ICCJ. Decizia nr. 1114/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1114/2014

Dosar nr. 899/111/2012

Şedinţa publică din 28 martie 2014

Asupra recursului penal de faţă ;

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 77 din data de 06 aprilie 2012, pronunţată de către Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 899/111/2012, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.T., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) şi art. 66 C. pen., i s-au interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.T., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 (transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare, ori retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică).

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) şi art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că în data de 22 aprilie 2010 inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 (transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către instituţii financiare, ori retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că în data de 22 aprilie 2010 inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore.

În baza art. 86¹alin. (2) C. pen., ţinând seama de prevederile art. 86¹ alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor O.A.T. şi R.G., pe durata câte unui termen de încercare de 8 ani, stabilit pentru conform art. 86² şi 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra nerespectării prevederilor art. 86⁴ şi art. 83 C. pen., care are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

S-a impus inculpaţilor respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv pe durata termenului de încercare condamnaţii trebuie să se prezinte lunar la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acesteia sau la Serviciile de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj - în ce-l priveşte pe inculpatul O.A.T., şi de pe lângă Tribunalul Bucureşti - în ce-l priveşte pe inculpatul R.G., să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existenţă.

În baza art. 320¹alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei civile.

S-a admis solicitarea Parchetului şi inculpaţilor şi s-a trimis cauza civilă completului PI 2 în vederea punerii în discuţie a oportunităţii reunirii acesteia la Dosar nr. 14314/111/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, cu termen de judecată la 09 mai 2012, dată pentru care vor fi citaţi inculpaţii şi partea civilă A.E.E. Ltd. - conform comunicării din data de 21 martie 2012.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, cheltuieli ocazionate de soluţionarea laturii penale.

În baza art. 189 C. proc. pen., raportat la art. 68¹¹ din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul R.G., conform delegaţiei de la dosar.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1 D/P/2012 din 23 ianuarie 2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, înregistrat la Tribunalul Bihor la 30 ianuarie 2012, au fost trimişi in judecată inculpatul O.A.T. - care, prin încheierea nr. 1/P din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa a fost arestat provizoriu în vederea extrădării către autorităţile judiciare ale S.U.A., şi inculpatul R.G., cercetat în stare de libertate, ambii cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere sau constituire, ori aderarea sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii continuate de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin transmiterea neautorizată către altă persoana a oricăror date de identificare, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 C. pen., reţinându-se în sarcina celor doi inculpaţi că, în perioada decembrie 2009 - martie 2010, au aderat la asociaţia infracţională condusă de inculpatul C.I.I. din Oradea căruia i-au transferat neautorizat, în mod repetat, un nr. de 200 de informaţii privind datele de identitate ale titularilor de carduri emise de A.E.E. şi conturile acestora, în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase.

Starea de fapt.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, însuşit de inculpaţi în faţa instanţei conform prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.: procesul-verbal de predare-primire a celor 161 de carduri false, dovada de depunere a cardurilor false la Camera de corpuri delicte din cadrul I.J.P. Bihor, procesul-verbal din 28 aprilie 2010 de predare-primire corpuri delicte - carduri şi echipamente de falsificare carduri, adrese R. Bank, B. SA, centralizatorul tranzacţiilor frauduloase, procesul-verbal din 25 mai 2010 de citire a cardurilor - corp delict, procesul-verbal din 20 octombrie 2011 privind numărul cardurilor folosite, procesul-verbal din 17 ianuarie 2012, procesul-verbal de certificare a convorbirilor telefonice înregistrare în baza autorizaţiei emisă de Tribunalului Bihor, declaraţia martorei F.G., declaraţiile inculpaţilor, celelalte înscrisuri aflate la dosar, instanţa de fond a reţinut că starea de fapt arătată în actul de sesizare se confirmă, şi că lucrările dosarului de urmărire penală lămuresc toate chestiunile legate de cauză, după cum urmează:

La data de 28 septembrie 2010 a fost înregistrată plângerea penală formulată de A.E.E. împotriva persoanelor necunoscute care au falsificat 38 de instrumente de plată electronice emise de această companie şi cu care, în perioada 17 decembrie 2009 - 23 februarie 2010, s-au efectuat în mod ilegal tranzacţii financiare frauduloase în valoare totală de 608.558,99 dolari S.U.A. de la aparatele POS instalate la SC L.C.B. SRL Timişoara, SC A. SRL Timişoara şi SC S. SRL Timişoara.

Au fost ataşate reclamaţiile formulate de titularii de card-uri şi din care a rezultat că nu s-au aflat în România şi nu au efectuat operaţiuni financiare în municipiul Timişoara, solicitând restituirea sumelor cu care conturile bancare au fost devalizate.

Din sesizările formulate de cetăţenii americani - titulari ai instrumentelor de plată electronice emise de A.E.E., a rezultat că aceste persoane nu s-au aflat în România la data efectuării tranzacţiilor financiare frauduloase. Această împrejurare s-a coroborat cu procesele-verbale încheiate de lucrătorii de poliţie judiciară şi prin care s-a constatat că persoanele - pe numele cărora s-au emis chitanţe de aparatele POS instalate la SC L.C.B. SRL Timişoara, SC A. SRL Timişoara şi SC S. SRL Timişoara, nu figurează în baza de date a Poliţiei de Frontieră că s-au aflat pe teritoriul României.

Urmare plângerii s-au efectuat cercetări şi prin rechizitoriul nr. 56D/P/2010 din 21 decembrie 2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor cu nr. 14314/111/2011, au fost trimise în judecată mai multe persoane împreună cu care au săvârşit faptele inculpaţii O.A.T. şi R.G., faţă de aceştia din urmă fiind dispusă prin acel rechizitoriu disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor cu privire la infracţiunile mai sus consemnate.

Ulterior disjungerii cauzei prin rechizitoriu, prin rezoluţia din 17 ianuarie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii O.A.T. şi R.G., trimişi în judecată în prezentul dosar.

