ICCJ. Decizia nr. 1159/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1159/2014
Dosar nr. 15544/95/2012
Şedinţa publică din 01 aprilie 2014
Deliberând asupra recursului declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 349/2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 15544/95/2012, privind pe intimata - inculpată B.M., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 de la 29 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 15544/95/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-42 C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata B.M. (fostă S.) la 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. anterior (funcţia de administrator firmă şi activitatea de comerciant); în baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C. pen. anterior, respectiv pe o durată de 4 ani; s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 şi urm. C. pen. anterior; i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. anterior (funcţia de administrator firmă şi activitatea de comerciant), iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii.
S-a dispus comunicarea sentinţe penale după rămânerea definitivă a acesteia la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi anularea actelor false, respectiv a facturilor menţionate în alin. (5) din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 29 octombrie 2012.
A fost obligată inculpata B.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.P. SRL Stejari - prin lichidator judiciar S. SPRL Tg. Jiu - la plata către Statul Român, A.N.A.F. Bucureşti - D.G.F.P. Gorj -, a sumei de 35.731,6 RON, reprezentând despăgubiri civile, cu penalităţile şi dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului; s-a respins cererea părţii civile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei.
A fost obligată inculpata, în baza art. 191 C. proc. pen. anterior, la 1.850 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. nr. 251/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în fapt în aceea că inculpata, în calitate de administrator al SC G.P. SRL Stejari în perioada 01 octombrie 2008 - 30 noiembrie 2009, a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii 30 de facturi de prestări servicii care nu erau emise de societăţile comerciale menţionate la rubrica „furnizori" (nu atestau operaţiuni reale) prin care s-a produs un prejudiciu în sumă totală de 35.731,6 RON din care T.V.A - 23.949,60 RON şi impozit pe profit - 11.872 RON.
Astfel, Tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatei, săvârşită în condiţiile descrise mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia inculpata a fost condamnată, iar la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reţinându-se că inculpata este o persoană bine integrată în societate, mama unui copil minor în vârstă de circa doi ani, însă şi împrejurarea că a avut o atitudine total oscilantă în timpul procesului penal şi este cunoscută cu antecedente penale.
În consecinţă, s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, cu orientare spre minimul special, iar ca modalitate de executare a pedepsei, văzând că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ şi imperativ prevăzute de dispoziţiile art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzute de art. 82 C. pen. anterior, apreciind că şi în acest fel poate fi atins scopul educativ, preventiv şi punitiv al pedepsei.
Totodată, inculpatei i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen., Tribunalul considerând că aceasta este nedemnă, faţă de modalitatea de săvârşire a faptelor, de a fi aleasă în autorităţi publice, în funcţii elective publice, să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi, bineînţeles, să ocupe funcţia de administrator firmă şi să exercite activitate de comerciant, situaţii de care s-a folosit în realizarea rezoluţiei infracţionale.
În baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998, 999, 1000 C. civ. anterior, instanţa de fond a admis acţiunea civilă în parte, în sensul obligării inculpatei B.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.P. SRL Stejari - prin lichidator judiciar S. SPRL Tg. Jiu, la plata către partea civilă D.G.F.P. Gorj a sumei de 35.731,6 RON, reprezentând despăgubiri civile cu penalităţile şi dobânzile aferente, până la achitarea integrală a debitului.
Totodată, Tribunalul a respins cererea formulată de partea civilă referitor la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei, sens în care, potrivit conţinutului adreselor emise de Primăria sectorului 3 Bucureşti şi Primăria Grădiştea, judeţul Vâlcea, a reţinut că inculpata nu figurează cu bunuri mobile sau imobile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F.-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - D.G.F.P. Gorj, criticând soluţia adoptată pe latură civilă şi arătând că Tribunalul a interpretat greşit probele administrate, reţinând nejustificat un prejudiciu inferior valorii pretinse de partea civilă, care nu include accesoriile (majorări şi penalităţi de întârziere) în sumă de 29.180,4 RON, din totalul de 64.912 RON; de asemenea, s-a criticat soluţia de respingere a cererii de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, motivându-se că determinarea în concret a bunurilor indisponibilizate urmează să se realizeze în etapa de executare.
Curtea de apel, analizând calea de atac declarată de partea civilă, a respins, prin decizia penală nr. 349/2013, apelul părţi civile A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva sentinţei penale nr. 170 de la 29 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 15544/95/2012, privind pe intimata - inculpată B.M., ca nefondat.
A obligat apelanta la plata a 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru intimata inculpată.
Pentru a pronunţa decizia din cauză Curtea de apel a reţinut următoarele:
Intimata - inculpată B.M. a fost trimisă în judecată pentru comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în actul de sesizare a instanţei reţinându-se că inculpata, în calitate de administrator al SC G.P. SRL, pe o perioadă de aproximativ 1 an (01 octombrie 2008 - 30 noiembrie 2009) a înregistrat în evidenţa contabilă 30 de facturi de achiziţie, care nu reflectau operaţiuni reale, prin aceasta diminuându-şi obligaţia de plată a creanţelor fiscale (impozit pe profit şi TVA), ceea ce a produs un prejudiciu în valoare de 35.731,6 RON în dauna părţii civile Statul român, reprezentat prin A.N.A.F., respectiv prin D.G.F.P. Gorj.
Curtea reţine că în condiţiile în care partea civilă a sesizat organele de urmărire penală referitor la infracţiunea de evaziune fiscală producătoare a unui prejudiciu în valoare de 34.298,60 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA sustrase de la plată (conform adresei din 30 martie 2010, se constată că prejudiciul reţinut prin rechizitoriu a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată în faza urmăririi penale faţă de care partea civilă nu a formulat obiecţiuni.
De asemenea, se reţine că în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, partea civilă a formulat acţiune civilă înregistrată la data de 19 noiembrie 2012, prin care a solicitat despăgubiri în valoare de 64.912 RON, constând în impozit pe profit şi TVA, la care s-au calculat majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere în valoare de 9.531 RON şi respectiv de 22.069 RON la zi, şi, totodată, instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei.
În cauză, urmează să se reţină că potrivit dispoziţiilor art. 110 lit. b) C. proc. fisc., titlul de creanţă - în raport de care urmează să se calculeze penalităţile şi dobânzile de întârziere - conform art. 119 alin. (1) din acelaşi act normativ - este reprezentat de hotărârea judecătorească deoarece în speţă creanţele fiscale sunt stabilite în cadrul unui proces penal, raportul juridic dedus judecăţii fiind alăturat celui rezultat din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
În această situaţie, valoarea creanţelor şi accesoriilor fiscale a fost stabilită pe calea unei expertize contabile, deoarece procesul-verbal de constatare al D.G.F.P. nu constituie titlu executoriu şi nici document de verificare fiscală, servind la sesizarea D.G.F.P. în scopul efectuării verificărilor fiscale.
Totodată, Curtea de apel a constatat că Tribunalul a pronunţat obligarea inculpatei atât la plata creanţelor principale (TVA şi impozit), dar şi a accesoriilor (penalităţi şi dobânzi) calculate - în procedura de executare - până la achitarea integrală a debitului.
În aceste condiţii, critica apelantei - parte civilă de a se reforma sentinţa în sensul majorării cuantumului despăgubirilor la valoarea de 64.912 RON, prin includerea penalităţilor şi majorărilor de întârziere calculate până la 15 noiembrie 2012 (data formulării acţiunii civile în procesul penal), este nefondată, deoarece instanţa de fond a reţinut prejudiciul conform actului de sesizare, raportat la probele de la dosar şi ar fi încălcate dispoziţiile 119 alin. (2) C. proc. fisc. „Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii".
În ceea ce priveşte critica referitoare la aplicarea sechestrului asigurător, se reţine că măsurile asigurătorii au ca finalitate indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului, în vederea fie a confiscării speciale, fie a reparării pagubei produse prin infracţiune, ori, în acest ultim caz, măsura asigurătorie poate fi dispusă numai după o prealabilă evaluare a bunurilor supuse sechestrului [conform art. 163 alin. (2) C. proc. pen. anterior coroborat cu art. 165 alin. (1) C. proc. pen. anterior], aceasta implicând şi identificarea în concret a acestora.
Faţă de acestea, Curtea a constatat că Tribunalul a procedat la o corectă evaluare a situaţiei de fapt probată în cauză, reţinând că nu există bunuri în patrimoniul inculpatei - faţă de adresele emise de Primăria sector 3 Bucureşti - Direcţia Impozite şi Taxe Locale (din 23 ianuarie 2013, dosar fond) şi Primăria Grădiştea (31 ianuarie 2013, dosar fond) - care să poată fi indisponibilizate.
Faţă de cele ce preced, critica apelantei - parte civilă, care a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor viitoare care vor alcătui patrimoniul inculpatei, posibil de identificat în procedura de executare a creanţelor bugetare, este nefondată; astfel, se reţine că măsurile asigurătorii au fost prevăzute de legiuitor ca modalitate de evitare a insolvabilităţii, în cazul inculpatului judecat pentru infracţiuni creatoare de prejudiciu, respectiv pentru a împiedica pe inculpat să-şi înstrăineze bunurile în timpul procedurii penale şi, astfel, să împiedice repararea pagubei la care ar fi obligat prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.
Împotriva deciziei penale nr. 349/2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - D.G.F.P. Gorj.
Partea civilă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., odată cu formularea motivelor de recurs în termenul legal, arătând că au fost interpretate greşit probele administrate, reţinând nejustificat un prejudiciu inferior valorii pretinse de partea civilă, care nu include accesoriile (majorări şi penalităţi de întârziere) în sumă de 29.180,4 RON, din totalul de 64.912 RON. De asemenea, s-a criticat soluţia de respingere a cererii de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, motivându-se că determinarea în concret a bunurilor indisponibilizate urmează să se realizeze în etapa de executare.
Analizând recursul declarat în cauză, instanţa urmează să respingă calea de atac ca nefondată pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., greşita aplicare a legii.
Cazul de casare a fost invocat de partea civilă cu referire la două chestiuni: cuantumul despăgubirilor şi omisiunea aplicării măsurii asigurătorii.
Cuantumul despăgubirilor
În sesizarea penală înaintată Parchetului de către Garda Financiară, secţia Gorj, se menţionează că, în conformitate cu O.U.G. nr. 91/2013 aprobată de Legea nr. 132/2004, actul de control întocmit nu reprezintă document de verificare fiscală nu calculează taxe şi impozite, contribuţii majorări penalităţi şi nu constituie titlu executoriu. Procesul verbal a fost transmis şi D.G.P.F. Gorj.
La data de 30 martie 2010, A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj a comunicat Ministerului Public faptul că a stabilit un impozit pe profit de 10.349 RON respectiv TVA de 23.949,6 RON la care au fost calculate majorări de întârziere de 3.324 RON (pentru impozitul pe profit) respectiv 8.156 RON pentru TVA
La data de 17 iunie 2010, A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj a formulat plângere împotriva inculpatei B.M. ca administrator al SC G.P. solicitând achitarea sumei de 3.326 RON.
Conform raportului de expertiză fiscală, prejudiciul se ridică la 35 731,6 RON (TVA 23.949,60 RON şi impozit pe profit 11.872 RON). A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.
În rechizitoriu se menţionează că în cursul urmăririi penale A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj nu a precizat suma cu care se constituie parte civilă.
La data de 26 noiembrie 2012, anterior citirii actului de sesizare A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj s-a constituit parte civilă cu suma de 64.912 RON reprezentând impozit pe profit TVA, majorări de întârziere şi dobânzi.
Instanţa de fond şi cea de apel au acordat despăgubiri în cuantumul stabilit de expertiză şi necontestat de către partea civilă. În aceste condiţii în recursul părţii civile se solicită reaprecierea despăgubirilor şi nu se critică aplicarea legii.
Faţă de natura criticilor formulate şi limitele recursului strict legate de probleme de drept, instanţa de recurs nu poate examina cuantumul unor despăgubiri care au fost acordate conform unui raport de expertiză împotriva căruia partea civilă nu a formulat obiecţiuni.
Luarea măsurii asigurătorii
Soluţia instanţei de apel este conformă cu jurisprudenţa publicată de către instanţa supremă. Astfel instanţa a publicat la 20 iunie 2013, anterior soluţionării apelului, decizia nr. 2181/2013, al cărei conţinut este urmat de către Curtea de apel. Luarea măsurii asigurătorii a sechestrului în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 în vederea reparării pagubei este condiţionată de existenţa unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente la momentul instituirii sechestrului, concluzie care se desprinde din analiza prevederilor art. 165 şi art. 166 C. proc. pen. anterior potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, precum şi să încheie un proces-verbal care cuprinde descrierea amănunţită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii lor.
În consecinţă, sechestrul poate fi instituit, inclusiv în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005, numai asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente, a căror identificare, evaluare şi descriere este posibilă la momentul instituirii, iar nu şi asupra bunurilor viitoare. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2181 din 20 iunie 2013).
Faţă de cele ce preced, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei penale nr. 349 din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1012/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 117/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de... → |
|---|
