soluţiile date în cauză atât sub aspectul laturii penale cât şi laturii civile (condamnare penală/obligare la daune morale), în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul T.V.V. a fost obligat şi la plata către stat a sumei totale de 5.614,10 RON (4.614,10 RON - faza de urmărire penală şi 1.000 RON - faza de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului D.M. desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, conform delegaţiei din 03 ianuarie 2013, s-a dispus a fi înaintată din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava şi suma de 400 RON, reprezentând onorariile avocaţilor Z.D. şi A.L. desemnaţi din oficiu în cursul cercetării judecătoreşti pentru inculpat şi partea vătămată, în baza delegaţiilor din 25 ianuarie 2013 şi din 01 februarie 2013, s-a dispus a fi înaintată din fondul Ministerului Justiţiei în fondul Baroului Suceava.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.V.V., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi că acestea nu există, sens în care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
A arătat că la data reţinută în rechizitoriu ca fiind cea în care au fost comise infracţiunile nu a fost la domiciliu minorei, fiind la câmp, la o distanţă apreciabilă faţă de locuinţa minorei M.D.A.
În subsidiar, în condiţiile în care se va reţine vinovăţia sa, a solicitat să se aibă în vedere faptul că nu locuia cu minora în momentul săvârşirii infracţiunilor şi că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre în raport cu gravitatea faptelor săvârşite, motive faţă de care se impune recalificarea faptelor şi reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate de prima instanţă.
Prin decizia penală nr. 104 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul T.V.V. împotriva sentinţei penale nr. 103 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală susmenţionată, doar sub aspectul laturii penale a cauzei şi în rejudecare:
S-a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) rap la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen.
S-a redus cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului T.V.V. de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a menţinut cuantumul pedepselor complementare aplicate inculpatului, privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani în cazul infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi pe o perioadă de 5 ani în cazul infracţiunii de corupţie sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului T.V.V. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare (în loc de 20 ani închisoare) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă şi pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
S-a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
S-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului T.V.V. durata arestării preventive de la 30 aprilie 2013 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. I.V.) s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
Examinând apelul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei Curtea a constatat următoarele:
Din amplul probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească efectuată la prima instanţă, respectiv plângerea şi declaraţiile numitei T.E., declaraţiile părţii vătămate M.D.A., certificatul medico-legal din 01 iulie 2011 al S.M.L. Suceava, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, procesele-verbale de prelevare a probelor biologice, procesele-verbale de analiză a listing-ului convorbirilor telefonice purtate de T.V.V. din 27 iunie 2011, procesele-verbale de percheziţie informatice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 septembrie 2011 al I.P.J. Suceava cuprinzând testul poligraf al inculpatului; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 decembrie 2012, din 22 august 2011 şi din 22 februarie 2012 ale I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică şi declaraţiile martorilor A.V., T.V., I.V.I. şi D.N., a reieşit cu certitudine că inculpatul T.V.V., având calitatea de unchi al părţii vătămate M.D.A. - în prezent în vârstă de 11 ani (fiind fratele mamei minorei), începând cu anul 2008 - când partea vătămată avea vârsta de 6 ani şi până la 27 iunie 2011, profitând de neputinţa părţii vătămate de a se apăra, în mod repetat a obligat-o să vizioneze împreună cu el imagini cu caracter pornografic, a simulat asupra acesteia acte sexuale normale şi anale, ejaculând pe corpul victimei şi a obligat-o să întreţină raporturi sexuale orale, obligând-o să înghită sperma. Aceste activităţi infracţionale s-au desfăşurat la domiciliul inculpatului, minora locuind temporar cu acesta, precum şi la domiciliul părţii vătămate când inculpatul profita de lipsa celorlalţi membri ai familiei de acasă, acelaşi lucru întâmplându-se şi la 27 iunie 2011 la domiciliul părţii vătămate.
Curtea însuşindu-şi motivarea primei instanţe a constatat că în mod corect au fost înlăturate apărările inculpatului prin care neagă comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, s-a constatat pe baza declaraţiilor părţii vătămate M.D.A., ce s-au coroborat cu declaraţiile martorilor T.E., A.V. şi T.V., că inculpatul T.V.V. având calitatea de unchi al părţii vătămate M.D.A. începând cu anul 2008, când partea vătămată avea vârsta de 6 ani şi locuia împreună cu acesta la domiciliul bunicilor materni şi până la 27 iunie 2011, profitând de neputinţa acesteia de a se apăra în mod repetitiv a obligat-o să vizualizeze împreună imagini cu caracter pornografic, a simulat asupra acesteia acte sexuale normale şi anale, ejaculând pe corpul părţii vătămate şi a obligat-o să întreţină raporturi sexuale orale obligând-o să înghită sperma.
