ICCJ. Decizia nr. 117/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 117/2014

Dosar nr.8747/86/2009

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Suceava, S.I., partea civilă A.N.A.F. pentru A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi inculpata N.C.M. împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată:

Prin sentinţa penală nr. 136 din data de 30 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8747/86/2009, în baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata N.C.M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţă şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava la plata sumei de 3.772.231 RON către D. Iaşi, reprezentând cuantumul drepturilor vamale şi fiscale datorate.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava la plata sumei de 47.009 RON către A.N.A.F. cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, precum şi la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume până la data plăţii efective.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor ridicate cu prilejul percheziţiei efectuate în data de 2 martie 2004 la imobilul proprietatea numitului T.V., respectiv: 202.742 pachete ţigarete; 1.102 pachete cafea T.E. a 250 gr/pachet; 1.006 pachete cafea F.E. a 250 gr/pachet; 1.396 pachete cafea F.E. a 100 gr/pachet; 74 pachete cafea J. a 250 gr./pachet; 312 cutii cafea instant M.G. a 100 gr./cutie; 194 cutii cafea instant N.C. a 250 gr./cutie; 44 cutii cafea instant A. a câte 250 gr./cutie; 67,2 kg bomboane S. şi K.; 145 kg concentrat supă V.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a anulat chitanţa seria S1. şi convenţia de depozit din 2005 emise de Cabinetul individual de avocatură P.D. din mun. Rădăuţi.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanţa 9/P/2008 din data de 9 decembrie 2009 a D.N.A. - S.T. Suceava şi puse în executare prin încheierile 35649 - 35654 ale O.C.P.E.N.I. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul 6/P/2008 din data de 17 decembrie 2009 al D.N.A. - S.T. Suceava s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei N.C.M. pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) şi e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) şi d) din Legea nr. 87/1994], fiecare dintre acestea în forma prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. şi spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatei că începând din anul 2003 până la 30 ianuarie 2008 a avut calitatea de asociat/adrninistrator la SC A.R. SRL Suceava (fostă SC A.C. SRL), iar în perioada 20 octombrie 2004 - 26 ianuarie 2007 a avut şi calitatea de asociat/administrator la SC E. SRL Suceava.

Astfel cum rezultă din adresa nr. A1. din 12 februarie 2008 a Primăriei Suceava - Direcţia Administraţiei Pieţelor, în anul 2004 SC A. SRL a avut închiriate două spaţii comerciale în B. Suceava, iar în anul 2005 un număr de patru spaţii de depozitare şi comercializare, spaţii pe care le-a folosit şi la desfăşurarea activităţilor infracţionale reţinute prin rechizitoriu.

În perioada august 1989 - noiembrie 2004 inculpata a fost căsătorită cu S.I., care a avut la rândul său calitatea de asociat la SC E. SRL din 26 iulie 2005, ulterior comiteri faptelor, precum şi pe aceea de asociat la SC A.R. SRL, începând din 07 septembrie 2007.

Sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală, s-a reţinut desfăşurarea activităţii infracţionale în două etape, după cum urmează:

I. în perioada iunie 2003 - 2 martie 2004, inculpata a închiriat garajul familiei T. situat în comuna A., jud. Suceava, locaţie în care în toată această perioadă a depozitat marfă introdusă în România în mod fraudulos din Moldova sau Ucraina, fiind vorba în majoritate de mărfuri accizabile (ţigări şi cafea). Această marfa a fost valorificată prin vânzare, fie prin intermediul chioşcurilor închiriate de către societatea SC A.R. SRL în B. Suceava, fie en-gross către alte persoane fizice. Niciuna dintre aceste operaţiuni nu a fost evidenţiată în contabilitatea societăţii, iar activitatea infracţională a încetat ca urmare a percheziţiei din data de 2 martie 2004.

II. în cea de-a doua etapă, inculpata a efectuat demersuri în vederea identificării unui alt spaţiu propice pentru desfăşurarea activităţii economice ilicite, astfel că la data de a închiriat în numele societăţii SC E. SRL un depozit situat în apropiere de B. Suceava. Această a doua fază a activităţii ilicite s-a desfăşurat până la data de (când a avut loc o descindere a lucrătorilor I.P.J. şi a celor ai Gărzii Financiare la acest spaţiu), şi a avut aceeaşi tipologie ca şi în primul caz: spaţiul era aprovizionat cu importante cantităţi de produse accizabile (ţigări) introduse şi comercializate în România cu sustragerea de la plata taxelor vamale, valorificate de către inculpată prin vânzare.

Cu privire la această a doua etapă a desfăşurării activităţii infracţionale, s-a reuşit de către organele de urmărire penală depistarea a două agende - practic două registre în care erau consemnate evidenţele duble ale inculpatei cu privire la activităţile economice desfăşurate, în scopul eludării obligaţiilor fiscale.

În baza menţiunilor din cele două agende, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, reţinându-se că prin desfăşurarea activităţii infracţionale în ansamblul său, în perioada februarie 2004 - iulie 2005, inculpata s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei de 4.807.630 RON.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reţinut prin rechizitoriu că inculpata s-a prezentat în luna noiembrie 2005 la Cabinetul individual de avocatură P.D. din Rădăuţi şi i-a solicitat avocatului întocmirea în fals a unei aşa - zise convenţii de depozit, prin care se atesta în mod fictiv că între inculpată şi numita G.F. s-ar fi încheiat în luna ianuarie 2005 o înţelegere în baza căreia cea din urmă ar fi folosit depozitul din apropierea B. Suceava în perioada ianuarie - august 2005. Cercetările efectuate cu privire la acest înscris au evidenţiat că data menţionată pe acte este falsă (fiind întocmit în realitate nu în luna ianuarie, ci noiembrie 2005), moment la care numita G.F. era decedată, iar oricum aceasta a avut o situaţie financiară precară şi nu a desfăşurat vreo activitate economică.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, s-a reţinut că din verificările efectuate a rezultat că în perioada 2003 - 2005 cele două societăţi la care inculpata era aaministrator/acţionar nu au înregistrat niciun fel de venit şi că inculpata nu a avut de asemenea nicio sursă de venituri licite, evidenţiată ca atare în evidenţele vreunei instituţii publice. Insă, în toată această perioadă inculpata a cheltuit atât în nume propriu, cât şi al celor două societăţi comerciale, suma de 202.796,74 RON, bani rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Astfel, inculpata a creditat societatea SC A.R. SRL, a achitat chiriile spaţiilor închiriate de către ambele societăţi, a achiziţionat două autoturisme (ca persoană fizică şi pentru societatea SC A.R. SRL) şi a achiziţionat în nume propriu imobile terenuri pe care ulterior le-a vândut societăţii SC A.R. SRL.

Audierea inculpatei N.C. fiu a fost posibilă în cursul cercetării judecătoreşti întrucât aceasta nu s-a prezentat invocând motive medicale. În aceeaşi perioadă în care a au fost invocate motive medicale pentru a motiva imposibilitatea de prezentare la Tribunal, inculpata N. s-a deplasat de 11 ori în Ucraina. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. M1. din 20 mai 2011 al IML Iaşi, avizat de Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico - Legale, s-a concluzionat că deplasarea la instanţă a inculpatei este posibilă cu ajutor şi că starea actuală a afecţiunilor îi permite participarea la proces. Acest raport nu a fost contestat de inculpată prin avocatul ales. Totodată, procurorul a depus la dosarul cauzei adresa A2. din 23 octombrie 2010 a I.G.P.F. - Punctul de contact P., din care rezultă că în timpul cercetării judecătoreşti inculpata s-a deplasat de 11 ori în Ucraina, de obicei împreună cu martorele A.L. sau P.L., de fiecare dată cu autoturismul SSS., despre care s-a reţinut că ar fi fost achiziţionat de inculpată în săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu este dovedită.

La data de 02 martie 2004, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. XX a Judecătoriei Suceava, poliţişti din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava au efectuat o percheziţie la domiciliul martorului T.V., din com. A., jud. Suceava, ocazie cu care au descoperit mai multe categorii de mărfuri accizabile, pentru care proprietarul imobilului nu a putut prezenta acte de provenienţă.

Pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză (T.V., T.E., T.D., C.M.G., M.S., G.I., G.T., C.I.P., R.R.) s-a stabilit că în perioada mai - iunie 2003 martora C.M.G. le-a prezentat pe inculpata N.C.M. şi pe sora sa H.L.L. soţilor T.V. şi E., cărora le-au solicitat închirierea garajului de la domiciliul lor, lucru cu care cei doi au fost de acord în schimbul sumei de 200 RON lunar, fără a solicita detalii cu privire la scopul în care inculpata urmează să folosească garajul.

Cu toate acestea, atât inculpata cât şi martora C.M.G. au precizat faptul că în garaj urmează să fie depozitată marfa ce va fi comercializată în B. Suceava. De altfel, aceasta, ulterior perfectării închirierii a schimbat lacătul de la uşa de acces, dar a lăsat o cheie şi martorei T.E., pentru a putea folosi o încăpere anexă.

Din aceleaşi declaraţii de martori rezultă că începând din aceea perioadă, mai - iunie 2003, în zonă a început să se desfăşoare un trafic intens, atât în timpul zilei cât mai ales noaptea, numeroase mijloace auto venind la garajul închiriat de inculpată, pentru a descărca sau pentru a se aproviziona cu diferite cantităţi de mărfuri, unele din aceste mijloace de transport fiind înmatriculate în România, iar altele în străinătate (Ucraina sau Moldova).

Martorii T.V. şi T.E., persoane care aveau acces la depozit, au declarat că iniţial, imediat după închiriere, majoritatea mărfii aprovizionate consta în haine, produse alimentare şi produse cosmetice, dar ulterior, acestea au început să fie din ce în ce mai puţine, preponderente devenind diverse sortimente de ţigări, cafea, etc. de provenienţă ucraineană şi moldovenească.

Instanţa de fond reţine că nivelul la care se efectua comercializarea ţigărilor introduse ilegal în România este ilustrat şi de confiscarea a 1.030 de pachete ţigări la data de 01 martie 2004 din autoturismul numitului O.M., din imediata apropiere a depozitului închiriat de inculpată, martorul confirmând că ţigările au fost încărcate din acest depozit. Relevante pentru dovedirea volumului de marfă „tranzitat" prin depozitul din comuna A., jud. Suceava sunt şi declaraţiile martorilor M.S., C.I., O.I., N.C.M., G.T. şi G.A., precum şi înscrisul pus la dispoziţia organelor de anchetă de aceştia din urmă, înscris pe care au fost evidenţiate mijloacele de transport care veneau la depozit pentru a ridica marfă.

În urma verificării menţiunilor de pe acest înscris s-a constatat că printre persoanele care, în perioada mai 2003 - 01 martie 2004, s-au deplasat la acest depozit pentru a ridica diferite cantităţi de ţigări şi alte produse accizabile au fost:

- R.R., posesorul autovehiculului înmatriculat sub nr. BBB., care a achiziţionat ţigări de provenienţă moldovenească pentru a le revinde în magazinul propriu;

- O.M., posesorul autovehiculului înmatriculat sub nr. VVV., care efectua transportul mărfurilor de la depozitul din comuna A. în B. Suceava. La data de 01 martie 2004 în autoturismul acestuia, oprit pentru control în apropierea depozitului din comuna A., au fost găsite şi ridicate în vederea confiscării două baxuri ţigări.

- G.D., posesorul autovehiculului înmatriculat sub nr. FFF. şi fratele său G.M. (în prezent decedat), posesorul autovehiculului înmatriculat sub nr. ZZZ. care, la solicitarea inculpatei, efectuau transferul mărfurilor de la depozitul din comuna A. în B. Suceava.

Tot din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă fără echivoc că locaţia la care s-a efectuat percheziţia la data de 02 martie 2005 a fost folosită pentru depozitarea de mărfuri, majoritatea accizabile (ţigări şi cafea) introduse în România în mod fraudulos din Republica Ucraina şi Moldova şi comercializate de inculpata N.C.M. atât prin punctele proprii de desfacere (chioşcurile 603, 604,- 791 şi 1624 din B. Suceava - adresa nr. A3. din 28 decembrie 2007 a Primăriei Suceava) cât şi prin vânzare „en - gross" către alte persoane fizice, niciuna dintre aceste operaţiuni nefiind înregistrată în evidenţele contabile ale SC A.R. SRL.

De asemenea, din declaraţiile martorilor poliţişti care au participat la acţiunea din ziua precedentă percheziţiei a rezultat în mod clar opoziţia inculpatei în asigurarea accesului organelor statului în spaţiul pe care îl folosea (garajul fam. T.), că a aruncat cheile de la uşa de acces şi că a oferit poliţistului care le-a găsit o sumă importantă de bani pentru a nu înmâna acele chei colegilor săi. Aceste susţineri se coroborează cu declaraţiile martorilor T.V. şi E., care au relatat aceleaşi împrejurări de fapt.

Procedându-se la inventarierea mărfurilor identificate la depozitul închiriat de inculpata N.C.M., a rezultat că aceasta s-a aprovizionat în mod fraudulos, din Ucraina şi Moldova, fără a avea documente de provenienţă şi fără a fi autorizată să efectueze importuri de mărfuri accizabile, cu următoarele cantităţi de produse: 202.742 pachete ţigarete din mărcile MA., WE., L., S.G., MX., T.K., D., P. etc., 1.102 pachete cafea T.E. a 250 gr/pachet, 1.006 pachete cafea F.E. a 250 gr/pachet, 1.396 pachete cafea F.E. a 100 gr/pachet, 74 pachete cafea J. a 250 gr./pachet, 312 cutii cafea instant M.G. a 100 gr./cutie, 194 cutii cafea instant N.C. a 250 gr./cutie, 44 cutii cafea instant A. a câte 250 gr./cutie, 67,2 kg bomboane S. şi K., 145 kg concentrat supă V.

Pentru toate aceste categorii de produse pentru care nu s-au prezentat acte de provenienţă şi care proveneau din import, inculpata N.C.M. trebuia să achite suma de 753.948,87 RON drepturi de import datorate la bugetul de stat, din care: taxe vamale 289.473,46 RON; comision vamal, 1.574,81 RON; accize, 292.240,11 RON; TVA, 170.660,47 RON. A.N.V. s-a constituit parte civilă în cauză, conform adresei din 10 februarie 2006 cu valoarea de 753.948,87 RON.

În urma inspecţiei fiscale totale efectuate de Activitatea de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Suceava, raport nr. F1./2006 şi Nota de constatare nr. N1./2008 a Gărzii Financiare Suceava, rezultă că în perioada 2003-2004 societatea nu a desfăşurat nicio activitate economică, iar în perioada 2004- 2005 nu a înregistrat în contabilitate niciun fel de venituri. Totodată, din examinarea actelor financiar-contabile ale SC A.R. SRL şi ale SC E. SRL şi a declaraţiilor de impozite şi taxe depuse în perioada 2004-2005, rezultă că cele două societăţi nu au înregistrat profit şi deci asociaţii nu au putut beneficia de dividende (obiectiv 14 din raportul de constatare).

Acelaşi agent economic a achitat către SC K. SRL Suceava suma de 1.060 euro lunar (suma totală de 109.820,81 RON) cu titlu de chirie, a achitat 6.448 RON către Primăria Suceava reprezentând chiria pentru cele patru chioşcuri deţinute în B. Suceava şi a achiziţionat un microbuz marca M.B. în valoare de 14.964 euro (4.180,15 RON) pentru care a achitat taxe în valoare de 5.247 RON. De asemenea, în perioada august 2005 - septembrie 2006, administratorul societăţii, inculpata N.C.M., a creditat societatea cu sume cuprinse între 2.250 şi 48.260 RON, sume pe care şi le-a retras periodic, până la sfârşitul anului 2006 când mai înregistra un credit acordat societăţii de 27.100,78 RON. Instanţa de fond reţine că deşi inculpata N.C.M. nu a avut niciun venit licit, în mod cert a cheltuit prin SC A.R. SRL suma totală de 202.796,74 RON, adică 2.027.967.400 ROL, sumă ce nu putea avea ca sursă decât activităţile ilicite desfăşurate de aceasta în paralel, activităţi foarte profitabile.

În luna noiembrie 2004, inculpata N.C.M. a contactat-o pe martora B.O., director executiv la SC A. SRL Suceava, faţă de care şi-a manifestat intenţia de a închiria un spaţiu de depozitare şi după ce a vizionat mai multe spaţii aparţinând acestei firme, a hotărât să închirieze o magazie în suprafaţă de 146 mp, situată în afara celorlalte spaţii, cu acces separat şi care permitea gararea mijloacelor de transport chiar la uşa depozitului. Deşi preţul solicitat a fost suficient de mare, fiind echivalent mchirierii unui spaţiu asemănător ca suprafaţă, dar cu toate utilităţile (apă, curent, canal, telefon etc), inculpata nu a încercat să negocieze, ci a fost de acord cu valoarea solicitată. De asemenea, inculpata a încercat să o determine pe martoră să nu emită facturi şi să nu elibereze chitanţe pentru plata chiriei, dar aceasta nu a fost de acord, drept pentru care s-a procedat la încheierea contractului nr. C1./2004 între SC A. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava, cu valabilitate de 1 an, pentru care au fost emise facturi şi chitanţe până în luna decembrie 2005.

După încheierea contractului şi până în luna iulie 2005, când s-a procedat la percheziţionarea depozitului, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor B.N., G.V., M.C., Ş.V., agenţi de pază la SC A. SRL Suceava, inculpata a desfăşurat o activitate continuă de aprovizionare şi desfacere cu mărfuri accizabile, în principal ţigări de provenienţă Ucraina şi Moldova, fără plata taxelor vamale, a celorlalte taxe datorate bugetului de stat şi fără evidenţierea acestor operaţiuni în evidenţa contabilă a SC E. SRL sau SC A. SRL.

Astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor care erau angajaţi ca paznici, în toată perioada decembrie 2004-iulie 2005, pe timpul nopţii, la depozitul închiriat de inculpată se făcea aprovizionarea cu mărfuri ambalate în cutii de carton, aduse cu mijloace mari de transport marfă, tiruri sau camioane, uneori de 4-5 ori pe săptămână şi descărcate în prezenţa ei. Aceasta se prezenta la depozit, de fiecare dată cu 10-15 minute înainte de ajungerea tir­ului, aştepta până ce marfa era descărcată, iar după plecarea mijlocului de transport mai rămânea circa 30 de minute pentru a o recepţiona. De cele mai multe ori, inculpata era însoţită de martorii G.D. sau S.G. Aceştia foloseau un autoturism DA. carosat şi unul marca VO. cu care transportau mărfurile din depozit la destinaţiile stabilite de inculpata N.C.M. Mijloacele de transport cu care se făcea aprovizionarea depozitului aveau plăcuţe de înmatriculare fie în România, fie în Ucraina sau Moldova.

Întreaga activitate de aprovizionare-cumpărare, dar şi de desfacere-vânzare a mărfurilor accizabile, introduse în ţară în mod fraudulos, cu sustragerea de la plata taxelor vamale şi a celorlalte taxe datorate bugetului de stat, nu a fost reflectată în evidenţa contabilă a SC E. SRL sau SC A. SRL Suceava, societăţi în care inculpata avea calitatea de asociat/administrator, iar aceşti agenţi economici nici nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege pentru a desfăşura activităţi de genul celor descrise în situaţia de fapt.

La data de 15 iulie 2005, poliţişti din cadrul I.P.J Suceava - Serviciul de Investigare al Fraudelor şi ulterior reprezentanţi ai Gărzii Financiare Suceava au efectuat, în prezenţa inculpatei N.C.M. şi a reprezentantului SC A. SRL Suceava, o descindere la depozitul închiriat de inculpată, descindere în urma căreia s-a constatat că aceasta folosea spaţiul închiriat de la SC A. SRL pentru depozitarea unor importante cantităţi de produse accizabile (ţigări) introduse şi comercializate în România cu sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat.

Astfel în locaţia menţionată au fost identificate 70.000 pachete ţigări din care: 48.000 pachete ţigări marca S.G.; 12.000 pachete ţigări marca M.O.C.; 10.000 pachete ţigări marca L. De asemenea, în incinta aceluiaşi depozit au mai fost identificate: 17 baxuri goale ţigări L. aferente a 8.500 pachete ţigări; 3 baxuri goale ţigări DU. aferente a 1.500 pachete ţigări; 30 baxuri goale ţigări S.G. aferente a 15.000 pachete ţigări; 11 baxuri goale ţigări M.O.C. aferente a 5.500 pachete ţigări şi un bax gol ţigări DO. Conform instanţei de fond, acest lucru demonstrează că în perioada anterioară percheziţiei inculpata a reuşit să distribuie şi să comercializeze 30.500 pachete ţigări din mărcile menţionate mai sus.

În noaptea precedentă, respectiv la data de 14 iulie 2005, orele 23 :00 inculpata N.C.M. fusese depistată în apropierea depozitului având asupra sa suma de 7.800 RON 5.300 dolari SUA şi 30 euro, sume cu privire la care, la data respectivă, organele de poliţie au considerat că nu s-a putut face dovada că ar proveni din traficul ilegal cu ţigări, fiind restituite acesteia.

În aceeaşi împrejurare, de la inculpată au fost ridicate două agende cu însemnări scrise de către aceasta, cu privire la care ulterior s-a stabilit că reprezintă evidenţe contabile duble şi reflectă comerţul ilicit cu ţigări de provenienţă Ucraina şi Moldova, introduse şi comercializate ilicit în România. întreaga activitate frauduloasă a fost evidenţiată în aceste două registre, agende, ridicate de la aceasta la data de 15 iulie 2005, aceste registre constituind o evidenţă dublă ţinută în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Caracterul de acte conţinând înregistrări contabile a fost atribuit agendelor şi de către instanţa civilă. Prin sentinţa civilă nr. 3526 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia nr. 173 din 29 martie 2006 a Tribunalului Suceava, hotărâri judecătoreşti, sunt calificate aceste înscrisuri ca fiind registre întocmite de comerciant în conformitate cu art. 52 C. com.

Procedăndu-se la examinarea acestor înscrisuri şi coroborând menţiunile din registre cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză precum şi cu celelalte probe administrate s-a constatat următoarele:

I. AGENDA NR.1 cu copertă de culoare albastră, numerotată de la 1 la 112, conţine de la pagina 13 până la pagina 19 evidenţa comercializării unor importante cantităţi de ţigări din mărcile S.G., M.O.C., D., PL., M.O.C., L., AS., DU., P. etc, cu prezentarea numărului de baxuri, cartuşe şi pachete precum şi valoarea acestora, după cum au fost comercializate de la începutul anului 2005 până în luna iulie 2005. În partea dreaptă a filelor sunt înregistrate vânzările şi sumele rezultate din comercializarea acestor cantităţi de ţigări, indicându-se numele persoanelor ce au desfăşurat activitatea de vânzare. Periodic, la aceste cantităţi de ţigări s-au efectuat inventare, evidenţiindu-se stocurile de marfă, banii rezultaţi din vânzarea ţigărilor şi sumele rămase.

Din examinarea menţiunilor efectuate în această agendă a rezultat că înregistrările au fost efectuate după aceeaşi metodologie ca şi în cazul evidenţelor contabile pentru gestiuni, în cazul de faţă fiind vorba de ţigările depozitate în locaţia din Suceava, Calea U., închiriată şi folosită de SC E. SRL. Potrivit aceloraşi menţiuni, valoarea ţigărilor comercializate până la 27 ianuarie 2005 a fost de 835.120.000 ROL, iar până la 28 ianuarie 2005 în sumă de 1.345.650.000 ROL. Ţigările au fost introduse în depozitul firmei în 14 tranşe, de fiecare dată fâcându-se aprovizionarea cu aproape aceleaşi mărci: S.G., M.O.C., L., PL., D., A., marfa fiind recepţionată în formă contabilă pe baxuri, cartuşe, pachete de ţigări, valoare unitară şi valoare totală. În aceste condiţii se concluzionează că activitatea desfăşurată la depozitul SC E. SRL nu a fost doar una de depozitare, ci a reprezentat întregul circuit comercial: aprovizionare - recepţie - vânzare - inventar.

Conform însemnărilor din agendă, valoarea ţigărilor cu care a fost aprovizionat depozitul până la 27 ianuarie 2005 a fost de 1.158.745.000 RON şi cosmetice, din care au fost vândute ţigări în valoare de 835.120.000 ROL, rămânând marfă nevândută în valoare de 323.625.000 ROL şi cosmetice.

În perioada ianuarie - 20 aprilie 2005, la depozitul SC E. SRL s-au mai efectuat 31 de aprovizionări cu aceleaşi tipuri de sortimente de ţigări, de fiecare dată marfa fiind recepţionată în formă contabilă, pe baxuri, cartuşe, pachete, valoare unitară şi valoare totală. Valoarea rezultată din vânzarea ţigărilor până la 20 aprilie 2005 a fost de 4.818.925.000 ROL.

În perioada 20 aprilie - 20 mai 2005 au mai fost înregistrate 17 aprovizionări cu aceleaşi sortimente de ţigări recepţionate în procedură contabilă, înregistrându-se vânzări de 3.999.614.000 ROL dintr-un volum de marfa de 4.228.550.000 ROL rezultând un stoc de marfa în valoare de 228.936.000 ROL, confirmat prin semnătură de inculpată. La data de 09 iulie 2005 stocul de marfă (ţigări) era de 71.900.000 ROL, după care s-au mai operat două aprovizionări în valoare totală de 344.250.000 ROL, rezultând un stoc de 416.150.000 ROL din care s-au efectuat vânzări în valoare de 235.000.000 ROL.

Stocul rămas după aceste vânzări a fost identificat cu ocazia percheziţiei din 15 iulie 2005 şi coincide, atât valoric cât şi faptic, cu menţiunile din evidenţele duble ţinute de inculpata N.C.M., respectiv 96 baxuri S.G., 20 baxuri L. şi 24 baxuri M.O.C.

Tribunalul a respins apărările inculpatei în sensul că din examinarea conţinutului agendei, coroborat cu probatoriul administrat în cauză, nu rezultă dacă cifrele menţionate se referă la baxuri, cartuşe sau pachete de ţigări. Stocul faptic inventariat la momentul descinderii organelor statului coincide ca număr de baxuri cu menţiunile inculpatei din cuprinsul agendei, iar probatoriul testimonial administrat relevă un rulaj impresionant al mărfurilor depozitate, ca şi un număr ridicat de transporturi (unele dintre acestea cu maşini mari), ceea ce nu poate corespunde decât unei activităţi economice desfăşurată cu zeci de baxuri de ţigări, nu cartuşe sau pachete.

II. Agenda nr.2 cu copertă de culoare neagră, numerotată de la 1 la 153, cuprinde menţiuni scrise de inculpată la pag. 2, 11, 12, 67 şi 67-145. Agenda a fost completată cronologic între filele 67 - 145, de la ultima filă spre început, procedeu folosit la arhivarea actelor contabile ale societăţilor comerciale. Menţiunile din această agendă se referă cu precădere la evidenţa ţigărilor cumpărate, a sumelor plătite, a cantităţii de ţigări comercializate, a sumelor rezultate din vânzare, a persoanelor ce au desfăşurat această activitate şi a stocurilor de marfă. Între cele două registre (agende) există o strânsă corelaţie, cea de a doua având menţionate în plus sume în dolari şi euro plătite pentru ţigări, calculul diferenţei de plată, sume plătite şoferilor, sume de bani împrumutate şi restituite, nume de cetăţeni ucraineni alături de sumele de bani plătite acestora pentru ţigări, numere de telefon din Ucraina, stocuri de marfa pe date şi depozite.

Instanţa de fond, rezumând menţiunile efectuate de inculpată în cele două agende, constată că acestea se referă la aprovizionările cu ţigări de provenienţă Ucraina şi Moldova, preţurile plătite pentru achiziţionarea acestora, cheltuielile cu transportul şi depozitarea, veniturile realizate din vânzări, stocuri şi inventare periodice, operaţiuni care ar fi trebuit evidenţiate în contabilitatea reală a agenţilor economici. Omisiunea evidenţierii acestor activităţi şi operaţiuni economice, deosebit de rentabile, în contabilitatea reală şi întocmirea unei evidenţe contabile duble s-a făcut tocmai în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat.

Autenticitatea menţiunilor din cele două registre (agende) cu privire la scrierea lor de către inculpata N.C.M. a fost stabilită prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 februarie 2008. Inculpata a recunoscut că agendele îi aparţin şi că însemnările cu privire la comercializarea ţigărilor au fost efectuate de către ea, dar că această evidenţă a fost ţinută la solicitarea unor cetăţeni moldoveni sau ucraineni pe care nu îi cunoaşte prea bine, că le-a permis acestora să depoziteze în locaţia închiriată pentru SC E. SRL diferite cantităţi de mărfuri, printre care şi ţigări şi că mărfurile erau aduse de aceşti cetăţeni cu sacoşele, în limita plafonului vamal.

Susţinerile inculpatei sunt infirmate de constatările organelor de poliţie care, în depozitul folosit de SC E. SRL, au găsit zeci de baxuri de ţigări nedesfăcute, ceea ce atestă că introducerea acestora în România se făcea în mod organizat şi cu mijloace de transport adecvate acestei activităţi, precum şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză din care rezultă că inculpata era văzută frecvent atât în zona depozitului, cât şi în alte împrejurări, însoţită de cetăţeni ucraineni. De asemenea, veniturile realizate de inculpată în perioada de referinţă (relevate atât sub aspectul infracţiunii de spălare de bani, cât şi sub aspectul sumelor de bani depistate asupra inculpatei la data de 14 iulie 2007), precum şi înlăturarea apărărilor acesteia referitor la presupusa activitate a numitei G.F., sunt de natură a demonstra lipsa de temei a unor astfel de apărări.

Apărarea inculpatei în sensul că ţigările nu îi aparţineau a fost înlăturată de către instanţa de judecată prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care se statuează cu putere de lucru judecat că SC E. SRL Suceava a deţinut în afara antrepozitului fiscal şi a comercializat pe teritoriul României, fără a deţine documente de provenienţă, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, (sentinţa civilă nr. 3527 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 337 din 16 mai 2007 a Tribunalului Suceava).

Inculpata mai susţine că în perioada respectivă, ianuarie - iulie 2005, SC E. SRL nu a desfăşurat activitate, nu a efectuat importuri de produse cosmetice sau ţigarete, iar închirierea spaţiului către cetăţenii ucraineni sau moldoveni s-a făcut cu titlu gratuit, fără a percepe vreo sumă de bani cu titlu de chirie. Aceste susţineri vin în contradicţie cu aspectele stabilite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi cu celelalte probe din care rezultă că în perioada ianuarie - iulie 2005 inculpata a cumpărat, deţinut şi comercializat, în mod ilegal, fără a evidenţia în contabilitate aceste operaţiuni, peste 1 milion pachete ţigări şi alte produse accizabile.

Şi în această situaţie, instanţa a statuat cu putere de lucru judecat că evidenţele duble ţinute de inculpata N.C.M., în calitate de asociat/administrator la SC E. SRL, „au valoarea unor înscrisuri care fac dovada în contra celui de la care emană (art. 52 C. com.) şi care reflectă activitatea comercială a acestui agent economic pentru perioada ianuarie - iulie 2005 cu produse accizabile, fără a îndeplini condiţiile prevăzute de lege şi fără a deţine documente de provenienţă, (sentinţa civilă nr. 3526 din 31 octombrie 2005 a judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia nr. 173 din 29 martie 2006 a Tribunalului Suceava).

Solicitând Companiei N.I.N. SA. date în legătură cu marcajele existente pe pachetele de ţigări comercializate de inculpata N.C.M., aceasta a comunicat că marcajele respective nu au fost tipărite în cadrul acestei companii şi au trimis modele de comparaţie care nu sunt asemănătoare sub aspectul scrisului şi elementelor imprimate cu cele de pe pachetele de ţigări confiscate de la inculpată.

Conform datelor comunicate de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava (adresele nr. A5./2009, nr. A6./2008), inculpata N.C.M. a efectuat în perioada 01 ianuarie 2004 - 2007 un număr de 181 deplasări în Ucraina, singură ori împreună cu soţul său S.I. De cele mai multe ori aceasta s-a deplasat cu mijloace de transport proprietate personală, dar au fost şi situaţii când a efectuat deplasarea cu mijloace de transport şi cu cetăţeni ucraineni (S.T.G., B.R.M., K.H. etc.)

Pentru lămurirea unor aspecte legate de existenţa unor relaţii comerciale între inculpata N.C.M. şi anumiţi cetăţeni ucraineni, s-a promovat o cerere de asistenţă judiciară către Procuratura Generală a Ucrainei şi au fost solicitate unele date prin Departamentul de Luptă împotriva Crimei Organizate - Regiunea C. rezultând următoarele:

- martorii G.V.V., T.V.P., S.V. a lui C. au declarat că o cunosc pe inculpata N.C.M. şi că se vizitează reciproc, se contactează telefonic, dar niciodată între ei nu au existat relaţii de afaceri. Niciodată nu au transportat marfă pentru inculpată şi nici nu ştiau că aceasta are o firmă, dar unii aveau cunoştinţă cum că ar fi contabilă la o societate comercială.

Cu privire la numita G.O.F. pavlivna, presupusă parte în convenţia de depozit încheiată la 13 ianuarie 2005 la biroul avocatului P.D. din Rădăuţi, s-a stabilit că aceasta nu a avut niciodată paşaport şi nici nu a formulat vreo cerere pentru eliberarea unui asemenea document, nu a intrat niciodată în România şi nici nu figurează în evidenţele fiscale de la localitatea de domiciliu, nu a desfăşurat nicio activitate generatoare de venituri impozabile, lucra cu ziua pe la diverşi cetăţeni din satul BE., raionul Noua S.U., Regiunea C., a decedat la 02 aprilie 2005.

Din verificarea listei apelurilor primite şi efectuate şi a agendelor ridicate de la inculpata N.C.M. a rezultat că aceasta, în perioada 2004 - 2008, a purtat convorbiri telefonice cu cetăţenii ucraineni posesori ai următoarelor posturi telefonice: T1.; T2.; T3.; T4.; T5.; T6.; T7.; T8.; T9.; T10.; T11.; T12.; T13.

Pe baza probelor administrate prin comisie rogatorie s-a putut stabili că:

- nr. de telefon T6. este aferent postului telefonic cu titular T.V.P. din C., Ucraina.

- nr. de telefon T1. este aferent postului telefonic cu titular H.V. a lui V. din sat B., Regiunea C., Ucraina.

Activitatea inculpatei a fost suficient de rentabilă pentru a-i asigura resursele financiare necesare achitării chiriilor pentru spaţiile de depozitare şi de vânzare a mărfurilor achiziţionate ilegal, pentru achiziţionarea unor mijloace auto de transport persoane şi marfa şi a-şi însuşi un profit substanţial. Exemplificativ s-a indicat în cuprinsul rechizitoriului că pentru cantitatea de 293 baxuri de ţigări au fost efectuate cheltuieli de achiziţie, inclusiv pentru şoferi în sumă de 38.931 dolari SUA (20.231+17.200+1000+500) la un curs mediu de 29.685 ROL = 1 dolari SUA, însemnând 1.155.666.735 ROL şi s-au vândut ţigaretele cu suma de 1.920.612.500 ROL (LL. - 591.562.500 RON, DA. - 63.575.000 RON, OV. - 423.875.000 RON, DN. - 475.475.000 RON şi RO. - 366.125.000 RON), rezultând astfel doar pentru aceste două aprovizionări un profit net în sumă de 764.945.765 ROL, reprezentând un procent de 66,19 % din valoarea investiţiei.

