ICCJ. Decizia nr. 1400/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Dare de mită (art. 255 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1400/2014

Dosar nr. 2651/115/2010

Şedinţa publică din 22 aprilie 2014

Asupra recursurilor de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Caraș Severin, prin sentinţa penală nr. 108 din 24 octombrie 2012, admiţând cererea procurorului, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute privindu-i pe inculpaţii G.A.I. şi G.M., în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus următoarele:

- privind pe inculpatul G.A.I., reţinerea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;

- privind pe inculpata G.M., reţinerea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., toate infracţiunile şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a respins cererile inculpaţilor B.S.I. şi B.N., de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

Totodată, s-a respins cererea inculpatei G.M., de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Inculpaţii au fost condamnaţi după cum urmează:

- B.A., la 6 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi la 6 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza dispoziţiilor art. 254 C. pen., a art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen., inculpatului i s-au interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata de 3 ani.

- B.S.I., fără antecedente penale, la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

- L.G.A., fără antecedente penale, la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza dispoziţiilor art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 7 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen., măsurile prevăzute la art. 863 alin. (1) lit. b), c) d) C. pen., dispunându-se a fi comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraș - Severin.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 şi art. 865 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării, sub supraveghere, a executării pedepsei, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

- M.F., fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

- S.I., fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

- B.N., fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

- G.A.I., fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare.

- G.M., la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la 2 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de aceleaşi texte de lege, precum şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare.

Inculpatul B.A., în baza dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen., a fost obligat să restituie martorului D.R.D., suma de 20.000 euro în echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. de la data plăţii.

în baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (1) acelaşi cod, s-a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit privindu-1 pe inculpatul B.A., prin ordonanţa din 10 mai 2010 a procurorului, până la concurenţa sumei de 20.000 euro.

în baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus, privindu-1 pe inculpatul B.A., ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin acelaşi act al procurorului cu privire la suma de bani, precum şi a sumelor de bani consemnate privind pe inculpatul B.S.I.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul B.A. era primar al comunei Zăvoi, judeţul Caraș -Severin, inculpatul B.S.I., fiul primarului, era consilier personal al primarului, inculpatul B.N. era fiul primarului şi fratele celui secund, inculpatul L.G.A. era secretar al respectivei primării, inculpatul M.F. era consilierul juridic al Consiliului local al comunei, inculpatul S.I. era viceprimar, iar inculpaţii G.M. şi G.A.I. erau administratori de pensiuni agroturistice din zonă, prieteni ai primarului, dar şi ai omului de afaceri D.R.D.

în acest context, în cursul anului 2007, D.R.D., administrator al SC Dunca Imobiliare SRL Timişoara, verbal, a expus în şedinţele din 28 iunie 2007 si 31 mai 2007 ale Consiliului local al comunei Zăvoi, intenţia sa de a proiecta o staţiune pentru schi pe raza localităţilor Turnu Ruieni şi Zăvoi, prin asocierea în participatiune între firma sa şi primărie.

în şedinţa din 05 iulie 2007, propunerea a fost acceptată, emiţându-se în acest sens hotărârea nr. 69, la aceasta anexându-se şi proiectul contractului de asociere în participatiune. După acest moment, D.R.D. a demarat mai multe activităţi pentru realizarea obiectivului, dar primarul de atunci, inculpatului B.A. a refuzat să semneze respectivul contract, iar hotărârea Consiliului local a fost revocată prin hotărârea nr. 71 din 31 iulie 2007 a aceluiaşi organism.

La 30 martie 2010, D.R.D. a denunţat că B.A. i-a pretins suma de 50.000 de euro pentru a susţine în consiliul local aprobarea încheierii acelui contract şi pentru a-l semna, acela afirmând că din suma pretinsă urma să dea fiecărui consilier local şi secretarului primăriei, câte o parte, toate acestea întâmplându-se. la începutul lunii decembrie 2009, înaintea termenului fixat pentru soluţionarea litigiului aflat pe rolul Tribunalului Caraș -Severin, inculpatul susţinând că darea banilor reprezenta şi o condiţie de a se rezolva diferendul judiciar şi, pe urmă, după primirea banilor, obţinerea P.U.Z. -ului şi a celorlalte documentaţii, activităţi de competenţa funcţionarilor publici ai primăriei.

