ICCJ. Decizia nr. 172/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 172/2014
Dosar nr. 3058/1/2013
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările cauzei, reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 272 din 25 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului B.Ş.R.:
- în baza disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) şi art. 80 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., din art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă din perioada octombrie 2005 - mai 2007, prejudiciu total 206.812 RON, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară;
- în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a), art. 76 alin. (2) şi art. 80 alin. (2) C. pen., complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, faptă din perioada octombrie 2005 - mai 2007, prejudiciu total 206.812 RON, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară;
- în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de uz de fals în formă continuată, faptă din perioada octombrie 2005 - mai 2007, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- în baza art. 15 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de înşelăciune în convenţii în formă continuată, faptă din datele de 3 octombrie 2005 şi 14 octombrie 2005, părţi civile B.R.D. FCC, R.B. SA şi B.C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova, prejudiciu total 16.489,25 ROL, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară;
- în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă din datele de 3 octombrie 2005 şi 14 octombrie 2005, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. e) şi art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de uz de fals în formă continuată, faptă din datele de 3 octombrie 2005 şi 14 octombrie 2005, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
Potrivit disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., au fost contopite toate pedepsele aplicate inculpatului dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, ce se va executa în condiţiile prev. de art. 66 C. pen.
Conform disp. art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de o zi din data de 30 ianuarie 2007.
Pe latură civilă, potrivit disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14 - art. 15 C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 998 - 999 şi art. 1003 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.
În baza disp. art. 348 şi art. 445 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea, în sensul anulării înscrisurilor falsificate de inculpaţi şi folosite la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi a corpurilor delicte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 71/D/P/2007 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii a inculpatului B.Ş.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (3), (5) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. cu aplicarea finală a art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că începând cu luna octombrie 2005, constituie grupul infracţional organizat, devenind liderul şi coordonatorul acestui grup, desfăşurând activităţi de falsificare de documente, de racolare de persoane, în vederea obţinerii de credite, valoarea prejudiciului reţinută în sarcina membrilor grupului infracţional fiind de 206.812 ROL;
- art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. cu aplicarea finală a art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în baza unor documente false date de către V.C. şi Gh.Ş., din care reieşea că este angajat la SC ,,S.C." SRL Ploieşti, în funcţia de agent vânzări, obţine la datele de 3 octombrie 2005 şi 14 octombrie 2005 trei credite bancare creând un prejudiciu de 16.489,25 ROL.
Situaţia de fapt reţinută în actul de acuzare a fost stabilită în timpul urmăririi penale pe baza următoarelor probatorii: declaraţiile inculpatului B.Ş.R. şi ale coinculpaţilor, declaraţiile martorilor E.M., Z.M., D.S., S.Ş.A., I.A., R.E., procese-verbale, înscrisurile emise de bănci, declaraţie G.C., adeverinţă de salarii, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere împreună cu planşe foto, cerere instalare servicii telefonice B.Ş.R., contract închiriere imobilul din Ploieşti, str. IC, autorizaţie de percheziţie, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, procesul-verbal de ridicare, procesul-verbal de predare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică, contracte de comodat, copii acte emise de Oficiul Registrului Comerţului, adresă Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, copii acte B.N.R., adrese bănci, referat, adrese, copii cărţi de muncă, copii facturi fiscale şi acte de creditare.
În virtutea rolului activ instanţa de judecată, după citirea actului de sesizare, a readministrat probele din faza de urmărire penală şi a administrat în mod direct şi nemijlocit probatorii.
În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut, în fapt în esenţă, următoarele:
În cauză s-a constituit un grup format de mai multe persoane, fiecare având atribuţii clare, care au indus în eroare mai multe societăţi bancare, acţionând în baza unui plan foarte bine pus la punct, iar alături de acest grup, s-au aflat şi alte persoane care erau beneficiare ale creditelor obţinute în acest mod.
Astfel, în baza unei înţelegeri prealabile cu membrii grupului, acestea remiteau membrilor grupului o parte din bani sau din bunuri, creditele nemaifiind restituite, ulterior, băncilor.
În cadrul grupului unii din membrii acestuia aveau rolul de a recruta persoane care doreau să obţină credite, alţii completau documentele false care apoi erau ştampilate cu ştampile având denumirea firmelor la care figurau că lucrează, alţii îndeplineau rolul de secretariat, răspunzând apelurilor telefonice ale băncilor şi confirmând că persoana despre care se solicită relaţii lucrează în cadrul societăţii, grupul desfăşurându-şi activitatea în mai multe imobile de-a lungul perioadei în care şi-au desfăşurat activitatea infracţională.
În raport de situaţia de fapt arătată mai sus, tribunalul a pus, din oficiu, în discuţia părţilor necesitatea schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv constituirea şi aderarea la un grup infracţional organizat, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi anume asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni.
Astfel, s-a motivat că potrivit disp. art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine în mod direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Nu constituie grup infracţional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Din analiza, situaţiei de fapt arătată mai sus s-a reţinut că asocierea inculpaţilor în scopul obţinerii de câştiguri ilicite prin obţinerea unor credite de la bănci, prin folosirea unor acte false, reprezintă un grup specializat care a acţionat în mod coordonat pe o anumită perioadă de timp (aproape 2 ani) în scopul obţinerii unor venituri ilicite dar pentru care, nedovedindu-se prin probatoriile administrate că ar fi avut cu certitudine o structură piramidală, acest grup reprezintă, în opinia tribunalului, mai curând, o asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni, aşa cum prevăd disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Drept urmare, instanţa de fond a reţinut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. şi nu de cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
S-a mai reţinut că inculpatul B.Ş.R. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) - art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., faptă din perioada octombrie 2005 - mai 2007, prejudiciu total 206.812 RON, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) - 76 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, faptă din perioada octombrie 2005 - mai 2007, prejudiciu total 206.812 RON, art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) - art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de uz de fals în formă continuată, faptă din perioada octombrie 2005 - mai 2007, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) - art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de înşelăciune în convenţii în formă continuată, faptă din 3 octombrie 2005 şi 14 octombrie 2005, părţi civile B.R.D. F.C.C., R.B. SA şi B.C.R. - Sucursala Judeţeană Prahova, prejudiciu total 16.489,25 RON, art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b). C. pen., a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată în formă continuată, faptă din 3 octombrie 2005 şi 14 octombrie 2005 şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) - art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., infracţiunea de uz de fals în formă continuată, texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea acestuia.
De asemenea, s-a motivat că la încadrarea juridică a faptelor se impune reţinerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât inculpatul a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 858 din 9 martie 2004 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 460 din 17 mai 2004 a Tribunalului Prahova la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, fiind liberat condiţionat la data de 16 iunie 2004, cu rest de pedeapsă de 316 zile, astfel că având în vedere că infracţiunile din prezenta cauză au fost comise în formă continuată iar momentul epuizării faptelor a fost luna mai 2007, s-a concluzionat că infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, adică după considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani închisoare la care s-a făcut referire mai sus.
Totodată, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), cu consecinţele prev. de 76 lit. c) sau art. 76 lit. e) C. pen., în funcţie de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, având în vedere atitudinea deosebit de sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi a achitat o parte din prejudiciul cauzat.
La individualizarea sancţiunilor, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a acestora, forma continuată a infracţiunilor, prejudiciile rezultate din comiterea acestora şi circumstanţele personale ale inculpatului, care deşi este recidivist a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunilor şi a achitat o parte din prejudiciile cauzate, sens în care a aplicat pedepse sub limita minimă, însă apropiat de acesta având în vedere întinderea prejudiciilor cauzate părţilor civile, iar în privinţa modalităţii de executare s-a apreciat că executarea în regim privativ de libertate este de natură să asigure scopul preventiv educativ al acesteia.
De asemenea, tribunalul a aplicat inculpatului şi pedepsele accesorii şi complementare a interzicerii exerciţiului unor drepturi respectiv cele prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, printre alţii B.Ş.R., care a criticat soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 207 din 10 decembrie 2012 a Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, conform art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen. a apreciat că aceasta este legală şi temeinică, sub toate aspectele de fapt şi de drept.
S-a reţinut că încadrarea juridică stabilită de tribunal este legală şi temeinică, şi prin urmare, şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunile arătate este justă.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, s-a apreciat că au fost evaluate în mod corespunzător toate criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, care este ridicat, atât din perspectiva gravităţii infracţiunii ce a atras, pedeapsa rezultantă, respectiv complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., faţă de cuantumul prejudiciului, superior limitei cuprinse în art. 146 C. pen., respectiv 206.812 RON, al perioadei infracţionale îndelungate, numărul important al persoanelor implicate cât şi al modului organizat în care membrii grupului îşi desfăşurau activitatea.
De asemenea, în mod corect au fost reţinute circumstanţele atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. şi aplicarea de pedepse sub limita minimă.
În egală măsură, în mod pe deplin justificat s-a reţinut incidenţa disp. art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) din acelaşi cod, ce impun reducerea pedepsei închisorii cel mult până la o treime din minimul special ori de câte ori prin infracţiunea imputată s-au produs consecinţe deosebit de grave, aşa cum este situaţia în prezenta cauză, şi prin urmare, faţă de limita minimă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., respectiv 10 ani închisoare, rezultă că pedepsele minime pentru o astfel de infracţiune sunt de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Nu în ultimul rând, s-a constatat că instanţa de fond a avut în vedere participaţia penală, rolul acestuia în cadrul asocierii, dar şi persoana acestuia care, a săvârşit infracţiunile deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel că stabilirea unei pedepse rezultante de câte 8 ani închisoare corespunde exigenţelor impuse de art. 72 şi art. 52 C. pen., motiv pentru care nu se justifică reducerea cuantumului acestora, criticile invocate fiind nefondate.
În ceea ce priveşte latura civilă, din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei şi faţă de cadrul procesual existent, s-a constatat că, în mod temeinic şi legal prima instanţă a dispus obligarea la despăgubiri civile apreciind ca fiind incidente dispoziţiile cuprinse în art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) coroborate cu art. 998 C. civ.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs inculpatul B.Ş.R.
La data de 20 ianuarie 2014, inculpatul B.Ş.R. a învederat instanţei că cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. solicită să fie soluţionată de către Tribunalul Prahova şi, totodată înţelege să îşi retragă recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 207 din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Având în vedere această liberă exprimare de voinţă, Înalta Curte în contextul dispoziţiilor art. 369 C. proc. pen. şi în temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., va lua act de declaraţia inculpatului B.Ş.R., de retragerea recursului declarat de împotriva Deciziei penale nr. 207 din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
De asemenea, ca urmare a solicitării recurentului inculpat s-a procedat la dezataşarea filelor 15 - 17 din Dosarul nr. 3058/17/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care reprezintă cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., secţia penală urmând a fi înaintată la Tribunalul Prahova în vederea soluţionării.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.Ş.R. împotriva Deciziei penale nr. 207 din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 362/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 960/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... → |
|---|
