ICCJ. Decizia nr. 1760/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1760/2014

Dosar nr. 4901/99/2013

Şedinţa publică din 23 mai 2014

Asupra recursului de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 239 din data de 27 mai 2013 a Tribunalului Iaşi, s-a dispus în temeiul art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpaţilor:

1. T.S., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută în. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 4 ani.

În baza art 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86 alin. (1) şi (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, a impus inculpatului T.S. respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi la datele fixate şi potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;

b. să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Conform art. 863 alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul T.S. ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să nu intre în legătură cu terţe persoane ce distribuie sau consumă droguri, să se supună măsurilor medicale necesare de control şi de îngrijire, în scopul dezintoxicării, precum şi să se supună unor programe de consiliere în scopul renunţării la consumul de droguri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului T.S. că, în cazul săvârşirii altei infracţiuni sau a încălcării măsurilor de supraveghere, se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.S. în vederea obţinerii şi stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic, măsură care se va pune în executare la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 10/U din 28 martie 2013 emis de Tribunalul Iaşi, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 27 martie 2013, la zi.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul T.S. a sumei de 1.135 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul T.S. a unui cântar de culoare argintie, bun aflat în custodia B.C.C.O. Iaşi, potrivit procesului verbal din 27 martie 2013.

A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanţa procurorului din 3 aprilie 2013 asupra sumei de 200 lei, ridicată de la inculpatul T.S. (fila 316 dosar u.p.).

2. T.D., pentru săvârşirea infractiunilor de:

- trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 8 luni închisoare;

Introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art 64 C. pen.

În baza disp. art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile concurente, inculpatul T.D. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicem drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86 alin. (1) şi (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, a impus inculpatului T.D. respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la judecătorul delegat la compartimentul de executări penale din cadrul Tribunalului Iaşi, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa, la datele fixate şi potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;

b. să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informaţii de natură a putea fi. controlate mijloacele lui de existentă.

Conform art. 863 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpatul T.D. ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să nu intre în. legătură cu terţe persoane ce distribuie sau consumă droguri, să se supună măsurilor medicale necesare de control şi de îngrijire, în scopul dezintoxicării, precum şi să se supună unor programe de consiliere în scopul renunţării la consumul de droguri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului T.D. că, în cazul săvârşirii altei infracţiuni sau al încălcării măsurilor de supraveghere, se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.D. în vederea obţinerii şi stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic, măsură care se va pune în executare la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A constatat că inculpatul T.D. a fost reţinut pentru 24 de ore, începând de la 27 martie 2013, ora 23:00.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpatul T.D. prin încheierea de şedinţă 18 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

3. O.M.C., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 16 alin. (3) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86 alin. (1) şi (3) C. pen., pe durata termenului de încercare a impus inculpatului O.M.C. respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea la datele fixate şi potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;

b. să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului O.M.C. că, în cazul săvârşirii altei infracţiuni sau al încălcării măsurilor de supraveghere, se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul O.M.C. în vederea obţinerii şi stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic, măsură care se va pune în executare la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

II. În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţilor de droguri care a făcut obiectul infractiunilor, rămase după efectuarea analizelor de laborator şi aflate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., astfel:

- cantitatea de 29 grame canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 12 februarie 2013 - fila 58 dosar u.p.;

- cantitatea de 0,50 grame canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 14 februarie 2013 - fila 71 dosar u.p.;

- cantitatea de 0,71 grame rezină de canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 21 martie 2013 - fila 81 dosar u.p.;

- cantitatea de 0,94 grame rezină de canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 25 martie 2013 - fila 92 dosar u.p.;

- cantitatea de 4,8 grame rezină de canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 22 februarie 2013 - fila 118 dosar u.p.;

- cantităţile de 42,0 grame rezină de canabis şi, respectiv 28,8 grame rezină de canabis, sigilate cu sigiliu tip M.I. şi predate în baza procesului verbal din 27 martie 2013 - fila 234 dosar u.p.;

- cantitatea de 0,56 grame rezină de canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 27 martie 2013 - fila 256 dosar u.p.;

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea cantităţilor de droguri confiscate, cu păstrarea de contraprobe, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A constatat că restul cantităţilor de droguri ridicate de inculpaţi au fost consumate integral în procesul de analiză.

În baza art. 109 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., a dispus restituirea următoarelor bunuri, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri:

- două cartele telefonice, ridicate de la inculpatul T.S.;

- un telefon şi cartela S.I.M. Orange, ridicate de la inculpatul T.D.;

- un cântar de culoare gri, ridicate de la inculpatul O.M.C.;

- un telefon şi cartele S.I.M. Orange, ridicate de la martora B.O.

Conform art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare, după cum urmează:

- inculpatul T.S., suma de 1.500 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu la urmărire penală, ce va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Public (conform delegaţiei din 27 martie 2013 emisă de Baroul Iaşi);

- inculpatul T.D., suma de 1000 lei;

- inculpatul O.M.C., suma de 800 lei.

