ICCJ. Decizia nr. 1256/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1256/2014
Dosar nr. 3459/104/2013
Şedinţa publică din 9 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 169 din 15 octombrie 2013, Tribunalul Olt, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat R.I., împotriva Sentinţei penale nr. 61 din 12 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul 987/104/2008.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Adresa nr. 579/111/6/2013, înregistrată sub nr. 3459/104/2013 pe rolul Tribunalului Olt, secţia penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul R.I., pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 987/104/2008.
S-a reţinut că, urmare cererii de revizuire formulate de condamnatul R.I., au fost efectuate verificări, constatându-se că prin Rechizitoriul nr. 71/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi tentativă la infracţiunea omor calificat, prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi 2 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 16 februarie 2008, inculpatul R.I. a avut un conflict cu victima O.V., în legătură cu traversarea de către acesta din urmă a unui teren plantat cu lucernă, ocazie cu care i-a aplicat victimei, cu coada de secure pe care o avea asupra sa, două lovituri în regiunea fronto-parietală, continuând să-i aplice victimei lovituri în condiţiile în care aceasta avea mâinile deasupra capului, pentru a se apăra.
S-a mai arătat că incidentul a continuat atunci când la strigătele de ajutor ale părţii vătămate, la faţa locului s-a deplasat victima C.A., pe care inculpatul, de asemenea, a lovit-o cu coada securii, în mod repetat, provocându-i contuzii hemoragice parieto-temporale şi fracturi parieto-occipitale, comă profundă cu menţiunea că, deşi a beneficiat de tratament medical, a decedat la data de 22 martie 2008.
Tribunalul Olt, prin Sentinţa penală nr. 61 din 12 mai 2009, l-a condamnat pe inculpatul R.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.
Totodată, inculpatul a fost condamnat şi la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul R.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni şi, în consecinţă, s-a stabilit o pedeapsă totală de 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
În baza art. 71 alin. (1) - (3) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe timpul detenţiei.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict folosit de inculpat.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei, timpul reţinerii şi arestării preventive, cu începere din data de 27 februarie 2008, iar în conformitate cu art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la 50.000 RON daune morale către partea civilă O.V. şi la 6.600 RON despăgubiri materiale şi respectiv 25.000 RON daune morale către partea civilă S.T.
Totodată, inculpatul a fost obligat şi la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de despăgubire periodică lunară de la 16 februarie 2008 şi până la 26 martie 2009 către succesorii C.D. şi S.T.
De asemenea, inculpatul a fost obligat şi la despăgubiri materiale către unităţile spitaliceşti, precum şi la cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 97 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova s-au admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi al părţii civile S.T. şi rejudecând, au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., astfel că au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului, respectiv de la 4 ani la 9 ani închisoare în cazul tentativei la infracţiunea de omor (victimă O.V.) şi de la 8 ani închisoare la 18 ani închisoare (victimă C.A.).
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, iar în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe timpul detenţiei.
Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi pe 4 ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A fost menţinută măsura arestării preventive şi s-a dedus prevenţia de la 12 mai 2009, în continuare.
Au fost menţinute dispoziţiile pe latură civilă.
Prin Decizia nr. 3605 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul R.I., s-a casat, în parte, decizia recurată şi sentinţa pronunţată de Tribunalul Olt şi, rejudecând, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pe lângă pedeapsa principală de 9 ani, la care a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pe lângă pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 RON, daune morale, către partea civilă O.V. şi la despăgubirea periodică lunară de câte 100 RON către succesorii C.D. şi S.T., constatând tardivitatea constituirii ca parte civilă.
S-au redus, de asemenea, despăgubirile materiale acordate părţii civile S.T. de la 6.600 RON, la 5.000 RON.
S-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 februarie 2008 la 15 octombrie 2010.
Instanţa de fond a reţinut că revizuentul condamnat R.I. a solicitat revizuirea hotărârii pronunţate de instanţă, arătând în cuprinsul acesteia că încadrarea juridică cu privire la infracţiunea de omor este greşită, precum şi faptul că soluţia de condamnare se fundamentează pe declaraţie mincinoasă a martorei S.P.
Totodată, acesta a învederat că organele de urmărire penală au instrumentat greşit cauza, că reconstituirea s-a făcut pe timp de noapte, precum şi faptul că trebuia dispusă o expertiză medico-legală care să fi fost întocmită de Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici" -Bucureşti.
Nu în ultimul rând, revizuentul a solicitat administrarea de probe noi, pe situaţia de fapt.
Analizând motivele invocate de revizuent prin prisma dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., s-a constatat că acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut la lit. a), neavând caracter de noutate, ci constituie apărări care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar (apel şi recurs).
S-a apreciat faptul că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât nu există o hotărâre judecătorească aflată sub autoritatea lucrului judecat, prin care să se dovedească faptul că martora S.P. a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Prima instanţă a apreciat însă că situaţia invocată în speţa de faţă de către revizuent nu ar putea fi asimilată cu vreunul din cazurile prevăzute limitativ de lege, respectiv cu cel consacrat în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Expresia "fapte şi împrejurări noi" utilizată în cuprinsul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la fapte probatorii şi nu la mijloace de probă noi, în caz contrar s-ar admite o continuare a probaţiunii în cadrul revizuirii, ceea ce este contrar principiului securităţii raporturilor juridice.
Prin urmare, susţinerile petentului nu au un caracter de noutate în sensul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit a) C. proc. pen., ci reprezintă apărări care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi instanţa supremă prin Decizia nr. LX(60)/2005 în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit în mod obligatoriu că: "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă".
Din economia dispoziţiilor art. 393 şi 394 C. proc. pen. a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Instanţa de fond a mai reţinut că fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 C. proc. pen., singurele acte care ar provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi în raport cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii cererii, în situaţia exprimării de către partea interesată a simplei nemulţumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul condamnat R.I., solicitând trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru a fi administrate probe.
Prin Decizia penală nr. 378 din 28 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul R.I., împotriva Sentinţei penale nr. 169 din 15 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3459/104/2013.
A fost obligat apelantul la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dolj.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate şi examinând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În cererea de revizuire, condamnatul a arătat că martora S.P. nu cunoaşte nimic despre caz, nu s-a efectuat expertiză medico-legală, cauza a fost "instrumentată greşit", reconstituirea a avut loc pe timp de noapte.
În acest context, instanţa de prim control judiciar a constatat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât, potrivit Deciziei nr. 60/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Instanţa de apel a mai reţinut că în speţă, condamnatul a invocat apărări ce ţin de fondul cauzei, apărări care au fost analizate cu ocazia judecării căilor de atac declarate împotriva hotărârii de condamnare.
Împotriva Deciziei penale nr. 378 din 28 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul R.I.
În memoriul depus la dosar la termenul de judecată fixat pentru judecarea recursului, respectiv 9 aprilie 2014, în şedinţă publică, precum şi prin apărătorul desemnat din oficiu, revizuentul condamnat a susţinut că în cauză sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen. anterior, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate "a cererii de revizuire, întrucât aceste motive nu au mai fost prezentate într-o cerere de revizuire anterioară şi apreciază că în cauză există o eroare judiciară cu privire la faptele pentru care s-a dispus condamnarea lui printr-o hotărâre definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depinde pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
A mai susţinut că încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat se fundamentează pe declaraţia mincinoasă a martorei S.P. şi că reconstituirea faptei s-a făcut pe timp de noapte, iar în cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi rejudecând pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de revizuire la instanţa de fond, pentru administrarea de probe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 decembrie 2013, fixându-se termen de judecată a recursului la data de 9 aprilie 2014.
Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 9 aprilie 2014, este în vigoare noul C. proc. pen., ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.
Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare, cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte reţine că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 28 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (la data de 15 februarie 2013), fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Potrivit dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă însă că revizuentul condamnat şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecaţii, în şedinţa publică din 9 aprilie 2014, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate în recursul de faţă de condamnatul revizuent, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Cu toate acestea Înalta Curte observă că în mod corect cele două instanţe (fond/apel) au apreciat că motivele de revizuire invocate de condamnat - greşita încadrare juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat, martora S.P. audiată în cauză a făcut afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările în care au fost săvârşite faptele, reconstituirea faptei s-a făcut pe timp de noapte, iar în cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală - nu se încadrează în niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Având în vedere că recurentul revizuent nu şi-a respectat obligaţiile prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, iar în cauză nu s-au constatat motive care să fie luate în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior să fie respins ca atare.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 378 din 28 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 9 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1171/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1565/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... → |
|---|