Apărările inculpatului, precum că nu a comis faptele pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată au fost înlăturate pe baza probatoriului administrat în cauză aşa încât Curtea le-a apreciat ca fiind nesincere şi făcute doar în scopul înlăturării răspunderii sale penale.
Probele materiale şi ştiinţifice administrate în cauză şi prezentate pe larg de către prima instanţă, respectiv: procesul-verbal de analiză a listing-ului convorbirilor telefonice din data de 27 iunie 2011 de la postul telefonic X aparţinând inculpatului, procesele-verbale de percheziţie informatice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 decembrie 2012 al I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică - au dovedit cu certitudine faptul că în data de 27 iunie 2011 inculpatul T.V.V. a fost la domiciliul părţii vătămate unde, în jurul orelor 15.00-16.30 a vizionat imagini cu caracter obscen şi pornografic, obligând-o pe minoră conform declaraţiei acesteia să le vizioneze împreună cu el, simulând acte sexuale asupra părţii vătămate.
Din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 decembrie 2012 al I.N.C. - Serviciul de Biocriminalistică - a rezultat că pe obiectele de îmbrăcăminte ce au fost purtate de partea vătămată la data comiterii faptei, respectiv un maiou şi o pereche de pantaloni de trening s-au pus în evidenţă conform markerilor genetici analizaţi un profil genetic identic cu cel al inculpatului T.V.V.
Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat din 01 septembrie 2011 întocmit de I.P.J. Suceava a rezultat că au fost evidenţiate reacţii specifice ale comportamentului simulat, concluzionându-se că inculpatul a fost nesincer la întrebările relevante.
Probatoriul enunţat mai sus s-a coroborat şi cu concluziile raportului de asistenţă psihologică a părţii vătămate din 07 iulie 2011.
Stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului, precum şi încadrarea juridică a infracţiunilor comise prima instanţă a dispus condamnarea acestuia la pedepse ce au fost orientate spre normele speciale prevăzute de textele incriminatoare, pedepse pe care Curtea le-a apreciat ca fiind prea aspre în raport cu faptele comise şi persoana inculpatului.
Analizând cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de prima instanţă prin prisma criteriilor de individualizare a pedepselor prezentate la art. 72 C. pen., respectiv cele referitoare la faptele comise şi la persoana inculpatului, precum şi prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează scopul şi rolul pedepselor Curtea a apreciat că în cauză se impune a se efectua o reindividualizare a pedepselor prin reducerea acestora.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a constatat ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, prima instanţă din oficiu a obligat în mod judicios pe inculpat la plata despăgubirilor civile către partea vătămată minoră M.D.A., daunele morale acordate acesteia reprezentând o justă şi echitabilă reparaţie a prejudiciului moral încercat prin comiterea infracţiunilor asupra acesteia.
Faţă de considerentele prezentate Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul T.V.V., a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, a descontopit pedepsele principale şi complementare aplicate acestuia şi prin reanalizarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. referitoare la natura şi gravitatea sporită a faptelor, perseverenţa infracţională a inculpatului şi persoana acestuia, care era infractor primar, să reducă pedepsele principale la un cuantum apt de a îndeplini scopurile prev. de art. 52 C. pen.
Întrucât pedepsele complementare au fost judicios individualizate de către prima instanţă s-au menţinut.
Deoarece inculpatul a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii înainte de a fi definitiv condamnat pentru vreuna din ele, Curtea în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale reindividualizate aplicate inculpatului în apel în pedeapsa cea mai grea, iar în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Întrucât temeiurile care au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cele prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă în cauză şi impun în continuare privarea acestuia de libertate, Curtea a menţinut starea de arest preventiv şi s-a dedus durata acestei măsuri de la 30 aprilie 2013 la zi.
Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.V.V. a solicitat în temeiul art. 3859pct. 172 C. proc. pen. admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului sub aspectul cuantumului şi reducerea spre minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile a solicitat să se dispună aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) şi c) raportat la art. 36 din noul C. pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen. a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche.
Înalta Curte analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate apreciază ca fondat doar recursul inculpatului T.V.V. şi doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen. pentru considerentele ce vor fi expuse.
În susţinerea pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. inculpatul prin apărător a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată sub aspectul cuantumului şi reducerea spre minimul special prevăzut de lege.
Referitor la această solicitare de reindividualizare, Înalta Curte constată că inculpatul a invocat incidenţa unui caz de casare ce nu-şi mai găseşte aplicabilitatea în prezent, dispoziţiile pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., permit reformarea unei hotărâri sub acest aspect doar atunci când pedepsele sunt aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Încadrarea de către recurentul inculpat a motivului ce vizează individualizarea pedepsei în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172, nu numai că nu are suport legal dar mai mult decât atât reprezintă un artificiu nepermis, sens în care Înalta Curte pentru considerentele expuse nu-i va da eficienţă juridică.
Cu privire la acest inculpat, Înalta Curte apreciază însă că sunt incidente dispoziţiile legii penale mai favorabile, raportat însă doar la infracţiunea de viol pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat.
În analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi determina pe de o parte dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
În analiza primului criteriu de determinare a legii penale mai favorabile, respectiv dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi fapta în legea noua Înalta Curte constată că infracţiunea de viol pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat îşi găseşte reglementarea în noul Cod în dispoziţiile art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen. fără însă a fi afectată existenţa infracţiunii în forma sa de bază.
Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru această infracţiune şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială, iar datele cauzei relevă din acest punct de vedere că sancţiunea prevăzută de legea nouă este mai redusă, astfel că legea nouă este legea mai favorabilă.
Practic comparaţia se impune a se face în acest caz, între legea veche care sancţionează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta agravantă a infracţiunii şi legea nouă care sancţionează aceeaşi faptă încadrată juridic conform noilor texte de lege în limitele prevăzute pentru noua variantă şi în raport de noua încadrare.
Astfel legea veche prevedea o sancţiune de la 10 ani la 25 ani, iar legea nouă prevede o sancţiune de la 5 ani la 12 ani. Sancţiunea individualizată de către instanţa de fond în cuantum de 20 de ani şi redusă de către instanţa de apel la 15 ani a fost orientată către un cuantum mediu, astfel că, întrucât sub aspectul sancţiunilor prevăzute de noul C. pen. în conţinutul articolelor prevăzute de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen., pedepsele prevăzute de lege sunt într-un cuantum mai redus respectiv de la 5 la 12 ani, se constată că din acest punct de vedere legea nouă este mai favorabilă sens în care Înalta Curte va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond şi redusă de instanţa de apel în raport cu limitele prevăzute de legea nouă.
În analiza dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că deşi sunt îndeplinite condiţiile de incriminare prevăzute de legea nouă, în sensul existenţei unităţii de subiect pasiv, faţă de faptul însă că atât în noul C. pen., cât şi C. pen. anterior sporul pentru infracţiunea continuată este facultativ, Înalta Curte apreciază că nu sunt identificate elemente care să determine aplicarea legii penale mai favorabile astfel că va menţine la noua încadrare juridică a faptei de viol, forma reglementată de C. pen. anterior privind infracţiunea continuată.
Raportat la infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, Înalta Curte prin referire la acest ultim criteriu analizat anterior, constată că legea veche este legea mai favorabilă şi aceasta întrucât legea veche prevedea o sancţiune de la 6 luni la 5 ani, iar legea nouă prevede o sancţiune de la 1 an la 5 ani astfel că va menţine pedeapsa stabilită de instanţe.
Întrucât infracţiunile comise de inculpatul recurent în prezenta cauză sunt concurente, Înalta Curte va face analiza şi a acestei instituţii autonome, respectiv a regulilor care reglementează concursul de infracţiuni; care în prezent prevăd un regim sancţionator mult mai sever şi această, întrucât dispoziţiile ce reglementează în prezent această instituţie regăsite în dispoziţiile art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. impun aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate ceea ce ar determina ca în final pedeapsa rezultantă de executat a inculpatului să fie mult mai mare.
Toate aceste aspecte relevă aşadar în considerarea celor expuse anterior că legea penală veche este legea mai favorabilă care lasă la latitudinea instanţei în cadrul procesului de individualizare aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă astfel încât va menţine regulile aplicate in cadrul concursului de infracţiuni în reglementarea prevăzută de C. pen. din 1969.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul T.V.V. împotriva deciziei penale nr. 104 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 103 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava şi rejudecând în fond:
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în consecinţă:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.
Va menţine pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.
Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 ianuarie 2013 la 28 martie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.V.V. împotriva deciziei penale nr. 104 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 103 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava şi rejudecând în fond:
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în consecinţă:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b), c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.
Menţine pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.
Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 ianuarie 2013 la 28 martie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1081/2014. Penal. Pornografia infantilă... | ICCJ. Decizia nr. 1114/2014. Penal → |
|---|