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prin rechizitoriul emis de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi în Dosarul nr. 162D/P/2012, s-a dispus la data de 11 aprilie 2013, trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilorT.S., pentru săvârşirea infracţiunii detrafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi F.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc, prevăzută în art 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi act de sesizare a instanţei s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor T.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi O.M.C., pentru săvârşirea infracţiunii detrafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

După învestirea instanţei de judecată cu soluţionarea în fond a cauzei şi înainte de verificarea regularităţii rechizitoriului, prin adresa din 20 mai 2013, D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Iaşi a adus unele precizări la actul de sesizare al instanţei, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. imputată inculpaţilor T.S. şi F.R., precizări faţă de care, prin încheierea de şedinţa din 21 mai 2012 s-a constatat, în baza art. 300 alin. (1) C. proc. pen., regularitatea rechizitoriului emis în Dosarul nr. 162D/P/2012.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că: T.S., în data de 12 februarie 2013 a vândut investigatorului acoperit cantitatea de 0,84 gr. cannabis - skunk, în data de 14 februarie 2013 a vândut investigatorului acoperit cantitatea de 0,77 gr. cannabis - skunk, în zilele de 21 şi 22 martie 2013 a vândut investigatorului acoperit câte 0,97 gr. cannabis-haşiş, în data de 20 februarie 2013 a solicitat inculpatului O.M.C. să-i procure cantitatea de 40 gr. cannabis, în perioada februarie - martie 2013 a achiziţionat de la inculpatul F.R. cantitatea de aproximativ 15 gr. cannabis-haşiş, cantitate pe care a vândut-o consumatorilor din campusul universitar T.V. din Iaşi, în perioada 22-27 martie 2013 l-a contactat în mod insistent pe investigatorul acoperit „C." efectuând demersuri pe lângă acesta pentru a-i vinde o cantitate mai mare de haşiş, iar în data de 27 martie 2013 a participat la tranzacţia efectuată de inculpatul F.R., când acesta a încercat să-i vândă investigatorului acoperit cantitatea de 8~5 gr. caunabisT.F.R., în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul T.D. a introdus fără drept în România prin P.T.F. Sculeni cantitatea de 200 grame haşiş, iar în perioada febmarie-martie 2013 a vândut în cinci rânduri lui T.S. cantitatea de circa 15 gr. cannabis-haşiş, în data de 25 martie 2013 a trimis unei persoane din Cluj cantitatea de circa 25 gramecannabis-haşiş şi i-a dat inculpatului T.D. circa un gram, iar în data de 27 martie 2013 a încercat, împreună cu inculpaţii T.S. şi T.D. să vândă investigatorului acoperit cantitatea de 85 gr. cannabis; T.D., în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul F.R. a introdus fără drept în România prin P.T.F. Sculeni cantitatea de 200 grame haşiş, iar ulterior a fost prins în fragrant în data de 27 martie 2013 împreună cu coinculpaţii în timp ce încercau să vândă investigatorului sub acoperire cantitatea de 85 grame haşiş; O.M.C., în data de 21 februarie 2013 s-a deplasat în mun. Piatra-Neamţ şi a achiziţionat cantitatea de 11,1 gramecacnabis pe care intenţiona să o dea inculpatului T.S., fiind prins în flagrant de organele de poliţie.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii T.S., T.D. şi O.M.C. au declarat că recunosc săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu şi nu contestă probele administrate în cursul urmării penale, soiicitând ca judecata în ceea ce-i priveşte să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi potrivi tprocedurii recunoaşterii vinovăţiei, reglementate în art. 320¹ C. proc. pen. în cadrul căreia nu solicită administrarea altor probe, cu excepţia înscrisurilor în citcumstanţiere, cerere admisă de instanţă după verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de lege.

La termenul de judecată din data de 24 mai 2013, instanţa a dispus, potrivit disp. art. 38, disjungerea cauzei şi continuarea judecăţii faţă de inculpatul F.R., cu privire la care s-a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., având în vedere că acesta nu a recunoscut comiterea uneia dintre infracţiuni, respectiv cea de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Evaluând materialul probator existent în dosarul de urmărire penală - însuşit în totalitate de inculpaţii T.S., T.D. şi O.M.C. - instanţa a reţinut că mijloacele de probă examinate coroborat din perspectiva forţei lor probante relevă următoarea situaţie de fapt:

Inculpaţii T.S., F.R. şi O.M.C. sunt studenţi la diferite facultăţi tehnice din Iaşi şi locuiesc în căminele din campusul universitar T.V. din Iaşi.

Ca urmare a informaţiilor obţinute, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul T.S. este implicat în traficul de droguri de risc, existând suspiciunea că s-ar ocupa cu distribuţia de cannabis în Complexul studenţesc T.V. din Iaşi.

Prin Ordonanţa nr. 23/A din 10 octombrie 2012 - prelungită succesiv în temeiul art. 224² C. proc. pen. şi a dispoziţiilor relevante din Legea nr. 143/2000 -au fost introduşi în cauză investigatori acoperiţi şi colaboratori ai acestora, fiind autorizaţi să procedeze la strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că le vor săvârşi, dar şi la obţinerea mijloacelor de probă, în condiţiile prevăzute de lege.

