ICCJ. Decizia nr. 136/2014. Penal. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Apel

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 136/A/2014

Dosar nr. 136/54/2013

Şedinţa publică din 23 mai 2014

Asupra apelurilor de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 223 din 30 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. cu aplicarea art. 181 C. pen.

A dispus achitarea inculpatului B.A.G. pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., a două infracţiuni prevăzută de art. 291 C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 292 C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea actelor false (adeverinţele din 17 august 2012 şi din 08 martie 2012 şi declaraţia formular de actualizare a Dosarului nr. 1052 din 10 septembrie 2012).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 22 ianuarie 2013, dat în Dosarul nr. 1051/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul B.A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de: instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (adeverinţa din 8 martie 2012 a I.T.P.F. Giurgiu); instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (adeverinţa din 17 august 2012 a I.T.P.F. Giurgiu) şi fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru toate infracţiunile.

În actul de sesizare s-a arătat că din probele administrate in cauză a rezultat următoarea stare de fapt:

Prin Legea nr. 280 din 17 decembrie 2011 a fost reorganizată P.F.R., iar I.J.P.F. Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu şi Călăraşi s-au desfiinţat, apărând structuri noi, respectiv serviciile teritoriale cu sediile în vechile localităţi din judeţe şi mai multe sectoare care au fost subordonate şefului I.T.P.F. Giurgiu. S-a reţinut că inculpatul B.A.G. ocupa funcţia de inspector de politie la S.P.F. Bistreţ, făcând parte din politia judiciară, aşa cum se menţionează în adresa din 15 octombrie 2012 a I.G.P.F., sector subordonat şefului I.P.T.F. Giurgiu şi la data de 13 iulie 2010 a solicitat Primăriei Calafat repartizarea unui apartament construit prin A.N.L. pe care intenţiona să-l închirieze, iar ulterior să-l cumpere, iar in anul 2012 a reluat demersurile pentru alocarea unui apartament, insistând în înscrierea pe lista de priorităţi in vederea închirierii ap apartamentului.

Deoarece nu îndeplinea condiţiile prevăzute prin Hotărârea Consiliului Local Calafat nr. 118 din 19 aprilie 2011 referitoare la locul unde îşi desfăşoară activitatea, obligatorie pe raza mun. Calafat, localităţilor Basarab, Golenti sau Ciupercenii Vechi, prin instigarea la fals intelectual, a obţinut de la I.T.P.F. Giurgiu adeverinţe din care să rezulte în mod nereal că S.P.T.F. Bistret este subordonat Serviciului Teritorial Dolj cu sediul in Calafat.

În acest sens, la data de 08 martie 2012 inculpatul B.A.G. s-a deplasat la sediul I.T.P.F. Giurgiu şi l-a determinat pe învinuitul N.F., comisar şef de politie, şeful Serviciului resurse umane să elibereze adeverinţa din 08 martie 2012, în care se atestă în fals că acesta îşi desfăşoară activitatea la Sectorul P.F. Bistreţ din cadrul S.T.P.F. Dolj, care are sediul în mun. Calafat.

Inculpatul B.A.G. a depus adeverinţa falsă la Primăria mun. Calafat şi Consiliul local Calafat şi în şedinţa din 29 iunie 2012 prin Hotărârea nr. 10, cu ocazia aprobării listei de repartizare a locuinţelor în regim de închiriere pentru tineri, l-a trecut pe poziţia a 10-a pe inculpat.

Pentru reactualizarea dosarului, în ziua de 16 august 2012 inculpatul B.A.G. l-a contactat telefonic pe martorul B.M., contabil şef la I.T.P.F. Giurgiu, pe care l-a determinat să-i elibereze o nouă adeverinţă din 17 august 2012, în care se menţionează în mod nereal că îşi desfăşoară activitatea la S.P.F. Calafat cu sediul in mun. Calafat.

Primind adeverinţa inculpatul B.A.G. a depus-o la Primăria mun. Calafat.

De asemenea, inculpatul B.A.G. a completat formularul pentru reactualizarea Dosarului nr. 1/C/2 din 10 august 2012 in care a trecut pe propria răspundere că are acelaşi loc de mun. P.F. Calafat.

S-a reţinut totodată că în faza de urmărire penală, inculpatul B.A.G. a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele săvârşite, iar plin fişa de cazier judiciar se atesta că nu este cunoscut cu antecedente penale.

În faza de cercetare judecătorească, la instanţa de fond a fost audiat inculpatul care a învederat că nu înţelege să uzeze de procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

S-a luat declaraţie inculpatului aceasta fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Au fost audiaţi martorii din lucrări: N.F., B.M., I.M., Ş.M., C.M., M.M., s-a ataşat referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune pentru inculpat, s-au depus încrisuri în circumstantiere.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, precizând că, în condiţiile în care începuse reorganizarea P.F. şi o parte a birourilor au rămas la Calafat, a crezut că nu era greşită menţiunea din adeverinţele pe care le-a depus pentru achiziţionarea apartamentului în regim A.N.L.

Examinând coroborat întregul material probator administrat, respectiv: declaraţiile şi rapoartele date de inculpat, înscrisuri, declaraţiile martorilor N.F., B.M., I.M., Ş.M., C.M., M.M., instanţa de fond a constatat că starea de fapt descrisă în actul de sesizare este corectă urmând să o reţină întocmai.

Astfel, nu se vor reţine apărările inculpatului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care este cercetat, întrucât lipseşte forma de vinovăţie prevăzută de legea penală.

Prin solicitările făcute telefonic, inculpatul a determinat pe martorii B.M. comisar şef. I.T.P.F. Giurgiu şi N.F. comisar şef de poliţie, şeful Serviciului resurse umane să elibereze adeverinţele false. Inculpatul a depus cele două adeverinţe false la Primăria mun. Calafat şi a completat formularul de reactualizare a dosarului pe proprie răspundere declarând necorespunzător că are locul de muncă la Politia de Frontieră Calafat

Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Din probele dosarului instanţa de fond a procedat la corelarea criteriilor de mai sus, pentru a determina corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecăţii.

Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, faptele de care este acuzat inculpatul, constând în instigarea la eliberarea a două adeverinţe cu menţiuni necorespunzătoare, adeverinţe pe care le-a folosit in completarea dosarului depus la Primăria Calafat în vederea achiziţionării unui apartament în regim A.N.L., dată fiind şi calitatea de ofiţer de poliţie, prezintă un pericol social.

Însă acest pericol social trebuie determinat în concret cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului şi la persoana acestuia.

Instanţa de fond a constatat că fată de numiţii B.M. comisar şef I.T.P.F. Giugiu şi N.F. comisar şef de poliţie, şeful Serviciului resurse umane, care au eliberat adeverinţele false, s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative, în condiţiile art. 181 C. pen.

În speţă, inculpatul B.A.G., inspector la S.P.F. Bistreţ, a solicitat Primăriei Calafat repartizarea unui apartament din fondul locativ construit in sistem A.N.L. anterior reorganizării P.F., când P.F. Bistreţ aparţinea de P.F. Dolj cu sediul în Calafat. Pentru reactualizarea dosarului şi pentru îndeplinirea condiţiilor de înscriere pe lista de priorităţi a cerut conducerii I.T.P.F. Giurgiu eliberarea unor adeverinţe din care să rezulte că îşi desfăşoară activitatea la S.T.P.F. Dolj cu sediul in Calafat, fiindu-i întocmite adeverinţele din 8 martie 2012 semnate de martorul N.F. şi comisarul şef S.M. pentru şef I.T.P.F. Giurgiu, acesta deţinând funcţia de adjunct al şefului I.T.P.F. Giurgiu, şi adeverinţa din 17 august 2012, semnată de martorul B.M. şi pentru şeful I.T.P.F. Guirgiu de comisarul şef I.M., ambele adeverinţe fiind depuse ulterior la

Primăria Calafat de către inculpat In conformitate cu cele două adeverinţe inculpatul a completat şi formularul de reactualizare a dosarului pentru achiziţionarea apartamentului, declarând în mod necorespunzător conform adeverinţelor depuse. La data emiterii adeverinţelor, P.F. Bistreţ unde lucra inculpatul, datorită reorganizării din decembrie 2011, aparţinea de P.F. Giurgiu.

Din declaraţia martorului M.F. (fila 40 dosar fond; fila 67dos. u.p.) secretar la mun. Calafat ce se ocupa de vizarea pentru legalitate a actelor întocmite atât de Consiliul Local cât şi de primar, instanţa de fond a reţinut că pentru a fi admis în lista de achiziţionare a apartamentelor în regim A.N.L., "principala condiţie era ca solicitantul unui apartament A.N.L. să aibă locul de muncă în Municipiul Calafat (...), prin loc de muncă în municipiul Calafat comisia înţelegea ca în mod efectiv activitatea să fie desfăşurată de solicitant în municipiul Calafat, astfel dacă sediul era în altă localitate era suficient ca punctul de lucru să fie în municipiul Calafat".

Din declaraţiile martorilor N.F., B.M., I.M., Ş.M., C.M. a rezultat că la data eliberării adeverinţelor P.F. era în proces de reorganizare şi astfel, deşi până în decembrie 2011 P.F. Bistreţ aparţinuse de P.F. Dolj cu sediul la Calafat, ulterior datei de 15 decembie 2011 a aparţinut de P.F. Giurgiu.

Datorită procesului de reorganizare, la data emiterii adeverinţelor, exista o stare de confuzie în condiţiile în care antetele vechi cu poliţia Calafat nu erau schimbate iar Poliţia (Dolj) Calafat coordona în continuare P.F. Bistreţ în ceea ce priveşte logistica, armamentul şi echipele operative. O parte a şedinţelor operative se desfăşurau la Calafat, aici funcţionând şi parte din birourile care deserveau P.F. Bistret

Inculpatul a recunoscut că a solicitat să i se elibereze adeverinţele cu menţiunea că este angajat în municipiul Calafat, şi observând menţiunea din adeverinţe, respectiv faptul că lucrează la S.P.F. Bistreţ din cadrul S.T.P.F. Dolj din Calafat, a considerat că nu este neadevărată, întrucât în fapt existând o "oarecare subordonare faţă de această structură".

Inculpatul la data săvârşirii faptelor locuia fără forme legale în municipiul Calafat iar în. prezent locuieşte în municipiul Craiova cu părinţii şi face naveta Craiova - Bistret, este căsătorit.

Inculpatul a intenţionat să-şi achiziţioneze în regim A.N.L. un apartament pentru a se muta în Calafat, sens în care anterior ceruse şi o mutare sau o detaşare la Calafat, încercând să fie mai aproape de familia soţiei care se afla într-o situaţie socială grea.

Totodată, din probele administrate a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind ofiţer specialist principal III în cadrul S.P.F. Bistreţ, are o foarte bună pregătire profesională şi din caracterizarea colegilor de serviciu şi superiorilor, conform referatului de evaluare şi înscrisurilor depuse, a rezultat că în activitatea desfăşurată s-a dovedit a fi corect, obiectiv, îndeplinindu-şi sarcinile cu răspundere, perseverenţă, dovedind principialitate şi integritate morală. Astfel, inculpatul este apreciat de colegi şi de superiori, nu a fost niciodată sancţionat disciplinar, fiind recompensat de mai multe ori prin acordarea de diplome de merit.

La cuantificarea gravităţii concrete a faptelor pentru care este cercetat inculpatul instanţa de fond a avut în considerare toate aceste elemente reţinute mai sus precum şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele, după reorganizarea P.F. când a existat o stare de confuzie, de altfel reţinută şi de procuror în aplicarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală pentru martorii B.M. comisar şef. I.T.P.F. Giurgiu şi N.F. comisar şef de poliţie, şeful Serviciului resurse umane, care au eliberat adeverinţele false - dar şi urmările produse şi care s-ar fi putut produce prin fapta inculpatului, urmările pe care le-ar avea o condamnare pentru inculpat.

Pentru aceste considerente, raportat la persoana inculpatului aşa cum a fost reţinută mai sus, instanţa de fond a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpatului au adus o atingerea minimă valorilor ocrotite de legea penală şi prin conţinutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că aplicarea unei sancţiuni administrative în cuantum maxim este suficientă pentru îndeplinirea scopului educativ şi preventiv.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul B.A.G.

Prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea apelului formulat, considerând că în mod greşit instanţa de fond a apreciat faptele reţinute în sarcina inculpatului lipsite în mod vădit de importanţă.

A arătat că, din analiza materialului probator rezultă că faptele săvârşite de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi, pe cale de consecinţă se impunea pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului.

De asemenea, a învederat instanţei că inculpatul avea calitatea de inspector în cadrul P.F. şi tocmai în considerarea acestei calităţi, de funcţionar al statului cu atribuţii în aplicarea legii, conduita sa trebuia să fie una corespunzătoare statutului.

Inculpatul B.A.G. a solicitat prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei admiterea apelului şi achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, menţinerea sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Craiova.

A susţinut că era imposibilă o acţiune de determinare exercitată de către un ofiţer cu grad inferior asupra unor persoane cu funcţie de conducere din cadrul Inspectoratului de Poliţie, având în vedere rigorile sistemului militar bazat pe ierarhia militară.

A mai arătat că, în mod evident inculpatul nu a avut cunoştinţă în concret de noua organigramă a I.T.P.F. Giurgiu, având în vedere că pentru anumite segmente acesta se afla subordonat P.F. Calafat, aspect ce a rezultat din documentul eliberat de I.G.P.F., potrivit căruia subunitatea în cadrul căreia activa inculpatul se afla în subordonare şi control P.F. Calafat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, a menţionat că inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că ceea ce a declarat este necorespunzător realităţii, inculpatul având convingerea că face parte din rândurile P.F. Calafat.

Examinând cauza în temeiul art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelurile formulate sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

1. Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Înalta Curte apreciază că raportat la criteriile generale şi speciale de individualizare a pedepsei, se impune menţinerea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond, în sensul aplicării faţă de inculpat a unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 de lei.

Astfel, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, înlăturarea relelor convingeri şi deprinderi ale inculpatului, şi în inocularea unor valenţe comportamentale în strictă concordanţă cu cerinţele de respectare a dispoziţiilor cuprinse în normele de drept penal.

Pentru ca pedeapsa să îşi poată îndeplini funcţiile ce-i sunt atribuite, este necesar ca aceasta să corespundă gravităţii infracţiunii şi nevoilor de îndreptare ale infractorului, impunându-se ca ea să fie adaptată pericolului social concret al faptei şi periculozităţii infractorului, asupra căruia trebuie să se acţioneze.

În acest sens, între gradul de pericol social al faptei săvârşite şi periculozitatea infractorului, pe de o parte, şi pedeapsa aplicată de instanţă, pe de altă parte, trebuie să existe o anumită concordanţă, în caz contrar pedeapsa neputându-şi atinge scopul, putând conduce chiar la rezultate contrare acestui scop.

De aceea, cu ocazia stabilirii şi aplicării pedepsei, trebuie să se ţină seama de necesitatea acestei concordanţe, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcţia de a influenţa asupra conştiinţei, mentalităţii şi conduitei viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuie să corespundă în aceeaşi măsură gradului de receptivitate a condamnatului faţă de influenţa educativă a pedepsei.

Fireşte, acest grad de receptivitate este reflectat şi în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa faţă de faptă, în modul în acesta a contribuit la aflarea adevărului şi a relaţionat în raporturile cu organele judiciare.

Pe de altă parte, în stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, este necesar a fi examinate, în mod cumulativ, circumstanţele reale de comitere a faptei, urmările produse şi circumstanţele personale ale inculpatului. Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cazul de faţă, aplicarea faţă de inculpat a unei sancţiuni administrative este o măsură suficientă, o asemenea concluzie fiind susţinută de datele ce caracterizează persoana inculpatului şi pericolul social al faptelor, pericol apreciat pe baza probelor certe, a circumstanţelor reale şi modului concret de comitere, a mijloacelor folosite şi scopului urmărit.

Astfel, raportat la declaraţia martorului M.F. (fila 40 dosar fond; fila 67 dos. u.p.) secretar la mun. Calafat ce se ocupa de vizarea pentru legalitate a actelor întocmite atât de Consiliul Local cât şi de primar, s-a reţinut că pentru a fi admis în lista de achiziţionare a apartamentelor în regim A.N.L., "principala condiţie era ca solicitantul unui apartament A.N.L. să aibă locul de muncă în Municipiul Calafat (...), prin loc de muncă în municipiul Calafat comisia înţelegea ca în mod efectiv activitatea să fie desfăşurată de solicitant în municipiul Calafat, astfel dacă sediul era în altă localitate era suficient ca punctul de lucru să fie în municipiul Calafat".

Datorită procesului de reorganizare, la data emiterii adeverinţelor, exista o stare de confuzie în condiţiile în care antetele vechi cu politia Calafat nu erau schimbate, iar Poliţia (Dolj) Calafat coordona în continuare P.F. Bistreţ în ceea ce priveşte logistica, armamentul şi echipele operative. O parte a şedinţelor operative se desfăşurau la Calafat, aici funcţionând şi parte din birourile care deserveau P.F. Bistret.

De asemenea, în mod corect instanţa de fond a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, lipsa antecedentelor penale, caracterizările formulate de către colegii inculpatului, lipsa oricărei sancţiuni disciplinare, multiple recompense şi diplome de merit şi urmările pe care le-ar avea o condamnare asupra activităţii profesionale ulterioare a inculpatului.

Fată de starea de confuzie creată ca urmare a reorganizării P.F., prin Legea nr. 280 din 17 decembrie 2011, de circumstanţele personale ale inculpatului, de atitudinea sinceră şi cooperantă a acestuia din timpul procesului penal, Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea unei sancţiuni penale inculpatului B.A.G.

2. Apelul formulat de inculpatul B.A.G.

Cu privire la motivele de apel invocate de inculpat, Înalta Curte nu poate retine apărările formulate, respectiv: lipsa de vinovăţie a inculpatului, inexistenţa unei acţiuni de determinare a superiorilor pentru eliberarea unei adeverinţe false sau împrejurarea că nu a avut reprezentarea faptului că ceea ce a declarat este nereal.

Instanţa apreciază că faptele inculpatului de a determina pe martorii B.M. şi N.F. să elibereze adeverinţe în care să ateste în mod nereal că locul de muncă al inculpatului este la Calafat şi nu în localitatea Bistreţ, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de instigare la fals intelectual, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; faptele inculpatului de a depune cele două adeverinţe false la Primăria Mun. Calafat, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen.; fapta inculpatului de a completa formularul de reactualizare a dosarului pe proprie răspundere declarând necorespunzător că are locul de muncă la P.F. Calafat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals, uz de fals şi fals în declaraţii, iar aplicarea doar a unei sancţiuni administrative de către instanţa de fond nu este urmarea lipsei de vinovăţie a inculpatului, ci a unui grad de pericol social redus al faptelor săvârşite.

Deşi, în momentul emiterii adeverinţelor false, se crease o stare de confuzie ca urmare a reorganizării P.F. Dolj, Giurgiu şi Călăraşi, totuşi instanţa nu poate înlătura probele certe, administrate în cauză, respectiv: organigrama I.P.F. Giurgiu din care rezultă, fără dubiu, că S.P.F. II Bistreţ este subordonat direct şefului I.T.P.F. Giurgiu, declaraţiilor martorilor B.M., N.F., Ş.M., C.M. şi I.M., declaraţii care se coroborează cu declaraţia inculpatului B.A.G.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul apelant face trimitere la împrejurarea că instanţa de apel este investită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată apelantul inculpat în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Astfel, înalta Curte constată că în prezent acţiunea încriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. se regăseşte şi poate fi. calificată în drept în conţinutul art. 47 raportat la art. 321 Noul C. pen., a infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. în conţinutul art. 323 Noul C. pen., a infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. în conţinutul art. 326 Noul C. pen., cu aplicarea art. 39 Noul C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune ase verifica sancţiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 25 raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., Înalta Curte constată că sub aspect sancţionator legea penală nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse.

Mai mult, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a reţinut la individualizarea pedepselor dispoziţiile art. 181 C. pen. anterior, ajungându-se în acest fel la aplicarea unei sancţiuni de natură administrativă. Spre deosebire de vechea reglementare, potrivit căreia în situaţia în care se constată că fapta este vădit lipsită de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu este atrasă răspunderea penală a făptuitorului, aceasta fiind înlocuită cu o răspundere extrapenală, în actuala reglementare dispoziţiile art. 181 C. pen. anterior nu îşi regăsesc corespondent Potrivit Noului C. pen. în situaţia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, însă având un grad de pericol social redus, instanţa poate face aplicarea dispoziţiilor art. 80 (renunţarea la judecată), instituţie care sub aspectul condiţiilor ce se impun a fi îndeplinite, precum şi a efectelor aplicării, nu poate fi considerată mai favorabilă decât art. 181 C. pen. anterior.

Astfel se constată că în situaţia aplicării legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, s-ar crea inculpatului o situaţie mai grea, ori Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.A.G. împotriva sentinţei penale nr. 223 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga apelantul intimat inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.A.G. împotriva sentinţei penale nr. 223 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul intimat inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de parchet,rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1252/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 1599/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 136/2014. Penal. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Apel