ICCJ. Decizia nr. 159/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Luare de mită (art. 254 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 159/A/2014

Dosar nr. 732/54/2013

Şedinţa publică din 4 iunie 2014

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii P.M.C. şi C.R. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 14 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza actelor şi lucrărilor cauzei, reţine următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 157 din 14 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus în baza art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului P.M.C., avocat Baroul Dolj, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute, de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, Iit. b) şi lit. c) C. pen. Anterior (dreptul de a exercita profesia de avocat), cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior a contopit pedepsele astfel încât inculpatul P.M.C. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de avocat), cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior a condamnat inculpatul C.R., ofiţer de poliţie judiciară, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de poliţist), cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 25 rap. la art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior a contopit pedepsele, astfel încât inculpatul C.R. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a executa profesia de poliţist), cu titlu de pedeapsă complementară.

A interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit, a teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe durata prevăzute de art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicate fiecărui inculpat, pe durata termenului de încercare de 5 ani şi 6 luni stabilit pentru fiecare inculpat conform art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii aplicate fiecărui inculpat.

În baza art. 86³ C. pen. anterior a dispus ca fiecare inculpat pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiile art. 86⁴C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor P.M.C. şi C.R., dacă nu sunt arestaţi în altă cauză, iar în baza art. 88 C. pen. anterior a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 17 aprilie 2013, la zi, pentru fiecare inculpat şi a constată că suma folosită la organizarea flagrantului aparţinând fondului special al D.N.A., a fost restituită integral, iar în baza art. 191 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. anterior a obligat inculpaţii la câte 700 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova nr. 111/P/2013 din 13 mai 2013, în baza art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior şi art. 228 alin. (6) C. proc. pen. anterior rap. la art. 10 Iit. i¹) C. proc. pen. anterior, art. 6¹ alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, art. 255 alin. (3) C. pen. anterior şi art. 228 alin. (6) C. proc. pen. anterior rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

P.M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi complicitate la luarea de mită prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare;

C.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi instigare la trafic de influenţă prevăzute de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin rechizitoriu s-au reţinut în fapt, următoarele:

În noaptea de 13 din 14 aprilie 2013, martorii denunţători V.H.V., D.C.D. şi O.A.F. s-au aflat Ia discoteca din D., administrată de N.I.M. În noaptea respectivă, s-au aflat acolo, în calitate de dansatoare-animatoare, D.S. şi G.R.

În jurul orelor 03:00, după ce au părăsit discoteca, cei trei au sesizat că între cele două dansatoare şi şoferul G.M.S., ce urma să le conducă cu autoturismul la Craiova, a intervenit o neînţelegere şi întrucât O.A.F. o cunoştea din copilărie pe D.S., Ia rugămintea acesteia, a fost de acord să le ia pe cele două dansatoare în propriul autoturism.

Pe drum, cei trei denunţători (O.A.F., V.H.V. şi D.C.D.) au întreţinut relaţii sexuale cu cele două tinere, fapt ce a determinat-o pe G.R. să depună la data de 15 aprilie 2013, o plângere penală împotriva tinerilor, acuzându-i de săvârşirea infracţiunii de viol.

Întrucât în săptămâna 8 aprilie 2013, ora 08:00-15 aprilie 2013, ora 08:00, din echipa operativă desemnată de Biroul Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei municipiului Craiova, a făcut parte inculpatul C.R. (ofiţer de poliţie judiciară cu grad de subcomisar) şi agent şef D.M.C., care aveau ca atribuţii, în principal, cercetarea evenimentelor produse în această perioadă pe raza municipiului Craiova, precum şi unele evenimente cu caracter deosebit produse pe raza comunelor arondate Poliţiei municipiului Craiova, stabilite de comanda subunităţii sau a inspectoratului, cei doi au procedat atât la primirea şi înregistrarea plângerii formulate de G.R., cât şi la efectuarea tuturor actelor de cercetare ce se impuneau a fi derulate în cauză (cercetarea la faţa locului, audierea persoanelor ce au formulat plângere, audierea făptuitorilor etc).

Despre această împrejurare a fost informat de către inculpatul C.R. şi şeful Biroului Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei municipiului Craiova, comisar şef C.I., în seara de 14 aprilie 2013, în jurul orelor 21:15, cu această ocazie aducându-i Ia cunoştinţă că, în acel moment, cele două părţi vătămate nu au dorit să depună plângere şi în acest sens s-a procedat la întocmirea de documente.

În dimineaţa de 15 aprilie 2013, inculpatul C.R. a prezentat toate documentele întocmite în cauză şefului Biroului Investigaţii Criminale, acesta, la rândul său punând în discuţie cazul, în şedinţa de lucru, ce a avut loc în aceeaşi dimineaţă.

Întrucât cazul fusese deja mediatizat în mass-media locală şi naţională, şeful Poliţiei municipiului Craiova a dispus, prin rezoluţie, înregistrarea în evidenţele penale şi S.N.R.I., cauza fiind repartizată agentului şef D.M.C., care urma să efectueze cercetările împreună cu inculpatul C.R.

În baza dispoziţiilor comisarului şef C.I., imediat după terminarea şedinţei de lucru, a fost audiată G.R. şi aceasta a formulat şi plângere împotriva lui O.A.F., V.H.V. şi D.C.D.

Cercetarea la faţa locului s-a derulat tot la data de 15 aprilie 2013, în prezenţa lui G.R., deplasându-se acolo atât inculpatul C.R., cât şi agentul de poliţie D.M.C.

În aceeaşi zi, a fost audiat la sediul Poliţiei municipiului Craiova unul dintre cei trei presupuşi făptuitori, respectiv O.A.F.

În cursul aceleiaşi zile, respectiv 15 aprilie 2013, inculpatul P.M.C., avocat în cadrul Baroului Dolj, l-a apelat telefonic pe inculpatul C.R. şi i-a solicitat acestuia o întrevedere la sediul poliţiei, în scopul depunerii unei plângeri prin care urma să sesizeze furtul unui telefon mobil, aparţinând fiicei unei cunoştinţe comune a inculpaţilor, I.M.

Solicitarea de a se întâlni formulată de inculpatul P.M.C., persoană cu care C.R. se afla în relaţii de prietenie de mai mult timp, a încolţit în mintea poliţistului ideea de a obţine suma de bani necesară pentru a achita contravaloarea unui motor auto second-hand, achiziţionat anterior şi pentru care nu dispunea de banii necesari.

Din probele administrate a rezultat că, Ia data de 8 aprilie 2013, inculpatul C.R. a cumpărat un motor second-hand pentru autoturismul propriu obţinând, prin intermediul unui alt poliţist, martorul B.S., prieten cu patronul societăţii ce comercializa motoarele, acceptul de a achita contravaloarea de 1.500 euro la o dată ulterioară, respectiv 14 aprilie 2013. Cum termenul scadent se împlinise, iar C.R. încă nu deţinea suma de bani necesară achitării contravalorii motorului, convins fiind că probatoriul administrat în dosarul de viol nu va confirma săvârşirea infracţiunii, a hotărât să propună inculpatului P.M.C. să se angajeze ca apărător ales al celor trei tineri cercetaţi pentru viol, iar prin aceasta, să obţină de la făptuitori o sumă de bani în schimbul promisiunii că în urma intervenţiei avocatului pe lângă procurorul de caz, se va dispune în cauză o soluţie de netrimitere în judecată.

Odată încolţită această idee, a întocmit şi realizat un plan menit să creeze mai întâi avocatului P.M.C. convingerea că nu se va putea dispune trimiterea în judecată a presupuşilor autori ai violului, pentru ca acesta să aibă liniştea necesară solicitării unei sume mari de bani de la persoanele cercetate, sumă din care lui să îi revină 1.000 euro, necesară pentru plata motorului.

Astfel, la întâlnirea convenită cu P.M.C. i-a „convocat" şi pe colegul său, D.M.C., dar şi pe martorul N.I.N., pe care îl audiaseră în cursul dimineţii, în dosarul de viol şi de Ia care cunoştea faptul că, în cursul după-amiezii, se va afla încă în municipiul Craiova, pentru a cumpăra marfa.

Martorul N.I.N. era o persoană apropiata poliţistului C.R., cu care nu se mai întâlnise însă din toamna anului 2012, ofiţerul de poliţie luând legătura telefonic cu acesta cu o zi înainte, ocazie cu care a solicitat informaţii despre cei trei presupuşi autori ai violului, ameninţându-l pe N.I.N. că va face toate demersurile pentru închiderea discotecii, administrată de martor în D. (declaraţie N.I.N.).

La restaurant, inculpatul C.R. a purtat discuţii cu N.I.N., în legătură cu existenţa sau inexistenţa unui contract între presupusele victime ale violului şi acesta, în calitate de administrator al discotecii, despre posibilitatea ca el însuşi să fie cercetat pentru acest lucru, chestiuni legate de apariţia în presă a acestui incident şi faptul că nu prea existau indicii de săvârşire a infracţiunii. Cu privire la inexistenţa infracţiunii de viol, s-a pronunţat inevitabil şi martorul D.M.C.

Discuţiile purtate au fost de natură a crea inculpatului P.M.C. reprezentarea că acuzaţiile de viol formulate de G.R. nu pot fi susţinute de probe, fiind exclus a se dispune trimiterea în judecată a celor trei făptuitori. La un moment dat, C.R. a precizat că persoanele cercetate locuiesc în comuna D., judeţul Dolj, afirmaţie la care P.M.C. a reacţionat, precizând că bunicii soţiei sale sunt din aceeaşi localitate.

După această discuţie, P.M.C. a părăsit sala de restaurant, fiind armat imediat de către inculpatul C.R. între patru ochi, poliţistul l-a întrebat pe avocat dacă poate intra în contact cu cei trei făptuitori, precizând că unuia dintre ei i se spune „S.”, iar celuilalt „D.D.”. Deşi erau identificaţi la momentul respectiv toţi cei trei participanţi, poreclele pe care le purtau, făcea mai uşoară calea de a fi identificaţi corect de persoana din localitatea D., cu care avocatul putea intra în contact.

Inculpatul C.R. i-a sugerat că ar putea obţine uşor bani dacă s-ar angaja ca avocat în cauză având în vedere circumstanţele concrete în care raportul sexual se consumase şi despre care aflase nemijlocit din ceea ce se discutase la masă. Inculpatul P.M.C. l-a apelat telefonic pe unchiul soţiei sale, N.J. şi i-a solicitat să-l identifice pe „S.” şi să pună Ia dispoziţia acestuia numărul său de telefon, să ia legătura cu avocatul, afirmând că are o problemă la poliţie.

Revenind în incinta restaurantului, la masa unde se afla şi inculpatul C.R., acesta s-a arătat extrem de interesat de cele aflate la telefon de avocat şi l-a întrebat dacă a luat legătura cu cele trei persoane cercetate pentru viol.

Peste foarte puţin timp de la această discuţie, inculpatul P.M.C. a fost apelat telefonic de N.J. şi a vorbit cu V.H.V. Discuţia a fost înregistrată de denunţătorul O.A.F. pe telefonul mobil, a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de acesta şi este redată în procesul-verbal şi din conţinutul său reiese că inculpatul P.M.C. lasă să se creadă că are o înţelegere cu poliţistul de caz, solicitându-le celor 3 tineri să se deplaseze de urgenţă, în cursul aceleiaşi zile, la Craiova, pentru a sta de vorbă:

„N.J.: Ce dracu faceţi, bă, v-a luat (...)