În acest sens, din conţinutul proceselor verbale întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Iaşi la data 12 februarie 2013 şi 14 februarie 2013 rezultă că, într-una din zilele lunii februarie 2013, colaboratorul Leontin a cumpărat de la inculpatul T.S. cantitatea de 0,84 gramecannabis-skunk, plătind suma de 100 lei, iar în cursul aceleiaşi luni, investigatorul acoperit C. a achiziţionat de la inculpatul T.S. cantitatea de 1,04 gramecannabis-skunk, contra sumei de 100 lei.

După finalizarea fiecărei tranzacţii, pacheţelele conţinând produsele vegetale cumpărate de la inculpatul T.S. au fost sigilate şi remise ofiţerului de legătură din cadrul B.C.C.O. Iaşi, fiind ulterior supuse analizei tebnico-ştiinţifice.

Prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 februarie 2013 şi din 14 februarie 2013 s-a concluzionat că probele înaintate în cauza privind pe inculpatul T.S. sunt constituite din 0,55 grame cannabis-skunk, respectiv 0,77 grame cannabis-skunk în care s-au pus în evidenţă T.H.C. şi o serie de alţi compuşi biosintetizaţi de planta Cannabis, care face parte din tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Tot în cursul lunii februarie 2013, la data de 20 februarie 2013, inculpatul T.S. a luat legătura cu inculpatul O.M.C., despre care ştia că are posibilitatea să facă rost de droguri, şi a convenit cu acesta să îi furnizeze cantitatea de 40 de grame de cannabis, cu 50 lei/gramul, pentru a o livra ulterior consumatorilor din Complexul Studenţesc T.V.

În baza acestei înţelegeri, inculpatul O.M.C. s-a deplasat la data de 21 februarie 2013 în municipiul Piatra Neamţ împreună cu martorul C.S.C., cu autoturismul acestuia, unde inculpatul O.M.C. a discutat telefonic despre achiziţionarea unei cantităţi de cannabis cu o persoană neidenti.fi.cata pe nume „B.", pe care o cunoştea de mai multă vreme şi de la care mai cumpărase anterior cannabis. Numitul „B." i-a spus inculpatului O.M.C. că are doar 10 grame de cannabis şi i-a dat detalii despre locul unde trebuie să meargă să ia drogurile şi să lase în schimbul lor suma de 300 lei.

Inculpatul O.M.C. s-a deplasat cu martorul C. în satul Bâtca, unde acesta a oprit autoturismul după intrarea în sat, la primul podeţ, iar inculpatul O.M.C. a coborât şi s-a dus sub pod unde, sub o piatră, era ascunsă o punguţă din material plastic transparent care conţinea cantitatea de 11,1 gramecannabis, pe care inculpatul a luat-o şi a pus-o ih buzunarul din stânga al gecii, lăsând ih loc suma de 300 lei. Ulterior, inculpatul şi martorul s-au deplasat la locuinţa bunicului martorului, iar apoi au plecat spre municipiul Iaşi, fiind opriţi în jurul orelor 16,15 de organele de politie pe şoseaua Târgu Frumos-Iaşi, în dreptul reprezentanţei T., fiind găsită asupra inculpatului O.M.C., în buzunarul interior al gecii, punguţa din material plastic conţinând fragmente vegetale (inflorescenţe) de culoare verde-otiv.

Din raportul de constatare telmico-ştiintifică din 22 februarie 2013 a rezultat că probele (substanţele supuse analizei ridicate de la inculpatul O.M.C.) sunt constituite din 10,2 gramecannabis, în care s-a pus in evidenţă T.H.C. şi o serie de alţi compuşi biosintetizaţi de planta Cannabis, care face parte din tabelul-anexă nr. m din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Din conţinutul proceselor verbale întocmite de ofiţerii de politie judiciară din cadrul B.C.C.O. Iaşi la data 18 martie 2013 rezultă că, într-una din zilele lunii martie 2013, colaboratorul L. a cumpărat de la inculpatul T.S. cantitatea de 1,26 grame rezină de cannabis, plătind suma de 55 lei, iar în cursul aceleiaşi luni, investigatorul acoperit Cornel a achiziţionat de la inculpatul T.S. cantitatea de 0,97 grame rezină de cannabis, contra sumei de 55 lei.

Punguţele autosigilante din material plastic transparent conţinând substanţele cumpărate de la inculpatul T.S. au fost sigilate şi remise ofiţerului de legătură din cadrul B.C.C.O. Iaşi, fiind ulterior supuse analizei tehnico-ştiintifice, iar prin rapoartele de constatare telmico-ştiintifică din 21 martie 2013 şi din 25 martie 2013 s-a concluzionat că probele înaintate în cauza privind pe inculpatul T.S.sunt constituite din 0,97 grame rezină de cannabis, respectiv 0,97 grame rezină de cannabis, în care s-au pus în evidenţă T.H.C., C.B.D. şi C.B.N., compuşi bio sintetizaţi de planta Cannabis, iar rezina de cannabis face parte din tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În cursul lunii februarie 2013, inculpatul T.D. a preluat de la numitul T. - persoană neidentificată din municipiul Chişinău - cantitatea de 200 grame haşiş, pe care a introdus-o fără drept în România prin P.T.F. Sculeni inculpatul deplasându-se pe ruta Chişinău-Braşov, împreună cu inculpatul F.R.

