ICCJ. Decizia nr. 1767/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1767/2014
Dosar nr. 2083/87/2013
Şedinţa publică din 23 martie 2014
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 09 iulie 2013. pronunţată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata G.L.M., la pedeapsa închisorii de 1 an şi 4 luni.
În baza art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată cu aplic.art. 3201 alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata G.L.M. să execute 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate şi s-a fixat termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor înscrise la art. 83 C. pen., privitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul comiterii unei noi infracţiuni în termenul de încercare.
Au fost interzise inculpatei drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate, pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. D.R.A.O.V. Craiova şi a fost obligată inculpata la plata către aceasta a sumei de 8.212 lei, reprezentând drepturi vamale datorate în cuantum de 6.230 lei, 1.047 lei dobânzi şi 935 lei penalităţi de întârziere, precum şi la plata în continuare a dobânzilor şi penalităţilor de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a constatat recuperat parţial prejudiciul, conform chitanţelor din 16 aprilie 2013 în valoare de 250 lei, din 27 februarie 2013 în sumă de 500 lei şi din 25 iunie 2013 în valoare de 1.250 lei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a cantităţii de 658 pachete (13.160 ţigarete), aflate în custodia D.J.A.O.V. Teleorman, conform adreselor din 19 aprilie 2012 şi din 4 mai 2012.
S-a dispus comunicarea hotărârii, la data rămânerii definitive, la O.R.C.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 18 aprilie 2012, S.I.F. din cadrul I.P.J. Teleorman s-a sesizat din oficiu cu privire la inculpata G.L.M., în sensul că desfăşoară activităţi de achiziţionare ţigări de contrabandă, pe care le preia din mun. Bucureşti şi apoi le comercializează diferitelor persoane pe raza oraşului Zimnicea şi com. Suhaia, judeţul Teleorman.
La aceeaşi dată, în jurul orei 23:10, patrule mixte formate din poliţişti din cadrul I.P.J. Teleorman - S.I.F., S.P.R. şi S.P.F. Zimnicea au identificat pe raza com. Smârdioasa, Teleorman autoturismul, proprietatea numitei P.M., condus de numita P.M. În autoturism se mai aflau la aceea dată inculpata G.L.M., fiica acesteia G.C.R. şi martorul R.C.L., concubinul inculpatei.
Cu aceea ocazie, s-a identificat în interiorul autoturismului, în portbagaj şi locurile pasager spate, o cantitate de 10.000 tigarete şi 400 ţigarete marca P., ambele sortimente fiind produse de SC T.C.T.C. SA Moldova, ţigările având aplicat marcaj fiscal de Republica Moldova.
Cu privire la aceste bunuri, inculpata a declarat că-i aparţin însă nu are acte de provenienţă, întrucât le-a cumpărat din zona Pietii Obor Bucureşti de la o persoană cu numele de M., la preţul de 6-6,5 lei pachetul. A mai precizat că a mai achiziţionat ţigări din aceeaşi zonă şi în aceleaşi condiţii.
La data de 19 aprilie 2012, inculpata a predat organelor de politie, prin intermediul concubinului său, martorul R.C.L., o cantitate de 2.00 ţigarete, respectiv 1.600 ţigarete, fără marcaj fiscal, şi 160 ţigarete, de asemenea fără marcaj fiscal.
Cu adresele din 19 aprilie 2012 şi din 04 mai 2012, organele de poliţie au procedat la ridicarea cantităţii de 13.160 ţigarete, pe care le-a predat D.J.O.V. Teleorman.
Din probatoriul administrat de organul de urmărire penală, respectiv depoziţii martori, a rezultat că inculpata a comercializat ţigaretele fără marcaj fiscal corespunzător către diferite persoane, printre care martorele S.E.M. şi M.P., colege de serviciu cu aceasta, la un preţ inferior pieţii, în. cantităţi mici.
Potrivit R.I.F. din 19 martie 2013 şi deciziei de impunere, privind obligaţiile fiscale de plată, valoarea accizei care trebuia plătită către bugetul de stat pentru cantitatea de 13.160 ţigarete, toate cu marcaj necorespunzătbr Republica Moldova sau fără marcaj fiscal, deţinute de inculpata G.M., este în sumă de 4.335 lei.