Denunţătorul a subliniat că, negociind cu inculpatul reducerea sumei pretinsă, acesta a acceptat 47.000 euro plătibili în mai multe tranşe, prima de 17.000 euro fiind dată de denunţător, inculpatului G.A.I., intermediar indicat lui de inculpatul B.A.

Această sumă i-a fost trimisă inculpatului în modalitatea amintită, iar coinculpatul, după ce a aflat că va intra în posesia ei a fost de acord să se stingă litigiul judecătoresc şi să semneze contractul.

La fel, acelaşi denunţător a mai susţinut că a mai dat o transă de 3.000 de euro inculpatului B.A. prin intermediar, coinculpata G.M., administrator al pensiunii F. din Poiana Mărului şi că inculpatul i-a pretins pentru a deghiza mita, să cumpere de la el un teren, dar a refuzat să-l impună pentru plata impozitului, deşi i se achitase preţul şi terenul fusese intabulat.

Autorizarea legală a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi audio - video din mediul ambiental a evidenţiat participarea infracţională.

Sunt relevante convorbirile telefonice din 14 aprilie 2010 dintre D.R.D. şi inculpata G.M., la fel, din aceeaşi dată, dintre D.R.D. şi inculpatul G.A.I., din 21 aprilie 2010 din sediul Primăriei comunei Zăvoi, dintre D.R.D., inculpatul B.A., inculpatul L.G.A., la aceasta participând şi inculpatul M.F., dar şi inculpatul B.S.I.

Conform înţelegerii intervenită în cadrul acestei convorbiri între inculpatul B.A. şi D.R.D. vizând darea sumei de 5.000 euro din cea de 47.000, în 03 mai 2010 cei doi s-au pus de acord să se întâlnească, spre prânz, în acea primărie, sens în care suma de 5.000 euro alcătuită din bancnote de 50 euro a fost consemnată în proces verbal şi s-a realizat o planşă foto. Spre ora 14.00, D.R.D. s-a prezentat la primărie, secretara l-a anunţat pe inculpatul B.A., acesta a verificat dacă D.R.D. are asupra sa aparatură tehnică de înregistrare şi i-a cerut să-i dea telefonul lui mobil susţinând că a instituit măsura de a nu accepta convorbiri cu persoane purtătoare de astfel de aparate.

Întâlnirea şi discuţiile au fost înregistrate audio - video, autorizate legal, iniţial participând inculpatul L.G.A. şi Stan Mihai, contabil şef al primăriei. Au mai fost chemaţi inculpatul S.I., inculpatul B.S.I. şi inculpatul M.F.

Discuţia menţionată a evidenţiat că inculpatul B.A. nu a fost de acord să cedeze să i se dea vreo sumă de bani mai mică, D.R.D. a scos din plicul avut asupra sa, 5.000 euro, i-a arătat inculpatului B.A. si celor aflaţi de fată, a continuat să negocieze micşorarea sumei. B.A. nu a acceptat, el însă a confirmat primirea tranşei de 17.000 euro prin intermedierea coinculpatului G.A.I..

Plicul conţinând cei 5.000 euro a fost lăsat pe biroul inculpatului B.A., la cererea acestuia, el l-a luat şi l-a amplasat mai aproape de sine şi l-a acoperit cu o citaţie ce se afla pe birou, ulterior D.R.D. continuând, în afara încăperii, negocierea micşorării sumei cu inculpatul B.N., şi acesta fiu al inculpatului B.A.

