ICCJ. Decizia nr. 1648/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1648/2014
Dosar nr. 6470/91/2012
Şedinţa publică din 15 mai 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 285/2012 Tribunalul Vrancea a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen. şi a condamnat pe inculpatul N.L. pentru comiterea infracţiunilor de:
- tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare;
- omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., la 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa închisorii aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 29 iulie 2012, la zi.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 148 RON şi s-a constatat că numita B.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 4300 RON, cheltuieli judiciare către stat iar în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice, de la inculpatul N.L., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că în dimineaţa zilei de 28 iulie 2012, în jurul orelor 06,00, inculpatul N.L. s-a deplasat la B.M. pentru a cumpăra ţuică.
În acest timp au venit la B.M. şi martorii A.I. şi I.l., aceştia urmând să îl ajute pe B.M. la recoltatul fasolei.
La un moment dat, inculpatul, văzând că B.M. îi serveşte pe cei doi cu vin fără să le ceară bani i-a reproşat acest lucru.
Inculpatul, după ce a părăsit locuinţa victimei a continuat să consume băuturi alcoolice iar în jurul orelor 12,00, acesta a mers la o persoană, unde s-a întâlnit cu martorul A.I. şi unde a continuat să consume băuturi alcoolice (ţuică, vin).
În jurul orelor 15,00, inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, s-a deplasat din nou la B.M., motivat de faptul că acesta din urmă i-ar fi promis că-i face cunoştinţă cu o femeie.
Întrucât victima i-a reproşat inculpatului că i-a sustras nişte bani şi ameninţându-I cu o bâtă i-a cerut să părăsească locuinţa sa, inculpatul, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu piciorul şi pumnul, în zona capului, gâtului şi toracelui, cauzându-i grave leziuni care au condus, la decesul victimei.
Întrucât inculpatul se afla în stare de ebrietate şi era foarte agitat, martorii i-au propus inculpatului să-i lase restul de bani martorei H.E., pentru a nu-i pierde. Inculpatul a fost de acord, lăsându-i martorei H.E. suma de 995 RON din suma totală de 1163 RON. Din restul rămas inculpatului, acesta a mai dat 60 RON unchiului său C.V.
Prin raportul de constatare medico-legală (autopsie) privind victima B.M. cu nr. 145/A/2012, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vrancea s-a concluzionat că moartea victimei B.M., în vârstă de 72 ani, a fost violentă, aceasta fiind cauzată de insuficienţa cardio-respiratorie acută determinată de un traumatism al gâtului (fractură la ambele coarne ale cartilajului tiroid) şi toracelui (fracturi costale bilaterale, penetrantă pe partea stângă), hemotorax stâng, contuzie cardiacă şi de sac pericardic, hemopericard), că aceste leziuni traumatice tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin apucare-comprimare cu mâinile, comprimare între două planuri dure, că între leziunile traumatice cervico-toracice şi deces există legătura de cauzalitate directă necondiţionată şi că moartea poate data din 28 iulie 2012.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/8057/2012 din 07 septembrie 2012, întocmit de INML "Mina Minovici" - Bucureşti, a rezultat că inculpatul N.L. prezintă o tulburare de personalitate de tip disocial, cu intelect-limitat şi abuzuri etilice, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.
Instanţa, a avut în vedere aceste concluzii ale organului medico-legal, cât şi faptul că inculpatul a aplicat victimei, în vârstă de 72 ani multiple lovituri cu picioarele şi pumnii, cu o foarte mare intensitate, în zone vitale (cap, gât, torace ) că acesta fusese instruit în perioada anterioară în arte marţiale şi putea aprecia foarte bine consecinţele unor astfel de lovituri, că inculpatul adresase în aceeaşi zi ameninţări cu moartea la adresa victimei şi că după săvârşirea faptelor a părăsit locul faptei, abandonând victima, instanţa a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, de împrejurările în care inculpatul a săvârşit faptele - asupra unei persoane în vârstă de 72 ani şi care nu putea să-i opună o rezistenţă semnificativă, în locuinţa victimei, pe timp de zi, ambii fiind în stare avansată de ebrietate şi într-un conflict spontan, urmările produse, cât şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele săvârşite, este tânăr, necăsătorit, fără copii şi fără un loc de muncă.
În raport de aceste elemente de individualizare instanţa a apreciat că scopul şi funcţiile pedepsei pot fi realizate în cauză, în mod eficient, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii pentru fiecare, infracţiune săvârşită, într-un cuantum orientat spre media limitelor prevăzute de textele-încriminatoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul N.L.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului, apreciind că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, solicitând, majorarea pedepselor aplicate spre maximul prevăzut de lege.
Inculpatul N.L. a solicitat admiterea apelului, deoarece nu a urmărit să omoare victima în urma loviturilor aplicate şi nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie deoarece a luat banii aflaţi asupra victimei pentru a-i da rudelor acesteia.
Prin Decizia nr. 63 din 18 februarie 2013 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul N.L. în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, împotriva Sentinţei penale nr. 285 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea şi a desfiinţat în parte, Sentinţa penală nr. 285 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:
A fost redusă de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului N.L. pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), (21) lit. c) C. pen. precum şi pedeapsa de la 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., la 17 ani pedeapsă principală şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. În baza prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului N.L., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate şi a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, fiind dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 29 iulie 2012 la zi.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva aceleaşi sentinţe penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că în mod judicios instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză a constatat săvârşirea faptelor cu vinovăţie de către inculpat şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Din probele administrate în cauză şi în special din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă, determinat de un traumatism al gâtului, având numeroase fracturi la nivelul toracelui, produse prin apucare-comprimare cu mâinile şi comprimare între două planuri dure.
Deci inculpatul a aplicat victimei în vârstă de 72 de ani multiple lovituri cu picioarele şi pumnii, lovituri de mare intensitate, în zone vitale (cap, gât, torace). Intensitatea loviturilor, numărul acestora, precum şi zonele vizate au condus la concluzia că inculpatul, chiar dacă nu ar fi urmărit să suprime viaţa victimei, a acceptat producerea acestui rezultat şi pe cale de consecinţă încadrarea juridică corectă este aceea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, nu se pot reţine susţinerile inculpatului că luat victimei banii din buzunar ca nu cumva să-i ia banii altă persoană, deoarece inculpatul a declarat în faţa martorilor G.A. şi H.E. că banii care-i are asupra lui provin de la o persoană care l-a plătit pentru păşunatul unei turme de capre, precum şi faptul că din banii sustraşi de la victimă inculpatul a dat suma de 100 RON în contul unei datorii mai vechi către martora H.E. şi 60 RON a dat-o unchiului său G.V. Aceste activităţi ale inculpatului dovedesc cu claritate că acesta a urmărit să-şi însuşească pentru sine suma de bani ce se afla asupra victimei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) C. pen.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului, Curtea a apreciat, fără a nega gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite de inculpat, urmarea produsă care a dus la decesul unei persoane, că pedepsele aplicate acestuia sunt prea aspre în raport de persoana inculpatului.
În acest context, Curtea a apreciat că trebuie să se dea eficienţă conduitei inculpatului până la momentul săvârşirii infracţiunii, respectiv că nu a avut antecedente penale şi, în consecinţă, se va admite acest motiv de apel al inculpatului şi în rejudecare se vor reduce pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecăţii, precum şi pedeapsa rezultată.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul N.L.
Examinând recursul declarat în cauză de recurentul-inculpat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.:, reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de inculpat - motiv prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. - Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată acestuia de către instanţa de apel a, fost judicios individualizată, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat,, nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de apel de 17 ani închisoare, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptelor şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Stabilind o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă, instanţa de apel a aplicat inculpatului N.L. o pedeapsă ce a fost judicios individualizată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi art. 76 C. pen.
Înalta Curtea constată că pedeapsa este conformă criteriilor care caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate în mod plural, dându-se relevanţă şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, astfel că nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
Ceea ce contează, în esenţă, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forţă care să-i arate inculpatului că a greşit, să-l determine la reflecţie şi să stimuleze în el dorinţa ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justeţea pedepsei fiind susceptibilă să-l determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete şi să conducă în final la redarea lui societăţii, lucru care în ceea ce îl priveşte pe inculpat, în opinia Înaltei Curţii, s-a şi produs.
Reducerea în continuare a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului nu ar satisface scopurile pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză de recurentul-inculpat N.L. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.L. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 18 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 iulie 2012 la 15 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 13/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