În apărare, inculpata a contestat încadrarea juridică reţinută, susţinând că organul de urmărire penală a procedat la o transferare a răspunderii penale de la infracţiunea de contrabandă (aşa cum aceasta era reglementată la nivelul anilor 2004 - 2005, respectiv anterior modificărilor semnificative din anul 2010), la infracţiunea de evaziune fiscală. Apărarea a învederat instanţei că sub aspectul infracţiunii de contrabandă, organul de urmărire penală (D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava) a dispus scoaterea de sub urmărire penală, astfel că ceea ce s-a reţinut în sarcina inculpatei ca fiind o activitate ilicită se poate circumscrie cel mult unei/unor contravenţii din legislaţia de la momentul respectiv (la regimul vamal, la regimul fiscal sau la Legea nr. 12/1990).

Tribunalul a constatat că sunt întrunite în speţă elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, atât în modalitatea reglementată de art 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cât şi în cea reglementată de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005. Chiar dacă în prezent în practică şi doctrină sunt discuţii în ceea ce priveşte raportul infracţiunii de evaziune fiscală faţă de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, această problemă de drept nu poate fi pusă în discuţie decât în contextul săvârşirii unei fapte ulterior modificărilor aduse Legii nr. 86/2006 prin O.U.G. nr. 54/2010. La momentul de referinţă, infracţiunea de contrabandă era reglementată de Legea nr. 141/1997 şi avea ca element material al laturii obiective doar „trecerea peste frontieră", iar ca cerinţă esenţială de loc, referitor la latura obiectivă „prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal".

Activitatea subsecventă acestei treceri, chiar cu privire la însăşi bunurile astfel introduse, nu era calificată de legiuitor ca fiind infracţiunea de contrabandă - aspecte ce rezultă, cel puţin în parte sau implicit, din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a inculpatei sub aspectul infracţiunii de contrabandă.

Marfa depozitată în garajul familiei T., cea din depozitul din apropierea B. şi cea despre care rezultă din conţinutul agendelor că a fost rulată de către inculpată a fost valorificată prin vânzare în chioşcurile din B. Suceava. Chiar şi în situaţiile în care martorii au achiziţionat cantităţi mai mari direct din depozite (de exemplu cazul martorului R.), punctul de contact era tot B. şi acoperirea era asigurată de presupusa activitate comercială ilicită desfăşurată la chioşcuri. În consecinţă, toate aceste operaţiuni trebuiau evidenţiate în actele contabile ale societăţilor la care inculpata era administrator/asociat, în vederea stabilirii corespunzătoare a obligaţiilor fiscale.

În fapt însă, întreaga activitate economică s-a desfăşurat „subteran", „la negru", întrucât cele două societăţi nu erau autorizate a efectua operaţiuni comerciale cu ţigări şi niciuna dintre persoanele din prezenta cauză nu era antrepozitar autorizat.

Faptul că ţigările importate şi comercializate de inculpata N.C.M. sunt produse accizabile atrage îndeplinirea unor condiţii suplimentare şi existenţa unor obligaţii specifice în sarcina persoanei fizice sau a agentului economic, condiţii şi obligaţii pe care inculpata şi societăţile nu le-au respectat şi nu le îndeplineau pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale.

Instanţa reţine că dispoziţiile legale pertinente prevedeau că prin produs accizabil se înţelege acel produs provenit din producţia internă ori din import, pentru care se datorează bugetului de stat, taxe speciale de consum, atât produsele cât şi cuantumul taxelor fiind reglementate în mod expres în C. fisc. (art. 162 şi următoarele C. fisc.).

În conformitate cu dispoziţiile art. 167 şi următoarele C. fisc., importul reprezintă orice intrare de produse accizabile în România, cu trei excepţii prevăzute în mod expres şi care nu se regăsesc în situaţia de fapt expusă la pct. 1. Se consideră, de asemenea, import scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România, utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv şi apariţia oricărui eveniment care generează obligaţia plăţii drepturilor vamale de import.

Pentru importurile de produse accizabile se aplică prevederile legislaţiei vamale.

Ţigările sunt clasificate ca produse accizabile în temeiul art. 162 - 163 lit. a) C. fisc. Produsele prevăzute la art. 162 C. fisc. sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului lor în ţară. Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile (art. 164-165 C. fisc.).

Conform art. 168 alin. (1) şi 2 C. fisc., este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal şi este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.

Pentru a putea importa produse accizabile, respectiv ţigări, în perioada ianuarie - iulie 2005 şi anterior, orice agent economic trebuia să îndeplinească următoarele condiţii:

- să deţină autorizaţie de antrepozit fiscal care atestă şi dreptul de marcare a produselor din tutun. Prin antrepozitar fiscal autorizat, conform art. 163 lit. e) C. fisc. se înţelege persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal;

- să deţină autorizaţie de importator obţinută cu respectarea condiţiilor impuse de autoritatea fiscală centrală;

- să expedieze către producătorul extern marcajele emise de Compania Naţională I.N. SA, cu depunerea în vamă a declaraţiei de export temporar, marcaje care să se regăsească pe produsele importate;

- să prezinte în momentul importului, dovada achitării la bugetul de stat a accizelor datorate pentru ţigarete şi a contravalorii marcajelor la preţul cu TVA.

În conformitate cu prevederile Titlului VII, pct. 27 din H.G. nr. 44/2004, persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de importator, depune la autoritatea centrală fiscală, o cerere însoţită de documente privind constituirea persoanei, caziere judiciare, contractele încheiate între importator şi producătorul extern, scrisoare de bonitate bancară, o situaţie din care să rezulte modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale, etc. În vederea eliberării autorizaţiilor de importator, autoritatea fiscală centrală solicită avizul autorităţii vamale centrale şi procedează la eliberarea autorizaţiei de importator, în termen de 60 zile de la depunerea cererii.

În cazul ţigaretelor şi produselor din tutun provenite din import, agentul economic importator este obligat, la momentul importului, să facă dovada plăţii în avans a accizelor la bugetul de stat, precum şi dovada virării în contul Companiei Naţionale I.N. SA a contravalorii timbrelor stabilită pe baza preţului cu TVA.

Niciuna din aceste cerinţe nu a fost îndeplinită de inculpată pe toată perioada desfăşurării activităţii infracţionale, respectiv februarie 2004 - iulie 2005.

Pe de altă parte, toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document specific:

- mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de documentul administrativ de însoţire;

- mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de factura fiscală ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în normele metodologice;

- transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită este însoţit de factură sau aviz de însoţire;

Inculpata N.C.M. nu a putut prezenta organelor de control niciun fel de document care să justifice importul, transportul ori comercializarea produselor accizabile identificate în depozitul agentului economic.

Cele două agende depistate asupra inculpatei la data de 14 iulie 2005 constituie în fapt evidenţe contabile duble, aşa cum în mod constant au fost calificate de către toate organele judiciare sau instituţiile starului ce au exercitat atribuţii cu privire la activitatea comercială a inculpatei. De altfel, în baza acestor documente s-a procedat la stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În consecinţă, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, în modalitatea şi cu încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu.

Procedându-se la stabilirea valorii prejudiciului, organele de control fiscal au procedat la reconstituirea operaţiunilor comerciale efectuate de inculpată, în calitate de administrator la SC E. SRL, operaţiuni reflectate în evidenţa dublă ţinută de aceasta în cele două agende ridicate din depozitul SC E. SRL, rezultând că în perioada ianuarie - iulie 2005 inculpata N.C.M. a deţinut şi comercializat cantitatea de 1.255.225 pachete ţigarete de diferite mărci, de provenienţă Ucraina, sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat consolidat a taxelor vamale, comisionului vamal, accizelor, valorii în vamă şi impozitului pe venit în valoare totală de 3.792.708 RON (adresa nr. A7. din 16 ianuarie 2008 a Autorităţii Naţionale a Vămilor Iaşi, procesul verbal de constatare nr. P1. din 12 august 2005 al Gărzii Financiare Suceava, plângerea penală nr. 18330 din 28 noiembrie 2005).

În consecinţă, organul de urmărire penală a reţinut că în perioada februarie 2004 - iulie 2005 inculpata N.C.M., asociat/administrator la SC A.R. SRL şi SC E. SRL Suceava: a importat (a cumpărat); a depozitat fără a îndeplinii condiţiile prevăzute de lege; a comercializat, întocmind evidenţe contabile duble şi omiţând să evidenţieze, în evidenţa contabilă reală a firmelor în care avea calitatea de asociat/ administrator, operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, produse accizabile (ţigări şi cafea) şi neaccizabile, sustrăgându-se de la plata către bugetul de stat consolidat a sumei de 4.807.630 RON, reprezentând datorie vamală, TVA şi impozit pe venit, valoare ce reprezintă echivalentul a 1.298.902 euro.

Examinând însă conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale, coroborat cu raportul de expertiză contabilă depus în cursul cercetării judecătoreşti (împreună cu obiecţiunile formulate şi suplimentul întocmit), tribunalul a reţinut ca dovedit un prejudiciu de 3.772.231 RON către D. Iaşi reprezentând cuantumul drepturilor vamale şi fiscale datorate şi de 47.009 RON către A.N.A.F. cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, corespunzător unui număr de 1.243.735 pachete de ţigări comercializate.

Cuantumul sumei a fost indicat în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cursul urmăririi penale, iar elementul esenţial în reţinerea acesteia se referă la numărul de pachete de ţigări ce trebuie luate în considerare. Sub acest ultim aspect, experţii desemnaţi în cursul cercetării judecătoreşti au interpretat diferit menţiunile din agendele examinate, indicând însă că „nu contestă modul matematic în care organul de cercetare penală a efectuat determinarea prejudiciului", iar refacerea calculului în modalitatea indicată de organul de urmărire penală „ar conduce la identitate de opinii a experţilor cu cea a organelor de cercetare penală" (suplimentul la raportul de expertiză, dosar de fond).

Divergenţa dintre experţi poartă asupra cantităţii de 36.230 pachete de ţigări şi modul cum acestea au fost evidenţiate în agenda 1. Explicaţia oferită de experţii contabili desemnaţi de către instanţă (cum că aceste bunuri au fost date din stocul deja constituit şi că deci, conform raţionamentului avansat de D.N.A., ar avea loc o calculare de două ori a prejudiciului pentru aceste pachete) nu poate fi primită de către instanţă. Este ignorată însăşi modalitatea de consemnare a operaţiunilor comerciale în cele două agende, respectiv împrejurarea că marfa primită în depozit era evidenţiată în agenda 2, iar la momentul valorificării (respectiv al părăsirii depozitului către cumpărători sau către „agenţii de vânzări") se menţiona în mod corespunzător cantitatea ieşită în agenda 1. În sprijinul acestei concluzii se constată că cele 70.000 pachete de ţigări identificate în depozit la data de 15 iulie 2005 nu sunt menţionate în agenda 1, în timp ce cantităţile indicate de experţi se regăsesc în agenda 2 (respectiv ca marfa intrată în depozitul „societăţii").

În consecinţă, sub aspectul laturii civile a infracţiunilor de evaziune fiscală, tribunalul, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpata, în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava, la plata sumei de 3.772.231 RON către D. Iaşi reprezentând cuantumul drepturilor vamale şi fiscale datorate. Întrucât prin cererile de constituire parte civilă în prezenta cauză instituţia publică nu a solicitat accesorii fiscale la suma pretinsă ca şi cuantum al drepturilor vamale şi fiscale datorate, nu s-a putut acorda, în soluţionarea laturii civile, mai mult decât s-a cerut.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata, în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava, la plata sumei de 47.009 RON către A.N.A.F. cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, precum şi la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume până la data plăţii efective.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor ridicate cu prilejul percheziţiei efectuate în data de 2 martie 2004 la imobilul proprietatea numitului T.V.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanţa 9/P/2008 din data de 9 decembrie 2009 a D.N.A. – S.T. Suceava şi puse în executare prin încheierile 35649 - 35654 ale O.C.P.E.N.I. Suceava.

Referitor la cele 70.000 pachete de ţigări identificate la depozitul din apropierea B. Suceava, Tribunalul a reţinut că inculpata a fost sancţionată contravenţional (dosar urmărire penală) pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 190 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, respectiv „deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false". Sancţiunea aplicată privea aceste 70.000 de pachete de ţigări identificate în depozit, iar prin acelaşi proces-verbal de sancţionare s-a dispus şi sancţiunea contravenţională complementară a confiscării ţigărilor. Această din urmă măsură a fost de asemenea menţinută de către instanţă, prin respingerea plângerii contravenţionale formulate de către inculpată, împrejurare faţă de care depozitarul acestor bunuri (Garda Financiară Suceava) a solicitat acordul instanţei pentru a proceda la distrugere (solicitare respinsă de instanţă).

Faţă de cele reţinute mai sus, chiar dacă cele 70.000 de pachete de ţigări se încadrează practic în aceeaşi unitate infracţională cu faptele de evaziune fiscală de care inculpata este acuzată în acest dosar, instanţa nu a dispus confiscarea specială a acestor bunuri, ci doar a celor ridicate de la garajul familiei T.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpata, pentru a încerca să confere o notă de legalitate activităţii infracţionale desfăşurate în perioada 2004 - 2005, s-a prezentat în luna noiembrie 2005 la Cabinetul individual de avocatură P.D. din Rădăuţi şi i-a solicitat acestuia întocmirea în fals a unui înscris, intitulat convenţie de depozit, prin care se atesta, în mod fictiv, că între ea şi numita G.F., cetăţean ucrainean, în luna ianuarie 2005 ar fi intervenit o înţelegere cu privire la folosinţa depozitului din Suceava, Calea U. în perioada ianuarie - august 2005, de către aceasta din urmă.

Caracterul fictiv al împrejurărilor consemnate în înscrisul Convenţie de depozit este dovedit de următoarele:

- G.F., cetăţean ucrainean cu domiciliul în comuna B., Raion Noua S.U., regiunea C. nu a avut niciodată paşaport turistic şi nu a intrat/ieşit niciodată din Ucraina în România;

- susnumita nu apare în evidenţele fiscale ale localităţii de domiciliu ca realizând venituri impozabile din prestarea vreunei activităţi comerciale. Aceasta dispunea de resurse financiare precare, pe care le obţinea prin prestarea unor activităţi cu ziua la diferiţi cetăţeni din comună (nu avea abonament pentru postul telefonic, iar casa era debranşată de la alimentarea cu energie electrică);

- G.F. a decedat la 02 aprilie 2005, fără a avea moştenitori, atât fiul cât şi soţul fiind predecedaţi. în această împrejurare nu avea cum să vină în luna noiembrie 2005 în România pentru a-i aduce inculpatei un exemplar al convenţiei pe care aceasta să-l depună la dosarele civile existente pe rolul Judecătoriei şi Tribunalului Suceava;

- s-a constatat că Biroul Individual de Avocatură P.D. nu a respectat prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991 referitoare la evidenţierea tuturor operaţiunilor patrimoniale şi la utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate. În acest sens s-a constatat că în perioada 2005-2007 nu a completat corect Registrul Jurnal de încasări şi plăţi, respectiv a lăsat spaţii libere între luni în care a înregistrat operaţiuni care nu sunt în ordine cronologică.

Astfel se explică faptul că, deşi toate celelalte chitanţe cu seria S2. de la nr. SS1. până la SS2. au fost înregistrate în perioada 16 iulie - 29 noiembrie 2005, chitanţa cu aceeaşi serie, nr. SS3. apare înregistrată la 13 ianuarie 2005 fiind aferentă onorarului avocat achitat de inculpata N.C.M.

Conform procesului verbal de control nr. P2./2008 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în mod legal această chitanţă ar fi trebuit să apară înregistrată după data de 29 noiembrie 2005. Avocat P.D. nu a formulat obiecţiuni cu privire la constatările organului de control şi a recunoscut fapta comisă.

Perioada în care ar fi trebuit înregistrată chitanţa S2. nr. SS3. care atesta plata de către inculpata N.C.M. a onorariului de 10.000.000 ROL pentru redactarea convenţiei coincide cu perioada în care convenţia a fost redactată în realitate, adică sfârşitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2005. Acest aspect reiese şi din faptul că pe parcursul judecării în fond a plângerii contravenţionale formulată de inculpată (Dosar nr. 6489/2005 al Judecătoriei Suceava), până la 31 octombrie 2005, aceasta nu a invocat existenţa vreunui înscris care să ateste închirierea depozitului din Suceava, Calea BU., lucru pe care îl face abia la 20 decembrie 2005, odată cu promovarea recursului, când afirmă că G.F. (decedată din aprilie 2005), a venit în judeţul Suceava în noiembrie 2005 şi i-a predat un exemplar al convenţiei. Înscrisul întocmit în fals a fost folosit ulterior de către inculpată, fiind depus de către aceasta în dosarele civile nr. 6490/2005 al Judecătoriei Suceava şi nr. 134/COM/2006 al Tribunalului Suceava, în scopul anulării proceselor-verbale de contravenţie întocmite de Garda Financiară Suceava.

În consecinţă, fapta inculpatei de a determina pe avocatul P.D. să întocmească în fals convenţia de depozit din 13 ianuarie 2005, prin atestarea fictivă a datei încheierii convenţiei şi a identităţii persoanei prezente la încheierea convenţiei ca fiind cetăţeanul ucrainean G.F. a lui PA., născută la 05 martie 1950, înscris pe care ulterior inculpata l-a depus în mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei şi Tribunalului Suceava, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea chitanţei seria S1. şi a convenţiei de depozit nr. 2/2005 emise de Cabinetul individual de avocatură P.D. din municipiul Rădăuţi.

Sub aspectul infracţiunii de spălare de bani, Tribunalul a reţinut că în perioada 2004-2005 SC E. SRL nu a efectuat importuri de produse cosmetice sau ţigări şi nici nu a avut activitate economică. Din analiza dosarelor cu acte financiar contabile ale SC E. SRL Suceava şi SC A. SRL Suceava, precum şi din declaraţiile de impozite şi taxe depuse de aceste două firme rezultă că în perioada 2004 - iulie 2005 cele două societăţi nu au înregistrat profit şi implicit asociaţii nu puteau beneficia şi nu au beneficiat de dividende.