Din rechizitoriul nr. 1D/P/2012 din 23 ianuarie 2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, care face obiectul prezentei cauze s-au evidenţiat următoarele:

În perioada decembrie 2009 - martie 2010, sus-numiţii au aderat sau au sprijinit sub orice formă activitatea asociaţiei infracţionale condusă de inculpatul C.I.I. din Oradea, specializată în comiterea de infracţiuni la regimul comerţului electronic.

Astfel, inculpatul O.A.T. a avut rolul de a procura ilegal datele de identitate ale titularilor de carduri emise de A.E.E. şi conturile acestora, precum şi de a le transmite inculpatului R.G., în timp ce acesta din urmă a avut rolul de a transmite aceste informaţii inculpatului C.I.I., aspecte rezultate din convorbirile telefonice purtate de aceştia la data de 16 februarie 2010, înregistrate în baza autorizaţiei emisă de Tribunalului Bihor:

- la ora 19:34:26 poziţia 39

C.I.I.: Păi, ce să fac aştept după... nişte chestii. Mă! Ce-am vrut să zic? Când, când îmi schimbi şi mie alea 36... 37 de bucăţi?

R.G.: Păi, ţi le schimb mă da...

C.I.I.: Când?... Că vezi că am nevoie de ele în seara asta şi mâine... şi pregăteşte-mi pe mâine 100 de bucăţi... da’ numa’ cu... cu firmă atât! Înţelegi? Cu numele firmei!

R.G.: Da, mă da! Adică cu... totu’, cu... TR1!

C.I.I.: Aş... aşa!

R.G.: Da mă, vere! Acuma hai!

C.I.I.: Bun! Şi...

R.G.: Vezi că mă duc acuma-n casă şi-ţi spun!

C.I.I.: Bun! Şi mâine... mâine după masă cam aşa... Când, când intri pe net?

R.G.: În orice oră când ai nevoie mă suni am net-ul la mine! Mi-am luat de ăla specil!

C.I.I. Aşa da! Aşa te vreau! No vezi de... mai pe la vreo... 10, 10 şi ceva intru puţin pe net cu tine... şi...

R.G.: Da!

C.I.I.: ...să-ţi explic tot, tot, tot şi mâine să-mi dai şi o, un nume şi ăsta unde să-ţi trimit caşcavalul! Numa’ să-mi faci preţ bun la alea 100!

R.G.: A... mă! Dacă nici la 45 nu e bine... Şi de fapt omul te-a..., omule e 40 tu mi-ai pus 5!

- la ora 22:24:02, poziţia 41

R.G.: Ha ha! Hai, că ţi le pun în zece minute, da?

C.I.I.: Ok! Bun!

R.G.: Vezi că sunt fresh-uri!

C.I.I.: Bun, bun! Auzi? Şi pregăteşti pe mâine alea, de-o sută!

R.G.: Le-am pregătit, mă, sunt fresh-uri toate, ţi le pun...

C.I.I.: Bun, bun, bun! Şi mâine pe la vreo... Da’ dă-mi şi...

R.G.: O să-ţi dau eu contu’ ăla.

C.I.I.: Ok! Hai, pa!

R.G.: No, şi mâine pe la vreo patru cinci, cam aşa... ne luăm caşcavalu’...

C.I.I.: Da, mă, da, da, da! Îhî! Bun, bun!

Inculpata O.A.M. era concubina inculpatului C.I.I. - trimis în judecată în Dosarul nr. 14314/111/2011 al Tribunalului Bihor şi a cunoscut activitatea infracţională desfăşurată în regiunea Banat de către concubinul său şi de ceilalţi membrii ai asociaţiei infracţionale.

S-a stabilit că în data de 14 ianuarie 2010 sus-numita a depus suma de 18.720 RON în contul inculpatului O.A.T.

La data de 06 mai 2010, au fost ridicate de la numitul I.D.M. un nr. de 161 card-uri false, un dispozitiv, un cablu adaptor USB-UTP, un switching power adaptor şi două medii de stocare a datelor - mini CD inscripţionat MSR 206 Demo App şi mini CD inscripţionat Manhattan Usb to Serial Converter.

Din cele 161 de card-uri false, au fost identificate ca şi corpuri delicte un nr. de 10 card-uri pe care erau inscripţionate datele de identitate ale titularilor card-urilor A.E.E. şi conturile acestora: nr. de card 1 - B.M. (corp delict inscripţionat pe suport de plastic cu sigla N.H.H.), nr. de card 2 - D.L. (corp delict inscripţionat pe suport de plastic cu sigla N.H.H.), nr. de card 3 - K.S. (corp delict - card de membru la Clubul R. din Macedonia), nr. de card 3 - K.S. (corp delict - card de membru D. emis pe numele de T.C.I. - numele de fată al inculpatei B.C.I.), nr. de card 4 - H.F. (corp delict - card M. emis de Banca C.R. pe numele titularului C.A.), nr. de card 5 - P.H. (corp delict inscripţionat pe suport de plastic cu sigla N.H.H.), nr. de card 6 - B.B. (corp delict inscripţionat pe suport de plastic cu sigla N.H.H.), card-ul de membru L.G.

Alte două card-uri care au fost găsite şi recuperate, au fost trimise spre examinare la Banca R.D. - fără a mai restituite organului de urmărire penală, respectiv: nr. de card 7 - F.A. (corp delict - card V. emis de Banca R.D. pe numele de M.E.), nr. de card 8 - F.A. (corp delict - card M. emis de Banca R.D. pe numele de A.C.).

Din examinarea card-urilor corp delict - 10 bucăţi, a rezultat că acestea prezintă copierea ilegală a datelor de pe banda magnetică (skimming) inscripţionată pe card-urile originale emise de A.E.E. pe numele clienţilor societăţii şi care au fost utilizate fără consimţământul titularului instrumentului respectiv.