Cu adresa din 15 aprilie 2013, D.J.O.V. Teleorman a precizat că valoarea taxei vamale pentru cele 658 pachete ţigări este de 2.023,90 lei, iar T.V.A.-ui este de 1.526,10 lei, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Prin cererea depusă în instanţă la data de 18 iunie 2013, partea civilă A.N.A.F., A.N.V., Directia Regională pentru accize şi operaţiuni vamale Craiova şi-a precizat cuantumul prejudiciului la suma de 8.213 lei, reprezentând drepturi vamale datorate în cuantum de 6.230 lei, 1.047 lei dobânzi şi 935 lei penalităţi de întârziere.
Instanţa de fond a concluzionat că, în drept:
Fapta inculpatei G.L.M. - care a deţinut, transport şi comercializat mărfuri (ţigări) care trebuiau plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind C. vam.
Fapta aceleiaşi inculpate - care a deţinut până la data de 19 aprilie 2012, în afara antrepozitului fiscal a unor produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, în limita a peste 10.000 ţigarete - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art 2961 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 modificată.
Fapta aceleiaşi inculpate - care a ascuns sursa impozabilă şi taxabilă cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 modificată.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond, având în vedre dispoziţiile art. 72 C. pen., faţă de gradul de pericol social relativ ridicat al fiecărei fapte comise de inculpată, de modalitatea în care a fost comisă, valoarea relativ ridicată a prejudiciului adus bugetului consolidat al statului, văzând însă şi comportamentul inculpatei anterior comiterii faptei infracţionale, nefiind cunoscută cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penale a avut o poziţie constantă de recunoaştere şi de regretare a faptelor apreciază că, prin condamnarea inculpatei la pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special, scopul pedepsei, aşa cum este definit la art. 52 C. pen. se poate realiza.
Tribunalul a apreciat că nu se pot aplica circumstanţe judiciare atenuante faţă de inculpată (în afara celor legale prevăzute la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen), întrucât faptele comise de inculpată au un pericol social pronunţat, fiind dat de pericolul de păgubite a patrimoniului public al statului.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen, de care inculpatul beneficiază urmare a poziţiei sale de recunoaşterii integrală a faptei şi a solicitării de soluţionare a cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond, aplicând cauza legală de reducere a pedepsei aplicate cu o treime, a dispus condamnarea inculpatei.
Constatând că infracţiunile în speţă sunt concurente, fiind comise în condiţiile concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., să se dispună contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpata să execute în final o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.
Ca modalitate de executare a pedepsei, faţă de cuantumul acesteia şi persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a manifestat regret faţă de faptele săvârşite, are 2 copii minori în îngrijire, a achitat parţial prejudiciul, instanţa de fond, apreciind în acest fel că inculpata se poate îndrepta şi fără executarea pedepsei, a constatat îndeplinite condiţiile de acordare a beneficiului suspendării condiţionate, aşa încât, în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate (de 1 an şi 4 luni), a fixat termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, potrivit art. 82 C. pen., atrăgând atenţia acestuia asupra consecinţelor înscrise la art. 83 C. pen.
Trecând la soluţionarea laturii civile, faţă de probatoriul administrat, raport de inspecţie fiscală, decizie de impunere, declaraţii de recunoaştere a prejudiciului date de inculpată, văzând şi principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi care este aplicabil şi în speţă, în temeiul art. 721 C. proc. civ., a constatat că inculpata, prin faptele comise, a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 8.212 lei, aşa încât în raport de prev. art. 14 C. proc. pen şi art. 998-999 C. civ. în vigoare la data comiterii faptelor, astfel că a obligat pe inculpată la plata acestei sume către partea civilă A.N.A.F.-A.N.V., D.R.A.O.V. Craiova.
Faţă de chitanţele depuse de inculpată în instanţă, s-a constatat că din totalul prejudiciului cauzat s-a achitat potrivit chitanţelor din 16 aprilie 2013 suma de 250 lei, din 27 februarie 2013 suma de 500 lei şi din 25 iunie 2013 suma de 1.250 lei.
În baza art. 118 lit. b şi c) din C. penal, s-a dispus confiscarea de la inculpată a cantităţii de 658 pachete ţigări aflate în custodia D.J.A.O.V. Teleorman conform adresei din 19 aprilie 2013 şi 04 mai 2013.
A mai arătat instanţa de fond că cererea părţii civile de instituire a măsurii asigurătorii, formulată în cadrul acţiunii civile, nu poate fi privită ca întemeiată, având în vedere că la dosar nu sunt dovezi din care să rezulte îndeplinirea cerinţelor impuse de art. 163 şi urm. C. proc. pen., respectiv nu s-a probat existenţa unor bunuri mobile şi imobile aparţinând debitorului.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea sentinţei, în copie, la O.N.R.C., și rămânerea definitivă a acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpata G.L.M. şi părţile civile D.R.A.O.V. Craiova, D.G.A.O.V. Teleorman şi A.N.V., criticând-o pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, având în vedere următoarele motive:
Apelul inculpatei a vizat individualizarea greşită a pedepsei, având în vedere că nu este cunoscută cu antecedente penale, că a avut un comportament de colaborare în timpul urmăririi penale, a solicitat achitarea pentru lipsa pericolului, prev. de art. 181 C. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative.
Apelul părţilor civile au vizat greşita soluţie a instanţei de fond, prin aceea că nu au fost dispuse măsuri asigurătorii, în vederea recuperării prejudiciului, deşi Legea nr. 241/2005 impune această obligativitate.
Prin Decizia penală nr. 281 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelurile declarate de inculpata G.L.M. şi părţile civile D.R.A.O.V. Craiova, D.G.A.O.V. Teleorman şi A.N.V., ca nefondate.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cu privire la chestiunea prealabilă invocată de reprezentanta Parchetului:
Potrivit art. 9 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005, modificată, fapta persoanei constând în a ascunde sursa impozabilă şi taxabilă, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale constituie infracţiune şi se pedepseşte.
Cum în speţă, inculpata a săvârşit astfel fapta, a recunoscut şi solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., discutarea asupra schimbării încadrării juridice apare ca inoportună şi, drept consecinţă, a respins-o ca atare.
Cu privire la apelul inculpatei, vizând individualizarea pedepsei, Curtea a apreciat că aceasta s-a făcut in mod judicios, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa stabilită fiind aptă să realizeze scopul prevăzut la art. 52 C. pen.
Apelanta inculpată G.L.M. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă în cuantum de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pentru trei infracţiuni comise în concurs, numai în considerarea atitudinii procesuale a inculpatei.
Celelalte aspecte invocate în apărare nu pot conduce la ipoteza în care vreuna din cele trei fapte comise ar fi lipsită de pericolul social al unei infracţiuni, în condiţiile în care, în data de 18 aprilie 2012, S.I.F. din cadrul I.P.J. Teleorman s-a sesizat din oficiu cu privire la inculpata G.L.M., în sensul că desfăşoară activităţi de achiziţionare ţigări de contrabandă, pe care le preia din mun. Bucureşti şi apoi le comercializează diferitelor persoane pe raza oraşului Zimnicea şi com. Suhaia, judeţul Teleorman.
De asemenea, apărarea a mai invocat greşita nereţinere a circumstanţei atenuante judiciare, însă deşi acestea apar mai mult ca o stare de normalitate, ele au fost avute în vedere de judecătorul fondului, atunci când a procedat la individualizarea modalităţii de executare, cea pentru care a optat prima instanţă fiind cea mai blândă.
Faţă de împrejurarea că sancţiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea şi reeducarea infractorului, context în care, judecătorul fondului - procedând la individualizarea judiciară a pedepsei - operaţiune, de altfel, extrem de complexă, a adaptat pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea concretă a faptei, cât şi cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcţiilor şi scopului respectivei pedepse.
Aşadar, Curtea a apreciat - în acord cu instanţa de fond - că pedeapsa astfel cum a fost aplicată inculpatei (apelantă în speţă), situată la nivelul rninimului special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81-82 C. pen., asigură reeducarea sa, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. fiind corect valorificate prin hotărârea primei instanţe.
Pedeapsa stabilită de instanţa de fond a fost proporţională cu gravitatea faptei şi cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidenţiate şi, totodată, reflectă în mod corespunzător conduita inculpatei, apreciindu-se ca neîntemeiată solicitarea de reindividualizare judiciară.
În ceea ce priveşte apelul părţilor civile, Curtea a constatat că judecătorul fondului a soluţionat în mod corect şi latura civilă a cauzei, constatând că prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunilor se ridică la suma de 8.212 lei, însă retinand. şi împrejurarea că inculpata a achitat o mare parte (mai mult de jumătate) şi deşi este clar că se confruntă cu probleme, a depus eforturi şi a achitat suma de 4.355 lei, astfel cum rezultă din dovezile de la dosar.
Având în vedere şi că apelul declarat de părţile civile au vizat măsurile asigurătorii care, într-adevăr, ar fi. fost obligatorii însă, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, acestea nu mai devin obligatorii şi, raportat la cuantumul prejudiciului care rămâne de recuperat, nu se mai impune acest lucru.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Teleorman.
În recursul formulat partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata către bugetul de stat a sumei de 8.212 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat cu debânzi şi penalităţi de întârziere calculate la drepturile vamale datorate până la data de 13 iunie 2013, la care se vor adăuga accesoriile care se percep până la data achitării integrale a sumei datorate şi admiterea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii.
A susţinut că, în mod greşit instanţa de fond a obligat inculpata la plata penalităţilor de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului, având în vedere că O.G. nr. 92/2003 prevede plata accesoriilor de la data săvârşirii faptei.
Un alt motiv de recurs vizează încălcarea dispoziţiilor art 11 din Legea nr. 241/2005 având în vedere că instanţa de fond şi cea de apel nu s-a pronunţat asupra cererii formulate de partea ciivlă, de instituire a măsurilor asigurătorii.
A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 teza ultimă C. proc. pen. şi art 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, ca aspect juridic prioritar că hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 297 din 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin care a fost abrogat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. anterior „instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garantele drepturile lor si să influenţele soluţia procesului". Fată de aceste aspecte, instanţa de recurs nu va analiza cazul de casare invocat de către recurenta parte civilă.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen.stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute expres de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen.intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, respectiv că instanţele inferioare în mod greşit au obligat inculpata la plata penalităţilor de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, având în vedere că data la care o asemenea creanţă dobândeşte caracter cert, lichid si exigibil este aceea a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucura de prezumţia de nevinovăţie şi, prin urmare, nu se poate accepta că până la acest moment el datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanţe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal.
Mai mult, instanţa constată că răspunderea civilă a inculpatei este reglementată de dispoziţiile C. civ., iar nu de cele ale dreptului fiscal, dat fiind că aceasta nu este debitor fiscal, motiv pentru care nu sunt incidente dispoziţiile art 120 O.G. nr. 92/2003.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat, şi anume că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de instituire a măsurilor asigurătorii, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere; că atât Tribunalul Teleorman, cât şi Curtea de Apel Bucureşti au analizat judicios criticile formulate de partea civilă, argumentând respingerea acestora, motivarea instanţelor fiind însuşită pe deplin de către instanţa de returs.
Astfel, prin sentinţa.penală nr. 105 din 09 iulie 2013, Tribunalul Teleorman a respins cererea părţii civile de instituire a măsurilor asigurătorii, întrucât nu erau îndeplinite conditiile prevăzute de art. 163 şi urm. C. proc. pen., respectiv nu s-a probat existenţa unor bunuri mobile şi imobile aparţinând inculpatei; prin Decizia penală nr. 281 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat cu privire la motivul de apel invocat de către partea civilă privitor la instituirea măsurilor asigurătorii, în sensul respingerii acestuia, raportat la prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi la cuantum prejudiciului ce urma a fi recuperat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 281 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata G.L.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 281 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, sectia I penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata G.L.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1760/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1929/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