De asemenea, în perioada ianuarie - iulie 2005, în evidenţa contabilă a SC E. SRL nu au fost evidenţiate niciun fel de venituri (sume încasate sau facturate şi neîncasate) aferente activităţii de comerţ, astfel încât în balanţa de verificare pentru luna iulie 2005 este evidenţiată o pierdere curentă de 4.308 RON.

În aceeaşi perioadă, în evidenţa contabilă a agentului economic au fost înregistrate doar două facturi fiscale aferente chiriilor datorate de această firmă către SC A. SRL, pentru lunile februarie-martie 2005, facturi cu o valoare totală de 13.210.973 RON. Sumele cu care au fost achitate aceste facturi provin din aportul asociatului cont - „asociaţi conturi curente", cont care reflectă în contabilitatea societăţilor sumele puse la dispoziţie de asociaţi. Nici chitanţa nr. SS3. din 13 ianuarie 2005 emisă de Cabinet Avocat P.D., cu o valoare de 10.000.000 ROL reprezentând contravaloarea de redactare, convenţie depozit, nu apare înregistrată în contabilitatea SC E. SRL Suceava, fiind achitată însă, în numele acestui agent economic, de inculpată, din bani personali, neevidenţiaţi în nicio modalitate în contabilitatea agentului economic.

În ce priveşte înregistrările din contabilitatea SC A.R. SRL, atât organele de control fiscal cât şi experţii au concluzionat că nici în această evidenţă contabilă nu au fost înregistrate venituri şi nici o parte din cheltuieli cu chiria ori cu achiziţia de bunuri, cheltuieli care însă au fost acoperite, achitate de inculpată din banii proveniţi din activitatea infracţională. Astfel la data de 01 aprilie 2005 inculpata N.C.M. cumpără pentru sine, prin împuternicitul C.S.C. (procură specială autentificată sub nr. PS1./2005) autoturismul marca VO., cu preţul de 7.654 euro (279.103.110 ROL), la care se adaugă taxele vamale în valoare de 37.165.147 ROL.

la data de 24 aprilie 2005, conform contractului de vânzare-cumpărare anexat declaraţiei vamale de import nr. DV1. din 06 mai 2005, SC A. SRL achiziţionează un microbuz marca M.B., înmatriculat, cu preţul de 14.964 euro (541.801.548 ROL), la care se adaugă taxe vamale achitate în valoare de 52.470.000 ROL. Sursa sumelor de bani necesari pentru achiziţionarea microbuzului M.B., plata TVA şi a comisioanelor o constituie banii personali ai administratorului inculpata N.C.M., astfel cum rezultă din Nota explicativă şi Jurnalul de operaţiuni diverse prin contul - „Asociaţi conturi curente, cont” prin care se realizează creditarea societăţii de către asociaţi.

Din adresa nr. A1. din 12 februarie 2008 a Primăriei municipiului Suceava rezultă că pentru plata chiriei aferente celor patru chioşcuri deţinute în perioada ianuarie 2004 - iulie 2005, în B. Suceava, în numele SC A. SRL a fost achitată suma totală de 64.480.000 ROL. Conform Notei de constatare nr. N1./2008 a Gărzii Financiare Suceava, chitanţele eliberate de Administraţia Pieţelor Suceava nu au fost înregistrate în contabilitatea agentului economic, iar plata „a fost efectuată din banii personali ai administratorului neevidenţiaţi în contabilitatea societăţii".

Acelaşi agent economic a achitat către SC K. SRL, cu titlu de chirie, suma de 1.098.208.100 ROL, în baza contractelor de închiriere din 2005. Conform notei de constatare nr. N1./2008 a Gărzii Financiare Suceava, plata acestei sume a fost făcută atât din bani personali ai inculpatei N.C.M., cât şi din încasările din vânzările de mărfuri, fără să fie însă întocmite dispoziţii de încasare către casierie.

În perioada august 2005 - decembrie 2006 inculpata, administrator al societăţii, a creditat agentul economic cu sume cuprinse între 2.250 şi 48.260 RON, sume pe care le-a retras periodic până la sfârşitul anului 2006, când mai înregistra un credit acordat societăţii în valoare de 27.100,78 RON. Nici în cazul acestor operaţiuni nu au fost întocmite, în toate cazurile, documente justificative, respectiv dispoziţii de plată şi dispoziţii de încasare.

În baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. CV1. şi CV2. din 08 august 2005 la B.N.P. I.V.A., inculpata N.C.M. a cumpărat două parcele de teren pe raza comuna DĂ., jud. Suceava, pentru care a achitat preţul de 6.000 RON, pe care la 03 octombrie 2005 le vinde către SC A. SRL Suceava cu preţul de 6.120 RON, în baza contractului din 03 octombrie 2005.

Deşi această operaţiune este evidenţiată în balanţa de verificare şi în registrul de casă, organele de control financiar nu au identificat documente, dispoziţii de plată, prin care să se facă dovada achitării preţului către vânzătoare.

Instanţa de fond reţine că din aspectele expuse mai sus, rezultă că în perioada 2003-2005 cele două societăţi nu au desfăşurat activitate economică şi nu au înregistrat venituri în evidenţele contabile, astfel că ele nu au înregistrat profit şi deci inculpata nu a încasat dividende. De asemenea, inculpata N.C.M. nu avea şi nu are calitatea de asociat/administrator la vreo altă societate şi nu justifică obţinerea în mod licit de venituri din alte activităţi, însă a realizat transferuri de valori (creditarea SC A. SRL cu sume de bani obţinute în urma procedurilor evazioniste) şi de bunuri (cumpărarea - vânzarea de mobile şi imobile) în nume personal şi în numele societăţilor comerciale administrate, în scopul disimulării originii ilicite ale acestora.

Infracţiunea premisă pentru activitatea de spălare a banilor o constituie infracţiunea de evaziune fiscală comisă de inculpata N.C.M., prin aceea că în perioada ianuarie 2004 - iulie 2005, deşi a efectuat operaţiuni comerciale cu ţigări şi alte produse accizabile, din care a obţinut sume importante, nu a înregistrat în contabilitatea firmelor la care avea calitatea de asociat/administrator, în scopul sustragerii de la plata taxelor către bugetul consolidat al statului, nicio operaţiune economică şi niciun venit realizat din această activitate.

Inculpata N.C. a încercat să introducă o parte din această valoare, în circuitul juridic şi să creeze impresia de legalitate a provenienţei banilor, prin operaţiuni care îmbracă forma laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Astfel, prima fază, şi anume aceea de plasare a banilor negri, s-a realizat în principal prin transferul sumelor de bani obţinute din activităţile ilicite desfăşurate prin intermediul SC E. SRL, în contul SC A. SRL cu titlu de aport asociat sau credit din partea asociat/administrator „cont CB1.". În perioada august 2005 - decembrie 2006, inculpata N.C.M. a creditat aproape lunar SC A. SRL, suma totală a acestor creditări fiind de 138.826,35 RON, iar suma de recuperat de la societate la finalul anului 2006, după restituiri succesive către administrator, fiind de 27.100,78 RON.

O altă modalitate de plasare a banilor proveniţi din activităţi infracţionale a fost aceea de transfer direct a acestora în conturile unor furnizori de servicii sub forma plăţii chiriilor, astfel încât societăţile reprezentate de inculpată îşi achitau debitele faţă de creditori, dar operaţiunile nu erau evidenţiate în contabilitatea SC A. SRL sau SC E. SRL, tocmai pentru a nu mai fi necesară justificarea provenienţei sumelor folosite în aceste scopuri.

Cea de a doua fază, denumită albire principală sau stratificare presupune operaţiuni de ascundere a originii banilor, de separare a veniturilor ilegale de sursa lor ilicită. În acest sens, după ce proceda la creditarea societăţii cu diferite sume de bani, provenite din comercializarea ilicită a ţigărilor, inculpata proceda, la diferite intervale de timp, la retragerea în numerar a banilor din contul societăţii creând impresia de provenienţă licită a unor importante fonduri băneşti, fonduri folosite apoi la achiziţionarea unor bunuri de valori importante cum ar fi autoturisme sau terenuri.

În ultima fază, de reciclare a banilor proveniţi din activităţi infracţionale, se realizează integrarea, adică crearea unei aparenţe de provenienţă legală a bogăţiei acumulate în mod nelegal.

În acest sens, inculpata N.C.M. a procedat la achiziţionarea, din banii cu care a creditat societatea, în numele acesteia, a unei autoutilitare M.B. şi a două suprafeţe de teren, a achitat o parte din chiria către SC K. SRL, iar din retrageri, precum şi din sumele provenite din comercializare ilicită a ţigărilor a cumpărat un autoturism VO. şi două suprafeţe de teren, pe care ulterior le-a vândut către SC A. SRL. Astfel, deşi inculpata N.C.M. nu poate justifica realizarea de venituri licite, a cheltuit atât în nume propriu, cât şi al celor două societăţi comerciale la care a avut calitatea de asociat/administrator, SC A. SRL şi SC E. SRL, suma de 202.796,74 RON, bani rezultaţi din activitatea infracţională ce îmbracă forma infracţiunii de evaziune fiscală.

Aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 656/2002 nu se impune însă a fi făcută în speţă, întrucât prin soluţionarea laturii civile a infracţiunii de evaziune fiscală (infracţiune premisă pentru cea de spălare de bani) s-a acoperit în totalitate prejudiciul statului, iar inculpata a fost privată de echivalentul sumelor obţinute în mod ilicit (şi pe care ulterior le-a introdus în circuitul juridic sub o aparenţă de legalitate). În consecinţă, cum aceste sume de bani au servit în speţă la recuperarea prejudiciului părţii civile (prin echivalent bănesc şi ca urmare a menţinerii măsurilor de confiscare specială), aplicarea dispoziţiilor referitoare la confiscarea specială nu se impune a fi făcută.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., reţinând în primul rând, şi cu o importanţă decisivă, amploarea activităţii ilicite, durata mare în timp a acesteia şi sumele mari de bani cu care inculpata a prejudiciat bugetul de stat sau pe care le-a obţinut pentru sine. Toate aceste date relevă indicii în sensul că la săvârşirea unor astfel de fapte au participat în mod cert şi numeroase alte persoane, unele dintre acestea deţinătoare de funcţii publice. Acest aspect nu constituie obiectul de judecată sau de individualizare în prezenta cauză, însă relevă însemnata tulburare pe care acţiunile infracţionale ale inculpatei au adus-o funcţionării instituţiilor statului.

Atitudinea inculpatei atât în timpul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti a fost în mod constant de nerecunoaştere, de încercare de inducere în eroare a organelor judiciare cu privire la situaţia de fapt şi de încercare a eludării sau amânării cu orice preţ a angajării răspunderii penale, aspecte faţă de care lipsa antecedentelor penale este fără consecinţe sub aspectul diiriinuării pedepsei.

Pentru aceste motive s-ar fi impus aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantumul maxim prevăzut de lege, însă tribunalul a avut în vedere datele medicale referitoare la starea de sănătate a inculpatei. Deşi condiţia acesteia nu face imposibilă prezentarea şi participarea la cercetarea judecătorească, nu este mai puţin adevărat că aceasta are multiple probleme, în mod special de natură locomotorie. De asemenea, durata mare de timp de la momentul epuizării faptelor (noiembrie 2005) şi până la aplicarea pedepsei conduce de asemenea la concluzia inoportunităţii aplicării pedepsei în cuantumul maxim prevăzut de lege.

A apreciat tribunalul că se impune executarea pedepsei aplicate în regim privativ de libertate, având în vedere atât cuantumul acesteia (faţă de care nu este posibilă aplicarea niciunei forme de suspendare), cât şi amploarea activităţii infracţionale, a prejudiciului şi a pagubei produse. Aceste date, coroborate cu atitudinea inculpatei în cursul procesului penal, conduc la concluzia că scopurile pedepsei nu pot fi în niciun caz atinse prin suspendarea executării, ci doar prin privarea de libertate pentru un interval de timp corespunzător gravităţii faptelor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpata N.C.M., părţile civile A.N.V. prin Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, avocat C.Ă.P. şi partea responsabilă civilmente SC A.R. SRL Suceava, prin administratorul S.I.

Apelul declarat de inculpată a fost motivat oral, în cadrul dezbaterilor, consemnat ca atare în încheierea de şedinţă.

Partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D. Iaşi a arătat că în mod greşit prima instanţă nu a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 3.792.708 RON cu titlu de prejudiciu, astfel cum a solicitat, în mod argumentat cu privire la provenienţa sumelor, în cererea de constituire parte civilă depusă la dosar.

Partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. – D.G.F.P. Suceava a solicitat obligarea inculpatei şi la plata accizelor şi a TVA-ului aferent mărfurilor neînregistrate de către inculpată în actele contabile, în cuantum total de 1.476.338 RON.

Avocat C.Ă.P. a arătat că în mod greşit prima instanţă a admis în parte cererea formulată privind scutirea sa de la plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 15 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava, în condiţiile în care a făcut dovada că a lipsit motivat de faptul că a asigurat asistenţă juridică la Judecătoria Gura Humorului, însă şi-a asigurat substituirea. Or, la apelul cauzei, avocatul substituent nu s-a prezentat întrucât se afla în sala Judecătoriei Suceava, asigurând asistenţă juridică unui inculpat.

Numitul S.I. a solicitat, în calitate de reprezentant al SC A.R. SRL Suceava, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a avea posibilitatea să facă dovada faptului că societatea arătată nu a avut probleme de ordin fiscal, deci nu se impunea obligarea sa la plata de despăgubiri.

Prin decizia penală nr. 26 din 26 februarie 2013 Curtea de Apel Suceava, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de numitul S.I., împotriva sentinţei penale nr. 136 din data de 30 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8747/86/2009. A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D. Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe. A admis apelurile declarate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava şi de inculpata N.C.M., împotriva aceleiaşi sentinţe. A admis apelul declarat de avocat C.Ă.P. împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în acelaşi dosar.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în parte încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava (ultima relativ la dispoziţiile privind reducerea amenzii judiciare aplicate avocatului C.Ă.P.) şi în rejudecare:

În temeiul art. 199 alin. (2) C. proc. pen., a admis cererea formulată de avocat C.Ă.P. şi a scutit apelantul de la plata amenzii judiciare în sumă de 1.000 RON aplicată acestuia prin încheierea de şedinţă din data de 15 decembrie 2010, înlăturând, din încheierea din data de 19 ianuarie 2011, dispoziţia de reducere a amenzii.

A înlăturat, din sentinţa penală atacată, dispoziţiile de aplicare a art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., relativ la inculpată.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata N.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare). A redus durata pentru care pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. a fost aplicată inculpatei de la 10 ani la 4 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, la o pedeapsă de 3 ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare).

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare (în loc de 1 an închisoare).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a „contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta sentinţă şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani.”

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatei N.C.M. pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpata să se va supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava, la datele stabilite de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei N.C.M. asupra art. 86⁴ raportat la art. 83 şi 84 C. pen.

A înlăturat din sentinţa atacată, dispoziţia de condamnare a inculpatei şi de aplicare a pedepsei complementare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. vechiul C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D. Iaşi şi în consecinţă a obligat inculpata în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL (fostă SC A.C. SRL) Suceava şi SC E. SRL Suceava la plata către partea civilă a sumei de 1.354.228 RON reprezentând cuantumul drepturilor vamale datorate (în loc de 3.772.231 RON), reprezentând valoare în vamă, taxe vamale şi comision vamal.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. vechiul C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava şi în consecinţă obligă inculpata în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL (fostă SC A.C. SRL) Suceava şi SC E. SRL Suceava la plata sumei de 1.476.338 RON (în loc de 47.009 RON), reprezentând accize, TVA şi impozit venit micromtrepririderi, precum şi la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume, calculate potrivit C. proc. fisc., începând cu data de 15 iulie 2005 şi până la achitarea integrală a debitului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

A obligat pe numitul S.I. şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D. Iaşi la plata către stat a câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Celelalte cheltuieli judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea constată că apelul declarat de numitul S.I., în calitate de reprezentant al SC A.R. SRL Suceava, este inadmisibil, cel declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D. Iaşi este nefondat, iar cele declarate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava, de inculpata N.C.M. şi de avocat C.Ă.P. sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Relativ la apelul declarat de numitul S.I., în calitate de acţionar/administrator al părţii responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava, acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Astfel, după cum rezultă din adresa nr. A8. din 21 septembrie 2012 emisă de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, societatea anterior menţionată se află în procedura lichidării judiciare, în calitate de lichidator fiind numit, la data de 07 iunie 2011, L.G.R.I. Conform adresei din data de 11 ianuarie 2013 emisă de lichidatorul judiciar la solicitarea instanţei, „S.I. nu are nici calitatea de asociat şi nici de administrator al acestei societăţi (SC A.R. SRL Suceava), începând cu data de 19 septembrie 2008 şi până la data curentă a fost şi este S.A.V.". În plus, potrivit sentinţei comerciale nr. 1095 din 15 decembrie 2011, ataşată de către lichidator adresei, în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea privind procedura insolvenţei s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului". În aceste condiţii, nu se poate vorbi despre un drept de reprezentare a societăţii deţinut de numitul S.I., şi care să-i permită să declare, valabil, apel în cauză, şi nici un interes propriu care să 6 justifice, în condiţiile în care nu mai are nicio calitate în cadrul respectivei firme.

Inculpata N.C. a arătat că în mod greşit prima instanţă, a procedat în continuare la judecata cauzei, cu înlăturarea actului medical întocmit de SML Suceava, în condiţiile în care aceasta nu putea participa la proces, din cauza afecţiunilor de care suferă, motiv pentru care se justifică trimiterea dosarului spre rejudecare primei instanţe. Curtea de apel nu a primit apărarea inculpatei. Astfel, potrivit actului medical din data de 14 octombrie 2010, întocmit de SML Suceava, inculpata suferă de mai multe afecţiuni care „îi conferă imposibilitatea deplasării libere" şi care „o împiedică să se prezinte la şedinţele de judecată".