Din procesul-verbal încheiat la data de 20 octombrie 2011, a rezultat că alte 39 de card-uri emise de A.E.E. au fost folosite de asociaţia infracţională condusă de inculpatului C.I.I. din Oradea în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase la aparatele POS instalate la SC L.C.B. SRL Timişoara, SC A. SRL Timişoara şi SC S. SRL Timişoara, dar care au fost respinse.

S-a constatat astfel, că numărul de card-uri emise de A.E.E. - care au fost falsificate şi folosite la cele trei societăţi comerciale din Timişoara a fost de 77 bucăţi.

În urma cercetărilor s-a reţinut că în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010, inculpatul O.A.T. a accesat de la distanţă, fără drept, mai multe servere localizate în SUA - care erau destinate procesării datelor informatice provenite din terminalele POS ale unităţilor comerciale care acceptau la plată instrumente electronice (card-uri bancare), în scopul de a transfera electronic datele despre titularii card-urilor şi conturile bancare pe un server tip FTP.

În realizarea planului infracţional, inculpatul O.A.T. a obţinut accesul ilegal la server-ele respective - prin programe informatice tip Brute Forge (pentru a sparge parolele de acces la aceste servere) şi prin instalarea unui program keylogger (all_in_one_ keylogger) a interceptat şi stocat transmisiile de date de la aparatele POS la serverele procesatoare.

După interceptarea acestor informaţii, inculpatul O.A.T. le-a transferat pe un server tip FTP şi apoi le-a transmis inculpatului R.G. din Bucureşti, care la rândul lui le-a retransmis inculpatului C.I.I. - aşa cum s-a mai arătat, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 56D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea din 21 decembrie 2011 pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul comerţului electronic.

Astfel, pe baza informaţiilor obţinute în mod ilegal privind datele de identitate ale titularilor de card-uri emise de A.E.E. şi conturile acestora şi transmise neautorizat de către inculpaţii O.A.T. şi R.G., asociaţia infracţională condusă de către inculpatul C.I.I. din Oradea a falsificat şi utilizat în perioada 17 decembrie 2009 - 23 februarie 2010 un nr. de 77 de instrumente de plată electronice pentru efectuarea de tranzacţii financiare frauduloase la aparatele POS instalate la SC L.C.B. SRL Timişoara, SC A. SRL Timişoara şi SC S. SRL Timişoara, din care au fost acceptate la plată 38 de card-uri pentru suma totală de 851.773,04 dolari S.U.A. Au fost identificate şi ridicate drept corpuri delicte 10 card-uri A.E.E. falsificate.

Din procesul-verbal încheiat la data de 17 ianuarie 2012, a rezultat că inculpatul O.A.T. a primit suma de 10.821 RON de la inculpatul R.G. şi suma de 18.720 RON de la învinuita O.A.M.

Cu prilejul audierii sale, inculpatul O.A.T. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de criminalitate informatică, în sensul că a pătruns, pe nedrept, în serverele care procesau cardurile bancare folosite la aparatele POS montate la complexele comerciale din S.U.A., iar informaţiile despre titularii cardurilor şi conturile lor bancare le-a transferat şi stocat pe calculatorul său şi apoi le-a transmis în două rânduri, în pachete de 100 informaţii, inculpatului R.G. contra sumei de 10.000 RON.

Totodată, inculpatul O.A.T. a arătat că a arhivat cele 200 de informaţii despre card-urile A.E.E. într-un fişier care putea fi deschis numai prin folosirea unei parole, ştiută numai de el şi învinuitul R.G.

Din cele 200 de informaţii pe care le-a transmis inculpatului R.G. s-a dovedit că un nr. de 77 de informaţii au fost folosite de asociaţia infracţională condusă de inculpatul C.I.I. pentru a falsifica card-uri A.E.E.

La data reţinerii sale pentru o durată de 24 ore - 23 aprilie 2010, inculpatul O.A.T. avea deja distruse programele informatice de tip keylogger (all_in_one_ keylogger) şi Brute Forge, precum şi fişierele în care au fost stocate informaţiile despre titularii cardurilor A.E.E. şi conturile acestora, mijloace material de probă ce făceau dovada comiterii infracţiunilor de criminalitate informatică, astfel încât procurorul a apreciat că, în lipsa probelor materiale care să se coroboreze cu recunoaşterea inculpatului, nu s-a dovedit şi a reţinut faţă de acesta săvârşirea infracţiunilor de criminalitate informatică prevăzută de art. 42 alin. (1), (2), art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Pentru acest considerent, în temeiul prevederilor de art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Inculpatul R.G. a recunoscut că inculpatul O.A.T. i-a trimis informaţiile despre 200 de titulari de card-uri A.E.E. şi conturile lor bancare pe mail-ul său „R.D.” sub formă de fişier cu denumirea de „Text Document” nr. de card. Aceste informaţii pe care le-a primit de la inculpatul O.A.T. le-a transmis mai departe inculpatului C.I.I., care a folosit la acea dată un ID de messenger ce avea în componenţa sa cuvântul „călugărul 1876”. În schimbul informaţiilor transmise, a primit de la inculpatul C.I.I., în două rânduri, sume de bani pe care apoi i-a depus într-un cont deschis la R. Bank pe numele inculpatului O.A.T.

Martora G.F. a declarat că, la solicitarea inculpatului R.G., la sfârşitul anului 2009 (fără a-şi putea aminti cu exactitate data), a făcut o tranzacţie cu un card alimentat cu dolari S.U.A. La întrebarea adresată inculpatului R.G. referitoare la identitatea persoanelor care alimentează acel card, acesta s-a eschivat şi a răspuns că sunt prietenii săi care îl ajută cu bani pentru nevoile personale. A declarat că la sfârşitul anului 2009, începutul anului 2010, tot la solicitarea inculpatului R.G., a făcut mai multe depuneri în RON în contul inculpatului O.A.T. Numărul contului l-a primit tot de la inculpatul R.G.

Inculpatul R.G. a recunoscut că a depus sume de bani în contul bancar al inculpatului O.A.T. prin intermediul prietenei sale, martora F.G.

Inculpatul R.G. a recunoscut că a purtat la data de 16 februarie 2010 cele două convorbiri telefonice cu inculpatul C.I.I. (înregistrate în baza autorizaţiei emisă de Tribunalului Bihor) din care a rezultat detaliile privind transmiterea unui fişier cu 100 informaţii despre titularii de carduri A.E.E. şi conturile lor bancare, precum şi suma de bani ce trebuia plătită.

În agenda telefonică nr. X aparţinând inculpatului R.G., au fost identificate persoanele de contact „1a” cu nr. Y şi „I.” cu nr. Z, despre care a afirmat că au aparţinut inculpatului C.I.I.

Din analiza ansamblului probator a rezultat că informaţiile accesate în mod ilegal şi apoi transmise neautorizat de către inculpaţii O.A.T. şi R.G. asociaţiei infracţionale condusă de către inculpatul C.I.I., nu puteau fi folosite în alte scopuri decât pentru falsificarea de card-uri şi punerea acestora în circulaţie sau pentru efectuarea de operaţii financiare frauduloase.

Cercetarea judecătorească.

La termenul de judecată din 06 martie 2012, prin declaraţia prevăzută la art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., inculpatul R.G. a solicitat aplicarea în ce-l priveşte a procedurii prevăzute de art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. arătându-şi intenţia de a recunoaşte săvârşirea faptelor cuprinse în actul de sesizare.

Actul de sesizare al instanţei nu a putut fi citit la acel termen de judecată dată fiind neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul O.A.T.

La termenul de judecată din 27 martie 2012, prin declaraţia prevăzută la art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., inculpatul O.A.T. a solicitat aplicarea în ce-l priveşte a procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. arătându-şi intenţia de a recunoaşte săvârşirea faptelor cuprinse în actul de sesizare.

După citirea actului de sesizare la acel termen de judecată, s-a procedat conform cu prevederile art. 320¹alin. (3) raportat la art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen. În ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi, respectiv au fost audiaţi cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina acestora, respectiv la recunoaşterea ori nerecunoaşterea acestora.

Cei doi inculpaţi au confirmat despre cunoaşterea conţinutului actului de sesizare şi al întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare. Au declarat că nu mai solicită administrarea altor probe, pentru că îşi însuşesc probele administrate la urmărire penală care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză.

Analizând dosarul cauzei instanţa de fond a constatat că starea de fapt mai înainte descrisă se confirmă.

Drept pentru care instanţa de fond a reţinut că prevederile legale care reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei sunt aplicabile în cazul inculpaţilor.

Prin ordonanţele din 22 aprilie 2010, respectiv 23 aprilie 2010, inculpaţii au fost reţinuţi pentru 24 de ore.

Prin încheierea nr. 1/P din 30 noiembrie 2011 în dosar penal nr. 1334/36/2011 al Curţii de Apel Constanţa inculpatul O.A.T. a fost arestat provizoriu în vederea extrădării către autorităţile judiciare ale S.U.A.

Din fişele de cazier judiciar a rezultat că inculpaţii nu au antecedente penale.

Norme legale.

Art. 320¹alin. (7) C. proc. pen.

Instanţa de fond a pronunţat condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 (actualizată) privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate (în forma în vigoare la data faptelor):

Art. 8

Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. proc. pen.

Legea nr. 365 din 07 iunie 2002 (republicată) privind comerţul electronic (în forma în vigoare la data faptelor):

Art. 27

Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos

(1) Efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11.

Soluţia.

La termenul de judecată din 14 februarie 2012 instanţa de fond a admis solicitarea Parchetului şi a trimis prezentul dosar în vederea stabilirii oportunităţii conexării la cauza din care a fost anterior disjuns, cauză care face obiectul Dosarului nr. 14314/111/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bihor.

Prin încheierea din 22 februarie 2012 dată în Dosarul nr. 14314/111/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, apreciind că nu este oportună reunirea celor două cauze, instanţa de fond a respins cererea Parchetului privind acest aspect, restituind dosarul.

Analizând probatoriul mai sus menţionat, administrat exclusiv în prezentul dosar, cu referire la cele consemnate în procesele-verbale mai sus enumerate la secţiunea „starea de fapt”, ţinând seama de opţiunea inculpaţilor pentru judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi de dispoziţiile legale exprese în materie, instanţa de fond, văzând prevederile art. 320¹ alin. (4) şi (8) C. proc. pen. şi dispoziţiile de la pct. 2 al Deciziei nr. 1.470 din 08 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că starea de fapt mai sus descrisă este pe deplin lămurită.

Instanţa de fond, văzând prevederile art. 320¹ C. proc. pen. şi-a însuşit probele administrate în dosarul de urmărire penală, urmând a ţine seama de acestea la pronunţarea soluţiei in cauză.

S-au constatat îndeplinite condiţiile stipulate în art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la fapte, inculpaţi şi celelalte chestiuni legate de cauză.

În urma analizării întregului material probator, ţinând seama de dispoziţiile legale arătate, analizând şi chestiunile cu o importanţă secundară în cauză, dar fără a scăpa din vedere situaţiile obiective evidenţiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond, reţinând şi poziţiile exprimate de inculpaţi, a rezultat că faptele inculpaţilor şi starea de fapt sunt stabilite, existând suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite aplicarea unei pedepse, şi că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care să justifice respingerea acestei cereri a inculpaţilor în baza art. 320¹ alin. ultim C. proc. pen.

Analizând probele administrate in cauză, şi ţinând seama de opţiunea inculpaţilor privind aplicarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., respectiv a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, instanţa de fond a constatat că faptele inculpaţilor O.A.T. şi R.G., astfel cum au fost descrise mai sus şi probate la dosar, respectiv că în perioada decembrie 2009 - martie 2010, cei doi inculpaţi au aderat la asociaţia infracţională condusă de inculpatul C.I.I. din Oradea, căruia i-au transferat neautorizat, în mod repetat, potrivit celor consemnate în procesele-verbale mai sus enumerate la secţiunea „starea de fapt”, un nr. de 200 de informaţii privind datele de identitate ale titularilor de card-uri emise de A.E.E. şi conturile acestora, în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire, ori aderarea sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., şi ale infracţiunii continuate de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin transmiterea neautorizată către altă persoana a oricăror date de identificare, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 C. pen.

S-a apreciat că nu au fost evidenţiate împrejurări care să determine schimbarea încadrării juridice în cauză.

Faţă de probele administrate in cauză, ţinând seama de conduita şi poziţia în apărare a inculpaţilor, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen., cât şi prevederile art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond a condamnat inculpaţii la pedepse just individualizate, apreciind însă că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată sub supraveghere, fără reţinerea circumstanţelor atenuante, cu aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi, potrivit legii, după caz.

Instanţa de fond şi-a format convingerea potrivit căreia nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea niciunui inculpat după ce a făcut analiza naturii infracţiunilor săvârşite, gradului sporit de pericol social, modalităţii de săvârşire, celorlalte chestiuni legate de cauză, arătate mai înainte.

Aplicarea pedepselor în prezenta cauză se face prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de norma legală pentru fiecare infracţiune în parte, prin aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţi.

Cuantumul pedepselor aplicate şi durata termenelor de încercare au fost stabilite, raportat la fiecare inculpat în parte, ţinând seama de numărul infracţiunilor, conduita şi contribuţia inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor.

La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere persoana inculpaţilor, cu vârste cuprinse între 26-28 de ani la data faptelor, prejudiciul dovedit cauzat în prezenta cauză de către cei doi inculpaţi, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, săvârşirea infracţiunii în forma continuată, gradul sporit de pericol social al acestora, precum şi atitudinea inculpaţilor, de recunoaştere şi regret a acestora.

Ca efect al dispoziţiei privind executarea pedepselor suspendate condiţionat sub supraveghere, inculpaţilor le va fi stabilit un program de supraveghere lunar de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj - în ce-l priveşte pe inculpatul O.A.T., şi de pe lângă Tribunalul Bucureşti - în ce-l priveşte pe inculpatul R.G. Stabilirea unui program de supraveghere mai strict este consecinţa convingerii formate de către instanţa de fond privind pericolul deosebit pe care inculpaţii îl reprezintă în continuare, cât şi aprecierii potrivit căreia şansa reeducării în cazul acestor inculpaţi există în cazul condamnării la pedepse suspendate condiţionat sub supraveghere doar în situaţia acestei stricte supravegheri.

Privind acţiunea civilă, întrucât se impune administrarea de probe în faţa instanţei de fond, s-a dispus disjungerea cauzei pentru judecarea laturii civile.

Fiind în prezenţa unei cauze conexe şi indivizibile, în vederea punerii în discuţie a oportunităţii reunirii acesteia, s-a admis solicitările parchetului şi inculpaţilor şi s-a trimis cauza civilă disjunsă prin prezenta hotărâre completului învestit cu judecarea Dosarului nr. 14314/111/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, cu termen de judecată la 09 mai 2012, dată pentru care au fost citaţi inculpaţii şi partea civilă A.E.E. Ltd. - conform comunicării din data de 21 martie 2012.

Faţă de această împrejurare cheltuielile judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii au fost aferente doar judecării laturii penale a prezentei cauze.

S-a dispus a fi achitat onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul R.G., conform înscrisului de la dosar instanţă de fond, în condiţiile în care pentru inculpatul O.A.T. la primul termen de judecată s-a prezentat apărător ales.

Prin urmare, ţinând seama de limitele pedepsei, s-a dispus după cum urmează:

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că în data de 22 aprilie 2010 inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a constatat că în data de 22 aprilie 2010 inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra nerespectării prevederilor art. 86⁴ şi 83 C. pen., care are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

S-a impus inculpaţilor respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv pe durata termenului de încercare condamnaţii au fost obligaţi să se prezinte lunar la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acesteia sau la Serviciile de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj - în ce-l priveşte pe inculpatul O.A.T., şi de pe lângă Tribunalul Bucureşti - în ce-l priveşte pe inculpatul R.G., să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existenţă.

În baza art. 320¹alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei civile.

S-a admis solicitarea Parchetului şi inculpaţilor şi s-a trimis cauza civilă completului PI 2 în vederea punerii în discuţie a oportunităţii reunirii acesteia la Dosar nr. 14314/111/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, cu termen de judecată la 09 mai 2012, dată pentru care au fost citaţi inculpaţii şi partea civilă A.E.E. Ltd. - conform comunicării din data de 21 martie 2012.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, cheltuieli ocazionate de soluţionarea laturii penale.

În şedinţa publică din data de 23 mai 2013 Curtea de Apel Oradea a dispus conexarea la Dosarul cu nr. 899/111/P/2012, Dosarul cu nr. 3468/111/P/2012, ambele pe rolul acestei instanţe.

Prin sentinţa penală nr. 59/P din data de 19 martie 2013 pronunţată de către Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3468/111/2012, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că soluţionarea laturii civile a prezentei cauze a fost disjunsă prin sentinţa penală nr. 77 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor.

S-a constatat că nu s-a formulat acţiune civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 10.900 RON obţinută de inculpatul O.A.T. şi a sumei de 7.820 RON obţinută de inculpatul R.G., sume ce reprezintă răsplata pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora prin sentinţa penală nr. 77 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor.

S-a constatat că onorariului apărătorului din oficiu pentru inculpatul R.G. a fost achitat integral prin sentinţa penală nr. 77 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor conform delegaţiei aflate la Dosarul nr. 899/111/2012.

În baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) lit. c) din Legea nr. 178/1997, modificată, şi Ordinului nr. 772/C din 05 martie 2009 al Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, s-a dispus achitarea onorariului interpretului autorizat M.T. - 3 ore traducere, onorariu care va fi majorat cu 100% dată fiind traducerea efectuată simultan la Tribunalul Bihor în prezenta cauză, atât la termenul de judecată, cât şi în împrejurarea efectuării testului tehnic.

