ICCJ. Decizia nr. 1081/2014. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.), (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1081/2014
Dosar nr. 1834/89/2013
Şedinţa publică din 26 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 19 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatei H.Y. (nume anterior V.E.C.), de cetăţenie română şi turcă, astfel:
- pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.
- pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.
- pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, în formă calificată şi continuată, prev. de art. 198 alin. (4) rap. la art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de.2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), lit. d) (drepturile părinteşti) şi e) (dreptul de a fi tutore sau curator).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei H.Y., în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), lit. d) (drepturile părinteşti) şi e) (dreptul de a fi tutore sau curator).
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatei H.Y., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) lit. d) (drepturile părinteşti) şi e) (dreptul de a fi tutore sau curator).
Conform art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentinţă penală şi potrivit. art. 82 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 (patru) ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei H.Y. asupra disp. art. 83 şi art. 84 C. pen., asupra faptului că pe parcursul termenului de încercare să nu mai comită alte infracţiuni şi să îşi execute obligaţiile civile stabilite prin prezenta sentinţă penală, iar în caz contrar se va dispune revocarea acestui beneficiu şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea, pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), lit. d) (drepturile părinteşti) şi e) (dreptul de a fi tutore sau curator).
În temeiul prevederilor art. 118 alin. (1) C. pen., şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpata H.Y. suma de 599,11 euro suma obţinută din activitatea de pornografie infantilă şi un număr de 56 CD-uri şi DVD-uri.
În temeiul art. 913 alin. (7) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale suporturile CD şi DVD, se vor arhiva odată cu dosarul cauzei la sediul Tribunalului Vaslui, în locuri speciale în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii.
În baza art. 189 alin. (1) şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata H.Y. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 900 RON, din care suma de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la urmărirea penală şi suma de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi drept:
Martora B.M.G. este născută la data de 23 decembrie 1992 în municipiul Bârlad, locuieşte cu părinţii şi încă o soră B.M. născută la data de 04 noiembrie 1994.
În luna martie 2010, când abia împlinise 17 ani, martora B.M.G. a cunoscut-o pe inculpata H.Y., fostă V.E.C. prin intermediul fratelui acesteia, cu care petrecuse revelionul şi care i-a propus martorei minore, să supravegheze pe cei patru-copii minori ai inculpatei.
Martora minoră B.M.G., care nu avea în acel moment nicio ocupaţie, dar se afla într-o situaţie financiară precară, a acceptat propunerea inculpatei, iar în următoarele 3-4 luni a locuit efectiv în locuinţa inculpatei H.Y. îngrijindu-i copii minori.
Profitând de această situaţie, inculpata H.Y. i-a propus la acel moment dat martorei minore B.M.G. să facă împreună videochat, respectiv, să se dezbrace şi să întreţină raporturi sexuale împreună cu inculpata, în faţa unei camere de luat vederi, promiţându-i că în acest moment obţine sume mari de bani de la clienţi; martora minoră a acceptat propunerea făcută de inculpata H.Y., iar în perioada următoare au avut loc aprox 10 şedinţe, cu o durată de aproximativ 1 oră fiecare, timp în care martora B.M.G. şi H.Y. au întreţinut raporturi sexuale sau realizau alte elemente, cu conotaţii sexuale, funcţie de cererile clienţilor care accesau site-ul de specialitate ZZZ la care se scrisese anterior inculpata:
Conform extrasului contului bancar deschis de inculpata H.Y. Banca R. SA aceasta a avut încasări valutare externe de 599,11 euro din activitatea de videochat .
Pentru participarea la secvenţele de videochat, inculpata H.Y. i-a plătit martorei victimă B.M.G. suma de 600 RON.
În baza autorizaţiei de percheziţie din 17 decembrie 2012 emisă de Tribunalul Vaslui, la data de 18 decembrie 2012 s-a efectuat o percheziţie domiciliară la imobilul proprietatea inculpatei H.Y., în cadrul căreia au fost identificate şi ridicate un hard disk, un laptop marca C. şi un număr de 56 CD-uri şi DVD.
În baza autorizaţiei de percheziţie din 20 februarie 2013 emisă de Tribunalul Vaslui a procedat la efectuarea percheziţiei în sistem informatic, asupra sistemelor informatice şi a suporţilor de -stocare, a datelor informatice, ridicate de la locuinţa inculpatei H.Y. la percheziţia domiciliară efectuată la data de 18 decembrie 2012.