La un moment dat, B.N. şi-a anunţat tatăl că în faţa sediului primăriei staţionează un autovehicul Citroen, ce pare a fi suspect. Inculpatul, la rândul său, şi-a alertat subalternii şi le-a cerut să se intereseze dacă nu sunt supravegheaţi, după care i-a convocat în biroul lui pentru a continua discuţia cu D.R.D. La fel, inculpatul a cerut ca telefoanele mobile să fie predate secretarei Babun Floarea, inculpatul B.S.I. ducându-le în alt loc.

Cu acest prilej, D.R.D. a reluat situaţia sumei pretinsă ca mită, explicându-le celor prezenţi tranşele plătite, faptul că în 03 mai 2010 a mai adus 5.000 euro, iar "mâine" va aduce încă 10.000 euro.

Cercetările au evidenţiat că, iniţial, inculpatul B.S.I., reîntorcându-se în localitate, a observat acel autovehicul şi l-a alertat pe fratele său, coinculpatul B.N. care, la rândul său, şi-a anunţat tatăl. B.N., pentru a verifica situaţia autovehiculului l-a apelat pe şeful postului de poliţie B.N., convorbirea înregistrată autorizat relevând că primul i-a dictat poliţistului nr. de înmatriculare şi i-a cerut să-i comunice numele proprietarului.

Privind "punerea în gardă" a inculpatului B.A., convorbirea dintre cei doi desfaşurându-se în ideea că acesta din urmă să nu primească nimic, astfel că, temător, inculpatul, vorbind cu denunţătorul şi colaboratorii amintiţi, a încercat să acrediteze ideea că lui nu-i trebuie bani, D.R.D. să discute cu consilierii, rolul său s-a terminat.

În cadrul convorbirii, inculpatul M.F. a susţinut că "ar fi păcat. Toţi. Ne-am cam agitat cu treaba şi pro şi contra" fiind amintit şi faptul că pentru cei 47.000 euro trebuia semnat contractul şi D.R.D. să-şi retragă acţiunea judecătorească.

Cu acelaşi prilej, înainte de a părăsi biroul inculpatului B.A., D.R.D. a vrut să afle cum va remite cei 10.000 euro, la aceasta inculpatul manifestând prudenţă, la fel, spunând că numai printr-un intermediar, pentru că el are treabă cu oamenii care-i muncesc.

În ce priveşte cuvintele "pomi" şi "prune" utilizate în convorbirile interceptate autorizat, este relevantă cea din 14 aprilie 2010 cu inculpatul G.A.I., a acestuia cu inculpatul B.A., expresia "prunele" referindu-se la sumele pe care le avea de achitat D.R.D., iar expresia "pomi" referindu-se la banii pretinşi de inculpatul B.A. de la asociatul lui D.R.D., B.H.

La 04 mai 2010, D.R.D. l-a contactat pe inculpatul B.A. în vederea remiterii celor 10.000 de euro, la aceeaşi dată el convenind cu inculpata G.M., după ce aceasta l-a pus în gardă privind zvonurile lansate de familia B. (tatăl şi fiii) cum că ar fi refuzat mita de 5.000 euro, să ia suma astfel cum îi ceruse inculpatul B.S.I. şi să o dea acestora, discuţia dezvoltând şi faptul că tot ea a dat 3.000 euro pentru că în ea au încredere.

Seriile bancnotelor coomponente au fost înscrise în proces verbal şi fotografiate.

Privind implicarea inculpatului B.S.I. este relevantă şi convorbirea acestuia cu D.R.D. din 05 mai 2010, în cadrul căreia se evidenţiază că era conştient că, posibil, au fost supravegheaţi, dar aceasta nu i-a deranjat pentru că şi-au luat măsuri de prevedere, iar în legătură cu sumele deja date ca mită, el îl pune în gardă pe D.R.D. să spună că "a venit să cumpere terenul de sub vilă", pentru toate "având soluţii", că darea şi luarea de mită se pedepseşte identic, iar privind tranşa de bani, să o ţină, că cei 25.000 euro daţi primarului, nu au ajuns la acela, ci la consilieri, el nu a avut nici un ban în mână, dar cei 10.000 euro să-i dea prin intermediar ".cum ai făcut ultima dată.", dar nu "lui Gherga, ci Măria, şi după aia se întâlneşte cu noi".