Acest act a fost contestat de către procuror, cu motivarea că cele reţinute se bazează pe acte medicale vechi, nefiind urmarea unei expertizări efective a inculpatei. În prezentele condiţii, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către IML Iaşi. Potrivit concluziilor acestui act medico-legal, „starea actuală a afecţiunilor îi permite participarea la proces", iar „deplasarea la instanţă a inculpatei este posibilă cu ajutor (însoţitor)". Prezenta expertiză a fost avizată de Comisia de avizare a IML Iaşi. La termenul de judecată din data de 01 iunie 2011, instanţa de fond a luat act, prin prisma conţinutului raportului de expertiză medico-legală despre care s-a făcut anterior vorbire, de faptul că „starea actuală a afecţiunilor inculpatei îi permite participarea la proces". Având în vedere cele aici arătate, în mod corect tribunalul nu a dispus suspendarea judecăţii, nefiind date cerinţele art. 303 alin. (1) C. proc. pen.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, cu precizările ce urmează a fi făcute mai jos, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpata apelantă a comis infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în împrejurările constatate şi pe larg expuse în considerentele sentinţei penale atacate.

Astfel, începând din data de 12 aprilie 2005 până la 30 ianuarie 2008 (după ce în prealabil această calitate o avusese soţul ei, S.I.), inculpata a avut calitatea de asociat/administrator la SC A.R. SRL Suceava (fostă SC A.C. SRL), iar în perioada 20 octombrie 2004 - 26 ianuarie 2007 a avut şi calitatea de asociat/administrator la SC E. SRL Suceava.

După cum rezultă din adresa nr. A1. din 12 februarie 2008 a Primăriei Suceava - Direcţia Administraţiei Pieţelor, în anul 2004 SC A. SRL a avut închiriate două spaţii comerciale în B. Suceava, iar în anul 2005 un nr. de patru spaţii de depozitare şi comercializare, spaţii pe care le-a folosit şi la desfăşurarea activităţilor infracţionale reţinute prin rechizitoriu.

În perioada august 1989 - noiembrie 2004, inculpata a fost căsătorită cu numitul S.I., care a avut şi el calitatea de asociat la SC E. SRL din 26 iulie 2005, ulterior comiteri faptelor, precum şi pe aceea de asociat ia SC A.R. SRL, începând din 07 septembrie 2007.

Sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală, s-a reţinut desfăşurarea activităţii infracţionale în două etape, după cum urmează:

I. în perioada iunie 2003 - 02 martie 2004, inculpata a închiriat garajul familiei T. situat în comuna A., jud. Suceava, locaţie în care a depozitat marfă introdusă în România în mod fraudulos din Moldova sau Ucraina, fiind vorba în majoritate de mărfuri accizabile (ţigări şi cafea). Această marfă a fost valorificată prin vânzare, fie prin intermediul chioşcurilor închiriate de către societatea SC A.R. SRL în B. Suceava, fie en-gross către alte persoane fizice. Niciuna dintre aceste operaţiuni nu a fost evidenţiată în contabilitatea societăţii, iar activitatea infracţională a încetat ca urmare a percheziţiei din data de 2 martie 2004.

II. în cea de-a doua etapă, şi în materializarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata a efectuat demersuri în vederea identificării unui alt spaţiu propice pentru desfăşurarea activităţii economice ilicite, astfel că la data de 19 noiembrie 2004 a închiriat în numele societăţii SC E. SRL un depozit situat în apropiere de B. Suceava. Această a doua fază a activităţii ilicite s-a desfăşurat până la data de 15 iulie 2005 (când a avut loc o descindere a lucrătorilor IPJ şi a celor ai Gărzii Financiare la acest spaţiu) şi a avut în esenţă aceeaşi tipologie ca şi în primul caz: spaţiul era aprovizionat cu importante cantităţi de produse accizabile (ţigări) introduse şi comercializate în România cu sustragerea de la plata taxelor vamale, valorificate de către inculpată prin vânzare.

Cu privire la această a doua etapă a desfăşurării activităţii infracţionale, s-a reuşit de către organele de urmărire penală depistarea a două agende - practic două registre în care erau consemnate evidenţele duble ale inculpatei cu privire la activităţile economice desfăşurate, în scopul eludării obligaţiilor fiscale.

În baza menţiunilor din ele două agende, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, reţinându-se în esenţă că prin desfăşurarea activităţii infracţionale în ansamblul său, în perioada februarie 2004 - iulie 2005, inculpata s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei de 4.807.630 RON.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, rezultă că inculpata s-a prezentat în luna noiembrie 2005 la Cabinetul individual de avocatură P.D. din Rădăuţi şi i-a solicitat avocatului întocmirea în fals a unei aşa - zise convenţii de depozit, prin care se atesta în mod fictiv că între inculpată şi numita G.F. s-ar fi încheiat în luna ianuarie 2005 o înţelegere în baza căreia cea din urmă ar fi folosit depozitul din apropierea B. Suceava în perioada ianuarie - august 2005. Cercetările efectuate cu privire la acest înscris au evidenţiat că data menţionată pe acte este falsă (fiind întocmit în realitate nu în luna ianuarie, ci noiembrie 2005), moment la care numita G.F. era decedată, iar oricum aceasta a avut o situaţie financiară precară şi nu a desfăşurat vreo activitate economică.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, din verificările efectuate a rezultat că în perioada 2003 - 2005 cele două societăţi la care inculpata era administrator/acţionar nu au înregistrat niciun fel de venit şi că aceasta nu a avut de asemenea nicio sursă de venituri licite, inserată ca atare în evidenţele vreunei instituţii publice. Insă în toată această perioadă, inculpata a cheltuit, atât în nume propriu, cât şi al celor două societăţi comerciale, suma de 202.796,74 RON, bani rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Astfel, inculpata a credita societatea SC A.R. SRL, a achitat chiriile spaţiilor închiriate de către ambele societăţi, a achiziţionat două autoturisme (ca persoană fizică şi pentru societatea SC A.R. SRL) şi a achiziţionat în nume propriu imobile terenuri pe care ulterior le-a vândut societăţii SC A.R. SRL.

Curtea de Apel reţine că situaţia de fapt se probează cu: proces-verbal de control din 21 octombrie 2005 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Control Fiscal prin care se stabilesc datoriile la bugetul de stat ale SC E. SRL Suceava; notă de constatare nr. N1. din 11 martie 2008 a Gărzii Financiare - Suceava întocmită cu ocazia controlului efectuat la SC A. SRL Suceava care atestă că în perioada 2004-2005 societatea nu a înregistrat în contabilitate nici veniturile realizate şi nici toate cheltuielile efectuate; proces-verbal din 20 mai 2008 al D.G.F.P. Suceava. - Activitatea de Control Fiscal, referitor la activitatea SC A.R. SRL Suceava; proces-verbal din 29 mai 2008 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Control Fiscal, referitor la activitatea PF M.R.; proces-verbal de control nr. P2. din 26 mai 2008 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Control Fiscal, privind constatările de la Cabinetul Individual de Avocatură P.D.; raport de inspecţie fiscală din 08 noiembrie 2006 al D.G.F.P. Suceava - AFP Rădăuţi şi nota explicativă a avocat P.D.; adresa din 28 iulie 2005 a Direcţiei Regionale Vamale Iaşi din care rezultă că SC E. SRL Suceava nu figurează înregistrată cu operaţiuni vamale de import prin birourile vamale din subordinea D.R.V. Iaşi şi adresa din 11 octombrie 2005 a aceleiaşi instituţii din care rezultă că în perioada 2004-2005, prin birourile vamale nu au fost efectuate, în mod legal, importuri de ţigarete din Ucraina; adresa din 17 martie 2006 a Direcţiei Poliţiei de Frontieră Rădăuţi şi comunicarea de date prin INTERPOL - din 22 iunie 2006 din care rezultă că cetăţeanca ucraineană G.F. (parte în convenţia de depozit) nu a deţinut paşaport turistic şi nu a circulat niciodată în din Ucraina în România; comisia rogatorie nr. 10/BL/2008 efectuată prin Procuratura Generală a Ucrainei cu privire la numita G.F. precum şi pentru lămurirea unor date existente în agendele ridicate de la inculpata N.C.M. referitoare la desfăşurarea unor relaţii comerciale cu cetăţeni din Republica Ucraina; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 februarie 2008 al Serviciului Criminalistic al IPJ Suceava care confirmă că menţiunile din cele două agende ridicate de la inculpata N.C.M. au fost scrise de către aceasta; contract de închiriere din 19 noiembrie 2004 încheiat între SC A. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava cu privire la spaţiul de depozitare în care la data de 15 iulie 2005 au fost identificate 70.000 pachete de ţigări; proces-verbal de constatare din 10 august 2005 al Gărzii Financiare Suceava care atestă faptul că la data de 15 iulie 2005, la depozitul SC E. SRL Suceava au fost identificate 70.000 pachete ţigări din mărcile L., M.O.C. şi S.G. deţinute de acest agent economic cu încălcarea dispoziţiilor legale; proces-verbal de constatare din 11 august 2005 al Gărzii Financiare Suceava, care atestă că SC E. SRL Suceava, reprezentată de inculpata N.C.M. a deţinut şi comercializat în perioada ianuarie - iulie 2005, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, cantitatea de 130.508 cartuşe ţigări din mai multe mărci; adresele nr. A5. din 01 octombrie 2009 şi din 24 aprilie 2008 ale Direcţiei Poliţiei de Frontieră Rădăuţi care atestă că inculpata N.C.M. şi soţul acesteia, S.I. au efectuat în perioada 2004-2007 peste 180 de intrări ieşiri în/din Ucraina; adresa nr. A1. din 12 februarie 2008 a Primăriei Municipiului Suceava - Direcţia Administraţia Pieţelor care atestă că SC A. SRL Suceava a deţinut în B. Suceava, în perioada 2004 - 2005 mai multe chioşcuri; adresa din 17 ianuarie 2008 şi din 07 februarie 2008 a Serviciului Public Comunitar Permise şi înmatriculări din care rezultă că în perioada 2004-2005 pe SC A. SRL şi inculpata N.C.M. au fost înmatriculate mai multe autovehicule printre care şi un microbuz marca M.B.; declaraţii martori; raport de expertiză contabilă judiciară, împreună cu un supliment prin care s-a răspuns obiecţiunilor formulate de către D.N.A. şi de către apărătorul inculpatei.

De altfel, prin motivele de apel invocate, inculpata nu contestă existenţa activităţilor desfăşurate relativ la comercializarea cantităţilor de ţigări menţionate în cele două agende (şi cu privire la care s-a stabilit, prin expertiză, că au fost consemnate în scris de către aceasta) şi nici operaţiunile vizând cele două societăţi comerciale, legate de intrarea/ieşirea din patrimoniul acestora a unor sume de bani sau bunuri, de altfel inserate în actele contabile întocmite în acea perioadă.

Inculpata a arătat că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea atacată că ea ar fi introdus în ţară ţigările ulterior comercializate, în condiţiile în care D.I.I.C.O.T., prin ordonanţă, a stabilit că nu este dată în sarcina sa infracţiunea de contrabandă, întrucât la acea dată respectiva activitate nu era incriminată penal, ci constituia contravenţie. Nefiind trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, şi în condiţiile în care nu s-a putut stabili cu certitudine cine a introdus în ţară ţigările, nu datorează statului taxe vamale.

Este real că prin ordonanţa nr. 18D/P/2006 din data de 28 august 2006 a D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava s-a dispus, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei N.C.M. pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 175 din Legea nr. 141/1997, cu motivarea că „nu au rezultat probe certe din care să rezulte modul în care au fost introduse bunurile în cauză, respectiv locurile prin care acestea au fost introduse, existând indicii cu privire la faptul că în cauză au fost implicaţi ucraineni care ar fi introdus bunurile în ţară prin punctele de frontieră".

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de contrabandă, în reglementarea art. 175 din Legea nr. 141/1997 îl constituie activitatea „trecere peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri".

Potrivit art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune de evaziune fiscală „omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".

Se observă aşadar că cele două infracţiuni au un element material al laturii obiective distinct, cel al infracţiunii de evaziune fiscală, şi pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în prezentul dosar, constând în neînregistrarea operaţiunilor comerciale efectuate privitor la cantităţile de ţigări deja introduse în ţară. Se includ aici atât activităţile de cumpărare a acestor bunuri, cu menţionarea achitării tuturor obligaţiilor vamale (taxe vamale, comision vamal) şi fiscale (accize, TVA) impuse de aceste operaţiuni şi reglementate de legislaţia în vigoare la data respectivă, cât şi a celor de revânzare a lor, cu precizarea sumelor încasate şi a profitului obţinut, ca bază de calcul a profitului şi implicit a impozitului pe profit datorat. Toate aceste menţiuni trebuie să aibă la bază actele de provenienţă a bunurilor (facturi etc) şi dovezi ale plăţii obligaţiilor care incumbă comerciantului.

Or, în speţă, inculpata nu a făcut nicio probă că pentru bunurile găsite în cele două locaţii cu ocazia controalelor efectuate ori pentru ţigările menţionate ca fiind comercializate în cele două agende ar fi deţinut vreun astfel de înscris şi nici că operaţiunile comerciale efectuate ar fi fost menţionate în actele contabile ale celor două societăţi.

Potrivit art. 64 din Legea nr. 141/1997, „Importul constă în intrarea în ţară a mărfurilor străine şi introducerea acestora în circuitul economic. La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire şi de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import. „Art. 78 precizează că „Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia." Potrivit art. 141, „în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import (...), datoria vamală ia naştere în momentul înregistrării declaraţiei vamale. Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaraţiei vamale acceptate şi înregistrate. „Rezultă aşadar că la efectuarea unei operaţiuni de import, persoana importatoare este obligată să achite datoria vamală aferentă mărfurilor introduse în ţară.

În speţă, chiar dacă s-ar reţine că inculpata nu a introdus personal ţigările peste frontiera ucraineană, ci le-ar fi cumpărat ulterior, de la cetăţeni ucraineni, nu a făcut dovada, cu documente pe care să le fi înscris în actele contabile ale societăţilor (deşi avea această sarcină, în calitatea sa de comerciant), că respectivele mărfuri au parcurs, anterior dobândirii lor, operaţiile de vămuire. În prezentele condiţii, obligaţia plăţii taxelor vamale - cu titlu de despăgubiri civile - către autoritatea vamală îi incumbă, întrucât prin fapta sa culpabilă s-a cauzat acesteia un prejudiciu, ce se impune a fi reparat.

Inculpata nu a fost însă obligată la plata prejudiciului aferent bunurilor găsite în cele două depozite şi confiscate, întrucât, potrivit art. 165 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, aplicabil în speţă, având în vedere data comiterii faptelor, datoria vamală se stinge prin confiscarea definitivă a mărfurilor.

După cum prevăd dispoziţiile art. 206² din Legea nr. 571/2003, asupra tutunului prelucrat se percep accize. Cât priveşte persoanele obligate la achitarea lor, acestea sunt, potrivit art. 206⁹ alin. (1) lit. a) pct. 2 lit. b) din acelaşi act normativ, în ceea ce priveşte deţinerea unor produse accizabile, cele care deţin astfel de produse sau orice alte persoane implicate în deţinerea acestora. Cum inculpata a deţinut, în cele două depozite închiriate şi a comercializat, potrivit dovezilor administrate, ţigări cu privire la care nu a făcut nicio probă că această obligaţie fiscală ar fi fost achitată, în mod temeinic prima instanţă a obligat-o la plata accizelor aferente.

Din interpretarea coroborată a art. 131, art. 134 şi următoarele din Legea nr. 571/2003 rezultă că, urmare a dobândirii, prin cumpărare, a ţigărilor, urmată de revânzarea lor, în sarcina inculpatei s-a născut şi obligaţia de plată a taxei pe valoarea adăugată, solicitarea de despăgubiri civile în acest sens fiind îndreptăţită.

A mai arătat inculpata că în mod greşit au fost obligate la plata de despăgubiri civile, în solidar cu aceasta, şi cele două societăţi comerciale (SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava), în condiţiile în care, pe de o parte, ele nu aveau ca obiect de activitate comercializarea produselor din tutun, iar pe de altă parte, ea nu a fost administrator la cea dintâi decât începând cu data de 12 aprilie 2005, după cum rezultă din adresa emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava nr. A8. din data de 21 septembrie 2012. Or, nici aceste susţineri nu pot fi primite.

Inculpata a desfăşurat activitatea ilicită, care face obiectul prezentului dosar, comercializând ţigările prin intermediul chioşcurilor deschise în B. din Suceava, închiriate pe numele SC A.R. SRL Suceava sau prin vânzări directe din depozite, dar şi în acest caz fiind cunoscută ca administrând (în drept sau în fapt) cele două societăţi comerciale. În plus, cât priveşte SC A.R. SRL Suceava, în perioada anterioară datei de 12 aprilie 2005, calitatea de administrator a avut-o soţul ei, numitul S.I., care i-a încredinţat atribuţii pe linia desfăşurării activităţilor specifice, în condiţiile în care comercializa, cu acceptul prezumat al acestuia, produse în chioşcurile închiriate în numele respectivei firme.

Cum comercializarea ţigărilor se desfăşura sub paravanul celor două societăţi comerciale, chiar şi în situaţia în care, prin prisma obiectului lor de activitate, nu era permisă aceasta, răspunderea lor patrimonială este atrasă, inculpata neputând invoca propria culpă (de omisiune a modificării prealabile a actelor lor constitutive, în condiţiile legii) pentru a fi exonerată de înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor efectuate.

De altfel, şi în condiţiile în care obligarea celor două firme, în solidar cu inculpata, la plata de despăgubiri, ar fi fost neîntemeiat dispusă, instanţa de control judiciar nu poate proceda la înlăturarea ei, în lipsa vreunui apel valabil declarat de acestea, întrucât, urmând a răspunde civil exclusiv cu patrimoniul propriu, s-ar fi adus atingere principiului neagravării situaţiei inculpatei în propria cale de atac.

A mai arătat inculpata că activitatea sa constituie contravenţie, potrivit proceselor-verbale întocmite cu ocazia verificărilor efectuate la cele două depozite, fiind reţinută ca atare şi de către instanţa civilă de judecată, astfel că nu poate fi sancţionată de două ori pentru aceeaşi faptă.

Or, chiar şi în situaţia în care, într-o primă fază, s-ar constata că o anumită activitate se circumscrie sferei ilicitului contravenţional, dacă, urmare a cercetărilor ulterioare legal dispuse şi efectuate (cum este cazul în speţă), rezultă că aceasta întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, nu se poate reţine că există autoritate de lucru judecat, şi care să atragă achitarea persoanei cercetate.

În susţinerea acestui punct de vedere, doctrina şi practica judiciară precizează că în condiţiile judecării unei fapte ca şi contravenţie, nu s-a exercitat o acţiune penală care are ca obiect tragerea la răspundere penală a celui care a săvârşit o infracţiune şi, în consecinţă, nici acţiunea penală nu s-a putut stinge. Acţiunea penală nefiind stinsă, nu poate opera ca impediment pentru punerea ei în mişcare existenţa unei hotărâri a instanţei civile prin care pentru aceeaşi faptă s-a aplicat făptuitorului o sancţiune contravenţională.

Prin urmare, achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în conformitate cu art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) nu poate fi dispusă în cauză. Cum elementele constitutive ale infracţiunii anterior arătate, atât sub aspect obiectiv (constând în neînregistrarea operaţiunilor comerciale efectuate în documentele contabile ale societăţilor), cât şi subiectiv (fapta fiind comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei), în forma sa continuată, sunt date în persoana inculpatei, în mod corect prima instanţă a procedat la condamnarea acesteia, pronunţarea unei soluţii de achitare nefiind susţinută de mijloacele de dovadă administrate.

Aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., referitor la întreaga activitate ilicită desfăşurată de inculpată în perioada 2004-2005, a fost corect dispusă, în condiţiile în care aceasta a avut reprezentarea ei de ansamblu, existând unitate de rezoluţie infracţională. Fiecare dintre actele comise realizează conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, argumentele pentru care comiterea ei, cu forma de vinovăţie cerută de lege, a fost reţinută în sarcina inculpatei au fost amplu expuse de către tribunal în considerentele sentinţei penale atacate, astfel încât Curtea de Apel şi le-a însuşit în totalitate.

Relativ la infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., rezultă din probele administrate, cu referire la procesul verbal de control nr. P2. din 26 mai 2008 al D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Control Fiscal, privind constatările de la Cabinetul Individual de Avocatură P.D., raportul de inspecţie fiscală nr. 9499 din 08 noiembrie 2006 al D.G.F.P. Suceava - A.F.P. Rădăuţi şi nota explicativă a avocatului P.D., adresa din 17 martie 2006 a Direcţiei Poliţiei de Frontieră Rădăuţi şi comunicarea de date prin INTERPOL din 22 iunie 2006 din care rezultă că cetăţeanca ucraineană G.F. (parte în convenţia de depozit) nu a deţinut paşaport turistic şi nu a circulat niciodată în din Ucraina în România, comisia rogatorie, efectuată prin Procuratura Generală a Ucrainei cu privire la numita G.F. că inculpata, în luna noiembrie 2005, l-a instigat pe avocatul P.D. din Rădăuţi să întocmească în fals o aşa - zisă convenţie de depozit, prin care se atesta în mod fictiv că între inculpată şi numita G.F. s-ar fi încheiat în luna ianuarie 2005 o înţelegere în baza căreia cea din urmă ar fi folosit depozitul din apropierea B. Suceava în perioada ianuarie - august 2005. Prin urmare, şi această faptă, reţinută în sarcina inculpatei, există şi a fost comisă cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru a constitui infracţiune.

Curtea constată însă că în sarcina inculpatei nu poate fi reţinută şi infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], întrucât pentru aceasta nu sunt întrunite elementele constitutive.

Astfel, potrivit textului de lege anterior arătat, constituie infracţiune de evaziune fiscală „executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor".

Pentru existenţa laturii obiective a acestei infracţiuni, este necesar ca făptuitorul să întocmească evidenţe contabile duble, relativ la activităţi comerciale efectuate. În literatura de specialitate s-a apreciat că prin „evidenţe contabile duble" urmează a se înţelege existenţa a două seturi de evidenţă contabilă de acelaşi tip şi referitoare la aceleaşi bunuri şi valori, din care unul reflectă realitatea economico-financiară a contribuabilului (şi pe cale de consecinţă, este ascuns), iar cel de-al doilea este falsificat, înregistrându-se date şi operaţiuni din care rezultă venituri inferioare celor reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Într-o altă opinie, pentru existenţa unei evidenţe contabile duble nu este necesară o întreagă contabilitate paralelă, fiind suficientă întocmirea doar a unora dintre documentele oficiale contabile.

Indiferent însă de întinderea evidenţei contabile paralele, aceasta trebuie să fie compusă din documente contabile oficiale conţinând date reale despre situaţia financiar-contabilă a contribuabilului. Numai prin folosirea unor astfel de documente se poate crea o stare de pericol în accepţiunea textului de lege anterior menţionat.

Executarea unei evidenţe contabile duble se poate realiza fie prin folosirea de „înscrisuri" (în sensul de documente contabile oficiale, reale sau falsificate), fie prin folosirea „altor mijloace de stocare a datelor", fiind însă esenţial ca ele să constituie o evidenţă paralelă, fie ea şi parţială.

În plus, se impune, pentru existenţa laturii obiective a acestei infracţiuni, ca înregistrările conţinute în evidenţa paralelă să fie diferite de cele din evidenţa contabilă oficială şi să corespundă stării de fapt fiscale reale.

Relaţionând aceste aspecte teoretice la cazul în speţă, curtea constată că inculpata nu a întocmit niciun fel de acte contabile oficiale (prevăzute ca atare de dispoziţiile normative în materie), ci a procedat doar la efectuarea de înregistrări cu privire la operaţiunile comerciale efectuate relativ la ţigări de provenienţă extracomunitară, în două agende, şi care vizau cantitatea cumpărată, cea vândută ori preţul de înstrăinare. Nu există la dosarul cauzei nicio factură, chitanţă de plată a preţului ori alte acte, fie şi de contabilitate primară, care să se circumscrie sferei documentelor oficiale în materie contabilă. În plus, nu este vorba de două seturi de înregistrări, reale respectiv false, şi care să privească activitatea de dobândire/valorificare a ţigărilor.

În aceste condiţii nu se poate vorbi despre îndeplinirea cerinţelor stabilite de lege cu privire la elementul material al infracţiunii (evidenţele contabile să fie duble şi să fie concretizate în înscrisuri care să constituie documente contabile oficiale), astfel că faptei comise de către inculpată îi lipseşte, sub aspectul laturii obiective, unul din elementele ei constitutive.

Menţiunile cuprinse în cele două agende constituie însă mijloace de probă în dovedirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, în forma sa. continuată.

Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata N.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Relativ la pedepsele stabilite în sarcina inculpatei pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care vinovăţia sa a fost probată, apreciază curtea, prin raportare la persoana acesteia, nefiind cunoscută cu antecedente penale, la starea sa de sănătate, ea prezentând grave probleme locomotorii, urmare a unui accident auto, la durata lungă de timp scursă de la comiterea lor, cu impact asupra conştientizării necesităţii de a respecta legea penală şi de a-şi adapta comportamentul la normele de conduită unanim acceptate, apreciază curtea că cuantumul lor poate fi redus. Astfel, câte 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea fiecăreia dintre infracţiunile prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea celei prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. sunt pedepse necesare, dar totodată şi suficiente pentru a răspunde cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prevăzute de art. 52 C. pen.

Nu se justifică reţinerea, în favoarea inculpatei, de circumstanţe atenuante judiciare, având în vedere consecinţele faptelor comise, respectiv valoarea ridicată a prejudiciului, şi care până în prezent nu a fost, total sau parţial, recuperat.

Cum infracţiunile au fost comise în concurs real, curtea, în conformitate cu art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

Curtea apreciază relativ la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în acord cu prevederile art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen., prin prisma aceloraşi argumente avute în vedere la diminuarea sancţiunilor, că pronunţarea unei hotărâri de condamnare constituie un avertisment pentru inculpată şi, chiar fără executare în regim privativ de libertate, nu va mai săvârşi infracţiuni.

În latura civilă a cauzei, după cum mai sus s-a argumentat, temeinic inculpata a fost obligată, în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava, la repararea prejudiciului cauzat prin fapta de evaziune fiscală comisă, îndeplinite fiind cerinţele răspunderii delictuale pentru fapta proprie, dar şi cele ale comitentului pentru fapta prepusului, prevăzute de art. 998 şi urm. vechiul C. civ., în vigoare la data săvârşirii ei. Relativ la cuantumul prejudiciului, corect şi argumentat a fost avut în vedere, de către prima instanţă, cel aferent întregii cantităţi de ţigări rezultată din cele două agende, comercializată de către inculpată (incluzând-o şi pe cea de 36.230 pachete de ţigări, cu privire la a căror existenţă s-au dat interpretări contradictorii). Curtea apreciază însă că distribuirea sumelor datorate de către inculpată şi părţile responsabile civilmente cu titlu de despăgubiri civile, cu unele modificări privind cuantumul acestora, se impune a fi altfel efectuată, în condiţiile în care, potrivit constituirilor de parte civilă formulate în cauză, Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava a solicitat suma de 1.476.338 RON, reprezentând accize, TVA şi impozit venit microîntreprinderi, cu accesoriile aferente, iar Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D. Iaşi suma de 3.792.708 RON, reprezentând valoare în vamă, taxe vamale, comision vamal, precum şi accize şi TVA, ultimele două aferente aceleiaşi cantităţi de ţigări, solicitate totodată şi de către prima parte civilă. Cum inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat în acest caz părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava este compus din accize, TVA şi impozit pe microîntreprinderi, cu accesoriile aferente.

Constatând că solicitarea formulată în acest sens de către prezenta parte civilă se circumscrie sumelor stabilite cu respectivul titlu, atât prin expertiza contabilă efectuată de către prima instanţă, cât şi prin calculele efectuate de către specialistul D.I.I.C.O.T. în materie (raport de constatare tehnico-ştiinţifică financiar-contabilă), curtea, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., va admite pretenţiile civile formulate şi va obliga inculpata în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava la plata sumei de 1.476.338 RON (în loc de 47.009 RON), reprezentând accize, TVA şi impozit venit microîntreprinderi, precum şi la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume, calculate potrivit C. proc. fisc., începând cu data de 15 iulie 2005 şi până la achitarea integrală a debitului.

Inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de contrabandă, însă prin efectuarea de operaţiuni comerciale cu produse supuse taxelor vamale, dar care au fost în prealabil sustrase controlului vamal, şi neînregistrarea acestor activităţi în contabilitate, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D. Iaşi a suferit de asemenea un prejudiciu, în legătură de cauzalitate cu fapta sa de evaziune fiscală. Aşadar, şi solicitarea prezentei părţi civile, de obligare la despăgubiri, este întemeiată, însă numai în limita drepturilor vamale datorate şi neachitate, cu referire exclusivă la ţigările ce nu au fost supuse confiscării şi pentru care datoria vamală se consideră stinsă.

Aşa fiind, curtea, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D. Iaşi şi în consecinţă va obliga inculpata în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava la plata către partea civilă a sumei de 1.354.228 RON constituind drepturi vamale datorate (în loc de 3.772.231 RON), reprezentând valoare în vamă, taxe vamale şi comision vamal (calculate prin însumarea celor stabilite pentru fiecare tip de ţigări, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică financiar-contabilă mai sus arătat). Prin urmare, suma pe care partea civilă o are de încasat a fost diminuată şi nu majorată, astfel cum aceasta a solicitat.

În ceea ce priveşte avocatul C.Ă.P., curtea constată că acesta a fost amendat, în aplicarea art. 198 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., prin încheierea de şedinţă din data de 15 decembrie 2010 cu suma de 1.000 RON, pentru lipsa sa, dar şi a avocatului substituent R.U.C. Prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2011, în baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., amenda aplicată a fost redusă la suma de 400 RON.

După cum rezultă din certificatele de grefa aflate la dosar fond, avocat C.Ă.P. a acordat, la data de 15 decembrie 2010, asistenţă juridică la Judecătoria Gura Humorului, în Dosarele nr. 1734/237/2009 şi nr. 1520/237/2010.

Din încheierea de şedinţă aflată la dosar fond reiese că, la aceeaşi dată, avocat R.U.C. a acordat asistenţă juridică la Judecătoria Suceava, în Dosar nr. 373/314/2010, termen la care s-a procedat la audierea inculpatei R.E. şi care, conform celor aici inserate, „a durat foarte mult". Prin urmare, absenţa celor doi apărători de la Tribunalul Suceava la data de 15 decembrie 2010 în intervalul orar la care cauza a fost strigată este pe deplin motivată, cererea formulată de către avocatul C.Ă.P., de scutire în întregime de la plata amenzii aplicate, fiind astfel justificată.

Împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 8747/86/2009 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - S.T. Suceava, S.I., partea civilă A.N.A.F. pentru A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi inculpata N.C.M.

Ministerului Public invocă motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., considerând că instanţa de apel în mod greşit a dispus achitarea inculpatei conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. d) din Legea nr. 87/1994], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi sub aspectul laturii civile.

Printr-o greşită interpretare a normei de drept, instanţa a considerat că pentru a fi în prezenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 evidenţele contabile trebuie să fie duble şi să fie concretizate în înscrisuri care să constituie documente contabile oficiale. întreaga activitate infracţională este evidenţiată de conţinutul a două agende şi constituie o evidenţă dublă ţinută tocmai în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Caracterul de registru, în sensul C. com., atribuit celor două agende a fost stabilit şi prin hotărâri judecătoreşti civile, respectiv sentinţa civilă nr. 3526/2005 a Judecătoriei Suceava şi prin decizia nr. 173/2006 a Tribunalului Suceava, care califică aceste înscrisuri ca fiind registre întocmite de comercianţi în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. com. Cercetările au evidenţiat faptul că înregistrările din aceste agende au fost efectuate după metodologie, ca şi în cazul evidenţelor contabile pentru gestiune.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, Ministerul Public susţine că instanţa de fond este cea care a făcut o corectă aplicare a normelor de drept în materie vamală aferente determinării valorii în vamă şi a stabilit şi a determinat sumele cuvenite celor două părţi civile şi nu instanţa de apel.

Recurenta N.C.M., - prin avocat, a susţinut motivele de recurs conform art. 385⁹ pct. 13 şi pct. 17² C. proc. pen.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. se susţine că:

- la momentul săvârşirii presupuselor fapte de către inculpată, nu există nici un fel de documente care să justifice că inculpata a fost cea care a făcut importul respectivelor mărfuri accizabile;

- nu există şi nu s-au făcut probe ale unor facturi sau orice alte înscrisuri emise de autorităţile străine către o societate condusă de inculpată sau pe numele unei persoane fizice, care să ateste că respectivele mărfuri sunt importate în România;

prin ordonanţa nr. 18/D/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei N.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă cu motivarea că acele cantităţi de mărfuri accizabile găsite în garajul familiei T. la data de 02 martie 2004 nu au fost introduse în ţară de către învinuită, ci de către cetăţeni ucraineni.

la momentul la care s-au descoperit respectivele cantităţi de ţigări, fapta de a sustrage de la controlul vamal produse accizabile, indiferent de valoarea acestora, constituia contravenţie la regimul vamal (C.S.J., Decizia penală nr. 409/2001, „nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal prin sustragerea unor bunuri de la operaţiile de vămuire constituie contravenţie vamală, iar nu infracţiunea de evaziune fiscală"). În aceeaşi decizie, instanţa supremă a statuat că art. 7 din Legea nr. 87/1994 prevede că nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin sustragerea bunurilor de la operaţiunile de vămuire în scopul neachitării taxelor vamale se sancţionează potrivit legii, motiv pentru care sancţionarea faptelor din domeniul vamal trebuie făcută conform reglementărilor vamale şi anume cele prevăzute de Legea nr. 141/1997 (C. vam.) şi H.G. nr. 626/1997 (Regulamentul vamal) potrivit cărora fapta de sustragere de la operaţiile de vămuire constituie contravenţie.

La data de 02 martie 2004, când în garajul familiei T. a fost găsită o cantitate de ţigări considerată ca aparţinând inculpatei, aceasta nu era administrator la SC A.R. SRL, această calitate deţinând-o soţul acesteia, respectiv S.I. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (4) revine administratorului, context în care nici măcar formal nu se poate reţine că inculpata N.C. ar fi avut vreo atribuţie prevăzută de lege de a înregistra în contabilitatea SC A.R. SRL cantităţile de ţigări care au fost depistate în garajul familiei T.

Organul de urmărire penală impută inculpatei faptul că nu a înregistrat în evidenţele scriptice ale societăţii cantităţile de ţigări vândute, preţul comercializării, sumele obţinute, ori chiar dacă ţigările i-ar fi aparţinut inculpata nu ar fi putut să acţioneze în maniera dorită de organul de urmărire penală nu numai pentru faptul că obiectul de activitate al societăţii nu includea comercializarea acestui bun accizabil, dar mai ales pentru faptul că printr-o asemenea consemnare în scriptele societăţii inculpata ar fi contribuit la propria sa incriminare, întrucât activitatea era ilicită în condiţiile absenţei avizelor necesare pentru comercializarea acestui produs accizabil.

Recurenta învederează instanţei că în cauza Tiron versus România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru că a încălcat dreptul cetăţeanului Tiron de a nu contribui la propria incriminare.

Pe de altă parte, consideră că instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că deşi inculpata a mai fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea acestor fapte, nu s-a dispus anularea proceselor-verbale de contravenţie prin actul de incriminare a inculpatei sau prin orice altă formă - de altfel nici nu mai erau în termen organele în drept să anuleze aceste procese-verbale de contravenţie deoarece nu au fost atacate în termenul de 15 zile, aşa cum prevede O.G. nr. 2/2001. Aşadar, inculpata nu poate fi sancţionată de două ori pentru aceleaşi fapte, respectiv o dată faptele să fie considerate contravenţii, iar ulterior, după câţiva ani, să fie considerate infracţiuni. La data presupuselor fapte, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 12/1990 şi ale O.G. nr. 92/2003, care prevăd că faptele de a introduce în ţară, de a comercializa produse accizabile, constituiau contravenţie.

Solicită de asemenea să se constate că, având în vedere data când se reţine comiterea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv noiembrie 2005, a intervenit prescripţia specială în raport cu prevederile art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen., motiv pentru care se impune admiterea recursului şi încetarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Recurentul S.I. critică decizia din apel, conform motivelor depuse la dosarul de recurs, deoarece nu a fost audiat în legătură cu SC A. SRL, nu a putut prezenta probe şi martori în apărarea societăţii, nu i-au fost restituite actele contabile ale societăţii pentru a proba nevinovăţia SC A. SRL, susţinând şi că procurorul de caz este implicat indirect în dosar, fără a face însă alte precizări şi fără a da alte detalii.

Nu au fost depuse acte în susţinerea recursului şi nu au fost solicitate probe.

Recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în numele şi pentru Direcţia Regională şi pentru operaţiuni Vamale a arătat că suma de 1.354.228 RON este corect acordată de către instanţa de apel şi reprezintă taxele vamale şi comisionul vamal aferent cantităţii de 1.243.735 pachete de ţigări, cantitate stabilită pe baza raportului de expertiză contabilă reţinut ca probă la pagina 24 din considerentele deciziei penale nr. 26/2013.

Direcţia Generală Regională a arătat în motivele scrise de recurs că la suma de 1.354.228 RON se adaugă accesoriile aferente care se calculează de la data săvârşirii faptei până la data achitării inclusiv. Faţă de cele ce preced, recurenta a solicitat, în scris, să fie menţinută suma de 1.354.228 la care părţile responsabile civilmente au fost obligate către bugetul de stat şi să fie acordate accesoriile aferente sumei.

Analizând recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, instanţa de recurs constată următoarele:

O primă problemă de drept în prezenta cauză este reprezentată de limitele judecării recursului, în raport de faptul că motivele de recurs pentru N.C. nu au fost depuse în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 385⁶ C. proc. pen., instanţa judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport de calitatea pe care recurentul o are în proces. Instanţa de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. Conform art. 385¹⁰ C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile referitoare la motivarea recursului în termenul prevăzut de lege, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu (cazurile prevăzute în art. 385⁹ pct. 1, 3-6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului).

În speţă N.C. a încălcat termenul de redactare a motivelor de recurs, cu consecinţa faptului că instanţa va putea examina hotărârea recurată doar cu privire la acele critici care se încadrează în cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Susţinerile apărării referitoare la motivarea în termen a căii de atac, cu cinci zile anterior primului termen de judecată, nu sunt corecte, având în vedere succesiunea cronologică din speţă:

- N.C.M. a declarat recurs la data 04 martie 2013;

- primul termen de judecată în recurs a fost la data de 22 octombrie 2013, cu mai mult de şapte luni după declararea recursului.

- citaţia pentru primul termen de judecată în recurs a fost afişată pe uşa locuinţei inculpatei la data de 08 mai 2013, cu cinci luni înainte de primul termen de judecată în recurs. În conţinutul citaţiei a fost menţionată obligaţia depunerii în scris a motivelor de recurs cu cinci zile înaintea primului termen.

- la 21 octombrie 2013, înainte de primul termen de judecată de la 22 octombrie 2013, inculpata a trimis pe fax o cerere de amânare a cauzei pentru a-şi angaja un avocat ales (în cauză fusese desemnat un avocat din oficiu).

- motivele de recurs au fost depuse la data de 03 decembrie 2013, cel de al doilea termen acordat în cauză, chiar în timpul şedinţei de judecată.

În consecinţă instanţa va analiza în ceea ce o priveşte pe N. doar criticile care se încadrează în art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Cazul de casare a fost invocat de către Ministerul Public, S.I. şi partea civilă.

Ministerul Public a criticat hotărârea din apel în ceea ce priveşte achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. ll lit. d) din Legea nr. 87/1994].

În ceea ce priveşte posibilitatea de a examina soluţia de achitare pronunţată conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. de către Curtea de Apel, instanţa de recurs constată următoarele:

Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este strict legată de aplicarea legii, fără ca instanţa de recurs să poată modifica faptele pe care s-a bazat soluţia recurată. Opţiunea legiuitorului de a limita posibilitatea instanţei de recurs de a reevalua faptele, are în vedere caracterul diferit al celor două căi de atac, apelul şi respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutivă, în cadrul căreia se administrează probe cu privire la situaţia de fapt. Recursul este o cale de atac în care se verifică aspecte de drept. O instanţă cum este cea de recurs, ale cărei competenţe nu includ şi administrarea nemijlocită a probelor cu privire la fapte, nu poate schimba situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate nemijlocit de către instanţa de fond şi cea de apel. Deşi nu poate schimba faptele reţinute ca urmare a unei cercetări judecătoreşti constând în administrarea nemijlocită a probelor, instanţa de recurs poate da o altă semnificaţie juridică faptelor stabilite de către instanţa de apel. În consecinţă instanţa de recurs poate examina în cauza de faţă critica încadrată în art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., respectiv stabilirea consecinţelor juridice ale faptelor, şi analiza existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală constând în ţinerea de evidenţe contabile duble, astfel cum se solicită în motivele de recurs.

Instanţa de recurs consideră soluţia din apel corectă.

Infracţiunea ce face obiectul criticilor din recurs constă în organizarea şi conducerea de evidenţe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile.

Instanţa de apel a achitat-o pe inculpată motivat prin faptul că inculpata nu a întocmit nici un fel de acte contabile oficiale, ci a procedat doar la efectuarea de înregistrări cu privire la operaţiunile comerciale efectuate relativ la ţigări de provenienţă extracomunitară, în două agende şi care vizau cantitatea cumpărată cea vândută şi preţul de înstrăinare.

Ministerul Public arată că nu este de acord cu această motivare, deoarece caracterul de registru în sensul C. com. atribuit celor două agende a fost stabilit de către o instanţă civilă, care a calificat înscrisurile ca fiind registre întocmite de comerciant, conform art. 52 C. com., iar înregistrările din agende au fost efectuate cu aceeaşi metodologie ca şi înregistrările contabile.

Inculpata a fost acuzată pentru:

- săvârşirea unei fapte comisive: organizarea şi conducerea de evidenţe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile;

- săvârşirea unei fapte omisive: omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia.

Instanţa de recurs constată că problema de drept o reprezintă situaţia premisă a infracţiunii de evaziune fiscală constând în organizarea şi conducerea de evidenţe contabile duble, respectiv dacă situaţia premisă constă în existenţa unei obligaţii de a ţine evidenţe contabile oficiale sau situaţia premisă constă în existenţa unei contabilităţi oficiale.

Examinând motivarea instanţei de apel se constată că soluţia acesteia pleacă de la lipsa oricăror evidenţe contabile oficiale, în timp ce critica Ministerului Public susţine că pentru existenţa infracţiunii nu este necesar să existe o evidenţă contabilă oficială şi este suficient faptul că s-a probat obligaţia de ţine evidenţe contabile şi respectiv contabilitatea paralelă constând în cele două agende apreciate, conform unei sentinţe civile, ca acte contabile. Ministerul Public nu solicită, în consecinţă, reţinerea unei alte situaţii de fapt. Ministerul Public argumentează însă că elementul de fapt pe care se bazează soluţia din apel (lipsa totală a evidenţelor contabile oficiale) nu are nicio relevanţă asupra conţinutului infracţiunii de evaziune fiscală constând în ţinerea de contabilitate dublă.

Infracţiunea faţă de care s-au formulat motivele de recurs ale Ministerului Public constă, de lege lata, în executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor. Pentru existenţa laturii obiective a acestei infracţiuni, este necesar ca făptuitorul să întocmească evidenţe contabile duble, relativ la activităţi comerciale efectuate.

Ministerul Public susţine că sunt întrunite condiţiile elementului material al laturii obiective dacă o persoană are o evidenţă personală a veniturilor sau cheltuielilor sau plăţilor realizate, şi dacă acea persoană a avut obligaţia de a ţine o evidenţe contabile oficiale. Instanţa de apel susţine că nu este suficient să existe doar obligaţia de a ţine evidenţe contabile, nu este suficient ca evidenţele oficiale să fi trebuit să fie ţinute, fiind necesar ca evidenţele oficiale să existe, indiferent de întinderea şi conţinutul lor.

Critica este nefondată.

Instanţa constată o succesiune de legi în timp de la data săvârşirii faptelor şi până la judecarea acestora:

a) la data săvârşirii faptelor era în vigoare Legea nr. 87/1994, care incriminează ca infracţiune organizarea şi conducerea de evidenţe contabile duble;

b) la data judecării faptelor era în vigoare Legea nr. 241/2005 care incriminează ca infracţiune executarea de evidenţe contabile duble.

Diferenţa dintre cele două incriminări constă în faptul că legea nouă subliniază necesitatea existenţei ambelor evidenţe contabile, iar nu doar a obligaţiei de ţine contabilitatea. Executarea evidenţelor contabile duble, astfel cum prevede legea nouă, presupune câte o acţiune separată vizând atât evidenţa oficială (să se ţină o evidenţă contabilă oficială indiferent de întinderea acesteia) cât şi evidenţa paralelă (să existe). Concluzia decurge nu numai din verbum regens executarea, dar şi din faptul că acţiunea se referă la mai multe evidenţe. Legiuitorul foloseşte pluralul evidenţe contabile duble, ceea ce presupune că a avut în vedere faptul că acţiunea ilicită are ca situaţie premisă executarea unei evidenţe contabile oficiale la care se adaugă executarea unei a doua evidenţe, cea paralelă. În cazul în care evidenţa oficială lipseşte, conduita omisivă este incriminată distinct.

Încălcarea obligaţiei de a ţine evidenţe contabile reprezintă infracţiunea prevăzută de art. ll lit. c) din Legea nr. 87/1994, faptă pentru care N.C.M. a şi fost condamnată. Situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel stabileşte lipsa totală a oricărei înregistrări a veniturilor sau cheltuielilor în actele -contabile. Omisiunea totală a înregistrărilor în contabilitate a condus la condamnarea inculpatei N. pentru infracţiunea constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia, faptă pentru care inculpata a fost condamnată. În acord cu instanţa de apel, în recurs se apreciază că lipsa totală a evidenţelor contabile realizează doar elementul material al infracţiunii prevăzute de art. ll lit. c) din Legea nr. 87/1994. Omisiunea înregistrărilor în contabilitate este dovedită conform menţiunilor cuprinse în cele două agende ridicate de la inculpată, care evidenţiază veniturile reale realizate.

Cazul de casare prevăzut de ort. 385 pct. 17 C. proc. pen., greşita aplicare a legii invocat de către S.I.

Recurentul S. a arătat că nu a fost audiat în legătură cu SC A. SRL, nu a putut prezenta probe şi martori în apărarea societăţii, nu i-au fost restituite actele contabile ale societăţii pentru a proba nevinovăţia SC A. SRL, iar procurorul de caz este implicat indirect în dosar.

Examinarea criticilor privind echitatea procedurii faţă de o persoană este condiţionată de calitatea de parte în proces a acelei persoane, de stabilirea interesului acelei persoane cu privire la soluţia dată. Recurentul nu a argumentat de ce susţinerea instanţei de apel, care nu i-a recunoscut calitatea de a susţine interesele SC A. SRL, este nefondată, criticând doar faptul că nu a putut prezenta probe şi martori. Instanţa de recurs nu poate examina criticile ce ţin de modul în care s-a desfăşurat procedura faţă de recurent, atât timp cât soluţia instanţei de apel are în vedere că faptul că acesta este un terţ în raport de partea responsabilă civilmente.

În recurs nu a fost criticat niciunul dintre considerentele pentru care instanţa a apreciat că S.I. nu are un drept de reprezentare a SC A. SRL:

- adresa nr. A8. din 21 septembrie 2012 emisă de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, conform căreia SC A. SRL se află în procedura lichidării judiciare, în calitate de lichidator fiind numit, la data de 07 iunie 2011, L.G.R.I.;

- adresa din data de 11 ianuarie 2013 emisă de lichidatorul judiciar la solicitarea instanţei, conform căreia „S.I. nu are nici calitatea de asociat şi nici de administrator al acestei societăţi (SC A.R. SRL Suceava), începând cu data de 19 septembrie 2008 şi până la data curentă a fost şi este S.A.V.";

- sentinţa comercială nr. 1095 din 15 decembrie 2011, ataşată de către lichidator adresei, în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea privind procedura insolvenţei s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului".

Instanţa de recurs nu poate examina critici ce ţin modul de soluţionare a acţiunii civile decât atunci când în prealabil este investită de o persoană care reprezintă partea responsabilă civilmente sau care probează un interes personal. în lipsa unor argumente conform cărora recurentul are dreptul să susţină interesele SC A. SRL, nu poate fi înlăturată soluţia de respingere a căii de atac a apelului ca inadmisibilă. În consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina fondul cauzei dacă nu a fost investită în prealabil cu motive de casare privind soluţia lipsei de calitate în declararea căii de atac a apelului.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., cu privire la împlinirea prescripţiei speciale în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., este fondat, iar instanţa constată împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., greşita aplicare a legii invocat de către Ministerul Public şi A.N.A.F. cu privire la modul de soluţionare a laturii civile. Cei doi recurenţi au avut susţineri divergente.

Ministerul Public a susţinut că instanţa de fond este cea care a făcut o corectă aplicare a normelor de drept în materie vamală aferente determinării valorii în vamă, a stabilit şi a determinat sumele cuvenite celor două părţi civile, astfel că soluţia instanţei de apel este greşită.

Recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a arătat (dosar de recurs) că suma de 1.354.228 RON este corect acordată de către instanţa de apel şi reprezintă taxele vamale şi comisionul vamal aferent cantităţii de 1.243.735 pachete de ţigări, cantitate stabilită pe baza raportului de expertiză contabilă în timpul cercetării judecătoreşti şi reţinut ca probă la pagina X1. din considerentele deciziei penale nr. 26/2013, solicitând însă şi acordarea accesoriilor aferente.

Critica Ministerului Public urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:

- din 24 iulie 2013 A.N.A.V. este direcţie în cadrul A.N.A.F., deci orice sume acordate separat celor două instituţii se regăsesc în patrimoniul A.N.A.F. Conform H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013, privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. asigură administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri bugetare date prin lege în competenţa sa, aplicarea politicii şi reglementărilor în domeniul vamal şi exercitarea atribuţiilor de autoritate vamală, precum şi controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea fiscală şi frauda fiscală şi vamală, precum a altor fapte date prin lege în competenţa sa. Direcţiile regionale vamale funcţionează, ca structuri fără personalitate juridică în cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice;

- latura civilă este guvernată de principiul disponibilităţii, iar partea civilă a precizat în motivele de recurs că despăgubirile au fost corect împărţite între A.N.A.V. şi A.N.A.F., solicitând doar obligarea la plata accesoriilor aferente sumelor dispuse de către instanţa de apel.

Critica formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi urmează să fie admisă având în vedere că acestea au fost solicitate înainte de citirea actului de sesizare în cursul urmăririi penale conform adresei din 16 ianuarie 2008 a A.N.V.I., conform actului aflat la d.u.p.

Cazul de casare prevăzut de ort. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Inculpata N.C. a afirmat că fapta sa nu este prevăzută de legea penală deoarece stabilirea caracterului penal al faptei de a nu înregistra în contabilitate sumele provenite din vânzarea unor ţigări ar presupune, atunci când ţigările provin din contrabandă, încălcarea obligaţie de a nu se incrimina. De asemenea recurenta a afirmat că a fost deja sancţionată pentru contravenţii care au acelaşi conţinut ca şi infracţiunea.

Criticile sunt nefondate.

Conform art. ll din Legea nr. 87/1994, în vigoare la data săvârşirii faptei, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi (...) c) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia (faptă pentru care inculpata a fost condamnată); (...) d) organizarea şi conducerea de evidenţe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile (faptă pentru care inculpata fost achitată).

În ceea ce priveşte aplicarea unor sancţiuni contravenţionale pentru fapte având acelaşi conţinut ca şi infracţiunea pentru care a fost condamnată, instanţa reţine că în cauză au fost aplicate două sancţiuni contravenţionale recurentei N.C.M.:

Proces verbal din 10 august 2005 pentru contravenţia prevăzută de art. 190 lit. d) din O.G. nr. 92/2003 d) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit din C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;

Proces verbal din 11 august 2005, pentru contravenţia prevăzută de art. 1 lit. a) - e) din Legea nr. 121/1990, conform căreia constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:

a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în C. com. sau în alte legi, fără mdeplinirea condiţiilor stabilite prin lege; (...)

e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii.

Având în vedere diferenţa dintre infracţiune (omisiunea înregistrării în contabilitate) şi contravenţii instanţa respinge critica drept nefondată.

Inculpata mai afirmă că obligaţia impusă de stat cu privire la evidenţierea, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate reprezintă o încălcare a dreptului său de a nu se autoincrimina, deoarece evidenţierea în actele contabile a ţigărilor comercializate prin firmele sale ar fi fost echivalentă cu declararea sursei ilicite a bunurilor respective. Ca urmare, susţine recurenta, nu exista o obligaţie legală a declarare a veniturilor din vânzarea bunurilor ilicite astfel că fapta sa nu este prevăzută de legea penală.

Instanţa de recurs constată că susţinerile recurentei sunt nefondate. Argumentele logice folosite de inculpată ar conduce la concluzia că în cazul neînregistrării în contabilitate a unor bunuri de provenienţă licită care au făcut obiectul unor acte de comerţ constante există infracţiunea de evaziune fiscală, iar în cazul în care omisiunea înregistrării în contabilitate vizează bunuri de provenienţă ilicită care au făcut obiectul unor acte de comerţ constante infracţiunea nu există.

Instanţa de recurs nu poate primi apărările inculpatei, deoarece în lipsa obligaţiei de a declara veniturile, acestea nu ar putea fi colectate în mod corect la bugetul de stat, iar instituţiile care depind de aceste sume nu ar putea funcţiona. Omisiunea de a face înregistrările în contabilitate nu reprezintă un caz de automcrirninare cu privire la o infracţiune, ci reprezintă infracţiunea însăşi. Nerespectarea obligaţiei de declarare cu sinceritate, în mod real veniturile este o infracţiune în sine, independentă de răspunderea penală pentru actele care au stat la baza obţinerii veniturilor. Interdicţia automcriminării nu poate fi interpretată ca o imunitate generală, a tuturor conduitelor motivate de dorinţa de a scăpa de investigaţia autorităţii competente.

Există două tipuri de cauze în care în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a constatat încălcarea dreptului la tăcere şi a dreptului de nu a contribui la propria incriminare, respectiv în cauzele în care s-au obţinut informaţii prin constrângere în cadrul unei proceduri penale în curs şi care vizează persoana supusă presiunilor pentru a furniza informaţii şi în cauzele în care informaţiile astfel obţinute au fost utilizate într-o procedură penală subsecventă care vizează persoana supusă presiunilor pentru a furniza informaţii.

În speţă inculpata, audiată în cursul urmăririi penale la 01 martie 2004 a declarat că nu cunoaşte nimic despre fapte, audiată la data de 15 iulie 2005 a arătat că se prevalează de dreptul de a nu face declaraţii, reiterând acest drept şi la 18 iulie 2005. La prezentarea materialului de urmărire penală, în prezenţa avocatului ales, persoana acuzată a arătat că a luat cunoştinţă de întreg materialul de urmărire penală şi nu are plângeri de formulat cu privire la modul de administrare a probelor în cursul urmăririi, precum şi că nu are de formulat cereri suplimentare şi nici nu doreşte să facă vreo declaraţie. În consecinţă nu au fost obţinute informaţii prin constrângere de la recurentă.

În ceea ce priveşte faptul că obligaţia de a ţine evidenţe contabile încalcă dreptul de a nu se autoincrimina, pentru a determina dacă s-a încălcat dreptul recurentei de a păstra tăcerea şi de a nu se automcrimina, instanţa de recurs a analizat modalitatea în care s-a obţinut sau s-a încercat să se obţină informaţii din partea recurentei cu privire la faptele pentru care este acuzată şi a constatat că informaţiile au fost obţinute în urma unor inspecţii fiscale: inspecţia fiscală din cadrul D.G.F.P. Suceava prin raportul nr. F1./2006 şi Nota de constatare nr. N1. /2008 a Gărzii Financiare Suceava au comunicat că în perioada 2003-2004 societatea SC A. SRL nu a desfăşurat activitate economică, iar SC E. SRL nu a obţinut venituri. Concluzia se întemeiază şi pe declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul consolidat cu sume „0" la capitolul deconturi privind taxa pe valoare adăugată. Deşi SC A. SRL nu a avut un venit licit, a achitat 1.060 euro lunar chirie către SC K. SRL, 6.448 RON chirie pentru patru chioşcuri deţinute în B. Suceava, achiziţionat un autoturism M.B. pentru care a plătit 14.964 euro şi taxe în valoare de 5.247 RON. Referitor la SC E. SRL instanţa constată că probele au constat în principal în cele 70.000 pachete de ţigări găsite în depozitul folosit de societate, în cele 181 de deplasări făcute în Ucraina, în perioada 01 ianuarie 2004-2007, conform datelor comunicate de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava şi în cele două agende aparţinând inculpatei în care erau trecute operaţiunile comerciale referitoare la ţigări. Organele fiscale au solicitat informaţii persoanei verificate, iar din nota explicativă dată în faţa organelor de control fiscal rezultă că nu a efectuat importuri de produse cosmetice sau ţigări.

Pentru a decide dacă o procedură aduce atingere chiar substanţei dreptului de a nu contribui la propria incriminare se au în vedere în special următoarele elemente: natura şi gradul de presiune utilizate pentru a obţine elementele de probă, interesul public în identificarea şi sancţionarea autorului, existenţa unor garanţii procedurale adecvate şi utilizarea a probelor astfel obţinute.

Instanţa constată că inculpata nu a refuzat să comunice informaţii şi nu a fost condamnată pentru refuzul de a nu comunica informaţii. Inculpata a fost condamnată pentru că în desfăşurarea activităţii firmei sale prin chioşcurile închiriate de SC A.R. SRL în B. Suceava şi prin societatea SC E. SRL a comercializat ţigări atât en-gross cât şi en detail fără a evidenţia în actele contabile operaţiunile realizate. Practic inculpata a făcut declaraţii fiscale în sensul că nu a înregistrat venituri, dar a făcut cheltuieli din venituri pe care nu le declarase. Inculpata a ţinut evidenţa veniturilor nedeclarate statului doar pentru sine, nu şi în actele contabile pe care avea obligaţia să le ţină şi să le prezinte autorităţilor.

Orice persoană care a decis să desfăşoare o activitate de comerţ a cunoscut că în calitate de comerciant va fi obligată să respecte anumite reglementări impuse de autorităţi ca urmare a recunoaşterii şi limitării, pe cât posibil, a riscului rezultat din folosirea eludarea taxelor datorate. Prin urmare toţi cei care aleg să desfăşoare acte de comerţ să folosească spaţiile comerciale organizate ca atare în pieţe acceptă şi responsabilităţile şi obligaţiile stabilite de autorităţi, iar în speţă, una dintre obligaţii impuse de dreptul intern, este aceea de a ţine actele contabile relevante pentru identificarea; circuitului bunurilor şi a respectării taxelor datorate către stat.

În cauză există obligaţia de a consemna veniturile în cadrul activităţii comerciale. Această din urmă obligaţie, de a face înregistrări în contabilitate, este anterioară infracţiunii şi coincide cu momentul la care inculpata a ales să desfăşoare o activitate comercială. Statul a verificat registrele contabile şi a constatat diferenţe între datele din registre şi stocul de mărfuri găsit în spaţiul de depozitare folosit de firmă. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al inculpatei ar urma să se accepte şi că pentru o persoană care afirmă că încă de la începutul activităţii comerciale a avut intenţia de frauda legea nu există obligaţia de a ţine registre contabile, deci că o persoană care şi-a propus să comită infracţiunea de evaziune fiscală să nu poată fi condamnată pentru evaziune fiscală, deoarece lipseşte obligaţia de a ţine registre contabile. Nu se poate afirma că inculpata nu a cunoscut consecinţele faptelor sale, la 02 martie 2004 activitatea desfăşurată prin intermediul SC A.R. SRL încetând ca urmare a unei razii a Gărzii Financiare la această firmă, inculpata continuând să comercializeze ţigări de contrabandă până la 15 iulie 2005 prin intermediul SC E. SRL (dată la care a avut loc o razie a Gărzii Financiare la SC E. SRL).

Argumentul folosit de recurentă încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţie în sensul identităţii de raţiune cu cauza Tiron c. României nu are aplicabilitate în cauză (Curtea a declarat că a fost încălcat art. 5 parag. 3 din Convenţie în ceea ce priveşte omisiunea autorităţilor de a-l aduce de îndată pe reclamant în faţa unui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare; a declarat că a fost încălcat art. 5 parag. 3 din Convenţie în ceea ce priveşte omisiunea autorităţilor de a oferi motive „relevante şi suficiente" pentru a justifica necesitatea menţinerii arestării preventive a reclamantului).

Precedentul judiciar al Curţii Europene cel mai apropiat de speţă este decizia Allen c. Regatului Unit (culegerea de hotărâri şi decizii a Curţii din 2002, vol. VIII) cu privire la obligaţia de a declara veniturile în scopul impozitării lor. O atare obligaţie nu echivalează cu o autoincriminare. Din perspectiva dreptului de a nu contribui la propria incriminare, reprezintă o obligaţie similară cu cea pe care o au comercianţii de a înregistra în contabilitate orice operaţiune comercială şi orice venit încasat. Curtea explica soluţia, în primul rând, prin faptul că nu este de conceput un sistem de impozitare fără o asemenea obligaţie legală de declarare a veniturilor de către orice persoană, cu atât mai mult în cazul comercianţilor.

Încălcarea obligaţiei de a declara în mod real veniturile este o infracţiune în sine, independentă de răspunderea penală pentru actele care au stat la baza obţinerii veniturilor. În plus şi în mod determinant, deşi persoana interesată poate să comită un fals în declaraţia de venit tocmai pentru a se sustrage de la răspunderea penala în legătură cu obţinerea respectivelor venituri, dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu poate fi atât de larg interpretat ca reprezentând o forma generala de imunitate oferita oricăror acţiuni motivate de dorinţa de a scăpa de răspundere penală (OHalloran and Francis v. The United Kingdom, Allen v. the United Kingdom).

Acela care desfăşoară o activitate comercială, acceptă existenţa reglementărilor legale referitoare la comerţ şi taxe şi se angajează să le respecte pentru a trăi în societate. Or, aceste reglementări presupun în mod evident responsabilităţi, cum ar fi acelea legate de ţinerea registrelor contabile şi plata taxelor.

În privinţa garanţiilor procedurale, instanţa de recurs remarcă faptul că nu se poate spune că acuzarea nu ar mai fi fost obligată să probeze dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârşirea faptei, iar apărarea avea dreptul să administreze probe. Lipsa înregistrărilor contabile era doar unul dintre elementele care ar fi trebuit probate şi care a şi fost probat prin registre, dar au mai fost necesare şi comparări ale mărfurilor care erau efectiv vândute şi a celor trecute în contabilitate, ale sumelor de bani declarate ca venit al firmelor şi sumelor efectiv cheltuite de inculpată prin cele două firme.

Probele au demonstrat, de asemenea, că inculpata a cheltuit atât în nume propriu, cât şi al celor două societăţi comerciale, suma de 202.796,74 RON, bani rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală:

A creditat societatea SC A.R. SRL, a achitat chiriile spaţiilor închiriate de către ambele societăţi, a achiziţionat două autoturisme (ca persoană fizică şi pentru societatea SC A.R. SRL) şi a achiziţionat în nume propriu imobile terenuri pe care ulterior le-a vândut societăţii SC A.R. SRL;

În perioada 2003-2005 cele două societăţi nu au desfăşurat activitate economică şi nu au înregistrat venituri în evidenţele contabile, nu au înregistrat profit şi inculpata nu a încasat dividende;

N.C.M. nu avea şi nu are calitatea de asociat/administrator la vreo altă societate şi nu justifică obţinerea în mod licit de venituri din alte activităţi, însă a realizat transferuri de valori (creditarea SC A. SRL cu sume de bani obţinute în urma procedurilor evazioniste) şi de bunuri (cumpărarea - vânzarea de mobile şi imobile) în nume personal şi în numele societăţilor comerciale administrate, în scopul disimulării originii ilicite ale acestora;

O altă modalitate de plasare a banilor proveniţi din activităţi infracţionale a fost aceea de transfer direct a acestora în conturile unor furnizori de servicii sub forma plăţii chiriilor, astfel încât societăţile reprezentate de inculpată îşi achitau debitele faţă de creditori, dar operaţiunile nu erau evidenţiate în contabilitatea SC A. SRL sau SC E. SRL, tocmai pentru a nu mai fi necesară justificarea provenienţei sumelor folosite în aceste scopuri;

N.C.M. a achiziţionat din banii cu care a creditat societatea, în numele acesteia, a unei autoutilitare M.B. şi a două suprafeţe de teren, a achitat o parte din chiria către SC K. SRL, iar din retrageri, precum şi din sumele provenite din comercializare ilicită a ţigărilor a cumpărat un autoturism VO. şi două suprafeţe de teren, pe care ulterior le-a vândut către SC A. SRL;

Deşi N.C.M. nu poate justifica realizarea de venituri licite, a cheltuit atât în nume propriu, cât şi al celor două societăţi comerciale la care a avut calitatea de asociat/administrator, SC A. SRL şi SC E. SRL, suma de 202.796,74 RON, bani rezultaţi din activitatea infracţională ce îmbracă forma infracţiunii de evaziune fiscală.

Instanţa constată că argumentul decurgând din omisiunea acuzării inculpatei pentru complicitate la contrabandă nu afectează soluţia de condamnare pentru evaziune fiscală. Jurisprudenţa a ajuns la concluzia că elementele incriminării infracţiunii de evaziune fiscală sunt incluse în conţinutul infracţiunii de contrabandă, dar consideraţiile pe care sunt fundamentate aceste soluţii nu produc consecinţe în cauză, în care inculpata nu este acuzată de săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

Probele au demonstrat că apărarea inculpatei cu privire la faptul că bunurile aparţineau unor cetăţeni ucraineni şi ea nu a făcu altceva decât să închirieze un depozit acestor cetăţeni, este nesinceră:

- inculpata s-a prezentat în luna noiembrie 2005 la Cabinetul individual de avocatură P.D. din Rădăuţi şi i-a solicitat acestuia întocmirea în fals a unui înscris, intitulat convenţie de depozit, prin care se atesta, în mod fictiv, că între ea şi numita G.F., cetăţean ucrainean, în luna ianuarie 2005 ar fi intervenit o înţelegere cu privire la folosinţa depozitului din Suceava, Calea U. în perioada ianuarie - august 2005;

- G.F., cetăţean ucrainean cu domiciliul în comuna B., raion Noua S.U., regiunea C. nu a avut niciodată paşaport turistic şi nu a intrat/ieşit niciodată din Ucraina în România;

- G.F. nu apare în evidenţele fiscale ale localităţii de domiciliu ca realizând venituri impozabile din prestarea vreunei activităţi comerciale. Aceasta dispunea de resurse financiare precare, pe care le obţinea prin prestarea unor activităţi cu ziua la diferiţi cetăţeni din comună (nu avea abonament pentru postul telefonic, iar casa era debranşată de la alimentarea cu energie electrică);

- G.F. a decedat la 02 aprilie 2005, fără a avea moştenitori, atât fiul cât şi soţul fiind predecedaţi. În această împrejurare nu avea cum să vină în luna noiembrie 2005 în România pentru a-i aduce inculpatei un exemplar al convenţiei pe care aceasta să-l depună la dosarele civile existente pe rolul Judecătoriei şi Tribunalului Suceava;

- că Biroul Individual de Avocatură P.D. nu a respectat prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991 referitoare la evidenţierea tuturor operaţiunilor patrimoniale şi la utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate. În acest sens s-a constatat că în perioada 2005-2007 nu a completat corect Registrul Jurnal de încasări şi plăţi, respectiv a lăsat spaţii libere între luni în care a înregistrat operaţiuni care nu sunt în ordine cronologică. Deşi toate celelalte chitanţe cu seria S2. de la nr. SS1. până la SS2. au fost înregistrate în perioada 16 iulie - 29 noiembrie 2005, chitanţa cu aceeaşi serie, nr. SS3. apare înregistrată la 13 ianuarie 2005 fiind aferentă onorarului avocat achitat de inculpata N.C.M.

În consecinţă nu orice obligaţie de a comunica informaţii (de exemplu de a face o declaraţie de venituri sau a ţine evidenţa contabilă) este echivalentă cu o autoincriminare.

Faţă de cele ce preced, va admite recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. pentru A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi inculpata N.C.M.

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei N.C.M. de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pentru infracţiunea prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei N.C.M., constatând intervenită prescripţia răspunderii penale.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplică inculpatei N.C.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Va menţine individualizarea executării pedepsei prin suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani şi măsurile de supraveghere impuse inculpatei N.C.M. prin decizia penală nr. 26 din 26 februarie 2013.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. vechiul C. civ., va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D.R.A.O.V. Iaşi şi în consecinţă va obliga inculpata N.C.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL. (fostă SC A.C. SRL.) Suceava şi SC E. SRL. Suceava la plata către partea civilă a sumei de 1.354.228 RON, reprezentând cuantumul drepturilor vamale datorate, valoare în vamă, taxe vamale şi comision vamal, precum şi a penalităţilor aferente.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Suceava şi de recurentul S.I.

Va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. pentru A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi inculpata N.C.M. împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei N.C.M. de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. l 1 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 litg C. proc. pen. raportat la art. 122 lit. d) C. pen., încetează procesul penal pentru infracţiunea prevăzută art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei N.C.M., constatând intervenită prescripţia răspunderii penale.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. [art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplică inculpatei N.C.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Menţine individualizarea executării pedepsei prin suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani şi măsurile de supraveghere impuse inculpatei N.C.M. prin decizia penală 26 din 26 februarie 2013.

În baza art 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. vechiul C. civ., admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.V. - D.R.A.O.V. Iaşi şi în consecinţă obligă inculpata N.C.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.R. SRL Suceava şi SC E. SRL Suceava la plata către partea civilă a sumei de 1.354.228 RON, reprezentând cuantumul drepturilor vamale datorate, valoare în vamă, taxe vamale şi comision vamal, precum şi a penalităţilor aferente.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Suceava şi de recurentul S.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul S.I. la plata sumei de 200 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate N.C.M. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1159/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 154/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1012/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1159/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 120/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 121/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 122/2014. Penal