Conform raportului de constatare din 13 martie 2013 pe unul din cele 56 CD-uri marca S. cu inscripţia C+G au fost identificate 2 fişiere video tip M. intitulate „M. C+G faţă" şi „M. C+G lateral", realizate la 01 mai 2010 şi respectiv 22 mai 2010, şi care conţin înregistrări video cu inculpata H.Y., întreţinând raporturi sexuale cu martora minoră B.M.G.
Situaţia de fapt expusă mai sus s-a dovedit prin următoarele mijloace de probă:
- denunţul formulat de B.V.
- declaraţia martorei minore B.M.G.; - declaraţiile martorei B.A.M.; - percheziţia domiciliară; - percheziţia în sistem informatic;- extrase cont bancar; - declaraţia inculpatei H.Y.
Faptele inculpatei H.Y. de a expune în perioada martie-iunie 2010 prin intermediul conexiunii de internet şi a site-ului de specialitate ZZZ, suporturi vizuale, care reprezintă poziţii şi acte sexuale cu caracter pornografic, ce o implică pe minora B.M.G. în scopul vinderii acestor suporţi vizuali, către clienţii respectivului site, şi obţinerii de profit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Acţiunile care caracterizează elementul material al infracţiunii din Legea nr. 678/2001, comise de inculpata au fost probate ca fiind:
- a expus pe minora B.M.G. camerei de luat conectată la reţeaua de internet şi a prezentat, înfăţişat, imagini vizuale cu poziţii cu caracter pornografic sau acte sexuale.
- vânzarea acestor imagini sexuale, comercializarea lor clienţilor site-ului de specialitate la care era înscrisă inculpata în schimbul obţinerii unui profit;
Faptele inculpatei H.Y. de a deţine la domiciliu, fără drept pe un mijloc de stocare a datelor informatice - respectiv 1 CD, materiale pornografice cu minora B.M.G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informative, prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Ca şi modalitate ce caracterizează elementul material al infracţiunii prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, a fost dovedită ca fiind obţinerea, respectiv păstrarea la domiciliu, pe un mijloc de stocare a datelor informatice, respectiv un CD, de filme şi fotografii, implicând-o pe minora B.M.G. în acte sexuale explicite cu inculpata H.Y.
Faptele inculpatei H.Y. de a determina pe minora B.M.G. să întreţină cu aceasta acte sexuale, prin darea sumei de 600 RON, în scopul producerii de materiale pornografice, în mod repetat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor în formă calificată şi continuată, prev. de art. 198 alin. (4) rap. la art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în conţinutul deciziei nr. 499 din 21 februarie 2012, atât obiectul juridic cât şi latura subiectivă a infracţiunii prev. de art. 198 alin. (4) C. pen. şi respectiv, art. 51 din Legea nr. 161/2003, sunt diferite şi nu se poate considera că împrejurarea agravantă a infracţiunii prev. de art. 198 alin. (4) C. pen. este absorbită de infracţiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003; raportul dintre cele două infracţiuni nu este unul de la infracţiune complexă la o infracţiune cel puţin gravă, care ar putea fi absorbită în conţinutul laturii constitutive ale primei infracţiuni.
Inculpata H.Y., fostă V.E.C., cu dublă cetăţenie română şi turcă, fără ocupaţie, fără antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise.
Martora B.M.G. nu s-a constituit parte civilă în faza.de urmărire penală.
Prin ordonanţa nr. 59/D/P/2011 din 17 februarie 2012 s-a dispus începerea urmăriri penale faţă de învinuiţii I.S.Ş., I.L.D. şi I.C.E., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001 şi 51 din Legea nr. 161/2003.
Din întreg conţinutul materialului de urmărire penală administrat în cauză a rezultat cu certitudine faptul că întreaga activitate infracţională a fost desfăşurată doar de inculpata H.Y., motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei învinuiţi.
Din probele administrate în cauză a rezultat vinovăţia inculpatei faţă de învinuirile aduse prin rechizitoriu DI.I.C.O.T. - S.T. Vaslui.
Astfel, prin infracţiunile comise de inculpată, s-au adus atingere libertăţii sexuale a minorei B.M.G., prin crearea, răspândirea în mediul informatic, a materialelor de pornografie infantilă, care impun, obţinerea unor sume de bani de la acte sexuale cu minori, cu scopul de a se produce cu acest prilej imagini cu caracter obscen, cu scopul răspândirii lor, contra cost, în mediul informatic.
Probele strânse în acest sens, în cursul urmăririi penale s-au coroborat cu declaraţia de recunoaştere şi regret a inculpatei, care a urmărit, prin comiterea acestor infracţiuni, un folos patrimonial, este drept şi alături de victima minora B.M.G.
În aceste condiţii, s-a dispus condamnarea inculpatei pentru comiterea celor trei infracţiuni reţinute în sarcina sa neexistând cauze, care să ducă, la înlăturarea răspunderii penale a acesteia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-a ţinut seama de disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care, impun o micşorare a cuantumului pedepsei închisorii cu 1/3, dar şi de circumstanţele atenuante reţinute în sarcina inculpatei.
Astfel, s-a reţinut că inculpata, nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, are 4 copii minori în întreţinere, fiind singura lor întreţinătoare. Aceasta s-a prezentat la fiecare termen de judecată, cât şi la fiecare chemare a sa la urmărirea penală, cooperând cu organele judiciare în mod sincer, astfel încât, s-a apreciat că sunt aplicabile în cauză disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., precum şi disp. art. 76 alin. (1) C. pen., privind reducerea cuantumului pedepselor, ca efect al circumstanţelor atenuante.
Sub raportul periculozităţii şi complexităţii infracţiunilor comise de inculpată, instanţa a avut în vedere, faptul că, aceasta a avut o activitate infracţională redusă, cu o singură parte vătămată, a obţinut ca urmare a comiterii acestor infracţiuni o sumă modică.
În aceste condiţii, instanţa a dispus condamnarea inculpatei H.Y. astfel:
- pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., Ia o pedeapsă de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.
- pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.
- pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, în formă calificată, şi continuată, prev. de art. 198 alin. (4) rap. la art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen.; cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a (dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), lit. d) (drepturile părinteşti) şi e) (dreptul de a fi tutore sau curator).
Conform art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale şi a pedepsei complementare aplicate inculpatei H.Y., în pedeapsa cea mai grea, urmând că-aceasta să execute o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. lit. d) şi.e).
Pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 71 alin. (2) C. pen. inculpatei H.Y., i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b), d) şi e).
Avându-se în vedere faptul că, scopul pedepsei poate fi atins în acest:caz şi fără o executare efectivă a acesteia fiind un prim şi ultim eveniment;- ca urmare a circumstanţelor atenuante de care beneficiază inculpata, instanţa, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.
Termenul de încercare, conform art. 82 C. pen., a fost stabilit la 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei H.Y. asupra disp. art. 83 şi art. 84 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare în caz de comitere a unor noi infracţiuni sau de sustragere, cu rea-credinţă de la obligaţiile civile stabilite prin prezenta sentinţă penală, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.
Totodată, conf. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-au suspendat şi pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), d) şi e) C. pen.
Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii şi în baza prevederilor art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Referitor la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., instanţa a arătat că, din motivarea deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă, independentă în fiecare caz în parte.:
Parlamentul nu poate interzice automat (prin lege) exercitarea unui drept subiectiv fundamental, ca dreptul de a alege, unei categorii întregi, cum este aceea a deţinuţilor dintr-un stat parte al Convenţiei, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.
De aceea, este necesară aprecierea instanţei în fiecare, caz în parte şi în contradictoriu, astfel încât necesitatea şi proporţionalitâtea să poate fi apreciate individual şi în contradictoriu.
În cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei-de Nord încălcarea dreptului, subiectiv ce exprimă conţinutul dreptului la alegeri libere este generată de „Legea britanică din 1983" ce reglementează alegerile, interdicţia de a vota operând ope legis şi faţă de toţi condamnaţii, instanţele britanice nefiind chemate să se pronunţe pentru fiecare caz în parte.
Prin urmare, din decizia instanţei europene s-a apreciat că rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Referitor la cauza din prezentul dosar privind pe inculpata H.Y., instanţa a constatat că potrivit art. 36 din Constituţia României cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până la ziua alegerilor inclusiv şi că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintali, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, dispoziţiile constituţionale fiind preluate în Legea electorală.
În cauză inculpata a comis trei infracţiuni în concurs, care atentează la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a minorilor, la decenţa publică, cât şi la sentimentul de pudoare, al societăţii faţă de actele sexuale explicite cu minori, transmise prin intermediul informatic.
S-a reţinut că este adevărat că într-o societate democratică dreptul la alegeri libere, este o valoare fundamentală, la fel ca şi relaţiile de familie şt cele privind protecţia minorilor asupra abuzurilor sexuale de orice fel.
Însă, din moment, ce inculpata, nu are maturitatea de a respecta, drepturile fundamentale ale minorilor, sub aspectul vieţii sexuale, s-a apreciat că se impune, în mod rezonabil concluzia că această inculpată nu este în măsură să aprecieze asupra modului în care este guvernată ţara şi să facă parte din organele elective publice sau de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, ca urmare a degradării morale, de care a dat dovadă prin comiterea infracţiunilor.
Pentru a se putea exercita aceste drepturi este necesar, ca cel care le exercită, să dea dovadă de o înaltă ţinută morală, pe care, însă, inculpata în prezent nu o are.
În baza art. 189 alin. (1) şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata H.Y. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 900 RON, din care suma de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la urmărirea penală şi suma de 400 RON reprezentând - cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpata H.Y., care a criticat-o sub aspectul cuantumului pedepsei, a modalităţii de executare şi cu privire la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat că apelul declarat de inculpată este tardiv.
Astfel, la termenul de judecată din data de 19 iunie 2013 inculpata a fost prezentă în faţa Tribunalului Vaslui, când a dat şi declaraţie, uzitând de procedura simplificată prevăzută de art. 3201C. proc. pen. La acelaşi termen au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, în prezenţa inculpatei şi a apărătorului acesteia.
Conform art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile pentru declararea apelului, pentru inculpata prezentă la dezbaterile din data de 19 iunie 2013, curge de la pronunţarea hotărârii, respectiv de la 19 iunie 2013, calculat pe zile libere, acest termen se împlinea la data de 01 iulie 2013.
Inculpata a declarat apelul prin corespondenţă Ia data de 26 iulie 2013, cu mult după expirarea termenului de apel.
Analizând instituţiile repunerii în termenul de apel şi apelului peste termen, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 364 sau 365 C. proc. pen. Astfel, inculpata a fost prezentă la dezbaterile asupra fondului şi nici nu s-a invocat o cauză temeinică de împiedicare care să justifice repunerea în termenul de apel.
Faţă de aceste aspecte, Curtea, art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpată împotriva sentinţei .penale nr. 133 din 19 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui, fiind obligată la cheltuieli judiciare conform art. 189, art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata H.Y.
Examinând cauza în temeiul art. 3856alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, sunt aplicabile dispoziţiile actuale ale Codului de procedură penală, astfel cum a fost modificat, prin Legea nr. 2/2013.
Inculpata deşi a motivat recursul în termenul prev. de art. 36510 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte nu va putea avea în vedere cazurile de casare invocate având în vedere soluţia pronunţată de către instanţa de apel.
Examinând punctual criticile, Înalta Curte stabileşte că motivul de recurs referitor la împrejurarea că apelul a fost declarat în termen se încadrează în cazul de casare invocat, respectiv art. 3859pct. 172,C. proc. pen., însă critica nu este fondată.
Astfel, din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, rezultă, că la termenul de judecată din data de 19 iunie 2013 de la instanţa de fond, inculpata a fost prezentă în faţa Tribunalului Vaslui, a dat şi declaraţie uzitând de procedura simplificată prevăzută de art. 3201C. proc. pen., la acelaşi termen au avut loc şi dezbaterile asupra fondului cauzei, în prezenţa inculpatei şi a apărătorului acesteia.
Or, conform art. 363 alin. (3) C. proc. pen. anterior, termenul de 10 zile pentru declararea apelului, pentru inculpata aflată în stare de libertate şi prezentă la dezbaterile din data de 19 iunie 2013, curge de la pronunţarea hotărârii, respectiv de la 19 iunie 2013, calculat pe zile libere, acest termen s-a împlinit la data de 01 iulie 2013.
Inculpata a declarat apelul prin corespondenţă la data de 26 iulie 2013, cu mult după expirarea termenului de apel.
Instanţa de apel, analizând, instituţiile repunerii în termenul de apel şi apelului peste termen, corect a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 364 sau art. 365 C. proc. pen.
Aşadar, în mod corect s-a reţinut că inculpata a fost prezentă la dezbaterile asupra fondului şi nici nu s-a invocat o cauză temeinică de împiedicare care să justifice repunerea în termenul de apel, astfel că, în mod corect s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpată împotriva sentinţei penale nr. 133 din 19 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui, şi a fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare conform art. 189, art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Faţă de cele reţinute, potrivit art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata H.Y. împotriva deciziei penale nr. 170 din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă,
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1112/2014. Penal → |
|---|