La rândul său, "M.", inculpata G.M., după ce a aflat de la D.R.D. că cei 10.000 euro trebuie daţi fie inculpatului B.S.I., fie inculpatului B.A., i-a pus într-o căciulă-fes de culoare bleumarin, pe aceasta a introdus-o într-o umbrelă, a legat-o şi a aşezat-o pe un cuier amplasat în holul de intrare în pensiunea sa, pe urmă acceptând să o predea echipei operative.

Percheziţia autorizată pentru Primăria Zăvoi a relevat găsirea, în biroul inculpatului B.A., a unui plic alb, amplasat între nişte ziare, în care erau 100 bancnote de 50 euro, compararea seriilor acestora cu cele înscrise în procesul verbal amintit fiind corespunzătoare.

Inculpatul B.A. nu a negat, în declaraţiile date, discuţiile purtate cu D.R.D. şi cu funcţionarii primăriei, la fel, nu a negat discuţiile interceptate şi înregistrate audio, dar a susţinut că cele relatate de el au fost răstălmăcite, ori interceptate eronat, a recunoscut că a primit 3.000 euro de la D.R.D. prin intermediul inculpatei G.M., dar aceasta era o ultimă tranşă din suma de 20.000 euro, preţul unui teren vândut de el lui D.R.D., cei 5.000 euro au fost refuzaţi, iar când i s-a spus că i se vor mai aduce 10.000 euro, l-a considerat pe acelaşi "nebun", a refuzat să discute şi l-a dat afară din birou.

Inculpatul B.S.I. a negat că a discutat cu D.R.D., la 05 mai 2010 nu i-a indicat-o pe inculpata G.M. ca fiind persoana prin intermediul căreia să i se dea 10.000 euro, iar privind discuţia cu ea, a susţinut că se referea la nişte extrase de carte funciară.

Inculpatul B.N. a fost nesincer, necooperant, cele relatate nefiind susţinute de probe.

Inculpatul L.G.A., în declaraţii, nu a recunoscut faptele, el a susţinut că şi-a exercitat atribuţiile legal, nu a pretins şi nu a primit sume de bani, nu era factor de decizie, ci doar de execuţie şi era în conflict cu primarul.

Inculpatul M.F. nu a recunoscut implicarea sa, a declarat că nu a pretins şi nu a primit bani, nu a fost complicele coinculpatului B.A.

Inculpatul S.I. a declarat că nu a participat, în ziua de 3 mai 2010, la întreaga discuţie în biroul inculpatului B.A. şi nici nu a fost atent la ce s-a discutat.

Inculpata G.M. a susţinut că ea a ştiut că cei 3.000 euro daţi, în februarie 2010 erau parte din preţul unui teren, a aflat că sunt mită abia în aprilie 2010 de la D.R.D., a recunoscut că a vorbit, în aprilie 2010 şi 04 mai 2010 cu D.R.D., dar acesta îi spunea despre un plan de amplasament al unui teren pe care ea îl înstrăinase lui D.R.D..

La rândul său, inculpatul G.A.I. a susţinut că nu-şi recunoaşte vocea în convorbirile interceptate, că cele afirmate, posibil, sunt scoase din context, deşi a recunoscut convorbirile din 14 aprilie 2010, din 16 aprilie 2010 (toate cu D.R.D.) şi pe cea din 20 aprilie 2010 (cu acelaşi), dar a negat că acelea erau reale. Privind convorbirea cu inculpatul B.A., în legătură cu expresiile " prune", "pomi" acestea se refereau la nişte pruni pe care ştia că D.R.D. i-a cumpărat de la el odată cu terenurile vândute.

La cercetarea judecătorească, inculpatul B.A. a recunoscut că a primit, de la D.R.D. prin intermediul coinculpatei G.M., 3.000 euro, dar a precizat că suma reprezenta ultima rată din 20.000 euro preţul unui teren. în legătură cu refuzul semnării contractului aprobat prin hotărârea nr. 69 din 05 iulie 2007, inculpatul a relatat că D.R.D. urmărea să obţină 14.000 ha de teren pe munte, în exclusivitate, lucru de neconceput.

Referitor celor 5.000 euro aduşi în biroul său, inculpatul a declarat că i-a refuzat, iar când D.R.D. i-a spus că-i va mai aduce 10.000 euro, l-a catalogat a fi nebun şi 1-a evacuat din birou.

Inculpatul B.S.I. a declarat asemănător celor susţinute la urmărirea penală, la fel, B.N., L.G.A.

Inculpatul M.F. a relatat că în 03 mai 2010a participat la o discuţie ce a avut loc în biroul primarului, a auzit când D.R.D. spunea că a dat nişte bani, a cunoscut şi el că s-au dat sume de bani pentru consilieri, acest lucru l-a aflat de la inculpatul S.I., iar la discuţia din acea dată a vrut numai să perceapă personal dacă se confirmă sau nu relatarea.

Inculpatul S.I. a relatat că l-a auzit pe D.R.D. vorbind despre nişte bani, a intervenit în discuţii pentru că auzise zvonul că s-au dat bani consilierilor, dar că cei 20.000 euro au fost daţi primarului, acestuia urma să i se mai dea 5.000 euro (în 03 mai 2010) şi încă 10.000 euro pe parcurs.

Inculpata G.M. a declarat oă cei 3.000 euro ea a crezut că sunt tranşă pentru un teren vândut de primar lui D.R.D., a aflat că erau mită în aprilie 2010, iar privind data de 05 mai 2010 când D.R.D. îi lăsase 10.000 euro cum se înţelesese el cu inculpatul B.S.I. a discutat cu acesta, dar cel apelat, la un moment dat, i-a închis telefonul.

Inculpatul G.A.I. a relatat că nu a cunoscut despre o mită, cele din convorbirile interceptate sunt redate trunchiat, cum susţinuse şi la urmărirea penală.

Judecătorul fondului, analizând probatoriul şi apărările inculpaţilor, a reţinut că situaţia de fapt expusă în acuzare este corectă, vinovăţia inculpaţilor fiind dovedită fără dubiu.

Sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu apeluri de către toţi inculpaţii, inculpata G.M. apelând şi încheierea pronunţată la 01 noiembrie 2012.

Inculpatul B.A. şi-a motivat calea de atac pe nelegala reţinere, ca act material al infracţiunii de luare de mită, a faptului dării, de către inculpata G.M., a celor 3.000 euro în februarie 2010 pentru că D.R.D. a denunţat abia la 30 martie 2010, convorbirile telefonice din 14 aprilie şi 21 aprilie 2010 nu reprezintă decât preconstituirea de probe retroactiv, că nr. de apel indicat de denunţător nu i-a aparţinut niciodată, în 14 aprilie 2010, cu coinculpatul G.A.I., că D.R.D. a recunoscut că a oferit consilierilor locali, la 31 iulie 2008, 10.000 euro, el l-a denunţat încă din septembrie 2009, în 03 mai 2010 el a refuzat categoric să fie mituit, plicul cu suma de 5.000 euro nu poartă amprentele sale, nu a pretins nicio sumă de bani prin intermediul inculpatei G.M., toate constituind provocări ale denunţătorului.

Inculpatul B.S.I. a criticat sentinţa pentru nelegalitatea administrării probatoriului, nici un text de lege nepermiţând interceptări de convorbiri de către SRI, încheierile de autorizare sunt nelegale, deci se impune înlăturarea lor în condiţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen., convorbirea dintre el şi inculpatul B.N. nu-i aparţine, cel cu care s-a vorbit este un oarecare "V.", dar acesta nu poate fi el. Referitor convorbirii din 07 mai 2010, prin care s-a reţinut că i-a spus lui D.R.D. că nu putea lua legătura cu tatăl lui, în realitate el astfel a încercat să împiedice realizarea unui act ce l-ar fi putut inculpat pe B.A., astfel că, posibil, se face vinovat de infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., alin. (3) al textului prevăzând însă că nu putea fi pedepsit.

Referitor apelurilor declarate de inculpaţii S.I., M.F., B.N. şi G.M., aceştia au susţinut că judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra aspectelor de nelegalitate şi nulitate privind convorbirile interceptate (ambiental, telefonic) odată ce acestea au fost realizate de SRI, ele nu s-au mai administrat la cercetarea judecătorească, la fel, instanţa de fond nu s-a pronunţat privind unele excepţii.

Totodată, inculpaţii au susţinut că nu a fost stabilită situaţia de fapt pentru că prin condamnarea inculpatului B.A. s-ar înţelege că în relaţia cu denunţătorul apar două sume, respectiv 50.000 euro (47.000 euro) drept mită, dar şi 26.000 euro trafic de influenţă pentru 13 consilieri locali, dar pentru această din urmă sumă nu s-a identificat dacă este componentă a celor 50.000 euro, deci există dubiu atât privind autorul infracţiunii de luare de mită, cât şi cel al infracţiunii de trafic de influenţă, nu s-a analizat situaţia inculpatului S.I., viceprimar, acesta având şi calitatea de consilier local, or instanţa nu a fost sesizată cu săvârşirea de infracţiuni de către consilierii locali, la fel pentru inculpatul M.F., consilier juridic, nicio probă nereliefând sprijin acordat inculpatului B.A.

Privind situaţia inculpatei G.M., s-a susţinut că interpretarea probatoriului este eronată, ea s-a aflat în eroare de fapt, nu a ştiut cu ce titlu s-au dat sumele de bani, ea, ca administrator de pensiune fiind obligată să ofere şi servicii de comisionariat, tară însă a fi obligată să întrebe despre scop.

Inculpatul B.N., în apel, a criticat sentinţa pentru că nu i s-a stabilit vinovăţia odată ce asigurarea "securităţii operaţiunilor infracţionale" nu constituie element al vreunei infracţiuni, nu s-a stabilit, concret, pentru ce sume de bani el ar fi sprijinit nemijlocit, direct, activ.

Inculpaţii S.I., M.F., L.G.A., G.M. şi-au completat motivele de apel cu critici vizând momentele consumării infracţiunii de luare de mită din 03 mai 2010, nu s-a determinat ce act ar constitui elementul material al complicităţii la luare de mită; ei fie nu au fost prezenţi la toată derularea evenimentelor, fie nu au fost atenţi la ceea ce se discuta atunci, nu s-a dovedit că ar fi luat vreo sumă de bani, nu este întrunită nici latura subiectivă, nici cea obiectivă.

Inculpaţii L.G.A. şi G.M. au mai criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepselor aplicate şi pentru greşita nereţinere de circumstanţe atenuante personale.

Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 126/A/25 iunie 2013, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A., a admis apelurile celorlalţi inculpaţi şi a desfiinţat sentinţa, după cum urmează:

- privind pe inculpatul B.S.I., a redus pedeapsa la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A respins cererile de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de favorizarea a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. formulate de inculpat şi de coinculpaţii M.F. şi S.I..

- privind pe inculpatul L.G.A., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în complicitate la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus, în ce-l priveşte pe acest inculpat, suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

- privind pe inculpatul M.F., s-au reţinut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa reducându-i-se la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus reducerea duratei termenului de încercare la 4 ani.

- privind pe inculpatul S.I., s-au reţinut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa reducându-i-se la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus reducerea duratei termenului de încercare la 4 ani.

- privind pe inculpatul G.A.I., s-a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptelor, din două complicităţi la infracţiunea de dare de mită şi de luare de mită, în concurs, în complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000 şi a art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000.

S-a reţinut aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 87/2000 în cazul complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen.

S-a dispus înlăturarea interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. din conţinutul pedepsei accesorii şi al pedepsei complementare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

- privind-o pe inculpata G.M., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000.

În baza dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a mai dispus achitarea pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000 (fapta din 05 mai 2010).

S-a menţinut condamnarea la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000.

S-a dispus înlăturarea, din conţinutul pedepsei accesorii şi al pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni

Inculpatei i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

- privind pe inculpatul B.N., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 87/2000, în infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

În temeiul art. 2 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i)¹ C. proc. pen. şi a art. 264 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului privind infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva deciziei pronunţată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi toţi inculpaţii, cazurile de casare şi motivarea căii de atac fiind detaliate în prezenta.

Inculpatul B.N. nu a declarat recurs, situaţia sa juridică fiind recurată de procuror.

Recursul parchetului, privindu-i pe inculpaţii L.G.A., G.A.I., G.M., B.N., este motivat pe cazul de casare prevăzut de pct. 16 al art. 385 C. proc. pen. în sensul greşitei încetări a procesului penal faţă de inculpatul B.N., pe pct. 12 al art. 385⁹ C. proc. pen. privindu-l pe inculpatul L.G.A. în sensul greşitei schimbări a încadrării juridice în forma complicităţii la infracţiunea de luare de mită, sens în care se solicită menţinerea sentinţei instanţei de fond şi pe pct. 172 al art. 385⁹ C. proc. pen. în sensul greşitei achitări a inculpaţilor G.A.I. şi G.M.

Referitor recursurilor declarate de inculpaţi, din examinarea motivării căii de atac si a apărărilor acestora, se reţine că toţi au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 12, pct. 17 ale art. 385 C. proc. pen. şi pct. 10 şi pct. 14 inculpaţii G.A.I., B.S.I. şi pct. 14, pct. 13 şi pct. 18 inculpaţii S.I., M.F., G.M., pct. 13 inculpata G.M.

Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În prealabil, este de arătat că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, la 25 iunie 2013, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 (15 februarie 2013) privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar dosarul s-a înregistrat la instanţa de recurs, la 25 octombrie 2013, situaţie în care recursurile sunt supuse cazurilor prevăzute în art. 385 alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă.

Prin legea indicată s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, prin amendarea cazurilor de casare urmărindu-se restrângerea controlului judiciar realizat prin recurs, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, doar la chestiuni de drept.

Ca atare, rezultă că, în cazul recursuluirilor declarate împotriva deciziilor pronunţate în apel, nici recurenţii şi nici instanţa de recurs, nu se pot referi decât la lipsurile ce se încadrează în cazurile de casare prevăzute de legea de procedură penală, neputându-se înlătura, pe această cale, toate eventualele erori pe care le-ar conţine hotărârea atacată, ci doar acele încălcări ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate cum s-a arătat.

În acest sens, se constată că, printre cazurile de casare abrogate expres de Legea nr. 2/2013, au fost şi cele reglementate anterior în art. 385⁹ alin. (1), pct. 10, pct. 17, pct. 18, situaţie în care criticile ce se subsumau acestora nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de control judiciar, recursulrile limitându-se doar la motivele de casare expres prevăzute de lege.

Deci, motivarea recursurilor pe cazuri de casare abrogate, pe greşita condamnare, încadrare juridică, nepronunţare pe cereri esenţiale, excede verificării.

La fel, în realizarea scopului includerii, în sfera analizării numai a aspectelor de drept, s-a modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1), stabilindu-se că hotărârile sunt casabile doar când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, deci criticile vizând individualizarea judiciară a pedepselor, fie prin susţinerea că trebuia aplicată o circumstanţă atenuantă de genul conduitei anterior săvârşirii faptelor sau o mai largă eficienţă a celei deja reţinută (art. 74 alin. (2) C. pen. anterior) pentru unii dintre inculpaţi nu poate fi examinată prin prisma pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1).

Privind pct. 17 al textului, invocat de procuror şi de unii inculpaţi, acesta vizează o hotărâre contrară legii sau pronunţată cu încălcarea legii, dar examinarea acestui caz de casare nu poate conduce la reformarea situaţiei de fapt reţinută în hotărârile anterioare, neputându-se proceda la analiza sau reaprecierea situaţiei de fapt, cazul de casare având în vedere situaţiile în care instanţa nu aplică prevederi legale obligatorii, ar aplica prevederile legale neprevăzute sau aplică greşit dispoziţii legale care trebuiau aplicate, nu însă greşita achitare, greşita schimbare a încadrării juridice, în fapt solicitându-se neaprecierea probelor.

Pct. 16 al art. 385⁹ alin. (1) invocat în recursul procurorului cu referire la inculpatul B.N., acesta fiind motivat pe considerentul greşitei încetări a procesului penal pentru motivul că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, în realitate recursul vizând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., nu este incident, pct. 17 al art. 385 alin. (1) C. proc. pen. fiind abrogat expres prin Legea nr. 2/2013.

Referitor la pct. 12 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. invocat de inculpaţi, acesta vizează pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, ceea ce nu este cazul în dosar, urmărirea penală, cercetarea judecătorească în fond şi verificarea sentinţei în calea ordinară a apelului, cale de atac integral devolutivă, având loc prin examinarea tuturor probatoriilor în baza cărora s-a stabilit situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia.

Pct. 13 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., invocat în recursurile declarate de inculpata G.M. şi de inculpatul M.F., existent şi în redactarea legii procesual penale şi după 15 februarie 2013, ar fi aplicabil dacă cei doi inculpaţi ar fi fost condamnaţi pentru o faptă care nu era incriminată ca infracţiune, deci dacă ceea ce s-ar fi reţinut în sarcina lor ar fi fost faptă sau fapte care, potrivit art. 17 C. pen. anterior şi art. 15 C. pen. în vigoare, nu ar fi prezentat trăsăturile caracteristice, sub aspect obiectiv, material şi aspect subiectiv, vinovăţie, intenţie, ale unor fapte încadrate într-un text de lege de incriminare (ex. contravenţie, faptă civilă, comercială).

În altă ordine de idei, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă,k se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică de la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării recursului şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală în limitele de pedeapsă).

Sub acest aspect, infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. era sancţionată cu pedeapsa de la 3 la 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În C. pen. nou, infracţiunea de luare de mită este incriminată în art. 289, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării drepturilor de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Infracţiunea de dare de mită, era prevăzută în art. 255 C. pen. anterior, fiind sancţionată cu pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.

În C. pen. în vigoare, darea de mită este prevăzută de art. 290 şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Infracţiunea de trafic de influenţă era prevăzută în art. 257 C. pen. anterior şi se sancţiona cu pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare.

În C. pen. în vigoare, fapta de trafic de influenţă este incriminată în art. 291 şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Concursul de infracţiuni, potrivit art. 33 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior prevedea că se aplică pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporită până la maximul special, iar dacă acesta nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de până la 5 ani.

Deci, în cazul inculpatului B.A., deşi, în aparenţă, pentru cele două infracţiuni limita maximă este mai mică, el săvârşind cele două infracţiuni în concurs, C. pen. în vigoare prevede, în art. 39(l) lit. b), că se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite - deci sporul este obligatoriu.

În aceste condiţii, pentru acest inculpat, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Pentru ceilalţi inculpaţi, din analiza comparativă a legilor penale succesive, cu axare pe incidenţa legii mai favorabile, se reţine că aceasta este C. pen. anterior, atât sub aspectul limitelor de pedeapsă, al pedepselor complementare şi accesorii, al modalităţii de executare, inculpaţii L.G.A., M.F., S.I., G.A.I., G.M., fiind condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, unii dintre ei beneficiind şi de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, circumstanţă care nu se mai regăseşte în art. 75 C. pen. în vigoare.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de către inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, vor fi respinse potrivit dispozitivului prezentei.

Conform art. 192 alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. -Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpaţii L.G.A., G.A.I., G.M., B.A., B.S.I., M.F. şi S.I. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind şi pe inculpatul B.N.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara rămân în sarcina statului.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.N., până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 140/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 141/2014. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1400/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Dare de mită (art. 255 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs