ICCJ. Decizia nr. 120/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 120/2014
Dosar nr. 2468/89/2013
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 05 iulie 2013, Tribunalul Vaslui a hotărât următoarele:
A schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii P.A.C şi C.I. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. în aceleaşi infracţiuni dar cu reţinerea în favoarea acestora a disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.
1. A condamnat pe inculpatul P.A.C., deţinut în Penitenciarul laşi, la următoarele pedepse: 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.; 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul P.A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni inchisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
2. A condamnat pe inculpatul C.l., deţinut în Penitenciarul laşi, la următoarele pedepse: 2 ani şi 6 luni inchisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.; 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepselor, a fost interzisă inculpaţilor P.A.C şi C.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii P.A.C. şi C.I. şi s-a dispus în temei art. 88 alin. (1) C. pen. deducerea din pedepsele aplicate a duratei reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 27 mai 2013 la zi pentru inculpatul P.A.C .şi de la data de 23 aprilie 2013 la zi pentru inculpatul C.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reţinut, în fapt şi în drept următoarele aspecte:
Prin rechizitoriul nr. 33/D/P/2012 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui la data de 17 iunie 2013 şi înregistrat la această instanţă la data de 18 iunie 2013 sub nr. 2468/89/2013, au fost trimişi în judecată, alături de alţi şapte inculpaţi, în stare de arest preventiv:
- inculpatul P.A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
- inculpatul C.l. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpaţii C.I., B.N.D., B.S.I., A.A.l. şi T.D.A. sunt în acelaşi anturaj de mai mulţi ani, legăturile dintre ei închegându-se pe raza mun. Huşi şi continuând ulterior, în perioada în care aceştia au devenit studenţi în mun. laşi.
Relaţiile apropiate dintre aceştia s-au păstrat pe parcursul anilor având în vedere şi faptul că aveau aceeaşi preocupare de consum de droguri de risc şi substanţe etnobotanice.
Pe parcursul urmăririi penale a rezultat faptul că inculpaţii sunt consumatori de droguri de mai mulţi ani, activitatea de consum desfăşurându-se, de către aceştia, atât în comun, cât şi individual, în mod constant, pe raza mun. Huşi, laşi dar şi Bucureşti.
Ca urmare a preocupării îndelungate de consum de droguri, inculpaţii au fost nevoiţi să îşi formeze un sistem de legături care să le asigure, în mod constant, cantităţile de droguri necesare consumului pe de o parte, cât şi sumele de bani necesare achiziţionării acestora, pe de altă parte.
Astfel, inculpaţii fie îşi asigurau şi îşi puneau la dispoziţie, unii altora, drogurile pe care le consumau, fie le achiziţionau, separat, de la diferiţi furnizori.
Întrucât veniturile licite pe care inculpaţii le aveau nu le permiteau acestora achiziţionarea de droguri, cu timpul, din simpli consumatori, au devenit, la rândul lor distribuitori, fiecare constituindu-şi o proprie reţea de clienţi, cărora le furnizau droguri sau substanţe psihoactive, contra unor sume de bani mai mari decât cele achitate de ei înşişi propriilor furnizori.
A rezultat, astfel, că drogurile de risc erau furnizate inculpatului B.N.D. de către inculpatul C.I. sau de P.A.C, ambii aflaţi în mun. Bucureşti. La rândul său, B.N.D. transporta drogurile în mun. laşi, unde erau comercializate atât către anumiţi clienţi stabiliţi, cât şi către inculpata B.S.I. dar şi pe raza mun. Huşi, către inculpaţii A.A.l. şi T.D.A., precum şi către învinuitul G.E.B.
De regulă, substanţele interzise care făceau obiectul acestor tranzacţii erau substanţe cu efect psihoactiv (produse etnobotanice), marijuana, haşiş. în ultima perioadă de timp inculpatului B.N.D. a procurat şi droguri de mare risc şi anume comprimate ecstasy, atât pentru consumul propriu cât şi pentru a le oferi spre consum persoanelor apropiate.
Inculpatul B.N.D., a locuit o perioadă din anul 2011 în mun. Bucureşti în acelaşi imobil cu inculpatul C.I. În perioada cât a locuit în mun. Bucureşti, prin intermediul inculpatului C.I., l-a cunoscut pe inculpatul P.A.C. Toţi cei trei inculpaţi erau consumatori de droguri de risc şi anume cannabis, substanţă ce o procurau unii de la alţii.
În anul 2012 inculpatul B.N.D. a plecat din mun. Bucureşti mutându-se în mun. laşi, împreună cu prietena sa, martora R.A.M. într-un imobil pe care l-au închiriat. Acesta a continuat să ţină legătura cu inculpatul C.I. şi îl vizita în mun. Bucureşti, scopul vizitelor fiind în special pentru achiziţionarea de droguri.
O parte din drogurile de risc pe care inculpatul B.N.D. le procura din mun. Bucureşti de la inculpaţii C.I. şi P.A.C., ajungeau şi în mun. Huşi, personal acesta distribuindu-le către inculpatul A.A.I. sau T.D.A.
Inculpatul B.N.D. ţinea legătura cu inculpaţii P.A.C. şi C.I., în ceea ce priveşte procurarea de cannabis. în luna martie 2013 ca urmare, a unei discuţii anterioare purtată între cei doi, inculpatul C.I. a procurat de la inculpatul P.A.C. o cantitate de 20 gr. cannabis şi prin intermediul unui mijloc de transport a trimis-o disimulată într-un colet, la laşi, unde a fost preluată de către inculpatul B.N.D. Inculpatul C.I. a declarat: „(...) ştiu că B.N.D. a discutat cu P. să cumpere de la acesta o cantitate de cannabis şi cu cea o lună în urmă (...) mi-a pus suma de 900 RON (...) suma de bani i-am dat-o lui P. (...) şi tot eu am fost cel care am luat în jur de 20 gr. cannabis (...) şi i le-am trimis lui B.N.D. la laşi (...)".
Cantitatea de cannabis pe care inculpatul B.N.D. a procurat-o prin intermediul lui C.I. de la P.A.C. a fost distribuită către consumatori, prieteni ai acestuia dar şi prin intermediul lui B.S.I. {relevante sunt mesajele din data de 3 aprilie 2013 pe care i le transmite inculpatului o persoană neidentificată A. ,,(...) a trecut E. pe la mine şi am consumat noi că ni se părea prea slabă (...) azi nu am bani (...)".
Drogurile pe care le procura B.N.D. atât din mun. Bucureşti de la inculpaţii C.I. şi P.A.C. erau puse în vânzare şi pe raza mun. Huşi de către el personal. Astfel, în deplasările pe care le făcea în mun. Huşi, acesta se întâlnea cu inculpatul A.A.I. căruia îi dădea diferite cantităţi de droguri de risc, cannabis şi haşiş. Aspecte sunt recunoscute de către inculpatul A.A.I. care a declarat că a cumpărat de la inculpatul B.N.D. cannabis cu suma de 60 RON/gram, iar anul trecut a cumpărat de la acelaşi inculpat haşiş.
La data de 23 aprilie 2013 s-a efectuat o percheziţie domiciliară şi în imobilul închiriat de inculpatul C.I. în mun. Bucureşti, ocazie cu care a fost identificat şi învinuitul G.E.C. ce folosea o cameră a imobilului. Din camera ocupată de acesta s-a ridicat o cantitate de 12,1 grame cannabis (raport de constatare tehnico ştiinţifică nr. BB din 24 aprilie 2013).
Asupra inculpatului C.I. au fost găsite 2 punguţe de tip Z. în care se aflau substanţe vegetale în care s-au pus în evidenţă cannabis într-o cantitate de 14,3 grame (raport de constatare tehnico ştiinţifică nr. AA din 24 aprilie 2013).
În timpul urmăririi penale, s-a dispus la data de 15 mai 2013, efectuarea unei percheziţii domiciliare în imobilul închiriat de P.S. prietena inculpatului P.A.C. şi în care acesta locuia frecvent dar şi la imobilul părinţilor săi din oraşul Voluntari, de unde s-au ridicat un borcan ce prezenta resturi de materie vegetală, un plic transparent care de asemenea conţinea substanţe vegetale. De la locuinţa familiei P.A.C. un număr de 4 ghivece în care se aflau plante, un borcan care conţinea substanţe vegetale, un plic autosigilant care conţinea mai multe seminţe de culoare verde oliv. Raportul de constatare ce a avut ca obiect analizarea substanţelor ridicate din cele două locuinţe a concluzionat că conţin THC iar în plantele ridicate cu ocazia percheziţiei s-a pus în evidenţă canabidiol (plane imature). În total s-a ridicat cantitatea de 3,39 grame de cannabis. S-a mai ridicat de la locuinţa martorei P.S. un grinder (dispozitiv de mărunţit) în care de asemenea s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol substanţă ce face parte din tabelul Anexa III din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul P.A.C. a declarat în cursul urmăririi penale că drogurile de risc ridicate din cele două locuinţe îi aparţin iar în legătură cu cele două borcane în care s-au pus în evidenţă urme de THC le folosea pentru depozitarea cannabisului.
Inculpatul C.I. a declarat că inculpatul P.A.C. primea cantităţi mari de cannabis ce erau puse în borcane de la persoane ce locuiau în Târgovişte care nu au putut fi identificate.
Drogurile primite de către inculpat erau primite pentru a fi distribuite către diverşi consumatori printre aceştia aflându-se şi inculpaţii C.I. şi B.N.D.
Inculpatul P.A.C. în denunţul care l-a formulat la data de 27 mai 2013 a recunoscut situaţia expusă de către inculpatul C.I. în declaraţia sa şi a precizat că i-a dat acestuia din urmă o cantitate de 100 gr. cannabis pe care acesta la rândul său a distribuit-o mai departe.
Tot în cadrul declaraţiei dată în cursul urmăririi penale inculpatul P.A.C. a relatat că în anturajul său şi a lui C.I. se afla şi învinuitul S.A. care deţinea droguri de risc atât pentru consumul propriu dar şi pentru a oferi sau a vinde. Ca urmare a acestor susţineri, la data de 6 iunie 2013 s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa învinuitului S.A. ocazie cu care s-a ridicat cantitatea de 13,86 grame cannabis pe care ar fi achiziţionat-o de la persoane necunoscute din Centrul vechi al mun. Bucureşti pentru consumul propriu aşa cum a declarat acesta.
Faptele inculpatului P.A.C., de a oferi spre vânzare droguri de risc, de a deţine droguri de risc în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte prev. de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Modalităţile care realizează conţinutul elementului material al infracţiunilor comise de către inculpat au fost probate ca fiind oferirea, vânzarea şi deţinerea de droguri de risc scopul infracţiunii urmărit de către inculpat fiind obţinerea de avantaje materiale dar şi deţinerea de droguri de risc pentru consumul propriu.
Faptele inculpatului C.I., de a cumpăra, oferi spre vânzare şi consum droguri de risc, de a deţine droguri de risc în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte prev. de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Modalităţile care realizează conţinutul elementului material al infracţiunilor comise de către inculpat au fost probate ca fiind cumpărarea, oferirea, vânzarea şi deţinerea de droguri de risc scopul infracţiunii urmărit de către inculpat fiind obţinerea de avantaje materiale dar şi deţinerea de droguri de risc pentru consumul propriu.
Situaţia de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- declaraţii inculpaţi şi învinuiţi;
- declaraţii martori;
- proces-verbal de confruntare;
- proces-verbal întocmit cu ocazia redării discuţiei purtate cu operatorul de serviciul de urgenţă 112, în ceea ce priveşte starea de inconştienţă a minorului M.M.;
- acte medicale;
- proces-verbal întocmit cu ocazia actelor premergătoare efectuate în cauză;
- procese-verbale întocmite cu ocazia percheziţiei domiciliare şi domiciliile inculpaţilor şi planşele fotografice;
- rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice privind expertizarea cantităţilor de droguri;
- procese-verbale întocmite cu ocazia interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de inculpaţi.
Inculpatul P.A.C., are vârsta de 24 ani, 10 clase, necăsătorit, fără ocupaţie, a mai fost cercetat în cauza cu nr. XX/2010 a D.I.I.C.O.T. prin care s-a aplicat o amendă administrativă pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iniţial inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală după ce la data de 13 mai 2013 s-a dispus efectuarea unor percheziţii domiciliare în imobilele unde acesta locuia fără forme legale în acest sens sunt discuţiile purtate de către părinţii săi cu diferiţi prieteni ai inculpatului din care rezultă că toţi membrii familiei au încercat să-i faciliteze ascunderea acestuia (discuţii înregistrate în baza autorizaţiei din 10 mai 2013 emisă de Tribunalul Vaslui pentru P.U.A. mama inculpatului, în data de 15 mai 2013 dar şi în zilele următoare). La data de 21 mai 2013 prin apărător, inculpatul P.A.C. a sesizat printr-o cerere că doreşte să se prezinte pentru a da declaraţii fapt ce s-a întâmplat la data de 27 mai 2013. În cuprinsul declaraţiilor date inculpatul P.A.C. a recunoscut că toate substanţele în care s-au constatat existenţa THC şi care sunt considerate droguri de risc ce au fost găsite şi ridicate atât de la locuinţa prietenei sale P.S. cât şi de la locuinţa părinţilor săi îi aparţin. Pe parcursul relatărilor inculpatul a încercat să-şi minimalizeze contribuţia la activitatea infracţională şi să-l indice pe inculpatul C.I. şi respectiv pe învinuiţii S.A. şi G.E. ca fiind persoanele care procurau droguri de risc şi mare risc lui B.N.D. Susţinerile iniţiale sunt înlăturate de declaraţiile inculpatului C.I. care se coroborează cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Vaslui. Ulterior luării măsurii reţinerii inculpatul P.A.C. a confirmat în mare parte declaraţia inculpatului C.I. în sensul că a recunoscut că a primit mari cantităţi de droguri de risc şi anume cannabis (marijuana) pe care Ie-a pus în vânzare.
Faţă de inculpatul P.A.C. instanţa de judecată a aplicat disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată cu privire la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege, motivat de faptul că în cursul urmăririi penale acesta a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere a învinuitului S.A. Ca urmare a denunţului formulat de către inculpat, a fost identificat S.A., un cunoscut al său dar şi al inculpatului C.I. şi consumator de droguri asupra căruia la percheziţia domiciliară efectuată în data de 6 iunie 2013 s-a ridicat cantitatea de 9,75 gr. cannabis.
Inculpatul C.I., are vârsta de 24 de ani, studii superioare, necăsătorit, fără ocupaţie, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa.
Faţă de inculpatul C.I. instanţa de judecată a aplicat disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată cu privire la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege, motivat de faptul că în cursul urmăririi penale acesta a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului P.A.C. în cursul urmăririi penale se cunoştea doar că atât inculpatul C.I. cât şi inculpatul B.N.D. îşi procură drogurile de la o persoană cu numele de P., însă nu se cunoşteau datele de identificare ale acestuia şi nici locaţiile folosite pentru depozitarea cantităţilor de droguri.
Ca urmare a precizărilor făcute de către inculpatul C.I., a fost identificat inculpatul P.A.C., dar şi a imobilelor unde acesta locuia şi depozita drogurile de risc.
La primul termen de judecata s-au depus la dosar pentru inculpatul P.A.C., caracterizări iar pentru inculpatul S.A. caracterizări şi acte medicale.
Faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Pentru că inculpatul P.A.C. a denunţat pe inculpatul S.A., iar inculpatul C.I. l-a denunţat pe inculpatul P. aspecte care au facilitat identificarea şi tragerea acestor persoane la răspundere, instanţa după ce în prealabil a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care cei doi inculpaţi P.A.C. şi C.I., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice pentru cei doi inculpaţi în sensul că în favoarea acestora au fost reţinute disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen., inculpaţii P.A.C. şi C.I. au declarat că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi că solicita să fie judecaţi în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le recunosc şi le însuşesc.
Verificând din oficiu şi constatând că actul de sesizare a fost legal întocmit, că instanţa a fost legal sesizată, că este competentă să judece cauza, că din probele administrate rezultă că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpaţilor pentru a permite stabilirea unor pedepse, instanţa a admis cererile de judecare a inculpaţilor potrivit procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Pentru faptele săvârşite, inculpaţilor li s-a aplicat câte o pedeapsă, avându-se în vedere în cadrul criteriilor generale de individualizare disp. art. 72, 52 C. pen. - cu luarea în considerare a gradului de pericol social concret al faptelor săvârşite, conduita sinceră a inculpaţilor pe tot parcursul procesului penal, a împrejurărilor săvârşirii faptelor, a urmărilor produse, antecedenţa penală.
Au fost avute în vedere vârsta fragedă a inculpaţilor, teribilismul vârstei, curiozitatea inculpaţilor privind efectul drogurilor sau a substanţelor cu efect psihoactiv, anturajele, viaţa de student şi posibilităţile financiare precare.
În plus, la stabilirea cuantumului pedepselor s-a ţinut seama şi de contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, de cantitatea de drog găsită la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, de locul şi rolul fiecărui inculpat în sistemul de legături stabilite între inculpaţi şi între inculpaţi şi alte persoane.
În termen legal, inculpaţii P.A.C., C.I. şi S.A., au formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemenicie.
Apărătorul inculpaţilor P.A.C. şi C.I. a solicitat instanţei de apel reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate de prima instanţă, în sensul alegerii ca modalitate de executare a pedepselor aplicate suspendarea sub supraveghere sau condiţionată, conform art. 861 sau 81 C. pen., având în vedere conduita procesuală bună a inculpaţilor, reţinând în favoarea lor circumstanţe atenuante conform art. 74 rap. la 76 C. pen.
Prin decizia penală nr. 153 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, reţinându-se următoarele:
Cu referire la criticile privind individualizarea pedepselor realizată de prima instanţă şi la solicitările celor doi inculpaţi de redozare a pedepselor în sensul schimbării modalităţii de executare a pedepselor, Curtea de apel a constatat că aceste critici nu sunt fondate.
Raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse de câte 2 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie inculpaţilor P.A.C. şi C.I., pentru comiterea infracţiunilor amintite mai sus, sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Instanţa de apel a reţinut şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, păstrându-se un echilibru între rolul său educativ general, de exemplu pentru societate în vederea prevenirii comiterii unor fapte similare de către alte persoane, şi rolului de reeducare a inculpatului care trebuie să perceapă că sancţiunea aplicată corespunde şi este proporţională cu faptele sale.
S-a mai avut în vedere că în urma individualizării judiciare a pedepsei potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum care să realizeze şi funcţia preventivă - educativă, în contextul în care infracţiunea a fost săvârşită şi al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp. Infracţiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătăţii persoanei, şi chiar vieţii acesteia, iar reducerea excesivă a pedepsei sau alegerea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate, pentru autorii unor asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lor şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Cu privire la solicitările inculpaţilor, prin apărători, ca în favoarea lor să se reţină circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cererile au fost apreciate ca nefondate.
Astfel, instanţa de apel a constatat că, pe de o parte, activitatea de colaborare a inculpaţilor P.A.C. şi C.I. în vederea prinderii altor infractori a primit eficienţă juridică prin reţinerea în favoarea inculpaţilor a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000; iar, pe de altă parte, că circumstanţele prevăzute de art. 74 C. pen. nu operează automat, ci aplicarea lor este lăsată la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă anumite circumstanţe conduc la reţinerea faptului că inculpatul reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai uşoară. Astfel, conduita inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunilor, nu poate conduce la reţinerea unui grad de periculozitate redus al acestora care să impună aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege (urmare a aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000), în raport cu gradul de implicare a acestora, numărul actelor materiale, gravitatea infracţiunii comise.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii P.A.C. şi C.I.
Recursul a fost motivat în scris, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen., de către inculpatul P.A.C., invocând temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante, cu consecinţa reevaluării cuantumului pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia.
Recurentul inculpat C.I. nu a depus motive scrise de recurs, iar la primul termen de judecată, apărătorul ales al acestuia a precizat că nu solicită o casare, ci o reevaluare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Analizând recursurile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Verificând îndeplinirea condiţiilor legale impuse de textul de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se observă că recursul declarat de inculpatul C.I. a fost motivat tardiv, recurentul încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nu va proceda la examinarea criticilor formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu, care nu pot fi valorificate în recursul declarat, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În ce priveşte motivul de recurs invocat de recurentul inculpat P.A.C., subsumat cazului de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se circumscria unui caz de casare care a fost modificat în mod expres de Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, textul art. 3859 C. proc. pen. are următorul cuprins: "pct. 14 - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 172 - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii."
Raportat la conţinutul temeiului de casare invocat, instanţa de recurs constată că, la acest moment procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de drept.
O reevaluare a pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi a modalităţii de executare, ar presupune o evaluare a situaţiei de fapt şi o reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, prin reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii, ceea ce ar fi imposibil, în condiţiile în care, ţinând cont de regulile stricte care reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a examina această critică în cadrul cazului de casare menţionat.
Din oficiu, analizând critica în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor legale, în limitele rezultate în urma aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.A.C. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 153 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2013, pentru inculpatul C.I. şi, respectiv, de la 27 mai 2013 pentru inculpatul P.A.C. la 15 ianuarie 2014.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.A.C. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 153 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2013, pentru inculpatul C.I. şi, respectiv, de la 27 mai 2013 pentru inculpatul P.A.C. la 15 ianuarie 2014.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 10/2014. Penal → |
|---|