În baza art. 349 şi art. 192 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.000 RON fiecare cheltuieli judiciare in favoarea statului, cheltuieli ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1D/P/2012 din 23 ianuarie 2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, înregistrat la Tribunalul Bihor la 30 ianuarie 2012, au fost trimişi in judecată inculpatul O.A.T. - care, prin încheierea nr. 1/P din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa a fost arestat provizoriu în vederea extrădării către autorităţile judiciare ale S.U.A., şi inculpatul R.G., cercetat în stare de libertate, ambii cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere sau constituire, ori aderarea sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii continuate de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 C. pen., reţinându-se în sarcina celor doi inculpaţi că, în perioada decembrie 2009 - martie 2010, au aderat la asociaţia infracţională condusă de inculpatul C.I.I. din Oradea căruia i-au transferat neautorizat, în mod repetat, un nr. de 200 de informaţii privind datele de identitate ale titularilor de carduri emise de A.E.E. şi conturile acestora, în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase.

Prin sentinţa penală nr. 77 din 06 aprilie 2012, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpaţilor O.A.T. şi R.G. Din probele administrate în cauză instanţa de fond a constatat că faptele inculpaţilor, astfel cum au fost descrise şi probate la dosar, respectiv că în perioada decembrie 2009 - martie 2010, cei doi inculpaţi au aderat la asociaţia infracţională condusă de inculpatul C.I.I. din Oradea, căruia i-au transferat neautorizat, în mod repetat un nr. de 200 de informaţii privind datele de identitate ale titularilor de card-uri emise de A.E.E. şi conturile acestora, în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire, ori aderarea sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., şi ale infracţiunii continuate de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 C. pen.

Privind acţiunea civilă, întrucât s-a apreciat că se impune administrarea de probe în faţa instanţei, s-a dispus disjungerea cauzei pentru judecarea laturii civile. Fiind în prezenţa unei cauze conexe şi indivizibile, în vederea punerii în discuţie a oportunităţii reunirii acesteia, s-au admis solicitările parchetului şi inculpaţilor şi, prin sentinţa penală nr. 77 din 06 aprilie 2012, s-a trimis cauza civilă disjunsă completului învestit cu judecarea Dosarului nr. 14314/111/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, cu termen de judecată la 09 mai 2012.

Prin încheierea din 18 iunie 2012 dată în Dosar nr. 14314/111/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, s-a admis solicitarea parchetului şi s-a respins cererea de conexare a cauzelor, formându-se prezentul dosar.

Cauza a suferit amânări repetate deoarece imediat după disjungerea cauzei inculpatul O.A.T. a fost extrădat către autorităţile judiciare ale SUA şi nu a putut fi stabilită din punct de vedere tehnic legătura audio-video pentru ca acesta să poată participa la soluţionarea cauzei şi pentru a putea fi audiat.

Din înscrisurile aflate la dosar, confirmate prin declaraţiile date de cei doi inculpaţi în prezenta cauză, a rezultat că, după ce inculpatul R.G. a primit de la inculpatul C.I.I. suma totală de 18.720 RON ca plată pentru faptele săvârşite, a virat prin intermediul martorei F.G. - concubina sa, suma de 10.900 RON în contul inculpatului O.A.T., păstrând pentru sine restul de 7.820 RON.

Din foaia de vărsământ şi din extrasul de cont aflate la dosar a rezultat că suma primită de către inculpatul R.G. de la inculpatul C.I.I. este 18.720 RON, şi că suma totală virată inculpatului O.A.T. şi ridicată din cont de către acesta este de 10.800 RON, rămânând în cont la dispoziţia acestuia din urmă suma de 100 RON pentru plata comisioanelor bancare.

Cu privire la onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul R.G. a rezultat că acesta a fost achitat integral în cauza disjunsă prin sentinţa penală nr. 77 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor conform delegaţiei aflate la Dosarul nr. 899/111/2012.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) şi alin. (2) din Protocolul nr. 113.928/2008 încheiat de Ministerul Justiţiei cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, în cursul judecăţii onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat s-a acordat o singură dată pentru fiecare grad de jurisdicţie.

Drept urmare, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) şi alin. (2) din Protocol, delegaţiile ulterioare ale aceluiaşi apărător din oficiu, ori ale altor apărători din oficiu desemnaţi în cursul judecăţii, nu au fost decontate.

Prin urmare în prezenta cauză apărătorul din oficiu a continuat prestaţia în virtutea delegaţiei iniţial emise.

Cu privire la onorariul interpretului de limbă engleză desemnat în cauză, în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) lit. c) din Legea nr. 178/1997 modificată, şi Ordinului nr. 772/C din 05 martie 2009 al Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, s-a dispus achitarea onorariului majorat cu 100% dată fiind traducerea efectuată simultan la Tribunalul Bihor în prezenta cauză, atât la termenul de judecată, cât şi în împrejurarea efectuării testului tehnic.

Referitor la cheltuielile judiciare in favoarea statului, inculpaţii au fost obligaţi fiecare la plata sumelor ocazionate de soluţionarea prezentei cauze disjunse.

Faţă de cele de mai sus, ţinând seama de considerentele hotărârii de condamnare rămasă definitivă în cauză, luând în considerare probele administrate în prezenta cauză disjunsă, s-a dispus după cum urmează:

S-a constatat că soluţionarea laturii civile a prezentei cauze a fost disjunsă prin sentinţa penală nr. 77 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor.

S-a constatat că nu s-a formulat acţiune civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 10.900 RON obţinută de inculpatul O.A.T. şi a sumei de 7.820 RON obţinută de inculpatul R., sume ce reprezintă răsplata pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora prin sentinţa penală nr. 77 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) lit. c) din Legea nr. 178/1997 modificată, şi Ordinului nr. 772/C din 05 martie 2009 al Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, s-a dispus achitarea onorariului interpretului autorizat M.T. - 3 ore traducere, onorariu care va fi majorat cu 100% dată fiind traducerea efectuată simultan la Tribunalul Bihor în prezenta cauză, atât la termenul de judecată, cât şi în împrejurarea efectuării testului tehnic.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatul O.A.T. şi partea vătămată c ompania A.E.E. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Inculpatul O.A.T. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în sensul de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Partea vătămată c ompania A.E.E. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii recurate şi admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată.

Prin motivele de apel depuse în scris, partea vătămată a arătat că în Dosarul nr. 56/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea la data de 25 septembrie 2010 a formulat o plângere penală împotriva unor autori necunoscuţi care, în perioada decembrie 2009 - aprilie 2010, au efectuat ilegal tranzacţii cu instrumente de plată electronică falsificate din conturi aferente unor carduri A.E.E., precum şi împotriva reprezentanţilor comercianţilor acceptatori SC A. SRL Timişoara, SC L.C.B. SRL Timişoara şi SC S. SRL Timişoara care au acceptat efectuarea acestor tranzacţii frauduloase, în cuprinsul căreia a formulat în mod expres constituirea de parte civilă. A mai arătat că constituirea de parte civilă a fost confirmată chiar în cuprinsul rechizitoriului din Dosar nr. 56/D/P/2010 unde se face referire la faptul că s-a înregistrat la data de 28 septembrie 2010 plângerea apelantei, precum şi rechizitoriul din dosarul de urmărire penală nr. 1/D/P/2012 unde, de asemenea, s-a arătat că s-a constituit parte civilă.

Prin decizia penală nr. 81/A din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpatul apelant O.A.T., aflat în prezent în Penitenciarul Merrimack County Department of Corrections din Statele Unite ale Americii, împotriva sentinţei penale nr. 77/P din data de 06 aprilie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bihor în Dosar nr. 899/111/2012, pe care a desfiinţat-o în sensul că:

S-a redus termenul de încercare de la 8 ani la 6 ani compus din cuantumul pedepsei închisorii de 3 ani la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani fixat de instanţă.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de către partea vătămată compania A.E.E., împotriva sentinţei penale nr. 59/P din data de 19 martie 2013 pronunţată de către Tribunalul Bihor în Dosar nr. 3468/111/2012, pe care o menţine în întregime.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată apelantă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul apărătorului din oficiu avocat V.I., în baza delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 2294 din data de 15 mai 2013 emisă de către Baroul Bihor, pentru inculpatul intimat R.G., în sumă de 300 RON s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a apreciat că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, încadrarea juridică dată faptelor este justă, iar pedeapsa aplicată inculpatului O.A.T. a fost bine individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Reţine instanţa de apel că stabilirea unui termen de încercare într-un cuantum mai mic este în măsură să respecte principiul proporţionalităţii, fiind adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.

Sub acest aspect a considerat Curtea de Apel Alba Iulia că este întemeiat apelul inculpatului O.A.T. şi l-a admis ca atare în sensul reducerii termenului de încercare de la 8 ani la 6 ani.

Instanţa de apel a reţinut că celelalte critici formulate de inculpat nu sunt întemeiate şi, de asemenea, nici criticile formulate de partea vătămată compania A.E.E. fapt pentru care a respins ca nefondat apelul acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385³ C. proc. pen., inculpatul O.A.T., pe care nu l-a motivat în scris.

În prezent inculpatul O.A.T. se află în arest într-un penitenciar din SUA, pentru termenul din 14 martie 2014 procedura de citare cu recurentul inculpat fiind legal îndeplinită.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru a apăra interesele inculpatului a solicitat să se dea eficienţă dispoziţiilor legii penale mai favorabile cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este întemeiat numai sub aspectul incidenţei disp. art. 4 şi 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile şi legii penale de dezîncriminare, fapt pentru care va admite recursul declarat de inculpatul O.A.T. numai în aceste limite.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen. declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Faţă de aceste norme tranzitorii Înalta Curte va analiza recursul declarat de inculpatul O.A.T. în raport de cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cauza fiind soluţionată în baza procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 320¹ C. proc. pen., situaţie de fapt ce nu a fost contestată de inculpat.

Atât în faza apelului, cât şi în faţa instanţei de recurs, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul O.A.T. a criticat cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare, critici pe care însă Înalta Curte nu le poate supune analizei.

Prin Legea nr. 2/2013 s-au adus modificări majore dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. în sensul că o mare parte a cazurilor de casare au fost abrogate, iar conţinutul celor în vigoare a fost modificată fiind astfel restrânsă şi posibilitatea de investire a Înaltei Curţi.

Din expunerea de motive ce a stat la baza elaborării Legii nr. 2/2013 rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a investi Înalta Curte numai cu soluţionarea chestiunilor de drept.

În speţă, inculpatul invocă netemeinicia pedepsei aplicate, critici pe care Înalta Curte nu le va supune analizei, întrucât pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., care permitea instanţei de recurs să analizeze temeinicia sancţiunii penale, a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 în sensul că permite doar verificarea legalităţii pedepsei.

În privinţa incidenţei disp. art. 4 C. pen. şi art. 5 C. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit disp. art. 4 C. pen. legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Deşi regula o constituie activitatea legii penale, există însă şi situaţii când aceasta se aplică şi raporturilor juridice născute sub imperiul unei alte legi.

O asemenea derogare are loc în cazul situaţiilor tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale, adică atunci când o infracţiune este săvârşită sub imperiul unei legi penale, dar judecarea ei are loc sub imperiul unei alte legi penale.

Într-o asemenea situaţie tranzitorie, una dintre legi extraactivează, iar în acest caz se impune a fi determinată legea penală mai favorabilă, ori cea anterioară, ori cea ulterioară.

În speţă, de la data pronunţării deciziei penale nr. 81/A din 20 iunie 2013 şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

În această situaţie, instanţa de recurs având în vedere că faptele au fost comise sub imperiul legii vechi, iar până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile, trebuie să determine care este legea care va extraactiva.

În acest context, instanţa de recurs va analiza comparativ conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea nouă, comparaţia fiind necesară pentru a verifica situaţiile în care o faptă determinată comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracţiune sub imperiul legii noi.

În cauza dedusă judecăţii, inculpatul O.A.T. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţele inferioare pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi respectiv art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Potrivit disp. art. 126 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate a fost modificată după cum urmează:

- pct. 2 - art. 7-10 şi 13 se abrogă;

- pct. 3 - în tot cuprinsul legii, trimiterile la art. 7 se vor considera făcute la art. 367 C. pen.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., Înalta Curte consideră că sunt incidente disp. art. 4 C. pen. referitoare la dezîncriminare, această infracţiune nefiind prevăzută de legea nouă.

În acest context, Înalta Curte reţine că fapta a fost comisă sub imperiul legii vechi care cuprindea încriminarea, însă legea nouă nu o mai încriminează - a bolitio criminis - fapt pentru care legea nouă este legea mai favorabilă şi va retroactiva, în sensul reglementării raporturilor juridice născute sub imperiul legii vechi, astfel încât fapta nu mai poate fi sancţionată.

Reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 367 C. pen. considerând că elementele constitutive ale faptei se regăsesc în noua încriminare.

Înalta Curte nu împărtăşeşte punctul de vedere al reprezentantului Parchetului şi consideră că infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost dezincriminată, disp. art. 367 din noul C. pen. se referă doar la constituirea unui grup infracţional organizat ceea ce excede conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, care sancţionează constituirea, iniţierea aderarea sau sprijinirea unui grup.

De altfel chiar legiuitorul menţionează în Legea nr. 187/2012 la art. 126 pct. 3 că trimiterile la art. 7 din Legea nr. 39/2003 se vor considera făcute la art. 367 din noul C. pen., fără a face nicio referire expresă la disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003, dispoziţii care de altfel au fost abrogate prin aceeaşi lege.

Pentru toate aceste considerente în aplicarea art. 4 C. pen., Înalta Curte va dispune achitarea inculpatului O.A.T. pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., în considerarea disp. art. 5 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, având în vedere abrogarea disp. art. 27 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, instanţa de recurs va examina comparativ conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche faţă de noua reglementare.

Prin art. 107 din Legea nr. 187/2012, Legea privind comerţul electronic nr. 65/2002 a fost modificată în sensul abrogării disp. art. 24-29 din lege.

Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, efectuarea uneia din operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, respectiv transferuri de carduri, retrageri de numerar, încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permite utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 12 ani.

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10.

În noul C. pen. infracţiunea cu titlul marginal - efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos este prevăzută şi pedepsită în art. 250 C. pen. şi are următorul conţinut:

- alin. (1) - Efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică, sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

- alin. (3) - Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Aşa cum lesne se poate observa, nu există elemente de diferenţiere sub aspectul conţinutului constitutiv, între cele două reglementări din legile penale succesive, singura deosebire fiind sub aspectul efectelor acuzaţiei.

Comparând efectele acuzaţiei din art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu efectele acuzaţiei din legea nouă art. 250 alin. (3) C. pen. -, Înalta Curte reţine că legea nouă care prevede limite de pedeapsă mai mici, respectiv de la unu la 5ani faţă de legea veche care prevede pedeapsa de la 1 la 12 ani este mai favorabilă, sens în care urmează să facă aplicarea art. 5 C. pen. şi va reduce pedeapsa aplicată pentru această infracţiune, proporţional cu noile limite de pedeapsă.

Aplicarea legii penale mai favorabile impune şi o analiză în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome, cu referire strictă în cauza dedusă judecăţii la infracţiunea continuată.

În mecanismul de determinare a legii penale mai favorabile cu privire la instituţia autonomă a unităţii legale de infracţiuni, comparând condiţiile de existenţă, cât şi efectele acesteia, Înalta Curte reţine că legea ulterioară este legea mai favorabilă.

În noul C. pen. infracţiunea continuată este reglementată în art. 35 alin. (1) unde sunt stabilite condiţiile de existenţă a acestei forme a unităţii legale de infracţiune şi în art. 36 alin. (1) prin care se instituie modul de pedepsire a infracţiunii continuate.

Conform art. 35 alin. (1) C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Conform art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

O examinare comparativă a disp. art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi a celor din art. 41 alin. (2) C. pen. anterior pune în evidenţă faptul că noua lege penală introduce în definiţia infracţiunii continuate condiţia unităţii de subiect pasiv.

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile C. pen. anterior sunt mai favorabile.

Întrucât în speţă există o pluralitate de subiecţi pasivi, reţinerea dispoziţiilor privind unitatea legală de infracţiune din noul Cod ar echivala cu o agravare a situaţiei inculpatului, întrucât ar presupune schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul realizării unui concurs de infracţiuni şi a reindividualizării pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, conform disp. art. 16 din Legea nr. 187/2012 vor fi menţinute disp. art. 86¹ C. pen.

În urma adaptării pedepsei faţă de noile limite prevăzute în noul C. pen., va înlătura pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării unor drepturi civile.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul O.A.T. împotriva deciziei penale nr. 81/A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori .

Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 77/P din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor şi rejudecând în fond:

Va face aplicarea art. 4 şi art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului O.A.T. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen. va achita pe inculpatul O.A.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Va înlătura dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

În baza art. 16 din Legea nr. 187/2012 va menţine dispoziţiile prevăzute de art. 86¹C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

Va înlătura aplicarea pedepsei complementare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul O.A.T. împotriva deciziei penale nr. 81/A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 77/P din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor şi rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 4 şi art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului O.A.T. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen. achită pe inculpatul O.A.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Înlătură dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

În baza art. 16 din Legea nr. 187/2012 menţine dispoziţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

Înlătură aplicarea pedepsei complementare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1112/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 334/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1114/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1114/2014. Penal