Ajunşi în Iaşi, cei doi s-au deplasat la locuinţa numitei B.O., prietena lui T.D. unde acesta locuia, iar în aceeaşi seară, întreaga cantitate de droguri a fost preluată de inculpatul F.R.

Ulterior, inculpatul T.D. a reintrat în posesia unei părţi din cantitatea de droguri pe care o introdusese în ţară şi o dăduse lui F.R., întrucât acesta, plecând în Republica Moldova, i le-a trimis la data de 20 martie 2013 lui T.D., prin intermediul prietenei sale.

Totodată, în perioada februarie-martie 2013, inculpatul T.S. a achiziţionat de la inculpatul F.R. cantitatea de circa 15 grame rezină de cannabis (haşiş), achitând 30 lei/gram, droguri pe care ulterior le-a comercializat în Complexul Studenţesc T.V. din Iaşi, primind de la diferiţii beneficiari suma de 55 lei pe gram.

În cursul lunii martie 2013, inculpatul T.S. i-a propus investigatorului acoperit C. să-i vândă o cantitate mai mare de rezină de cannabis (haşiş) cu un preţ mai mic de 55 lei/gram, menţionând că aceasta provine de la aceeaşi sursă de la care anteriori-a mai livrat droguri.

În data de 26 martie 2013 inculpatul T.S. i-a transmis inculpatului F.R. că are un cumpărător pentru o cantitate mai mare de haşiş, iar ulterior, la data de 27 martie 2013, acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul T.D. care i-a dus la căminul unde locuieşte cantitatea de circa 135 grame haşiş, din care F.R. a luat circa 50 de grame, iar restul de 85 de grame i le-a dat inculpatului T.D., convenind cu acesta să stea cu drogurile asupra sa şi să îl aştepte în clubul „F.F." din Iaşi.

În jurul orelor 15,30 investigatorul acoperit C. s-a întâlnit cu inculpatul T.S. în parcarea Facultăţii de Chimie din Iaşi şi s-au deplasat împreună cu autoturismul investigatorului la Facultatea de Construcţii, unde T.S. a coborât şi a intrat în incinta facultăţii, de unde a ieşit însoţit de inculpatul F.R., după care au urcat în autoturismul investigatorului, unde au avut loc discuţii cu privire la cantitatea de droguri - 85 grame - şi la preţ: 4.000 lei. Ulterior, s-au deplasat cu toţii, cu autoturismul, în imediata apropiere, faţă în faţă cu parcarea clubului „F.F." unde, la semnalul primit, inculpatul T.D. a urcat în maşină, a scos din buzunar cantitatea de 85 grame de haşiş pe care a remis-o investigatorului sub acoperire, ce a plătit suma de bani convenită de 4.000 lei, bancnotele fiind înseriate.

După ce T.S., T.D. şi F.R. au coborât din autoturism, au intervenit organele de poliţie care supravegheau flagrantul şi care au procedat la imobilizarea inculpaţilor, ce au fost conduşi la sediul D.I.I.C.O.T. pentru audieri.

Din raportul de constatare tehnico-ştiintifică din din 27 martie 2013 a rezultat că substanţele supuse analizei ridicate de la inculpaţi cu ocazia prinderii lor în ffagrant, sunt constituite din 82,3 grame rezină de cannabisîn care s-au pus în evidenţă T.H.C., C.B.D. şi C.B.N, compuşi biosintetizaţi de planta Cannabis, iar rezina de cannabis face parte din tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Audiaţi cu privire la faptele ce le-au fost imputate, după ce, în prealabil, le-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au recunoscut comiterea infracţiunilor imputate, declaraţii care servesc la aflarea adevărului, în conformitate cu art. 69 C. proc. pen., întrucât se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză şi care ii plasează în mod direct pe inculpaţi în activitatea ilicită de trafic de droguri de risc.

Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţă rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă constând în: procesele verbale de sesizare din oficiu; procesele verbale de constatare a întocmirii actelor premergătoare; procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în cauză; procesele verbale întocmite cu ocazia interceptării şi înregistrării convorbirilor şi imaginilor în mediul ambiental; înregistrările video şi imagini ale inculpaţilor; procesele verbale întocmite în urma activităţilor specifice de supraveghere efectuate de organele de politie judiciară; procesele verbale cu privire la aparatele telefonice şi numerele folosite de inculpaţi; procesul verbal de supraveghere operativă şi surprindere în flagrant; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică; declaraţiile martorilor B.O., G.A. şi C.S.C. date în faza urmăririi penale; declaraţiile inculpaţilor T.S., T.D. şi O.M.C. din prima fază procesuală, în care aceştia au recunoscut săvârşirea faptelor şi în care au fost relevate activităţile desfăşurate împreună şi contribuţia efectivă a fiecăruia.

În drept, faptele inculpatului T.S. constând în aceea că, în perioada februarie-martie 2013 a vândut, în mod repetat, mai multor persoane din campusul universitar „T.V." din Iaşi diferite cantităţi de droguri de risc (cannabis/skunk şi haşiş), în parte furnizate de inculpatul F.R., fiind prins în flagrant în data de 27 martie 2013 după ce a vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de 85 grame haşiş, preluată de la inculpatul F.R., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului T.D. care, în cursul lunii februarie 2013, a introdus fără drept în România prin P.T.F. Sculeni cantitatea de 200 grame haşiş, iar ulterior, la data de 27 martie 2013, a participat la tranzacţia iniţiată de T.S. şi, la solicitarea inculpatului F.R., a adus cantitatea de 85 grame haşiş ce a fost vândută investigatorului sub acoperire, inculpaţii fiind prinşi în fragrant, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută în art 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului O.M.C., constând în aceea că, în data de 21 februarie 2013, s-a deplasat în mun. Piatra-Neamţ unde a achiziţionat cantitatea de 11,1 grame cannabis pe care urma să o remită inculpatului T.S., fiind prins însă în flagrant de organele de politie cu drogurile asupra sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor T.S., T.D. şi O.M.C. în comiterea acestor infracţiuni, instanţa a procedat la tragerea lor la răspundere penală, la individualizarea judiciară a pedepselor şi a modului lor de executare avându-se în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gradul de pericol social concret al infracţiunilor reflectat de natura substanţelor traficate, modalitatea şi împrejurările concrete au fost comise activităţile infracţionale, caracterul continuat al celei desfăşurate de inculpatul T.S., scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunilor (obţinerea facilă a unor venituri ilicite), precum şi cauzele legale de reducere a pedepselor, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în conformitate cu care, în procedura recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Dincolo de cauza legală de reducere a pedepsei cu o treime, instanţa a reţinut în favoarea inculpaţilor T.D. şi O.M.C. circumstanţa atenuantă judiciară facultativă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, instanţa a reţinut că inculpaţii T.D. şi O.M.C. sunt persoane tinere care se află la prfmul contact cu o procedură judiciară penală, fiind în continuarea studiilor universitare şi sunt favorabil caracterizaţi de membrii comunităţii în care trăiesc, ceea ce justifică pe deplin un tratament sancţionator mai blând în raport de aceşti inculpaţi, în scopul atingerii finalităţii educative a pedepsei penale, potrivit art. 52 C. pen. Suplimentar, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitor la inculpatul T.D., întrucât a colaborat cu organele de anchetă, aspect ce trebuie reflectat şi în pedepsele judiciare stabilite.

Cu privire la inculpatul T.S., instanţa a avut în vedere la stabilirea pedepsei rolul esenţial jucat de acesta în preluarea drogurilor şi implicarea şi a inculpatului O.M.C. în activităţi ce ţin de traficul de droguri, însă, sub aspectul circumstanţelor personale, instanţa a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o bună conduită anterior comiterii faptelor (aşa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar), face parte dintr-o familie integrată social şi este activ implicat în rezolvarea problemelor ei, îşi îngrijeşte şi susţine tatăl care are nişte afecţiuni medicale grave, astfel încât a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum ce va fi stabilit la nivelul minimului special prevăzut de normele incriminatoare, limitele de pedeapsă fiind reduse ca urmare a incidenţei art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracţiunea de trafic de droguri, instanţa - raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpaţi, luând în considerare şi jurisprudenţa C.E.D.O. care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunităţii interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. - a interzis inculpatului T.S. exercitarea, pe o durată de 2 (doi) ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Consecinţă a condamnării inculpaţilor la pedepse privative de libertate, s-a aplicat acestora şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile stabilite în art. 71 C. pen.

Sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepselor, instanţa a apreciat că, ţinând seama de persoana inculpaţilor care se află în continuarea stadiilor universitare, au recunoscut comiterea faptelor şi au adoptat o conduită corespunzătoare după comiterea faptelor, judecata în prezenta cauză şi aplicarea unor pedepse constituie un avertisment suficient pentru a-i determina ca, pe viitor, să se abţină de la comiterea de alte fapte antisociale, iar scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea lor efectivă, sens în care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor cu. închisoare aplicate inculpaţilor, fiind întrunite toate condiţiile impuse de art. 861 C. pen. Apreciind că T.S. şi O.M.C. prezintă perspective de reinserţie în societate în condiţiile unei supravegheri adecvate a unei instituţii specializate, tribunalul a dispus, în baza disp. art. 863 C. pen., ca aceştia, pe durata termenului de încercare stabilit în conformitate cu art. 862, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Galaţi (inculpatul T.S.) şi la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Vrancea (inculpatul O.M.C.), la datele fixate şi potrivit programului ce va fi stabilit de aceste instituţii;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.D., având în vedere datele ce caracterizează persoana sa, vârsta sa, atitudinea procesuală corectă, întrucât a recunoscut comiterea faptei şi a respectat obligaţiile impuse de instanţă la luarea măsurii preventive neprivative de libertate, împrejurarea că a conştientizat gravitatea faptei comise şi urmările acesteia cu privire la statutul său personal, faptul că obţine venituri din surse licite (conform adeverinţei depuse la dosar), instanţa a considerat că simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta şi că, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni.

Au fost atenţionaţi inculpaţii asupra faptului că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, instanţa va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 864 C. pen., sancţiune ce intervine, şi în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 863 C. pen.

Având în vedere modalitatea de individualizare a executării pedepsei pentru care s-a optat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.S., s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză, dispoziţie ce este executorie de la momentul pronunţării prezentei hotărâri.

În baza art. 88 C. pen., instanţa a dedus din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului T.S. perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 27 martie 2013, la zi.

În ceea ce priveşte măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul T.D. prin încheierea de şedinţă din 18 aprilie 2013, instanţa a reţinut că, deşi în cauză temeiurile faptice ce au condus la luarea măsurii preventive subzistă, totuşi, în condiţiile pronunţării unei soluţii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, măsura preventivă nu se mai impune, instanţa apreciind că inculpatul prezintă suficiente garanţii personale pentru desfăşurarea în continuare, în bune condiţii a procesului penal. In consecinţă, în baza art. 139 şi art. 350 C. proc. pen., instanţa a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145¹ C. proc. pen., dispusă faţă de inculpatul T.D.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, raportat la natura infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la aceştia, în vederea obţinerii şi stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic, măsură care se va pune în executare la rămânerea definitivă a hotărârii "de condamnare.

Faţa de dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa a dispus confiscarea cantităţii de droguri rămase după efectuarea analizelor de laborator şi care se află la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., respectiv:

- cantitatea de 0,29 grame canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 12 februarie 2013 - fila 58 dosar u.p.;

- cantitatea de 0,50 grame canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 14 februarie 2013 - fila 71 dosar u.p.;

- cantitatea de 0,71 grame rezină de canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 21 martie 2013 - fila 81 dosar u.p.;

- cantitatea de 0,94 grame rezină de canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 25 martie 2013 - fila 92 dosar u.p.;

- cantitatea de 4,8 grame rezină de canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 22 februarie 2013 - fila 118 dosar u.p.;

- cantitatea de 0,56 grame rezină de canabis, sigilată cu sigiliu tip M.I. şi predată în baza procesului verbal din 27 martie 2013 - fila 256 dosar u.p.

Conform prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa a dispus distrugerea cantităţilor de droguri confiscate, cu păstrarea de contraprobe, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Instanţa a constatat că restul cantităţilor de droguri ridicate de la inculpaţi au fost consumate integral în procesul de analiză.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea valorilor dobândite de inculpatul T.S. prin vânzarea drogurilor, sens în care instanţa a avut în vedere ca valoare reală suma achitată în cadrul tranzacţiilor autorizate, respectiv de 100 lei/gram pentru cannabis-skunk şi de 55 lei pentru rezină de cannabis, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de 1.135 lei de la inculpatul T.S. (raportat la cantitatea de cannabis-skunk reţinută a fi tranzacţionată şi suma totală de 200 lei primită în schimbul acesteia, precum şi cantitatea totală de circa 17 grame de rezină de canabis comercializată în perioada cursul lunii martie 2013).

Instanţa a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 03 aprilie 2013 în Dosar de urmărire penală nr. 162/D/P/2012 asupra sumei de 200 lei ridicate de la inculpatul T.S. în vederea recuperării creanţei de 1135 lei.

În baza art. 109 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., s-a dispus, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, restituirea bunurilor ridicate cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză şi care nu sunt supuse confiscării.

În temeiul art. 349 C. proc. pen., cu referire la art. 191 C. proc. pen., instanţa a obligat pe inculpaţii T.S., T.D. şi O.M.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere soluţia dispusă în cauză."

În termen legal, a declarat apel D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul T.D.

Motivele de critică ale procurorului a vizat netemeinicia hotărârii recurate, sub aspectul greşitei individualizări a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului T.S., solicitând aplicarea executării pedepsei în regim privativ de libertate, pentru argumentele expuse pe larg atât în scris, cât şi oral în susţinerea apelului formulat, şi consemnate întocmai în încheierea de dezbateri ce face parte integrantă din prezenta decizie. În subsidiar, procurorul a solicitat, în cazul în care se va menţine modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanţa fondului, majorarea cuantumului de pedeapsă aplicat inculpatului T.S.

În apelul promovat, inculpatul T.D., a criticat sentinţa primei instanţe, de asemenea sub aspectul greşitei individualizări a modalităţii de executare a pedepsei aplicate, apreciind că modalitatea suspendării sub supraveghere pentru care a optat instanţa fondului este multe prea împovărătoare pentru situaţia sa actuală, solicitând înlocuirea acestei cu suspendarea condiţionată a pedepsei. A precizat inculpatul apelant că, în prezent, este angajat la o firmă de I.T. din Londra, întrucât condiţiile socio economice din ţară nu i-au permis găsirea unui loc de muncă din care să se întreţină, or condiţiile impuse de instanţă cu privire la controlul la care trebuie să se supună pe durata termenului de încercare îl împiedică să-şi păstreze locul de muncă. De asemenea, inculpatul apelant a solicitat a fi avută în vedere şi conduita sa procesuală. Deosebit de faptul recunoaşterii faptei şi al cooperării cu organele de anchetă, prezentarea sa în faţa instanţelor la fiecare termen de judecată. A depus la dosarul cauzei contractul de muncă menţionat (netradus).

Prin Decizia penală nr. 179 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. 239 din 27 mai 2013 a Tribunalului Iaşi, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latura penală.

Rejudecând cauza, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 - 863 C. pen. şi ale art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului T.S.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror, în care s-a închis şi "suma de 200" Iei onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul T.S., ce vor fi avansate iniţial din fondurile M.J., au rămas în sarcina acestuia.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a se pronunţa în acest sens. Curtea de Apel a reţinut:

Examinând actele şi lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor de apel dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi drept, în virtutea caracterului devolutiv conferit de dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul formulat de procuror este întemeiat, în timp ce apelul declarat de inculpatul T.D. apare ca nefondat:

Desfăşurând cercetarea judecătorească în condiţiile procedurii simplificate reglementate de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei doar pe baza probelor administrate în. faza de urmărire penală, prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, încadrarea juridică fiind corespunzătoare, aspecte care nu comportă critici, fiind însuşite în mod expres de către inculpaţii din prezenta cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., text de lege care stipulează criteriile generale de mdividualizare a pedepsei, la stabilirea şi aplicarea acesteia, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul încriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii şi trebuie avute în vedere în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei.

Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Raportând acestei prevederi, s-a reţinut că un rol primordial în aprecierea stabilirii şi aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin încriminarea faptelor trebuie evidenţiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât şi pentru educarea inculpatului.

De asemenea, au fost avute în vedere datele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, respectiv faptul că aceştia se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, că au avut o atitudine procesuală corespunzătoare, în favoarea inculpatului apelant T.D. reţinându-se dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a colaborat cu organele de anchetă, precum şi toate circumstanţele favorabile expuse deja de prima instanţă, privind vârsta inculpaţilor.

Faţă de considerentele sus expuse, instanţa a apHcat fiecăruia dintre inculpaţii din prezenta cauză câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina fiecăruia dintre aceştia, al căror cuantum a fost orientat spre/sub minimul special prevăzut de lege - redus ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., precum şi al reţinerii disp. art. 74 C. pen. cu excepţia inculpatului intimat T.S., apreciind în mod corespunzător asupra incidenţei acestora în cauză faţă de inculpaţii în favoarea cărora au fost reţinute, raportat împrejurărilor circumstanţiale anterior expuse.

Pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 C. pen., aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii sale gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar şi aptimdinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sanctiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului.

În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa trebuie să ţină seama, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., atât de modalitatea de săvârşire a faptei şi de gradul de pericol social concret al acesteia, cât şi de persoana şi conduita infractorului (în toate cele trei momente, respectiv înainte, în timpul şi după comiterea infracţiunii, precum şi de toate circumstanţele reale şi personale de natură să califice sau să atenueze răspunderea penală. Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanţa fondului la cuantificarea pedepselor stabilite în cauză, fiind orientate la limita minimă a normei de mcriminare.

Raportat celor expuse mai sus, din perspectiva cuantumului de pedeapsă aplicat fiecăruia dintre inculpaţi, Curtea a constatat că instanţa fondului a făcut o justă apreciere a acestui cuantum în raport de dispoziţiile menţionate şi de circumstanţele incidente în cauză şi reţinute în. mod just de prima instanţă, criticile formulate din această perspectivă nefiind întemeiate.

Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte similare.

Raportat la persoana inculpatului intimat T.S. instanţa de control judiciar a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia; fiind evident că simplu fapt al condamnării nu reprezintă pentru inculpat un avertisment clar, în aşa fel încât acesta să nu mai reitereze comportamentul infracţional.

Astfel, instanţa a avut în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a modului de executare a sancţiunii aplicate, cu luarea în considerare a persoanei căreia îi este destinată. In acest sens, instanţa de control judiciar a reţinut faptul că inculpatul nu prezintă perspective de reintegrare socială prin modalitatea de executare pentru care a optat instanţa fondului, dat fiind, astfel cum am reiterat mai sus contribuţia semnificativă a acestuia în. derularea traficului de droguri în mediile studenţeşti din Iaşi, rolul esenţial al acestuia în activitatea ilicită şi scopul urmărit, caracterul continuat al activităţii de traficare a drogurilor, perseverenţa infracţională, amploarea deosebită pe care a cunoscut-o fenomenul traficului de droguri în cele mai tinere medii şi consecinţele devastatoare ale acestuia, impunându-se cu necesitate executarea efectivă a pedepsei aplicate, pentru a se asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.

Având în vedere gravitatea faptei şi condiţiile de comitere a acesteia, pedeapsa aplicată, persoana infractorului şi posibilităţile sale de reeducare, Codul penal a prevăzut anumite instituţii de individualizare judecătorească a executării pedepsei, potrivit cărora instanţa după ce a stabilit pedeapsa pentru infracţiunea asupra căreia a avut a se pronunţa, potrivit criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. continuând procesul de mdividualizare a acesteia, cu privire la modul său de executare, alege una dintre ele, care să reprezinte cea mai adecvată măsură nevoilor de sancţionare a cazului soluţionat. In cadrul institaţiilor de individualizare judecătorească a executării pedepsei se includ: suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere, art. 86¹ - 86⁶ C. pen., şi altele.

Suspendarea condiţionată/sub supraveghere a executării pedepsei constituie o modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, prin care instanţa, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor condiţiilor săvârşite, continuând operaţiunea de individualizare cu privire la executarea sa, considerând că făptuitorul se poate reeduca fără executarea efectivă a pedepsei, dispune suspendarea executării ei pe un anumit termen prevăzut de lege, la expirarea căruia, dacă s-au respectat condiţiile impuse de lege, condamnatul este reabilitat de drept

Pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, legea, în art. 81, prevede iritrunirea unor condiţii, denumite obiective şi subiective, primele referindu-se la condamnare, iar secundele la persoana condamnatului. îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege nu atrage obligativitatea aplicării instituţiei, ci acordarea ei rămâne la latitudinea instanţei de judecată.

Continuând procesul de individualizare şi în ce priveşte modalitatea de executare, instanţa de fond a apreciat, în mod corespunzător, faţă de toate elementele de circumstanţiere incidente în cauză, că nu se impune executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie. Aşa fiind, instanţa de fond, şi la rândul său şi instanţa de control judiciar, în mod justificat a apreciat că se impune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei şi nu suspendarea condiţionată a executării acesteia. Aceasta motivat de faptul că, raportat ansamblului faptic, se impune ca inculpatul apelant T.D. să se supună unor măsuri şi obligaţii în ce priveşte conduita sa viitoare. A extinde efectul elementelor circumstanţiale avute în vedere în cadrul întregului proces de individualizare a sancţiunii, în ce priveşte modificarea modalităţii de executare a acesteia, în sensul aplicării suspendării condiţionate ar însemna înfrângerea scopului coercitiv al pedepsei înscris în art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii T.S. şi T.D.

1. Recursul formulat de inculpatul T.S.

În cuprinsul motivelor de recurs formulate, inculpatul a precizat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că, în temeiul art. 5 N.C.P., limitele pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-au redus. In prezent, limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de „trafic de droguri de risc" fiind între 2 şi 7 ani, şi pe cale de consecinţă, se impune aplicarea unei pedepse sub minimul de 2 ani.

A mai susţinut că aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege se impune şi raportat la circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi la dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Totodată, a arătat că în mod nejustificat şi nemotivat, instanţa de apel a schimbat modalitatea de individualizare a pedepsei, din suspendare sub supraveghere a pedepsei aplicate în executare efectivă a acesteia.

Fată de toate aceste aspecte a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunalul Iaşi.

2. Recursul formulat de inculpatul T.D. La termenul din data 28 martie 2014, după terminarea şedinţei de judecată, inculpatul T.D. a depus cerere de retragere a recursului formulat.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul formulat de inculpatul T.S. este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele. considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de către inculpat, prevede situaţia când în cauza s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În susţinerea acestui motiv de casare, inculpatul a arătat că, în baza art. 5 N.C.P. s-au redus limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 şi raportat la dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., precum şi la circumstanţele sale personale, se impune reducerea pedepsei aplicate de instanţele inferioare.

Pentru a aprecia asupra acestui motiv de recurs, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională, potrivit căreia legea penală nouă se aplică global, cât şi regula constituţională prevăzută de art. 5 N.C.P., potrivit căreia, în situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care mctiminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţia şi fapta inculpatului in legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi N.C.P. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) N.C.P. şi art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) N.C.P.P.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunea prevăzută de legea specială şi de N.C.P. pentru această infracţiune şi dacă se circumscrie unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 320¹ C. proc. pen. este de constatat că, sub aspect sancţionator legea nouă deşi prevede limite de pedeapsă mai reduse, de la 3-15 ani la 2-7 ani, totuşi aceasta nu este mai favorabilă, întrucât în considerarea celorlalte instituţii (mfractiunea continuată), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să creeze inculpatului o situaţie mai grea.

Înalta Curte aminteşte că, in materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat, respectiv mdividualizarea pedepsei aplicate inculpatului şi a modalităţii de executare a acesteia, Înalta Curte aminteşte că art. 385⁹ pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalităţii executării a fost abrogat anterior declarării recursului la data de 05 noiembrie 2013 şi anterior pronunţării deciziei recurate, 16 octombrie 2013, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, acest aspect nu va putea fi. valorificat în temeiul textului legal menţionat, dar nici în contextul art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., voinţa legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicţie numai elemente de nelegalitate. Ca urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau a modalităţii de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi. cenzurate în recurs.

Instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

La nivel concret, cazul de casare de la pct. 14 nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

În consecinţă, atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, cazul de casare invocat nu permite stabilirea în. recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altasolutie.

Drept urmare, deşi cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să procedeze la remdividualizarea pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a pedepsei.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată in a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare prevăzut de art. 385⁹ C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori.

În ceea ce priveşte recursul formulat de către inculpatul T.D., Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi conţinutul declaraţiei de retragere a recursului, constată că în cauză se impune a se lua act de manifestarea unilaterală de voinţă a recurentului inculpat

Retragerea unei căi de atac, în cauză a cererii de recurs, este un act de dispoziţie, care odată exercitată, duce la pierderea unui drept.

În speţă, inculpatul şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage calea de atac după primul termen de judecată, printr-o declaraţie scrisă înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 martie 2014.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a da eficienţă poziţiei procesuale exprimate de recurentul inculpat de retragere a căii de atac şi va lua act de retragerea recursului formulat.

Va lua act de retragerea recursului formulat de inculpatul T.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va obliga recurentul inculpat T.S. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat T.D. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

la act de retragerea recursului formulat de inculpatul T.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul inculpat T.S. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli - judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat T.D. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1645/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1767/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1760/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs