ICCJ. Decizia nr. 362/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 362/2014

Dosar nr. 3139/99/2013

Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014

Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 201/2013 a fost obligată inculpata D.E.E. să plătească părţii civile T.F., suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî în sensul celor de mai sus prima instanţă a reţinut.

„Prin Rechizitoriul emis la data de 1 februarie 2013 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 1 februarie 2013, sub numărul 1317/99/2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei D.E.E. pentru săvârşirea infracţiunii de „omor ", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

În acest dosar, la termenul de judecată din data de 4 martie 2013, a fost audiată inculpata D.E.E., care a adoptat o poziţie procesuală de recunoaştere şi regret a faptelor puse în sarcina sa prin actul de sesizare. Inculpata D.E.E. a arătat că recunoaşte integral faptele puse în sarcina sa prin actul de sesizare aşa cum au fost descrise de procuror şi a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen. Ea a mai susţinut că îşi însuşeşte materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi nu are de propus probe noi.

Instanţa, după primirea concluziilor inculpatei D.E.E. şi procurorului, a constatat admisibilă cererea inculpatei stabilind că aceasta va fi judecată în procedura simplificată în caz de recunoaştere a vinovăţiei prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

În termenul legal prev. de art. 15 C. proc. pen. în această cauză s-a constituit parte civilă T.F., fratele victimei. Solicitând obligarea inculpatei la plata sumelor ocazionate de înmormântarea şi slujbele de pomenire organizate în memoria victimei, precum şi unor daune morale. La primirea dosarului, instanţa a dispus identificarea anexei privind moştenitorii victimei în vederea eventualei lor introduceri în cauză.

Întrucât pentru soluţionarea acţiunii civile s-a impus administrarea de probe în faţa instanţei, s-a dispus disjungerea acesteia, în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi soluţionarea laturii penale a cauzei, care face obiectul prezentei cauzei.

Au fost citaţi în cauză moştenitorii victimei T.I.A. şi T.M., care nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Prin cererea formulată în cursul urmăririi penale şi reiterată prin declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, fratele victimei, T.F. a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 20.000 de RON, cu titlul de despăgubiri civile, constând în sumele de bani ce au fost cheltuite pentru organizarea înmormântării şi a praznicelor creştineşti. Prin declaraţia dată în faţa instanţei de judecată partea civilă a arătat că împreună cu surorile şi mama sa a cheltuit suma de 20.000 de RON pentru organizarea înmormântării şi a praznicelor comemorative la 3 zile, la 9 zile, la 40 de zile, la 3 luni de la deces, urmând a fi efectuate alte cheltuieli la 6 luni şi la 1 an de la decesul victimei infracţiunii de omor, T.B.Gh. Partea civilă a mai arătat că s-au efectuat cheltuieli cu ridicarea cadavrului de la Institutul Medico-Legal Iaşi până în localitatea M. (sicriu, haine, transport) că s-au respectat cu stricteţe obiceiurile creştin-ortodoxe, precizând numărul persoanelor care au participat la fiecare slujbă comemorativă, că la înmormântare, s-au împărţit pomeni constând în pachete conţinând obiecte vestimentare şi lumânări, că s-au cheltuit sume de bani pentru plata preoţilor. Partea civilă nu a prezentat o listă scrisă, separat pe fiecare cheltuială, aşa cum i s-a pus în vedere şi cum a declarat că va proceda.

Instanţa, deliberând asupra cererilor formulate de părţi privind administrarea probelor testimoniale şi a probei cu înscrisuri, le-a încuviinţat considerându-le pertinente, concludente şi utile, dispunând citarea martorilor M.V., V.V. şi V.R., propuşi de partea civilă T.F. şi a martorului B.C., propus de inculpata D.E.E.

Au fost audiaţi martorii propuşi de partea civilă, iar inculpata a renunţat la audierea martorului propus, instanţa luând act de renunţarea sa în condiţiile art. 329 C. proc. pen., faţă de declaraţia scrisă trimisă de martor din care rezultă, contrar susţinerilor inculpatei, că nu a participat la înmormântarea victimei, că prezintă un grav handicap fizic ce îl pune în imposibilitatea de a se deplasa.

Instanţa, deliberând asupra ansamblului materialul probator administrat în cauză, a reţinut că acţiunea civilă formulată de T.F. este parţial întemeiată, pentru următoarele motive:

Prin Sentinţa penală nr. 100 din 7 martie 2013, pronunţată în Dosarul penal nr. 1317/99/2013, s-a dispus condamnarea inculpatei D.E.E., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor ", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) - (7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 9 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În sarcina inculpatei D.E.E., s-au reţinut prin această sentinţă următoarele considerente, în fapt şi în drept:

În fapt:

Inculpata D.E.E. are 23 de ani, studii gimnaziale, este necăsătorită şi nu are antecedente penale. Până în luna octombrie 2012 inculpata D.E.E. a locuit în satul P., comuna T., judeţul Neamţ împreună cu concubinul său, V.C. În perioada octombrie 2012 - decembrie 2012, inculpata a locuit în satul şi comuna M., judeţul Iaşi precum şi la numita C.L., din acelaşi sat.

Victima T.B.Gh. avea 48 de ani şi locuia împreună cu mama inculpatei, D.L., cu care avea o relaţie de concubinaj şi cu cei 12 copii ai acesteia. Potrivit declaraţiei numitei D.L., relaţia sa cu victima era presărată cu certuri, dar fără a se ajunge vreodată la violenţă fizică.

La data de 8 decembrie 2012,în jurul orei 11:00, inculpata D.E.E. s-a deplasat la locuinţa mamei sale unde a consumat împreună cu aceasta şi cu victima 2 litri de vin. În intervalul orar 15 - 16:00, inculpata D.E.E., zisă „G.", împreună cu victima, a tăiat un porc, timp în care a mai consumat o cantitate de 2 litri de vin cu D.L. şi T.B.Gh. Ulterior, cei din urmă au intrat în locuinţă, iar inculpata a rămas în curte. În jurul orei 19:00, victima T.B.Gh. şi numita D.L., aflaţi fiecare pe câte un pat în părţi opuse ale paravanului locuinţei, au început să se certe şi să se înjure. Nu au existat acte de agresiune fizică între cei doi, aspect ce rezultă din declaraţia acestei din urmă martore. Inculpata D.E.E., intrând în locuinţă, a început să îl lovească pe T.B.Gh. cu pumnii şi picioarele peste corp. Ca urmare, victima a căzut între pat şi sobă. Inculpata a continuat să lovească victima în mod repetat cu pumnii şi picioarele, iar apoi şi cu un lemn de foc luat de lângă sobă. În momentul în care vedea victima inertă, inculpata D.E.E. o stropea cu apă, şi apoi continua să-i aplice lovituri cu fragmentul de lemn, preponderent în zona capului, repetând acest episod de trei ori potrivit propriei declaraţii coroborate cu cele ale martorei D.L. - martor ocular. La aceste acţiuni au asistat doi dintre fraţii inculpatei şi cinci nepoţi de soră ai acesteia, toţi fiind minori. Doi dintre aceştia au căutat-o prin sat pe B.P., în vârstă de 14 ani, sora mai mică a inculpatei pe care au chemat-o acasă. Aceasta a fost cea care a oprit-o pe inculpată din acţiunea sa agresivă, însă doar pentru câteva momente şi realizând gravitatea situaţiei şi a stării în care se afla victima, a luat copiii din locuinţă şi l-a rugat pe martorul F.M.C. întâlnit pe drum, să sune la Poliţie. Acesta a apelat Postul de Poliţie Comunal M. şi împreună cu fratele victimei, martorul T.F. s-a deplasat la locuinţa familiei D., unde sosiseră deja organele de poliţie şi un echipaj specializat în medicină de urgenţă. Din cauza gravităţii şi multitudinii loviturilor aplicate de inculpată, decesul victimei a survenit imediat

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor inculpatei D.E.E. cu cele ale martorilor audiaţi D.L., B.P., F.M.C., a părţii civile T.F., precum şi cu aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, şi Raportul medico-legal de necropsie nr. 2143 din 31 ianuarie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi.

Analizând depoziţia inculpatei D.E.E., prin aplicarea dispoziţiilor art. 70 C. proc. pen.,Tribunalul a primit-o ca reflectând adevărul în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, inculpata D.E.E. a arătat că recunoaşte în întregime comiterea faptei de omor reţinute în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare. Într-o primă fază a urmăririi penale, inculpata D.E.E. a încercat să arate faptul că a reacţionat violent asupra victimei, întrucât aceasta din urmă, lovită fiind în zona capului cu o cană aruncată de mama sa, D.L., ar fi pus mâna pe un cuţit. Abandonarea acestei versiuni este corespunzătoare adevărului faptic ce rezultă atât din declaraţiile martorei oculare D.L., cât şi din aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de urmărire penală la data de 9 decembrie 2012. Astfel, instanţa a reţinut că inculpata a fost oprită din acţiunea sa violentă de numita B.P. şi imediat a fost surprinsă lângă trupul victimei de organele de poliţie. Acestea au asigurat, aşadar câmpul infracţional imediat, iar cu ocazia cercetării la faţa locului, procurorul nu a identificat în locuinţă vreun cuţit. Au fost însă descoperite cioburi de porţelan alb cu motive florale, aspect ce acreditează ideea că D.L. a aruncat o cană spre T.B.Gh., fapt ce fost de natură de a o încuraja pe fiica sa în realizarea agresiunii asupra victimei. Astfel după cum rezultă din declaraţiile martorilor, inclusiv din declaraţia martorei D.L. rezultă că inculpata D.E.E. este consumatoare cronică de alcool şi are o fire foarte violentă. Mama inculpatei a declarat că nu a intervenit pentru a opri pe fiica sa întrucât aceasta ar fi agresat-o şi pe ea în trecut. Din declaraţia mamei inculpatei, D.L. rezultă violenţa deosebită şi lipsa oricărui sentiment uman al inculpatei: am început să ne înjurăm reciproc şi să ţipăm unul la celălalt fără a ne lovi. În timp ce ne certam pe uşă a intrat fiica mea şi văzând ce se întâmplă a început să îl lovească pe B. cu pumnii şi picioarele peste tot corpul. La un moment dat, B. a căzut jos. Atunci G. a luat lemne din faţa sobei şi a început să îl lovească peste tot corpul. La un moment dat în cameră a intrat fiica mea P. Aceasta, văzând ce se întâmplă, i-a luat lemnul din mână G. şi l-a aruncat jos în faţa sobei, după care a fugit afară. După ce a plecat P., G. a văzut că B. nu mai poate vorbi şi atunci a aruncat peste el cu apă din găleată. B. nu s-a trezit din starea în care era însă respira încă. Văzând că nu vrea să se trezească, G. a început să îl lovească cu picioarele peste tot corpul, s-a urcat cu picioarele peste piept şi a sărit după care a luat altă bucată de lemn şi l-a lovit peste tot corpul. La un moment dat, în uşa paravanului au apărut organele de poliţie."

Inculpata a recunoscut că a lovit victima de nenumărate ori, cu pumnii şi picioarele, cu o bucată de lemn, până nu mai mişca, udându-l cu apă şi lovindu-l din nou, în serii, până când acesta nu a mai respirat.

Martora B.P., sora inculpatei, în vârstă de numai 14 ani, a descris prin declaraţia sa, acţiunea violentă a inculpatei, percepută personal de ea şi de fraţii şi nepoţii săi, cu toţii mai mici, starea gravă în care se afla victima, chiar înainte de a o deposeda pe inculpată de primul lemn folosit de ea în cursul agresiunii. Înţelegând corect ce se întâmpla, minora B.P. a dezarmat-o pentru un scurt timp pe inculpată, a scos copiii mai mici din mediul violent şi a plecat la locuinţa unei alte surori, pe drum cerând martorului F.M.C. să sesizeze organele de poliţie întrucât „G. îl omoară pe B.".

Declaraţiile martorelor oculare amintite se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi în raportul de necropsie a victimei. La faţa locului au fost descoperite două fragmente de lemn care conţin urme de sânge, ambele folosite de inculpată pentru a aplica lovituri victimei, precum şi numeroase urme de sânge pe diverse obiecte (perdea, televizor, masă), pe pereţi şi pe tavan, aspecte ce creează imaginea multitudinii şi gravităţii loviturilor aplicate de inculpată şi de violenţa deosebită, de sălbăticia cu care aceasta a agresat victima.

Din Raportul medico-legal de necropsie nr. 2143 din 31 ianuarie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi rezultă că moartea numitului T.B.Gh. a fost violentă, ea s-a datorat traumatismului cranio-facial acut deschis cu fractură de calotă iradiată la bază, contuzie cerebrală fractură cominutivă de oase piramidă nazală, fractură malaro-zigomatică şi insuficienţă respiratorie acută consecutivă fracturii de hioid, tiroid şi fracturi costale multiple, leziunile s-au produs prin loviri repetate cu obiecte contondente grele (par) şi comprimarea gâtului cu obiect dur (picior, par); toate leziunile au avut caracter tanatogenerator; între agresiune şi deces există legătură directă de cauzalitate. Decesul datează din 8 decembrie 2012. Partea expozitivă a raportului de necropsie conţine referiri la nouă plăgi numai la nivelul capului victimei, la extrem de multe alte leziuni de tip tumefacţie, excoriaţie şi echimoză, plasate în general în partea superioară a corpului victimei, toate produse prin lovire activă cu pumnii, picioarele şi fragmentele de lemn de foc descoperite la locul faptei, precum şi prin acţiunile inculpatei de a sări pe pieptul victimei aflate în agonie. Toate acestea, sub aspect subiectiv dovedesc intenţia directă cu care a acţionat inculpata în vederea suprimării vieţii victimei. Multitudinea loviturilor, zonele corpului vizate, mijloacele cu care inculpata a acţionat, voinţa sa de a continua agresiunea după ce a fost oprită de B.P., episoadele repetate în care inculpata a lovit victima după ce o uda cu apă, continuarea actelor agresive de o mare gravitate până ce a constatat că victima nu mai respiră conduc la concluzia că actele obiective de lovire a victimei au fost realizate de inculpată cu scopul suprimării vieţii victimei, scop care a fost urmărit de inculpată şi atins.

În drept, faptele inculpatei D.E.E. care, în noaptea de 8/9 decembrie 2012, în jurul orei 19 - 19:30, în timp ce se afla în imobilul aparţinând mamei sale D.L., situat în comuna M., judeţul Iaşi, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.Gh., concubinul mamei sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi cu corpuri contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime şi o bucată de lemn de 40 de cm lungime) peste corp şi cap şi a sărit în mod repetat pe pieptul victimei, în scopul uciderii victimei, inculpata repetând actele agresive în episoade până la constatarea personală că victima nu mai respira cauzându-i acesteia astfel traumatismul cranio-facial acut deschis cu fractură de calotă iradiată la bază, contuzie cerebrală fractură cominutivă de oase piramidă nazală, fractură malaro-zigomatică şi insuficienţă respiratorie acută consecutivă fracturii de hioid, tiroid şi fracturi costale multiple, leziuni grave ce au condus la decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen."

Potrivit art. 1357 C. civ. „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare". Analizând materialul probator administrat în latura penală a cauzei căruia i s-a dat relevanţă prin sentinţa penală citată mai sus, instanţa a reţinut că inculpata D.E.E. a suprimat cu intenţie vinovată viaţa numitului T.B.Gh. printr-o faptă ilicită ce constituie infracţiunea de omor calificat, astfel cum este descrisă mai sus. Ca urmare a decesului victimei, au intervenit modificări negative ale patrimoniului rudelor victimei, care s-au diminuat cu sumele ocazionate de organizarea funeraliilor victimei T.B.Gh., inclusiv praznicul de înmormântare şi de organizarea slujbelor şi praznicelor comemorative, conform ritualului credinţei creştin-ortodoxe, la care victima aparţinea.

Declaraţia părţii civile T.F. se coroborează cu cele ale martorilor M.V., V.V. şi V.R. Audiaţi în faţa instanţei de judecată, martorii, vecini şi consăteni ai părţilor au confirmat faptul că familia victimei, mama - T.E., partea civilă T.F. şi surorile acestuia s-au ocupat de organizarea înmormântării victimei şi a praznicelor comemorative. Martorii au arătat că au participat la înmormântare şi la praznice, că la înmormântare au participat aproximativ 100 de persoane, că slujba a fost oficiată de 2 preoţi şi un dascăl, la transportul cadavrului la cimitir s-a realizat cu o maşină închiriată, martorii au declarat că nu au cunoştinţă despre sumele exacte plătite dar au aproximat după experienţă şi obiceiul locului, sumele plătite în mod obişnuit pentru procurarea serviciilor funerare şi de organizare a slujbelor comemorative la care au participat şi care au fost organizate, aşa cum a declarat partea civilă. Ei au arătat că partea civilă a fost implicată activ în organizarea înmormântării şi praznicelor şi că a efectuat cheltuieli în acest scop, însă nu singur, ci împreună cu alte rude care nu au formulat pretenţii civile în prezenta cauză penală. Martorii au confirmat faptul că la înmormântare, toţi cei care au participat au primit pachete de pomană, ei înşişi primind astfel de pachete ce conţineau cămaşă, prosop sau pătură, după caz, bunuri cumpărate de rudele victimei.

Aceste probe se coroborează cu aspectele cuprinse în adeverinţa eliberată de primăria Comunei M. sub numărul 3119 din 3 aprilie 2013 şi în cea eliberată de Arhiepiscopia Iaşilor - Parohia M. care confirmă că T.B.Gh. a fost înmormântat de rudele sale şi cu contribuţia importantă a părţii civile T.F., că la înmormântare au participat 200 de persoane, iar la slujbele de pomenire de trei, nouă, 20, 40 de zile de la deces, au participat aproximativ 100 - 150 de persoane. De asemenea, reprezentanţii Bisericii M. confirmă primirea sumei de 3.000 de RON pentru toate serviciile prestate cu ocaziile de mai sus.

Faţă de toate probele administrate în cauză, instanţa reţine că partea civilă T.F. a dovedit că suma totală cheltuită pentru ridicarea cadavrului victimei de la morgă, organizarea înmormântării şi a tuturor praznicelor a fost corectă evaluată la 20.000 de RON, sumă care constituie prejudiciu cauzat de inculpata D.E.E. prin fapta sa ilicită, comisă cu vinovăţie prin care a suprimat viaţa victimei. De asemenea, din probele administrate a rezultat că partea civilă T.F. a avut o contribuţie importantă la plata acestei sume de bani, evaluată de instanţă la jumătate, pe baza aceloraşi mijloace de probă, adică la suma de 10.000 de RON care constituie prejudiciu localizat în patrimoniul propriu. T.F. nu a avut şi nu a susţinut că reprezintă în procesul penal pe celelalte rude ale sale care au suferit şi ele prejudicii ca urmare a faptei inculpatei care nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, dar care au deschis calea unei acţiuni civile delictuale separate.

Faţă de toate aceste motive, instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderi civile delictuale, respectiv, faptă ilicită comisă cu vinovăţie, prejudiciu, legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi că partea civilă T.F. a dovedit întinderea prejudiciului plasat în patrimoniul său la suma de 10.000 de RON. În consecinţă, instanţa a obligat pe inculpata D.E.E. la repararea prejudiciului integrală a prejudiciului cauzat, conform art. 1385 C. civ., prejudiciu care, potrivit art. 1392 C. civ. include cheltuielile efectuate de partea civilă. În temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 14 C. proc. pen., a art. 1357, 1385 şi 1392 C. civ., a dispus admiterea în parte a acţiunii civile formulate de partea civilă T.F.

A obligat inculpata D.E.E., în prezent arestată preventiv în Penitenciarul Bacău, la plata sumei de 10.000 de RON (zece mii de RON) către partea civilă T.F., cu titlul de despăgubiri civile.

În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata D.E.E. la plata sumei de 150 de RON către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În termen, hotărârea a fost apelată de inculpata D.E.E. cu motivarea că suma acordată cu titlu de despăgubiri este prea mare.

Prin Decizia penală nr. 112 din 18 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata D.E.E. împotriva Sentinţei penale nr. 201 din 29 aprilie 2013 a Tribunalului Iaşi, pe care a menţinut-o.

A fost obligată apelanta să achite statului suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON către Baroul de Avocaţi Iaşi, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că la soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate, probe din care rezultă că pentru organizarea înmormântării victimei şi a praznicelor comemorative s-au cheltuit de către partea civilă T.F. suma de 10.000 RON.

Martorii audiaţi în cauză în latură civilă, înscrisurile depuse, susţin existenţa prejudiciului la recuperarea căruia a fost obligată inculpata.

De altfel, suma acordată nu este excesivă în raport de cheltuielile care se fac pentru înmormântarea unei persoane, partea civilă dovedind doar o parte din suma pretinsă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, solicitând reducerea sumei la care a fost obligată cu titlu de despăgubiri civile.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că T.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 RON reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi praznicele de pomenire până la 3 luni conform obiceiului şi cheltuielile ocazionate de ridicarea cadavrului de la Institutul Medico-Legal Iaşi până în localitatea în care a avut loc înmormântarea.

Din declaraţiile părţii civile, ale martorilor audiaţi şi din relaţiile solicitate de instanţă de la primăria Comunei M. de la Arhiepiscopia Iaşilor - Parohia M. a rezultat că la înmormântarea victimei T.B.Gh. au participat cca. 200 de persoane, iar la slujbele de pomenire au participat aproximativ 100 - 150 de persoane. Potrivit tradiţiei şi obiceiului locului, toţi cei care au participat la înmormântare au primit pachete de pomană care conţineau prosoape sau obiecte de îmbrăcăminte, bunuri cumpărate de rudele victimei.

Totodată, reprezentanţii Bisericii M. au confirmat primirea sumei de 3.000 de RON pentru toate serviciile prestate cu ocaziile de mai sus.

Având în vedere probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că suma de 10.000 RON la care a fost obligată inculpata cu titlu de despăgubiri civile a fost corect stabilită, aceasta fiind conformă atât cu dovezile existente la dosar cât şi cu sumele care se plătesc în mod obişnuit pentru serviciile funerare şi pentru organizarea slujbelor comemorative.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpată este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 395¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.E.E. împotriva Deciziei penale nr. 112 din 18 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 369/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 172/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 362/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 362/2014. Penal