O.A.F.: să trăiţi (...)

N.J.: (...) v-a luat târâş?

V.H.V.: E? Ce, bă, păi ele ne-a luat pe noi (...) ce, am făcut?

N.J.: (...) bă, nebunule (...)

V.H.V.: Bă, ia fii atent (...) de ce venii eu la mata (...) îîî (...) F. ne zisă (...) îi zisă lui ăsta că cică îi vo (...) îi spusăşi mata că vorbişi mata cu nu ştiu ce avocat (...)

N.J.: Bă (...)

V.H.V.: (...) la telefon, că (...) că îl cunoşti, că nu ştiu ce (...)

N.J.: (...) e nepotu-meu (...)

V.H.V.: Aşa (...)

N.J.: (...) şi cu poliţistul care e la voi la caz (...)

V.H.V.: (...) aşa (...)

N.J.: (...) e tovarăş bun, înţelegi (...)

V.H.V.: (...) aşa (...)

N.J.: (...) vedeţi că mâine vă ia (...)

V.H.V.: (...) aha (...)

N.J.: Vorbesc foarte serios, n-am (...) n-am nici un fel de treabă cu voi (...) te sunai pe tine prima data (...)

V.H.V.: Aha (...) aşa (...) păi da nu avusei nici un apel

N.J.: Deci, e groasă (...) la uită-te pe telefon (...)

V.H.V.: Nu e, mă uitai, ce dracu, fu numai lângă mine (...) (cei trei denunţători par surprinşi de afirmaţiile lui N.J., neînţelegându-se care dintre ei să vorbească în continuare cu acesta)

V.H.V.: îîî (...) ăsta de zisăşi mata de el, ce el, ce e, avocat sau poliţist?

N.J.: Avocat, avocat (...)

V.H.V.: Avocat e?

N.J.: Da cu poliţistul vostru e tovarăş bun, înţelegi?

V.H.V.: Aşa (...).

N.J.: Zic, cu ăla e (...) află cazul (...) află cazul (...)

V.H.V.: Aha (...) a, şi cred că (...) îîî (...) poliţistul îi I dădu ăstuia cazul (...)

N.J.: (...) ca eu eram la B. când mă sună pe mine (...) bă, zice, cunoşti pe unul O.? O. ştiam de tine, înţelegi?

O.A.F.: îhî (...)

N.J.: Mă, unul S.?

O.A.F.: Aha (...)

N.J.: ÎI ştiu, mă, de la Padea (...) şi mai zisă de (...) unul D.D. (...)

D.C.D.: Eu sunt (...) X. (...) eu sunt (...) X. (...)

N.J.: X. (...) nu înţeleasă băiatul (...)

D.C.D.: Aha (...)

N.J.: Ete, mă (...) stai că-l dau acuma pe (...) să vorbesc cu el.

O.A.F.: (...) cu P. ăsta (...)

N.J.: Mă, P. ăsta e (...)

O.A.F.: Cine?

N.J.: (...) deci, nevasta lui e fata Iu soru-mea, înţelegi (...)

O.A.F.: Aha (...) păi şi zi ăstuia (...) vorbeşte mata cu el (...) (cei trei denunţători discută între ei în contradictoriu, încercând fiecare să preia dialogul cu N.J.)

N.J.: (...) deci, mâine, e belea mare mâine (...)

O.A.F.: Ă? (...)

N.J.: (...) da (...) dacă vă saltă e zău (...) nu glumesc (...) eu n-am (...) mânca-ţi-aş gura (...)

O.A.F.: Da, da (...)

N.J.: (...) nici un fel de treabă (...)

V.H.V.: Vorbeşte mata cu el, că noi nu ştim ce să vorbim . Vă spunem noi care e treaba, ce e aicea (...) noi (...)

N.J. (apelează pe telefonul mobil, o persoană de sex masculin, despre care susţine că este nepotul său, avocatul P.M.C.): Eşti singur? Bă sunt cu (...) sunt colea, cu băieţii, uite veniră toţi colea la mine la poarta (...) Stai undeva într-un loc ca să putem să vorbim cu băieţii, ca să înţeleagă despre ce este vorba (...) la, fii atent că dau pe speaker (...) la spune-le, ce şi cum?

Persoana apelată (P.M.C.): Păi, eu sunt la o întrunire (...) înţelegi? Aflai (...) aflai de chestia asta (...) chestia e în felul următor (...) Unul dintre ei, eu nu cunosc, nu ştiu pe niciunul dintre ei (...) unul, „S.”, mâine la 8 e chemat acolo (...)

N.J.: Aşa (...)

Persoana apelată (P.M.C.): Da? Problema e în felul următor (...) în noaptea asta, în seara asta sau mâine dimineaţă, Ie iese certificat medical la alea două (...)

V.H.V.: La una din ele (...)

Persoana apelată (P.M.C.): Problema se pune în felul următor (...) una deja are urme de viol (...) ăştia vor să-i reţină, să-i aresteze (...) da? Că de-aia, mai aşteaptă să-l audieze pe S. Şi (...) să dispună (...) treburile se pot face, dar eu nu pot să spun prin telefon (...) despre ce e taina (...)

V.H.V.: Hai să mergem la Craiova (...)

D.C.D.: Eu nu pot V.H.V.: Păi de ce?

Persoana apelată (P.M.C.): Eu ştiu tot dracu (...) au fost la fântâna aia la B., la pădure, colo, la C. (...) le-au luat (...) pe-ălea două de la D. (...)

N.J.: îîî (...) bă (...)

Persoana apelată (P.M.C.): Ştiu anumite chestiuni pe are trebuie să la vorbim, nu ştiu (...) că dacă nu (...)

N.J.: la, fii atent aicea, bă (...) M., (...)

Persoana apelată (P.M.C.): Da.

N.J.: Băieţii, sunt dispuşi să vină să discute faţă în faţă cu tine (...) eu nu pot să vin că am alte treburi, şi mai şi băui şi nu pot să plec eu (...) mă (...) nevastă-mea (...)

Persoana apelată (P.M.C.): Păi, să vină (...)

(Denunţătorii se despart de N.J. după ce se salută şi părăsesc acel loc spre a merge în Craiova să se întâlnească cu avocatul)”.

Discuţia purtată de inculpatul P.M.C. şi redată anterior, a fost imediat adusă la cunoştinţa inculpatului C.R. iar acesta din urmă a insistat ca avocatul să le solicite câte 1.000 euro, fiecăruia dintre cei trei presupuşi autori ai golului, precizând că dosarul se află în instrumentarea lui şi că tot de el depinde soluţia care se va adopta în dosar, afirmând de asemenea că o parte din aceşti bani trebuie să-i revină lui, întrucât trebuie să aranjeze soluţia şi cu procurorul de caz, căruia va trebui, la rândul său, să-i dea o parte din bani. La finalul discuţiei, inculpatul C.R. a stabilit ca, avocatul P.M.C. să se prezinte a doua zi, pe 16 aprilie 2013, la audieri cu făptuitorul V.H.V. zis „S.”, ceilalţi doi făptuitori fiind deja audiaţi.

Faptul că cei doi inculpaţi au părăsit pentru o perioadă scurtă (de 5 minute) sala de restaurant, este confirmat şi de martorul D.M.C., de declaraţia inculpatului C.R. şi de declaraţia inculpatului P.M.C.

La un moment dat, I.M. a antamat şi discuţia legată de plângerea pe care urma să o facă fiica sa pentru furtul telefonului, însă a precizat că nu doreşte să purceadă la un asemenea demers legal.

În jurul orelor 21:30-22:00, persoanele aflate la masă au părăsit localul, iar inculpatul P.M.C. şi martorul I.M. s-au îndreptat către Pizzeria K., situată pe str. M.T. la intersecţia cu str. C. din Craiova.

În jurul orelor 22:30, V.H.V. l-a apelat telefonic pe inculpatul (P.M.C. şi, însoţit de O.A.F. şi D.C.D., s-au întâlnit în incinta Pizzeriei K., fără ca la discuţie să participe şi I.M., care se afla la o altă masă.

Inculpatul P.M.C. a precizat că îl cunoaşte pe procurorul de caz, menţionându-i chiar numele acestuia, R., răspunzând afirmativ întrebării formulate de O.A.F. („Aveţi intrare ceva la el?”), aducând în prim plan şi o discuţie cu „comisarul” cu elemente concrete din dosarul penal, cu pretenţiile formulate de persoanele vătămate, precum şi faptul că, dacă vor achita cei 15.000 RON pretinşi de avocat vor evita reţinerea lor de către procuror.

Faptul că, în discuţia purtată cu cei trei denunţători, în seara de 15 aprilie 2013, inculpatul P.M.C. invocă de mai multe ori numele procurorului de caz, prezintă tot o consecinţă a faptului că inculpatul C.R. îi crease acestuia convingerea ca poate influenţa decizia magistratului, cu atât mai mult cu cât, la acel moment dosarul nu fusese încă înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, cauza nu fusese repartizată, împrejurare în care avocatul nu putea cunoaşte din altă sursă numele procurorului de caz. Discuţia ambientală purtată de cei trei presupuşi autori ai violului şi inculpatul P.M.C. a fost înregistrată de denunţătorul O.A.F. şi pusa la dispoziţia organelor de urmărire penală şi se regăseşte în procesul-verbal:

„O.A.F.: (...) aveţi cunoştinţe, ceva, în cauză?

P.M.C.: (...) e procurorul (...) procurorul R. (...)

V.H.V.: R.?

O.A.F.: R.?

P.M.C.: Da (...) O

O.A.F.: Sau (...) Aveţi intrare, ceva, la el?

P.M.C.: Da (...)

V.H.V.: (...) ce să ceară?

P.M.C.: (...)

P.M.C.: (...) fetele bani de la voi (...)

O.A.F.: Acuma n-avem.

P.M.C.: Cinci mii, cinci mii (...)

V.H.V.: Cinci mii de căciulă? Sau pe tot? A, Aia cinci mii, aia cinci mii.

P.M.C.: Pentru toţi trei, cum vreţi să împărţiţi.

V.H.V.: Da?

P.M.C.: O să merg cu tine să te audieze în prezenţa mea. La ora doisprezece treaba e rezolvată.

V.H.V.: La doişpe e rezolvată?

P.M.C.: Treaba e rezolvată şi nu mai ia fetele nici un ban şi sunteţi nevinovaţi. Io îi spusăi comisarului, (...)dă-le în p(...) mea, nu ştiu, s-au îmbătat (...)

V.H.V.: Aha.

O.A.F.: (...) domne, noi declararăm, noi spusărăm exact ce-a fost (...) (neinteligibil) (...) haimanalele-s haimanale (...)

P.M.C.: (...) (neinteligibil) (...) în G.S. deja apăru (...) mâine o să vedeţi şi voi în ziare (...)

V.H.V.: Da, da.

P.M.C.: (...) în L. ieşi deja (...) din D. au fost duse (...)

V.H.V.: Hai, lăsaţi (...) dă-le încolo (...) ziceţi (...) cum (...)

P.M.C.: (...), treaba (...) mâine la ora doisprezece (...) problema e că ei vor să vă aresteze mâine (...)

V.H.V.: (...)

O.A.F.: (...)

P.M.C.: (...) ei sunt de la ţară de la mine de la D. (...) şi (...) lasă-mă să vorbesc şi eu cu ei, vreau să vorbesc şi eu cu ei (...) dar eu nu ştiam că tu eşti chemat mâine (...) mâine la 8 (...) şi dacă S. a venit cu mine e toată treaba ok, adică ştii cum e (...) o chestie colo, o chestie colo (...)

V.H.V.: Da

P.M.C.: (...) îmi zisă, bă, M., e treaba serioasă colo? (...)

V.H.V.: (...) vă daţi seama, noi suntem şi de la ţară şi nu ne permitem să dăm ce cer ele (...),

P.M.C.: (...)

V.H.V.: Păi şi (...) şi cât (...) cum (...) ce ziceţi?

P.M.C.: (...) onorariul de avocat pentru toată treaba asta (...) onorariul de avocat (...) adică înţelegeţi şi voi printre rânduri ce spun (...)

O.A.F.: Da, da, da.

V.H.V.: Da, da, da.

P.M.C.: E de cincizeci de milioane fiecare.

V.H.V.: Da.

O.A.F.: Da.

P.M.C.: (...) dacă voi vă hotărâţi să (...)

V.H.V.: (...) dar dacă n-avem banii (...)

O.A.F.: Noi, aşa, într-o oră, două-trei, în patruşopt de ore, că vă daţi seama că nu suntem (...) noi muncim pe cont propriu, nu ne ajută nimeni (...)

P.M.C.: (...) îi spusăi şi lui domnu R. (...) nu ştiţi ce înseamnă D., P. (...)

V.H.V.: (...) nu sunt comune înstărite, să (...)

O.A.F.: Deci, noi neînţeleserăm (...) o sutăcincizeci (...)

P.M.C.: Eu îţi spusei.

O.A.F.: O sută cincizeci de milioane şi treaba e (...)

P.M.C.: Şi treaba e (...)

O.A.F.: E de grup o sută cincizeci, nu?

V.H.V.: Pe toţi trei mă. Cincizeci de căciulă, ce nu înţelegi?

O.A.F.: Gata, înţelesei!

P.M.C.: Haimanaua a declarat: „mă constitui parte civilă în dosar cu (...) milioane. Se vaită foarte mult că are dureri (...) Ce p(...) mea cum aţi pus-o acolo, la fântâna aia de acolo de la B., nu mă interesează. S-au luat toate probele posibile şi imposibile (...), mă înţelegi?

O.A.F.: Aha!

P.M.C.: În noaptea asta, la trei mă sună să-mi spună cum (...). Eu am intrat pe circuitul lateral.

O.A.F.: Cum (...). Păi şi făcură amândouă, acesta?

P.M.C.: Păi ce dracu, eu nu am de ce să vă mint.

O.A.F.: Păi ştiu că nu aveţi de ce.

P.M.C.: Deci crede-mă, eu nu aveam (...) nu vă cunosc, nu că cunoaşteţi. Eu îl sunai pe J.că (...)”. Bă, J., întreabă de x sau de y, mâncaţi-aş p(...) ta, că au belea”.

O.A.F.: Aha!

P.M.C.: „Bă nu ştiu, că vin de la pădure”. J. venea de la pădure.

O.A.F.: Aha! Interesează-te!

P.M.C.: Vezi şi tu cine sunt. Deci, treaba e în felul următor: mâine la opt, dacă eu merg cu tine la audieri, până Ia ora doişpe' sunteţi aranjaţi cu totul.

V.H.V.: Onorariu', aia e treaba.

O.A.F.: Deci până în ora doişpe' trebuie să avem o sută cincizeci de milioane.

P.M.C.: Da!

V.H.V.: Nu ştiu, nu promit nimic. E o sumă prea mare. Exagerată. Exagerată, nu (...)

P.M.C.: (...)

O.A.F.: Exagerată pentru bugetul nostru. Asta e! pentru alţii nu e.

P.M.C.: Ăştia mâine (...)

O.A.F.: Vor să ne ia?

P.M.C.: (...)

O.A.F.: Da' eu nu înţelesei, dumneavoastră sunteţi avocatul ăleia, sau (...)? Aflarăţi altcumva.

P.M.C.: Nu, eu fusei la altceva (...)

O.A.F.: Şi printre care aflarăţi şi de (...) Gata, am înţeles.

P.M.C.: în biroul de alături (...).

O.A.F.: Aa, vă întâlnirăţi şi vă zisă că de la D. (...) da, cu barui' (...)

V.H.V.: Dumneavoastră sunteţi prieten cu patronu'?

P.M.C.: Eu îl ştiu mai de mult. Cei cu baru'

O.A.F.: Da.

P.M.C.: El nu are nicio treabă.

O.A.F.: Păi da, nu are ce (...).

P.M.C.: Da' ce, îl luară şi pe el la parchet. Că ce, pe ăia îi luară de mult şi (...) Trimiseră Garda Financiară peste el, ce treabă, cum au fost animatoarele la tine, dansatoarele, ai avut contract, n-ai avut contract (...)

O.A.F.: Cum le-ai adus, când le-ai adus, cine le-a adus?

P.M.C.: Cine Ie-a adus, ce p(...) mea, cine a fost impresar.

O.A.F.: Da' ca să o luam ca între bărbaţi, eu vă spun, treba a fost, nu a fost niciun alea (...) Declaraţiile (...)

P.M.C.: Bă, voi nu v-aţi înţeles, în p(...) mea, câte un milion de RON de fiecare, p(...) pe ele de haimanale.

O.A.F.: Da asta este.

P.M.C.: Eu nu ştiu dacă sunteţi însuraţi sau nu (...) ştiu

O.A.F.: Da.

(denunţătorii se salută cu P.M.C. după care părăsesc localul în cauză, urcă în autoturismul cu care veniseră şi pleacă din zonă.)

Aspectele prezentate mai sus au fost confirmate de declaraţiile martorilor denunţători, audiaţi la sediul D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova, sub aspect subiectiv pentru aceştia din urmă influenţa presupusă a avocatului asupra procurorului de caz, constituind motivul determinant la tranzacţiei.

Conform înţelegerii, în dimineaţa de 16 aprilie 2013, inculpatul P.M.C. s-a întâlnit la sediul poliţie cu martorul V.H.V., pe care l-a asistat la audiere ca şi avocat ales, depunând la dosarul cauzei delegaţia înainte de a intra în biroul unde urma să aibă loc audierea, cât şi după efectuarea acesteia, între inculpatul P.M.C. şi martorul V.H.V. s-au mai purtat discuţii, ocazie cu care inculpatul i-a oferit din nou garanţii acestuia.

În aceeaşi zi, s-a procedat la consemnarea criminalistică a bancnotelor, însumând 5.000 RON, care ulterior au fost puse la dispoziţia martorului denunţător V.H.V.

Între denunţător şi inculpatul P.M.C. a avut loc o întâlnire, stabilită după încheierea audierii de la poliţie, în dimineaţa de 16 aprilie 2013, în jurul orelor 10:30 şi aceasta s-a derulat în incinta Pizzeriei K., în jurul orelor 15:30, unde a participat şi celălalt denunţător, respectiv D.C.D. Cu această ocazie, V.H.V. i-a remis inculpatului P.M.C. o primă tranşă de 5.000 RON, din cei 15.000 RON pretinşi de avocat (bancnotele înseriate şi menţionate în procesul-verbal de marcare criminalistică). Şi de această dată, inculpatul P.M.C. a oferit garanţii autorilor violului, creându-Ie acestora convingerea că are influenţă asupra procurorului de caz şi persoanelor care au atribuţii în efectuarea urmăririi penale şi îi poate determina pe aceştia să dispună o soluţie favorabilă clienţilor săi. Conţinutul discuţiei ambientale dintre cei doi, confirmă întrutotul acest aspect. Pentru a se da acestei acţiuni o aparenţă de legalitate, inculpatul P.M.C. a încheiat cu cei doi presupuşi autori ai violului un contract de asistenţă juridică pentru suma de 15.000 RON, aspect care nu este de natură să înlăture în nici un fel existenţa infracţiunii de corupţie, sub toate aspectele (material, subiectiv).

Aşa cum rezultă din declaraţiile persoanelor audiate în cauză, inclusiv ale inculpatului P.M.C., precum şi din procesul-verbal de supraveghere operativă, însoţit de planşele fotografice şi suporturile video anexate, după momentul încasării avansului de 5.000 RON, inculpatul P.M.C. s-a întâlnit cu I.M. Au intrat într-un taxi situat în apropiere şi s-au deplasat la Casa de schimb valutar, situată pe str. M.V. Din autoturism a coborât I.M. întrucât cunoştea angajaţii de la casa de schimb valutar, considerând că poate obţine un schimb valutar mai bun, şi la rugămintea inculpatului P.M.C. a cumpărat 1.000 euro, plătind în schimb 4.390 RON.

Ofiţerii desemnaţi de procurorul D.N.A. au recuperat suma de 4.400 RON, compusă din 22 de bancnote, din cupiura de 200 RON şi, procedându-se la compararea seriilor acestora cu cele menţionate în procesul-verbal de marcare criminalistică şi predate denunţătorului V.H.V., s-a constatat că sunt identice.

Starea de fapt prezentată mai sus este confirmată şi de declaraţia martorului S.C. (şoferul de taxi), care a precizat că, după schimbarea bancnotelor de RON în euro, suma a fost predată în integralitate de I.M. inculpatului P.M.C., cel din urmă solicitându-i să meargă în zona „S.E.”, situată pe Calea S. din Craiova. Acelaşi martor precizează că, iniţial, I.M. a solicitat să se deplaseze în zona Casa Ş., între cei doi pasageri neexistând nici o discuţie cu privire la aceste opriri şi scopul lor. La orele 16:19, inculpatul P.M.C. a coborât din taxi în zona „S.E.”, a pătruns pe o alee aşezată în spatele acestei clădiri, între blocuri, unde la orele 16:24, s-a întâlnit cu inculpatul C.R., căruia i-a remis suma de 1.000 euro, cumpărată de la casa de schimb valutar (10 bancnote a câte 100 euro), pe care cel din urmă i-a introdus în buzunarul de la pantaloni. Cei doi s-au despărţit, inculpatul C.R. intrând în clădirea unde îşi are domiciliul, iar inculpatul P.M.C. revenind la taxi.

S-a precizat că, înaintea acestei întâlniri, cei doi inculpaţi, după mai multe apeluri telefonice şi mesaje tip SMS, au mai avut o întâlnire la sediul poliţiei, în jurul orelor 15:00, după care s-au deplasat împreună cu autoturismul avocatului la casa de schimb valutar, situată pe str. M.V., de unde inculpatul C.R. a cumpărat 400 euro. Pe parcursul deplasării, inculpatul C.R. I-a întrebat pe inculpatul P.M.C. dacă s-a întâlnit cu presupuşii autori ai violului pentru a-i remite banii, în suma şi modalitatea pe care o stabiliseră cu o seară înainte. Avocatul a răspuns că urmează să se întâlnească în jurul orelor 16:00, pentru a primi o parte din bani, ocazie cu care inculpatul C.R. a solicitat ca toată suma pe care o primeşte să o schimbe în euro, să i-o aducă la domiciliul său, în scopul stabilit cu o seară înainte, unde îl va aştepta, în fata blocului, în jurul orelor 16:00-16:15. Acesta i-a solicitat, de asemenea, să nu mai ia legătura telefonic. Solicitarea inculpatului C.R. de a i se preda prima tranşă de bani primită de inculpatul P.M.C. de la cei trei denunţători, în euro, are ca premisă o convorbire telefonică, pe care comisarul de poliţie a avut-o în autoturism, în drum spre casa de schimb valutar, de unde a cumpărat 400 euro, cu martorul B.S.

În concret, la data de 8 aprilie 2013, inculpatul C.R. i-a solicitat martorului B.S. sprijinul pentru achiziţionarea unui motor second-hand, pentru autoturismul, proprietate personală, în sensul amânării termenului de plată până pe 14 aprilie 2013, când urma să încaseze salariul. Întrucât, B.S. era prieten apropiat al patronului societăţii de la care inculpatul C.R. a achiziţionat motorul, a intervenit pe lângă acesta şi I-a convins să accepte plata contravalorii motorului achiziţionat (1.500 euro), până cel târziu la 14 aprilie 2013. Acesta este motivul pentru care, în dimineaţa zilei de 16 aprilie 2013, martorul B.S. îl apelează pe inculpatul C.R. şi îi solicită să achite suma de 1.500 euro.

În consecinţă, suma de 1.000 euro remisă inculpatului C.R. de inculpatul P.M.C., provenind din prima tranşă de 5.000 RON, pretinsă şi primită de denunţători, era cea care, adăugată la suma de 500 euro (bani proprii), îi asigura inculpatului C.R. posibilitatea achitării, în integralitate, a motorului achiziţionat. Astfel, după momentul audierii lui V.H.V., în prezenta apărătorului ales, P.M.C., în dimineaţa zilei de 16 aprilie 2013, la sediul Poliţiei municipiului Craiova, inculpatul C.R. împreună cu colegul său, D.M.C., s-au deplasat la I.M.L. Craiova, de unde au obţinut fişa de constatare preliminară, care menţiona că „leziunea de violenţă la nivelul coapsei stângi s-a putut produce în data de 15 aprilie 2013, prin lovire cu corp dur şi nu pledează pentru raport sexual cu forţa”.

După obţinerea certificatului, în jurul orelor 13:00, cei doi poliţişti au mers la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unde au prezentat dosarul procurorului de caz, R. Şi de această dată, iniţiativa discuţiei a avut-o tot inculpatul C.R., care s-a arătat interesat dacă există riscul arestării făptuitorilor. Procurorul de caz a afirmat însă că, având în vedere probele administrate în cauză, soluţia va fi de neînceperea urmăririi penale. Insistenţele inculpatului C.R. de a cunoaşte în amănunt tot ce ţinea de derularea acestei anchete şi de soluţia ce urma a fi adoptată, îşi are explicaţia tocmai în certitudinea pe care trebuia să o aibă şi să o transmită inculpatului P.M.C., pentru ca acesta din urmă să facă toate demersurile pentru a intra în posesia sumei de 15.000 RON pretinsă de la cei trei martori denunţători.

S-a apreciat că este neîndoielnic faptul că inculpatul C.R. i-a adus la cunoştinţă scuipatului P.M.C., în cursul discuţiei purtată în autoturism, rezultatul de la I.M.L. Craiova şi discuţia cu procurorul, atâta timp cât la ora 15:30, când avocatul se întâlneşte cu clienţii săi, le dă amănunte concrete cu privire la aceste aspecte. Pentru achitarea celei de-a doua tranşe din suma de 15.000 RON, pretinsă de inculpatul P.M.C., acesta a stabilit cu denunţătorii să facă toate demersurile pentru a face rost de bani în cursul zilei de 16 aprilie 2013, avocatul devenind din ce în ce mai insistent şi apelându-i telefonic de mai multe ori pentru a se asigura că va intra în posesia banilor. În jurul orelor 19:12, martorii denunţători V.H.V. şi O.A.F. s-au întâlnit cu inculpatul P.M.C. la Pizzeria K., unde au stat de vorbă până în jurul orelor 19:53 (discuţia ambientală este redată integral în proces-verbal) când au plătit 5.000 RON reprezentând a doua tranşă din suma de 15.000 RON. Bancnotele, ce compun suma de 5.000 RON au fost consemnate în procesul-verbal de marcare criminalistică şi predate martorului denunţător O.A.F. După întâlnirea ce a avut Ioc între denunţători şi inculpatul P.M.C., în seara de 16 aprilie 2013, s-a procedat la prinderea în flagrant.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, după ce inculpatul P.M.C. a părăsit incinta Pizzeriei K., unde se întâlnise cu martorii denunţători şi s-a deplasat către locul unde se afla parcat autoturismul său, a fost oprit de reprezentanţii D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova, găsindu-se asupra sa suma de 5.000 RON, sumă formată din 15 bancnote din cupiura de 200 RON, 10 bancnote din cupiura de 100 RON şi 20 bancnote din cupiura de 50 RON. Fiind întrebat despre provenienţa sumei pe care o are asupra sa, inculpatul P.M.C. a precizat că cei 5.000 RON reprezintă onorariu avocaţial pe care tocmai îl încasase de la V.H.V. şi O.A.F. Toate aspectele tehnice vizând bancnotele înseriate, precum şi verificarea bancnotelor găsite asupra inculpatului, se regăsesc în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procedură ce s-a desfăşurat în prezenta a doi martori asistenţi.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de percheziţie domiciliara, după ce inculpatul C.R. a fost întrebat ce sume de bani deţine în locuinţa, acesta a afirmat că are 500 euro, bani pe care i-a obţinut după ce, în cursul aceleiaşi zile, a schimbat suma de 1.200 RON (provenind din salariu) în euro. Ulterior, inculpatul C.R. a revenit asupra cuantumului sume şi a precizat că deţine 1.500 euro, care provin din economii personale, afirmând ca aceştia se află într-unul din buzunarele pantalonilor cu care a fost îmbrăcat în ziua respectivă. Banii au fost găsiţi însă în coşul pentru rufe, din sala de baie, respectiv 10 bancnote în cupiura de 50 euro şi 10 bancnote în cupiura de 100 euro.

Fiind audiaţi la sediul D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova, cei doi inculpaţi au avut poziţii diferite. Inculpatul P.M.C. a recunoscut faptele comise şi a oferit toate detaliile şi împrejurările în care acestea au fost comise. Inculpatul C.R. a precizat iniţial că, nu are nici o implicare în pretinderea şi primirea de către inculpatul P.M.C. a sumei de 15.000 RON, că nu a primit de la P.M.C. nici o sumă de bani în cursul zilei de 16 aprilie 2013, cu nici un titlu, susţinând încă odată că cei 1.500 euro găsiţi cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare sunt bani ce reprezintă economii personale. C.R. a susţinut, de asemenea, că se afla în posesia celor 1.500 euro încă din dimineaţa de 16 aprilie 2013, când în jurul orelor 09:00 i-a arătat această sumă colegului său, C.I., şeful Biroului Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei municipiului Craiova. Procedându-se la verificarea apărării inculpatului şi la audierea martorului C.I., acesta a infirmat susţinerile inculpatului.

Pe de altă parte, susţinerile acestuia, conform cărora, ar fi urmat să stabilească modalitatea şi termenul de restituire al presupusului împrumut, în seara de 16 aprilie 2013, când stabilise o nouă întâlnire cu inculpatul P.M.C., sunt infirmate de convorbirea telefonică purtată între cei doi la 16 aprilie 2013, ora 17:24:04, din care rezultă clar că scopul întrevederii era întocmirea unei contestaţii de către avocat la o notificare primită de inculpatul C.R. Iniţiativa organizării întâlnirii de la Restaurantul H.C., din seara de 15 aprilie 2013, a invitării de a participa la această întâlnire a lui D.M.C. (poliţist desemnat în dosarul penal în care erau cercetaţi cei trei denunţători), al lui N.I.N. (administratorul discotecii unde dansaseră persoanele vătămate, ce au depus plângere în dosarul penal), iniţiativa „cooptării” avocatului P.M.C. în abordarea autorilor violului în scopul încheierii unui angajament avocaţial disimulat, a stabilirii sumei pe care avocatul trebuia să o pretindă de la aceştia, a menţionării împrejurării că poate influenţa cursul anchetei şi că o parte din suma ar urma să ajungă la procurorul de caz, coroborat cu faptul că suma de 1.000 euro (obţinută prin schimbarea sumei de 4.400 RON în euro la casa de schimb valutar situata pe str. M.V.) a fost găsită la domiciliul inculpatului cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare şi cu declaraţiile inculpatului P.M.C. sunt elemente care înlătură apărarea formulată de inculpatul C.R.

În drept, în rechizitoriu s-a menţionat că fapta inculpatului P.M.C., constând în aceea că, în perioada 15-16 aprilie 2013, a pretins de la martorii denunţători V.H.V., D.C.D. şi O.A.F. suma de 15.000 RON, din care, în cursul zilei de 16 aprilie 2013, a primit în două tranşe de câte 5.000 RON suma de 10.000 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz şi a poliţiştilor care aveau atribuţii în cercetarea penală, în dosarul penal în care cei trei erau cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de viol, pentru a-i determina pe aceştia că nu propună luarea unei măsuri privative de libertate faţă de clienţii săi şi pentru a adopta, în final, o soluţie favorabilă ora, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de dispoziţiile art. 257 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Fapta inculpatului P.M.C., constând în aceea că, cu intenţie şi la înţelegere cu inculpatul C.R., a înlesnit pretinderea şi primirea sumei 1.000 euro de către acesta din urmă, pentru ca, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară desemnat să efectueze urmărirea penală în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să depună toate diligenţele pentru ca cei cercetaţi să nu fie reţinuţi sau propuşi pentru arestare, precum şi să obţină o soluţie favorabilă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la luare de mita, prevăzute de dispoziţiile art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr,78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Fapta inculpatului C.R., constând în aceea ca, în perioada 15-16 aprilie 2013 a pretins şi primit, prin intermediul inculpatului P.M.C., suma de 1.000 euro pentru ca, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, desemnat să efectueze urmărire penală în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, iar presupuşii autori ai violului să nu fie reţinuţi sau propuşi pentru arestare şi să obţină o soluţie favorabilă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, prevăzute de dispoziţiile art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a reţinut în rechizitoriu că fapta inculpatului C.R., constând în aceea că, în perioada 15-16 aprilie 2013, cu intenţie, a determinat pe inculpatul P.M.C. să pretindă de la denunţători suma de 15.000 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz şi că îl poate determina să nu dispună luarea măsurii reţinerii faţă de persoanele cercetate pentru viol în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi să adopte o soluţie favorabilă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Situaţia de fapt descrisă mai sus, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpaţilor; procese-verbale de marcare criminalistică a bancnotelor; proces-verbal de recuperare a banilor casa de schimb valutar; proces-verbal comparare bancnote; proces-verbal restituire bani reprezentantul casei de schimb valutar; planşe foto; proces-verbal de remitere şi recuperare a tehnicii de înregistrare; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; proces-verbal de redare convorbiri telefonice şi ambientale; DVD-uri ce conţin imagini, convorbiri telefonice, convorbiri în mediul ambiental şi prinderea în flagrant (plicul sigilat, anexat la dosar); documente emise de Inspectoratul de Poliţie Dolj; fişa postului; dovada calităţii de avocat; fişa de cazier judiciar.

S-a menţionat în actul de sesizare a instanţei că, în cauză, a fost începută urmărirea penală faţă de inculpatul P.M.C. prin rezoluţia din 16 aprilie 2013, ora 13:30 şi a fost extinsă prin ordonanţa din 17 aprilie 2013, ora 02:30.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei de fond la 13 mai 2013 şi s-a acordat termen de judecată la 12 iunie 2013.

La 14 mai 2013, instanţa de fond a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, conform art. 300¹ C. proc. pen. anterior, apreciind că se impune menţinerea stării de arest preventiv, fiind îndeplinite cerinţele legale în acest sens.

La termenul de judecată din 12 iunie 2013, instanţa a adus la cunoştinţă inculpaţilor dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior, conform cărora, până Ia începerea cercetării judecătoreşti, aceştia pot declara personal sau prin înscris autentic că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că pot solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc şi că nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le pot administra la acest termen de judecată, motiv pentru care, a procedat la audierea celor doi inculpaţi.

Inculpatul P.M.C. a declarat că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi că doreşte aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în sensul judecării cauzei în procedura simplificată, regretă faptele săvârşite, realizează gravitatea acestora şi nu mai doreşte să adauge altceva în acest moment.

Inculpatul C.R., a învederat, de asemenea, instanţei că ştie conţinutul tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le însuşeşte şi, deşi în faza de urmărire penală a dat mai multe declaraţii în care invoca anumite împrejurări în apărarea sa, în acest moment procesual declară că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi că nu doreşte să dea o altă declaraţie, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în sensul judecării cauzei în procedura simplificată.

Constatând îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de art. 320¹ alin. (1) şi alin. (4) C. proc. pen. anterior, instanţa a soluţionat cauza pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând ansamblul tuturor probelor administrate în cursul procesului penal, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 13 din 14 aprilie 2013, martorii denunţători V.H.V., D.C.D. şi O.A.F. s-au aflat la discoteca din D., administrată de N.I.M. în noaptea respectivă, s-au aflat acolo, în calitate de dansatoare-animatoare, D.S. şi G.R.

În jurul orelor 03:00, după ce au părăsit discoteca, cei trei au sesizat că între cele două dansatoare şi şoferul G.M.S., ce urma să le conducă cu autoturismul la Craiova, a intervenit o neînţelegere şi întrucât O.A.F. o cunoştea din copilărie pe D.S., la rugămintea acesteia, a fost de acord să le ia pe cele două dansatoare în propriul autoturism.

În dimineaţa de 15 aprilie 2013, inculpatul C.R. a prezentat toate documentele întocmite în cauză şefului Biroului investigaţii Criminale, acesta, la rândul său punând în discuţie cazul, în şedinţa de lucru, ce a avut loc în aceeaşi dimineaţă.

În baza dispoziţiilor comisarului şef C.I., imediat după terminarea şedinţei de lucru, a fost audiată G.R. şi aceasta a formulat şi plângere împotriva lui O.A.F., V.H.V. şi D.C.D. Cercetarea la faţa locului s-a derulat tot la data de 15 aprilie 2013, în prezenţa lui G.R., deplasându-se acolo atât inculpatul C.R., cât şi agentul de poliţie D.M.C. în aceeaşi zi, a fost audiat la sediul Poliţiei municipiului Craiova unul dintre cei trei presupuşi făptuitori, respectiv O.A.F.

În cursul aceleiaşi zile, respectiv 15 aprilie 2013, inculpatul P.M.C., avocat în cadrul Baroului Dolj l-a apelat telefonic pe inculpatul C.R. şi i-a solicitat acestuia o întrevedere la sediul poliţiei, în scopul depunerii unei plângeri prin care urma să sesizeze furtul unui telefon mobil, aparţinând fiicei unei cunoştinţe comune a inculpaţilor, I.M.

Inculpatul C.R. a precizat că nu-i poate primi pe cei doi, întrucât este ocupat cu investigarea unui viol şi au stabilit de comun acord că, după definitivarea activităţilor, îi va contacta, urmând să se întâlnească la un restaurant. Solicitarea de a se întâlni formulată de inculpatul P.M.C., persoană cu care C.R. se afla în relaţii de prietenie de mai mult timp, a încolţit în mintea poliţistului ideea de a obţine suma de bani necesară pentru a achita contravaloarea unui motor auto second-hand, achiziţionat anterior şi pentru care nu dispunea de banii necesari.

Din probele administrate a rezultat că, la data de 8 aprilie 2013, inculpatul C.R. a cumpărat un motor second-hand pentru autoturismul propriu obţinând, prin intermediul unui alt poliţist, martorul B.S., prieten cu patronul societăţii ce comercializa motoarele, acceptul de a achita contravaloarea de 1.500 euro la o dată ulterioară, respectiv 14 aprilie 2013. Cum termenul scadent se împlinise, iar C.R. încă nu deţinea suma de bani necesară achitării contravalorii motorului, convins fiind că probatoriul administrat în dosarul de viol nu va confirma săvârşirea infracţiunii, a hotărât să propună inculpatului P.M.C. să se angajeze ca apărător ales al celor trei tineri cercetaţi pentru viol, iar prin aceasta, să obţină de la făptuitori o sumă de bani în schimbul promisiunii că în urma intervenţiei avocatului pe lângă procurorul de caz, se va dispune în cauză o soluţie de netrimitere în judecată.

Inculpatul C.R. a luat hotărârea de a solicitat o sumă mare de bani de la persoanele cercetate, sumă din care lui să îi revină 1.000 euro, necesară pentru plata motorului. Astfel, la întâlnirea convenită cu P.M.C., a participat şi colegul său, D.M.C., dar şi martorul N.I.N., pe care îl audiaseră în cursul dimineţii, în dosarul de viol şi de la care cunoştea faptul că, în cursul după-amiezii, se va afla încă în municipiul Craiova, pentru a cumpăra marfa.

Martorul N.I.N. era o persoană apropiată poliţistului C.R., cu care nu se mai întâlnise însă din toamna anului 2012, ofiţerul de poliţie luând legătura telefonic cu acesta cu o zi înainte, ocazie cu care a solicitat informaţii despre cei trei presupuşi autori ai violului, ameninţându-l pe N.I.N. că va face toate demersurile pentru închiderea discotecii, administrată de martor în D.

Discuţiile purtate au fost de natură a crea inculpatului P.M.C. reprezentarea că acuzaţiile de viol formulate de G.R. nu pot fi susţinute de probe, fiind exclus a se dispune trimiterea în judecată a celor trei făptuitori, iar inculpatul C.R. a precizat că persoanele cercetate locuiesc în comuna D., judeţul Dolj, afirmaţie la care P.M.C. a reacţionat, precizând că bunicii soţiei sale sunt din aceeaşi localitate.

După această discuţie, inculpatul P.M.C. a părăsit sala de restaurant, fiind armat imediat de către inculpatul C.R. Între patru ochi, poliţistul l-a întrebat pe avocat dacă poate intra în contact cu cei trei făptuitori, precizând că unuia dintre ei i se spune „S.”, iar celuilalt „D.D.”. Deşi erau identificaţi la momentul respectiv toţi cei trei participanţi, poreclele pe care le purtau, făcea mai uşoară calea de a fi identificaţi corect de persoana din localitatea D., cu care avocatul putea intra în contact.

Inculpatul C.R. i-a sugerat că ar putea obţine uşor bani dacă s-ar angaja ca avocat, în cauză având în vedere circumstanţele concrete în care raportul sexual se consumase şi despre care aflase nemijlocit din ceea ce se discutase la masă, motiv pentru care inculpatul P.M.C. l-a apelat telefonic pe unchiul soţiei sale, N.J. şi i-a solicitat să-l identifice pe „S.” şi să pună la dispoziţia acestuia numărul său de telefon, să ia legătura cu avocatul, afirmând că are o problemă la poliţie.

Ulterior, inculpatul C.R. s-a arătat extrem de interesat de cele aflate la telefon de avocat şi l-a întrebat dacă a luat legătura cu cele trei persoane cercetate pentru viol. Peste foarte puţin timp de la această discuţie, inculpatul P.M.C. a fost apelat telefonic de N.J. şi a vorbit cu V.H.V. Discuţia a fost înregistrată de denunţătorul O.A.F. pe telefonul mobil, a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de acesta şi este redată în procesul-verbal şi din conţinutul său reiese că inculpatul P.M.C. lasă să se creadă că are o înţelegere cu poliţistul de caz, solicitându-le celor 3 tineri să se deplaseze de urgenţă, în cursul aceleiaşi zile, la Craiova, pentru a sta de vorbă.

Discuţia purtată de inculpatul P.M.C. şi redată în actul de sesizare a instanţei, a fost imediat adusă la cunoştinţa inculpatului C.R., iar acesta din urmă a insistat ca avocatul să le solicite câte 1.000 euro, fiecăruia dintre cei trei presupuşi, autori ai violului, precizând că dosarul se află în instrumentarea lui şi că tot de el depinde soluţia care se va adopta în dosar, afirmând de asemenea că o parte din aceşti bani trebuie să-i revină lui, întrucât trebuie să aranjeze soluţia şi cu procurorul de caz, căruia va trebui, Ia rândul său, să-i dea o parte din bani.

Inculpatul C.R. a stabilit ca inculpatul P.M.C. să se prezinte a doua zi, pe 16 aprilie 2013, la audieri cu făptuitorul V.H.V. zis „S.”, ceilalţi doi făptuitori fiind deja audiaţi.

Faptul că cei doi inculpaţi au părăsit pentru o perioadă scurtă (de 5 minute) sala de restaurant, este confirmat şi de martorul D.M.C., de declaraţiile celor doi inculpaţi.

În jurul orelor 22:30, V.H.V. l-a apelat telefonic pe inculpatul P.M.C. şi, însoţit de O.A.F. şi D.C.D., s-au întâlnit în incinta Pizzeriei K., fără ca la discuţie să participe şi I.M., care se afla la o altă masă.

Discuţia ambientală purtată de cei trei presupuşi autori ai violului şi inculpatul P.M.C. a fost înregistrată de denunţătorul O.A.F. şi pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală şi se regăseşte în procesul-verbal de la dosarul de urmărire penală.

Conform înţelegerii, în dimineaţa de 16 aprilie 2013, inculpatul P.M.C. s-a întâlnit la sediul poliţie cu martorul V.H.V., pe care l-a asistat la audiere ca şi avocat ales, depunând la dosarul cauzei delegaţia. Înainte de a intra în biroul unde urma să aibă loc audierea, cât şi după efectuarea acesteia, între inculpatul P.M.C. şi martorul V.H.V. s-au mai purtat discuţii, ocazie cu care inculpatul i-a oferit din nou garanţii acestuia.

Între denunţător şi inculpatul P.M.C. a avut loc o întâlnire, stabilită după încheierea audierii de la poliţie, în dimineaţa de 16 aprilie 2013, în jurul orelor 10:30 şi aceasta s-a derulat în incinta Pizzeriei K., în jurul orelor 15:30, unde a participat şi celălalt denunţător, respectiv D.C.D. Cu această ocazie, V.H.V. i-a remis inculpatului P.M.C. o primă tranşă de 5.000 RON, din cei 15.000 RON pretinşi de avocat (bancnotele înseriate şi menţionate în procesul-verbal de marcare criminalistică). Şi de această dată, inculpatul P.M.C. a oferit garanţii autorilor violului, creându-le acestora convingerea că are influenţă asupra procurorului de caz şi persoanelor care au atribuţii în efectuarea urmăririi penale şi îi poate determina pe aceştia să dispună o soluţie favorabilă clienţilor săi. Pentru a se da acestei acţiuni o aparenţă de legalitate, inculpatul P.M.C. a încheiat cu cei doi presupuşi autori ai violului un contract de asistenţă juridică pentru suma de 15.000 RON.

Aşa cum rezultă din declaraţiile persoanelor audiate în cauză, inclusiv ale inculpatului P.M.C., precum şi din procesul-verbal de supraveghere operativ, însoţit de planşele fotografice şi suporturile video anexate, după momentul încasării avansului de 5.000 RON, inculpatul P.M.C. s-a întâlnit cu I.M. Au intrat într-un taxi situat în apropiere şi s-au deplasat Ia Casa de schimb valutar, situată pe str. M.V. Din autoturism a coborât I.M. întrucât cunoştea angajaţii de la casa de schimb valutar, considerând că poate obţine un schimb valutar mai bun, şi la rugămintea inculpatului P.M.C. a cumpărat 1.000 euro, plătind în schimb 4.390 RON.

La orele 16:19, inculpatul P.M.C. a coborât din taxi în zona „S.E.”, a pătruns pe o alee aşezată în spatele acestei clădiri, între blocuri, unde la orele 16:24, s-a întâlnit cu inculpatul C.R., căruia i-a remis suma de 1.000 euro, cumpărată de la casa de schimb valutar (10 bancnote a câte 100 euro), pe care cel din urmă i-a introdus în buzunarul de la pantaloni. Cei doi s-au despărţit, inculpatul C.R. intrând în clădirea unde îşi are domiciliul, iar inculpatul P.M.C. revenind la taxi.

Anterior acestei întâlniri, cei doi inculpaţi, după mai multe apeluri telefonice şi mesaje tip SMS, au mai avut o întâlnire la sediul poliţiei, în jurul orelor 15:00, după care s-au deplasat împreună cu autoturismul avocatului la casa de schimb valutar, situată pe str. M.V., de unde inculpatul C.R. a cumpărat 400 euro. Pe parcursul deplasării, inculpatul C.R. I-a întrebat pe inculpatul P.M.C. dacă s-a întâlnit cu presupuşii autori ai violului pentru a-i remite banii, în suma şi modalitatea pe care o stabiliseră cu o seară înainte. Inculpatul a răspuns că urmează să se întâlnească în jurul orelor 16:00, pentru a primi o parte din bani, ocazie cu care inculpatul C.R. a solicitat ca toată suma pe care o primeşte să o schimbe în euro, să i-o aducă la domiciliul său, unde îl va aştepta în faţa blocului, în jurul orelor 16:00-16:15, fără a mai lua legătura telefonic.

Cu privire la prima tranşă de 400 euro primită de inculpatul C.R., s-a menţionat că la data de 8 aprilie 2013, i-a solicitat martorului B.S. sprijinul pentru achiziţionarea unui motor second-hand, pentru autoturismul, proprietate personală, în sensul amânării termenului de plată până pe 14 aprilie 2013, când urma să încaseze salariul.

Întrucât, B.S. era prieten apropiat al patronului societăţii de la care inculpatul C.R. a achiziţionat motorul, a intervenit pe lângă acesta şi I-a convins să accepte plata contravalorii motorului achiziţionat (1.500 euro), până cel târziu la 14 aprilie 2013. Acesta este motivul pentru care, în dimineaţa de 16 aprilie 2013, întrucât data scadentă fusese depăşită, martorul B.S. îl apelează pe inculpatul C.R. şi îi solicită să achite suma de 1.500 euro.

În consecinţă, suma de 1.000 euro remisă inculpatului C.R. de către inculpatul P.M.C., provenind din prima tranşă de 5.000 RON, pretinsă şi primită de denunţători, era cea care, adăugată la suma de 500 euro (bani proprii), îi asigura inculpatului C.R. posibilitatea achitării, în integralitate, a motorului achiziţionat.

De altfel, după momentul audierii lui V.H.V., în prezenţa apărătorului ales, P.M.C., în dimineaţa de 16 aprilie 2013, la sediul Poliţiei municipiului Craiova, inculpatul C.R. împreună cu colegul său, D.M.C., s-au deplasat la I.M.L. Craiova, de unde au obţinut fişa de constatare preliminară, care menţiona că „leziunea de violenţă la nivelul coapsei stângi s-a putut produce în data de 15 aprilie 2013, prin lovire cu corp dur şi nu pledează pentru raport sexual cu forţa”. După obţinerea certificatului, în jurul orelor 13:00, cei doi poliţişti au mers la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unde au prezentat dosarul procurorului de caz, R. Şi de această dată, iniţiativa discuţiei a avut-o tot inculpatul C.R., care s-a arătat interesat dacă există riscul arestării făptuitorilor. Insistentele inculpatului C.R. de a cunoaşte în amănunt tot ce ţinea de derularea acestei anchete şi de soluţia ce urma a fi adoptată, îşi are explicaţia tocmai în certitudinea pe care trebuia să o aibă şi să o transmită inculpatului P.M.C., pentru ca acesta din urmă să facă toate demersurile pentru a intra în posesia sumei de 15.000 RON pretinsă de la cei trei martori denunţători.

S-a stabilit cu certitudine faptul că inculpatul C.R. i-a adus la cunoştinţă inculpatului P.M.C., în cursul discuţiei purtată în autoturism, rezultatul de la I.M.L. Craiova şi discuţia cu procurorul, atâta timp cât la ora 15:30, când inculpatul P.M.C. s-a întâlnit cu clienţii săi, Ie-a dat amănunte concrete cu privire la aceste aspecte menţionate mai sus.

Pentru achitarea celei de-a doua tranşe, inculpatul P.M.C. s-a întâlnit cu denunţătorii V.H.V. şi O.A.F. la Pizzeria K., unde au stat de vorbă până în jurul orelor 19:53, când au plătit 5.000 RON. După întâlnirea ce a avut loc între denunţători şi inculpatul P.M.C., în seara de 16 aprilie 2013, s-a procedat la prinderea în flagrant.

Fiind întrebat despre provenienţa sumei pe care o are asupra sa, inculpatul P.M.C. a precizat că cei 5.000 RON reprezintă onorariu avocaţial pe care tocmai îl încasase de la V.H.V. şi O.A.F.

Toate aspectele tehnice vizând bancnotele înseriate, precum şi verificarea bancnotelor găsite asupra inculpatului, se regăsesc în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procedură ce s-a desfăşurat în prezenţa a doi martori asistenţi. Banii primiţi de inculpatul C.R. au fost găsiţi în coşul pentru rufe din locuinţa acestuia, respectiv 10 bancnote în cupiura de 50 euro şi 10 bancnote în cupiura de 100 euro.

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile martorilor V.H.V., D.C.D., O.A.F., D.M.C., P.F., N.I.N., I.M., L.R.D., proces-verbal de constatare a infracţiuni flagrante, de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale, planşe fotografice, DVD-uri cu imagini şi convorbiri telefonice, proces-verbal de marcare criminalistică a bancnotelor, de recuperare a banilor de la casa de schimb valutar, proces-verbal de comparare a bancnotelor, de restituire a banilor reprezentantului casei de schimb valutar, de remitere şi recuperare a tehnicii de înregistrare, documente emise de Inspectoratul de Poliţie Dolj, care se coroborează cu recunoaşterile necondiţionate ale celor doi inculpaţi în faţa instanţei de fond, iar în cazul inculpatului P.M.C. şi în faza de urmărire penală.

În drept, faptele săvârşite de inculpatul P.M.C., constând în aceea că, în perioada 15 din 16 aprilie 2013 a pretins de la martorii denunţători V.H.V., D.C.D. şi O.A.F. suma de 15.000 RON, din care, în cursul zilei de 16 aprilie 2013, a primit în două tranşe de câte 5.000 RON suma de 10.000 RON, lăsând să se creadă că are influentă asupra procurorului de caz şi a poliţiştilor care aveau atribuţii în cercetarea penală, în dosarul penal în care cei trei erau cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de viol, pentru a-i determina pe aceştia că nu propună luarea unei măsuri privative de libertate fată de clienţii săi şi pentru a adopta, în final, o soluţie favorabilă, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute, de dispoziţiile art. 257 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare; fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, cu intenţie a înlesnit pretinderea şi primirea sumei 1.000 euro de către C.R., pentru ca, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară desemnat să efectueze urmărirea penală în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să depună toate diligenţele pentru ca cei cercetaţi să nu fie reţinuţi sau propuşi pentru arestare, precum şi să obţină o soluţie favorabilă, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la luare de mita prevăzute, de dispoziţiile art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior combinat art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, faptele inculpatului aflându-se în concurs real de infracţiuni.

Fapta inculpatului C.R., constând în aceea că, în perioada 15-16 aprilie 2013 a pretins şi primit, prin intermediul inculpatului P.M.C., suma de 1.000 euro pentru ca, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, desemnat să efectueze urmărire penală în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, iar presupuşii autori ai violului să nu fie reţinuţi sau propuşi pentru arestare şi să obţină o soluţie favorabilă, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare; fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că, în perioada 15 din 16 aprilie 2013, cu intenţie, a determinat pe inculpatul P.M.C. să pretindă de la denunţători suma de 15.000 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz şi că îl poate determina să nu dispună luarea măsurii reţinerii faţă de persoanele cercetate pentru viol în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi să adopte o soluţie favorabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la trafic de influenţă prevăzute de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările, ulterioare; faptele inculpatului se află în concurs real de infracţiuni.

Instanţa de fond, pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că faptele există, că au fost săvârşite cu vinovăţie, astfel încât se impune condamnarea celor doi inculpaţi, iar la individualizarea acestora este necesar să se aibă în vedere, în totalitate, atât criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, cât şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în raport de care inculpaţii beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 52 C. pen. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului. În consecinţă, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât fiecare inculpat să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

Dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior menţionează că, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel încât, individualizarea pedepsei trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Cum infracţiunea atrage aplicarea pedepsei, este evident că, între gravitatea unei infracţiuni şi pedeapsă, există o strânsă şi necesară legătură, pedeapsa fiind, de altfel, consecinţa şi măsura gravităţii infracţiunii săvârşite. Între gravitatea unei infracţiuni şi pedeapsă există o legătură indisolubilă atât în formularea abstractă a normei penale, cât şi în conştiinţa socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de gravitatea infracţiunii într-o relaţie de la efect la cauză şi, de aceea, infracţiunea săvârşită trebuie să constituie un criteriu de apreciere la individualizarea pedepsei.

În acest sens, solicitarea inculpaţilor constând în aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen. anterior, cu consecinţa condamnării la pedepse situate la minimul special prevăzut de lege, a fost apreciată de către instanţa de fond este nefondată, numai lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră în raport de împrejurările săvârşirii infracţiunilor, neputând constitui un motiv suficient pentru condamnarea la pedepse într-un minim exagerat pentru fapte de natura celor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.

De altfel, instanţa de fond a mai apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare, nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblu, sau caracterizează favorabil, de o asemenea manieră persoana fiecărui inculpat, încât numai aplicarea unor pedepse sub minimul special ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce se aplică în cazul de faţă. Astfel, conduita bună, în sensul art. 74 lit. a) C. pen. anterior, nu se reduce în mod exclusiv la lipsa antecedentelor penale, iar atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului (împrejurare invocată de inculpatul P.M.C.), în sensul art. 74 lit. c) C. pen. anterior, nu se reduce la prezentarea inculpatului, în stare de arest, la organele judiciare de urmărire penală şi de judecată şi nici la recunoaşterea şi regretarea faptelor săvârşite, în condiţiile existenţei unui probatoriu care dovedeşte cu certitudine vinovăţia acestuia.

Pe de altă parte, instanţa de fond a considerat că nu se justifică nici solicitarea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind condamnarea celor doi inculpaţi la pedepse cu închisoarea într-un cuantum ridicat, cu executare în detenţie, întrucât, ceea ce contează, în esenţă, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forţă care să-i arate inculpatului că a greşit, să stimuleze la el dorinţa ca, pe viitor, să aibă o conduită corectă, pedeapsa putând fi corectivă numai dacă ţine seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii.

Totuşi, instanţa de fond a menţionat că pentru a-şi îndeplinii funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei cât şi atitudinii fiecărui inculpat de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Cu privire la inculpatul P.M.C., din actele dosarului rezultă că acesta nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră şi de regret de la începutul urmăririi penale, a cooperat cu organele judiciare, în sensul că, prin declaraţiile complete pe care Ie-a dat în cursul urmăririi penale atât cu ocazia propunerii de arestare preventivă, cât şi ulterior, a contribuit la aflarea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei; este o persoană tânără, are un copil minor în întreţinere şi la data săvârşirii infracţiunilor era avocat în cadrul Baroului Dolj, ulterior săvârşirii infracţiunilor, respectiv la 17 aprilie 2013, acesta formulând o cerere în care a solicitat decanului Baroului Dolj suspendarea de pe tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei.

Inculpatul C.R. este, de asemenea, infractor primar, are un copil major, iar până la data săvârşirii infracţiunilor era angajat ca subcomisar de poliţie în cadrul Biroului Investigaţii Criminale al Poliţiei municipiului Craiova, din înscrisurile în circumstantiere depuse la dosar rezultând că anterior săvârşirii infracţiunilor a dat dovadă de probitate profesională, participând la numeroase activităţi remarcate şi în presa scrisă şi, deşi în cursul urmăririi penale a dat mai multe declaraţii în care a invocat împrejurări în apărarea sa, ulterior, în faţa instanţei de fond, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a declarat că recunoaşte şi regretă faptele săvârşite, aşa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei.

Considerentele mai sus arătate au creat convingerea instanţei de fond că aplicarea unor pedepse, în cuantum de: 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzute de art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, pentru inculpatul P.M.C., respectiv în cazul inculpatului C.R. pentru infracţiunea prevăzute de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, respectiv la pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în cazul inculpatului C.R., iar în cazul inculpatul P.M.C. pentru infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, inculpaţii urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sunt proporţionale cu gravitatea faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi, de asemenea, în măsură să contribuie la reeducarea acestora.

Deşi infracţiunile de natura celor săvârşite de inculpaţi sunt infracţiuni grave, de natură a afecta încrederea cetăţenilor în actul de justiţie şi de a insufla opiniei publice falsa impresie că se pot face demersuri juridice pentru a nu fi aplicate dispoziţiile legale în anumite cazuri, gradul de pericol social concret al faptei comise fiind unul dintre criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior ce trebuie avute în vedere de instanţa de judecată la individualizarea pedepsei, totuşi, instanţa de fond a considerat că trebuie menţionat că şi persoana fiecărui inculpat şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt prevăzute de textul de lege menţionat mai sus ca şi criterii de individualizare a sancţiunii şi de care instanţa nu poate face abstracţie la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia.

Ca urmare, cu privire la cei doi inculpaţi, apreciind toate criteriile generale cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, a pedepsei rezultante, în contextul cauzei constată că se justifică modalitatea neprivativă de libertate a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate fiecărui inculpat, în condiţiile art. 86¹ C. pen. anterior, această modalitate fiind în măsură să asigure conştientizarea consecinţelor faptelor comise, reacţia socială fiind proporţională atât cu gravitatea faptelor săvârşite, cât şi cu circumstanţele personale pozitive ale fiecărui inculpat (aşa cum am arătat, nu au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră şi de regret, având reprezentarea faptelor antisociale comise), societatea oferindu-le şansa unei reintegrări sociale adecvate, coerciţia şi exemplaritatea pedepselor putând fi asigurate prin rigorile impuse de dispoziţiile art. 86³ C. pen. anterior, respectiv ca, pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, aceştia să se supună unor măsuri de supraveghere, respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a arătat că va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii din nou a unei infracţiuni, cu intenţie, în cadrul termenului de încercare, respectiv în cazul neîndepiinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere menţionate mai sus.

Potrivit practicii C.E.D.O., în cazul condamnării unui inculpat, nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. anterior, ca şi pedeapsă accesorie, ci numai acele drepturi care se impun în raport de natura, felul şi gravitatea infracţiunii săvârşită de fiecare inculpat, potrivit art. 53 din Constituţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere exigenţei dreptului sau a libertăţii, cerinţă impusă de art. 20 din Constituţie, care impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaţionale (toate dispoziţiile legale menţionate mai sus garantează că indiferent de natura infracţiunii, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, dreptul de a alege fiind un drept fundamentat al persoanei, garantat de Constituţie şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar interzicerea acestuia nu se justifică, în cazul infracţiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei şi a cărei realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot).

Ca urmare, instanţa de fond, a constatat că natura infracţiunilor pentru care cei doi inculpaţi au fost condamnaţi, nu justifică interzicerea dreptului de a alege celor doi inculpaţi, însă se impune aplicarea atât a pedepsei accesorii, cât şi a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de care cei doi inculpaţi s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunilor (avocat, respectiv poliţist), această măsură impunându-se pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane, aceştia folosindu-se de profesia pe care o exercitau pentru a comite infracţiunile menţionate mai sus.

În raport de modalitatea de executare dispusă pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor P.M.C. şi C.R., dacă aceştia nu sunt arestaţi în altă cauză. De asemenea, a constatat că suma folosită la organizarea flagrantului, aparţinând fondului special al D.N.A., a fost restituită integral.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii P.M.C. şi C.R.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, apărătorul ales al inculpatului C.R. a solicitat instanţei să ia act că inculpatul C.R. doreşte să îşi retragă apelul promovat, iar inculpatul C.R., personal, a arătat că îşi retrage apelul promovat.

Ministerul Public, în susţinerea apelului formulat a criticat soluţia instanţei de fond sub două aspecte: greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.M.C., modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.

Ministerului Public a apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt nejustificat de blânde, fiind orientate spre minimul special prevăzut de lege, fie că se au în vedere dispoziţiile C. pen. anterior, fie că se au în vedere dispoziţiile noului C. pen. A solicitat a se avea în vedere gravitatea în concret a faptelor săvârşite de un avocat şi de un ofiţer de poliţie judiciară, aspecte care relevă un grad sporit de pericol social. Prin urmare, pentru ca pedepsele să reflecte în concret gravitatea faptei şi să realizeze scopul pedepsei astfel cum acesta este prevăzut de lege, s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse majorate peste mediu şi modalitatea de executare prin privare de libertate.

Apărătorul ales al inculpatului P.M.C. a solicitat că instanţa de fond în mod greşit nu a făcut aplicarea dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante; deşi Ie-a avut în vedere, nu a ţinut cont de efectele acestora, motiv pentru care soluţia pronunţată este nelegală. Odată cu aplicarea dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior putea fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii; instanţa o reţine, dar nu face aplicarea acesteia şi a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul ca pedeapsa aplicată pentru faptele pe care le-a recunoscut să fie suspendată.

III. Analizând cauza sub toate aspectele de drept şi de fapt, atât în privinţa motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte apreciază fondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul P.M.C., pentru considerentele ce se vor arăta.

Înalta Curte constată că apelurile declarate şi susţinute, atât de către Ministerul Public, cât şi de către inculpatul P.M.C., vizează aplicarea legii penale mai favorabile, legalitatea încadrării juridice a uneia din faptele acestui inculpat, cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare.

În această privinţă, Înalta Curte arată că potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

De la data pronunţării sentinţei, 14 iunie 2013 şi până la data soluţionării apelului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen., au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune. Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate.

Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

În acest moment al analizei, Înalta Curte va examina cu întâietate criticile de legalitate formulate de Ministerului Public cu referire la situaţi juridică a inculpatului P.M.C.

Astfel, Înalta Curte va constata că în privinţa faptelor acestui inculpat s-a dat o greşită încadrare juridică şi astfel s-a reţinut nelegal incidenţa dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 78/2000, care reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale în situaţia în care subiectul activ al infracţiunii are ca atribuţii de serviciu constatarea şi sancţionarea contravenţiilor sau urmărirea şi judecarea infracţiunilor, deoarece inculpatul a săvârşit faptele imputate în calitate de avocat, iar această calitate nu prevede exercitarea prerogativelor expres arătate în art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la această chestiune de drept, Înalta Curte mai arată, cu titlu de principiul, că, pentru reţinerea variantei agravate prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000, nu prezintă nicio relevanţă dacă acuzatul a comis infracţiunile de trafic de influenţă sau de dare de mită în legătură cu atribuţiile sale de serviciu, deoarece textul de lege nu prevede o asemenea condiţie, ci doar cerinţa întrunirii în persoana acuzatului (pentru infracţiunea de trafic de influenţă) sau, după caz, a persoanei faţă de care se săvârşeşte infracţiunea de dare de mită, a uneia dintre calităţile expres enumerate în conţinutul său, care în prezent, spre deosebire de reglementarea anterioară, nu mai prevede în art. 7 o variantă calificată a infracţiunii de dare de mită.

De aceea, Înalta Curte va înlătura prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare din conţinutul acuzaţiilor aduse inculpatului P.M.C.

În continuare, Înalta Curte reţine că faptele inculpatul P.M.C., avocat, constând în aceea că, în perioada 15 din 16 aprilie 2013 a pretins de la martorii denunţători V.H.V., D.C.D. şi O.A.F. suma de 15.000 RON, din care, în cursul zilei de 16 aprilie 2013, a primit în două tranşe de câte 5.000 RON suma de 10.000 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz şi a poliţiştilor care aveau atribuţii în cercetarea penală, în dosarul penal în care cei trei erau cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de viol, pentru a-i determina pe aceştia că nu propună luarea unei măsuri privative de libertate faţă de clienţii săi şi pentru a adopta, în final, o soluţie favorabilă, întrunesc elementele constitutive al infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de dispoziţiile art. 257 C. pen. anterior.

De asemenea reţine, fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, a înlesnit pretinderea şi primirea sumei 1.000 euro de către C.R., pentru ca, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară desemnat să efectueze urmărirea penală în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să depună toate diligenţele pentru ca cei cercetaţi să nu fie reţinuţi sau propuşi pentru arestare, precum şi să obţină o soluţie favorabilă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la luare de mita prevăzute de dispoziţiile art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior combinat art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la inculpatului C.R., ofiţer de poliţiei judiciară, reţine că faptele acestuia care în perioada 15-16 aprilie 2013 a pretins şi primit, prin intermediul inculpatului P.M.C., suma de 1.000 euro pentru ca, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, desemnat să efectueze urmărire penală în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, iar presupuşii autori ai violului să nu fie reţinuţi sau propuşi pentru arestare şi să obţină o soluţie favorabilă, realizează elementele constitutive al infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că, în perioada 15 din 16 aprilie 2013, l-a determinat pe inculpatul P.M.C. să pretindă de la denunţători suma de 15.000 RON, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz şi că îl poate determina să nu dispună luarea măsurii reţinerii faţă de persoanele cercetate pentru viol în Dosarul nr. 5354/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi să adopte o soluţie favorabilă, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la trafic de influenţă prevăzute de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte apreciază că argumentele instanţei de fond sunt corecte aşa încât este evident că între gravitatea unei infracţiuni şi pedeapsă, există o strânsă şi necesară legătură, pedeapsa trebuind să fie consecinţa şi măsura gravităţii infracţiunii săvârşite.

Aşadar între gravitatea unei infracţiuni şi pedeapsa aplicată există o legătură indisolubilă atât în formularea abstractă a normei penale, cât şi în conştiinţa socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de gravitatea infracţiunii într-o relaţie de la efect la cauză şi, de aceea, infracţiunea săvârşită trebuie să constituie un criteriu de apreciere la individualizarea pedepsei.

Sub acest aspect, Înalta Curte consideră nefondată critica formulată de inculpatul P.M.C. referitoare la nereţinerea unor circumstanţe atenuante judiciar şi apreciază corectă raţiunea respingerii ei de către instanţa de fond, deoarece lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră în raport de împrejurările săvârşirii infracţiunilor, nu pot constitui un motiv suficient pentru condamnarea la pedepse într-un minim exagerat pentru fapte de natura celor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

De altfel, în mod corect s-a apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare, nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblu, sau caracterizează favorabil, de o asemenea manieră persoana fiecărui inculpat, încât numai aplicarea unor pedepse sub minimul special ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce se aplică în cazul de faţă.

Astfel, conduita bună, în sensul art. 74 lit. a) C. pen. anterior, nu se reduce în mod exclusiv la lipsa antecedentelor penale, iar atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului nu se reduce la prezentarea inculpatului, în stare de arest, la organele judiciare de urmărire penală şi de judecată şi nici la recunoaşterea şi regretarea faptelor săvârşite, în condiţiile existenţei unui probatoriu care dovedeşte cu certitudine vinovăţia acestuia.

Totuşi în faţa acuzaţiilor care sunt aduse inculpaţilor, al modalităţii concrete de comitere al infracţiunilor, Înalta Curte apreciază că se impune reindividualizarea cuantumului pedepselor aplicate şi al termenului de încercare stabilit pe perioada de supraveghere şi de aceea apelul Ministerului Public este fondat.

Înalta Curte nu poate face abstracţie de funcţiile deţinute de către inculpaţi la momentul comiterii faptelor de care sunt acuzaţi şi pe care le-au recunoscut, respectiv avocat şi ofiţer de poliţiei judiciară.

Pe de altă parte, în acord cu instanţa de fond, în cazul celor doi inculpaţi nu se justifică condamnarea la pedepse cu închisoarea cu executare în detenţie, întrucât, într-adevăr, ceea ce contează, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forţă care să-i arate inculpatului că a greşit, să stimuleze Ia el dorinţa ca, pe viitor, să aibă o conduită corectă, pedeapsa putând fi corectivă numai dacă ţine seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii.

Totuşi, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, pentru a-şi îndeplinii funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei cât şi atitudinii fiecărui inculpat de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Aşadar reţinând toate aspectele circumstanţiale personale ale inculpaţilor, aşa cum sunt ele menţionate de către judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că limitele de pedeapsă asupra cărora urmează să dispună condamnarea inculpaţilor ca urmare a admiterii apelului Ministerului Public se vor orienta către jumătatea intervalului limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă (respectiv complicitate) şi peste minimul limitelor de pedeapsă în cazul infracţiunii de luare de mită (respectiv complicitate).

Pe de altă parte, întrucât potrivit propriei sale analize referitoare la modalitatea de executare a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor, dată fiind atitudinea lor de recunoaştere a faptelor şi apelarea la procedură simplificată, a situaţiei personale a acestor inculpaţi, Înalta Curte consideră că se impune ca pedepsele ce vor fi stabilite să fie suspendate sub supraveghere.

Sub acest aspect, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa trebuie să aibă în vedere, sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deşi art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86 C. pen. anterior, Înalta Curte observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (aşa cum prevedea art. 86⁶ C. pen. anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligaţii, ce anterior aveau caracter facultativ, situaţie în care, legea veche este mai favorabilă pentru inculpaţi.

Se mai observă că faptele inculpaţilor au fost săvârşite în concurs real, sens în care Înalta Curte arată că în materia sancţionării concursului de infracţiuni, spre deosebire de vechea reglementare ce prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. anterior), actuală reglementare instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, este evident că şi sub acest aspect legea veche este mai favorabilă.

De aceea, în raport de aceleaşi criterii care privesc calităţile în care inculpaţii au comis faptele, avocat, respectiv ofiţer de politiei judiciară, Înalta Curte va majora termenul de încercare pentru ambii inculpaţi de la 5 ani şi 6 luni la 7 ani.

În continuare, Înalta Curte reţine că apelantul inculpat P.M.C. este acuzat de comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. anterior, iar intimatul inculpat C.R. pentru instigare la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzute de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fapte sancţionate cu pedeapsa închisorii de la (2 la 10 ani inculpat P.M.C.) 2 la 12 ani, care îşi găseşte corespondent în noua reglementare în dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. pen., respectiv art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiind pedepsită cu închisoarea de la (2 la 7 ani inculpat P.M.C.) 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni.

Totodată, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită prevăzute de dispoziţiile art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior combinat art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare (în cazul apelantului inculpat P.M.C.), respectiv pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. anterior combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare (în cazul intimatului inculpat C.R.), fapte sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi, care îşi găseşte corespondent în noua reglementare, în dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi pedepsite cu închisoarea de la 4 ani la 13 ani şi 4 luni şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Întrucât ambii inculpaţi au apelat la procedura simplificată, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, după cum dispune art. 302¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Aşadar, în concret, pentru inculpatul P.M.C. încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută de art. 257 C. pen. anterior cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 1 an şi 4 luni la 6 ani şi 8 luni, fată de cea prevăzută în art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni.

Întrucât pentru această faptă, inculpatului urmează să i se aplice o pedeapsă situată spre jumătatea intervalului limitelor de pedeapsă, devine evident că legea penală mai favorabilă este legea nouă, deoarece limita minimă a pedepselor este aceeaşi, însă limita superioară este mai mare pentru situaţia legii vechi.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 26 C. pen. anterior rap. La art. 254 C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior se observă că acesta are limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 8 ani, în timp ce potrivit noilor prevederi fapta se încadrează în prevederile art. 48 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior ale cărei limite de pedeapsă sunt de la 2 la 6 ani şi 8 luni.

Întrucât pentru această faptă inculpatului urmează să i se aplice o pedeapsă situată spre minimul acesteia, devine evident că legea penală mai favorabilă este legea veche, deoarece prevede condiţii mai blânde pentru reabilitare.

Pentru inculpatul C.R. încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 1 an şi 4 luni la 8 ani, faţă de cea prevăzută în art. 47 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni.

Întrucât pentru această faptă, şi acestui inculpat urmează să i se aplice o pedeapsă situată spre jumătatea intervalului limitelor de pedeapsă, devine evident că legea penală mai favorabilă este legea nouă, deoarece limita minimă a pedepselor este aceeaşi, însă limita superioară este mai mare pentru situaţia legii vechi.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 254 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior se observă că acesta are limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 10 ani, în timp ce potrivit noilor prevederi fapta se încadrează în prevederile art. 289 C. pen. combinat cu art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior ale cărei limite de pedeapsă sunt de la 2 ani şi 8 luni la 8 ani.

Întrucât şi pentru această faptă, acestui inculpat urmează să i se aplice o pedeapsă situată peste minimul limitelor de pedeapsă, devine evident că legea penală mai favorabilă este legea nouă, deoarece deşi limita minimă a pedepselor este mai mică în vechea reglementare, limita superioară este mai mare pentru situaţia legii vechi.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul P.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 14 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte sentinţa penală recurată şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute, de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de avocat), aplicată inculpatului P.M.C. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor: 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior; 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de avocat), pedeapsă complementară, aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. Ia art. 254 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Va înlătură prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 257 C. pen. anterior, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul P.M.C., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va contopii pedepsele aplicate inculpatului P.M.C., care va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de poliţist), aplicată inculpatului C.R. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor: 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior; 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute, de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de poliţist), pedeapsă complementară, aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şr completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor din art. 25 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în art. 47 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul C.R., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor din art. 254 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în art. 289 C. pen. combinat cu art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute, de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.R., care va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) C. pen.

Va majora termenul de încercare pentru ambii inculpaţi de la 5 ani şi 6 luni la 7 ani. Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Va lua act de declaraţia de retragere a apelului formulat de către inculpatul C.R., împotriva aceleiaşi sentinţe şi va obligă apelantul inculpat C.R. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul P.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 14 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte sentinţa penală recurată şi rejudecând:

1.1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de avocat), aplicată inculpatului P.M.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor: 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior; 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de avocat), pedeapsă complementară, aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Înlătură prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 257 C. pen. anterior, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul P.M.C., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.M.C., care va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

1.2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de poliţist), aplicată inculpatului C.R. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior;

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute, de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita profesia de poliţist), pedeapsă complementară, aplicate aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor din art. 25 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în art. 47 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul C.R., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor din art. 254 C. pen. anterior, combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, în art. 289 C. pen. combinat cu art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.R., care va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute, de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) C. pen.

Majorează termenul de încercare pentru ambii inculpaţi de la 5 ani şi 6 luni Ia 7 ani.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

II. Ia act de declaraţia de retragere a apelului formulat de către inculpatul C.R., împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă apelantul inculpat C.R. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul P.M.C., rămân în sarcina statului, iar suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Potrivit pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1565/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174...		ICCJ. Decizia nr. 1699/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 159/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Luare de mită (art. 254 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel