ICCJ. Decizia nr. 1645/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1645/2014

Dosar nr. 4693/63/2012

Şedinţa publică din data de 14 mai 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 513 din 3 decembrie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.I.A. din infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86⁴ C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.I.A.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata N.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata N.M.S., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile disp. art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în ultima săptămână a fiecărei luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a- putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate anterior pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

3. În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S.D., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale menţionate anterior inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare ca pedeapsă principală.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

4. În baza art. .11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011.

În baza art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă faţă de inculpată prin Decizia penală nr. 913 din 13 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 4693/63/2012/al.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 38,34 gr. rezină de cannabis şi 3.665,3 gr. rezină de cannabis, aflate în custodia I.G.P.R. în vederea distrugerii conf. art. 18 din aceeaşi lege .

Au fost obligaţi inculpaţii M.I.A., N.M.S. şi M.S.D. la câte 950 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că la începutul anului 2012, inculpatul M.S.D. a adus din Spania o cantitate însemnată (4 kg) de rezină de cannabis, pe care i-a predat-o inculpatei N.M.S., sora sa, aceasta la rândul său urmând să o distribuie unor persoane trimise de inculpatul M.S.D. în scopul valorificării.

La cererea inculpatului M.S.D., inculpata N.M.S. i-a predat inculpatului M.I.A. în seara zilei de 6 martie 2012 o parte din drogurile pe care le deţinea la domiciliul său de pe raza comunei Unirea, judeţul Dolj.

Deşi inculpatul M.I.A. cu ocazia audierii a negat faptul că ar fi ridicat droguri de la domiciliul inculpatei N.M.S., iar aceasta din urmă a încercat să demonstreze că nu a cunoscut conţinutul coletului care i-a fost adus la domiciliu de către fratele său, probele administrate în cauză dovedesc fără niciun dubiu că faptele pentru care inculpaţii M.I.A., N.M.S. şi M.S.D. au fost cercetaţi şi condamnaţi de prima instanţă există, constituie infracţiunile prev.de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 şi au fost săvârşite cu vinovăţie.

În acest sens, la dosarul cauzei există raportul din data de 26 februarie 2012 întocmit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod P.I., potrivit căruia în ziua de 26 martie 2012 inculpatul M.I.A. i-a vândut cantitatea de 40 gr rezină de cannabis cu preţul de 1.900 lei, comunicându-i totodată, că deţine şi alte cantităţi de haşiş care provin din Spania.

Cu toate că inculpatul M.I.A. în mod constant a negat faptul că ar fi valorificat droguri, invocând în acest sens procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 7 martie 2012, în cuprinsul căruia s-a consemnat că nu au fost găsite asupra sa ori în autoturismul marca D.L. cu numărul de înmatriculare X, droguri sau alte bunuri a căror deţinere este interzisă de lege, din cuprinsul declaraţiilor inculpatei N.M.S. şi martorului N.C. rezulta că în seara zilei de 6 martie 2012 la cererea soţiei sale, inculpata N.M.S., martorul N.C. i-a predat inculpatului M. un pachet conţinând droguri.

Atât inculpata N.M.S., cât şi martorul N.C. l-au recunoscut pe inculpatul M.I.A. ca fiind "fiul preotului din comuna P."

Pe de altă parte, la dosarul cauzei există transcrierea unor convorbiri telefonice efectuate de inculpatul M.I.A. din cuprinsul cărora reiese faptul că acesta ţinea legătura cu inculpatul M.S.D. care îi comunica de unde şi când să ia drogurile şi care primea prin intermediul unor servicii de transfer monetar sumele de bani pe care inculpatul M. le încasa în urma vânzării drogurilor.

Rezultă, de asemenea, din probele administrate în cauză atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi cu ocazia judecării cauzei de către instanţa de fond şi instanţa de apel că inculpata N.M.S. a cunoscut conţinutul coletului pe care fratele său i l-a adus la domiciliu.

Chiar dacă inculpata nu a recunoscut expres acest lucru, din cuprinsul declaraţiilor date rezultă că şi-a dat seama de faptul că pachetul pe care fratele său i l-a predat nu conţine ciocolată, aşa cum îi spusese acesta şi chiar i-a spus fratelui că nu poate să păstreze în domiciliul personal parchetul respectiv.

Cu toate acestea însă, inculpata N.M.S. a recunoscut faptul că a ascuns pachetul sub patul din dormitor şi i-a predat inculpatului M.I.A. la cererea fratelui său, M.S.D., o parte din conţinutul acestuia.

Declaraţia inculpatei N.M.S. se coroborează cu declaraţia soţului său, martorul N.C., care a recunoscut faptul că la cererea soţiei i-a predat inculpatului M.I.A. în seara zilei de 6 martie 2012 un pachet şi că soţia sa a făcut acest lucru la cererea inculpatului M.S.D., care a sunat-o în seara zilei de 6 martie 2012, de două ori.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.I.A. nu a recunoscut niciuna din cele două fapte reţinute în sarcina sa, însă susţinerea conform căreia nu a vândut cantitatea de 40 gr rezină de cannabis în data de 26 februarie 2012 colaboratorului M.D.Z. este contrazisă atât de depoziţia acestuia, cât şi de declaraţia investigatorului sub acoperire, ambii arătând că M.D.Z. a primit cantitatea de droguri d,e la inculpat, iar aceste depoziţii se coroborează cu înregistrările în mediul ambiental din care rezultă întâlnirea dintre inculpat şi colaborator şi cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 156491 din 16 martie 2012 care a confirmat natura substanţei primite de colaborator.

Apărarea inculpatului, potrivit căreia s-a întâlnit o singură dată în cartier cu o persoană cu porecla "Ş.", care ar putea fi colaboratorul autorizat şi că ar fi discutat de achiziţionarea unor anvelope nu a fost reţinută, deoarece nu este susţinută de nici un mijloc de probă.

Inculpatul nu a recunoscut nici faptul că în seara zilei de 06 martie 2012 a ridicat cantitatea de 100 gr rezină de cannabis de la inculpata N.M.S. şi nici faptul că banii trimişi în Spania lui M.S.D. înainte de ridicarea cantităţii de droguri constituiau preţul acesteia, ci a susţinut că reprezentau o datorie a sa către acest inculpat.

Aceste susţineri nu au fost reţinute, deoarece din discuţiile purtate în ziua de 06 martie 2012 nu rezultă că suma de bani trimisă de inculpatul M. în Spania inculpatului M.S.D. ar reprezenta o datorie şi, în plus, din discuţia transcrisă şi aflată la dosar u.p. rezultă clar că inculpaţii vorbeau de o următoare tranzacţie, iar M.I.A. urma să se deplaseze la locuinţa sorei lui M.S.D., respectiv N.M.S.

S-a arătat că aceste discuţii se coroborează cu declaraţia inculpatei N.M.S. şi a soţului acesteia, martorul N.C. care au arătat că în seara zilei de 06 martie 2012, urmare a unor discuţii telefonice cu fratele ei M.S.D. şi a cererii acestuia, inculpatul M.I.A. a venit şi a luat de la ei o plăcuţă de haşiş de aproximativ 100 gr. cannabis. Împrejurarea că aceasta nu a fost găsită asupra inculpatului nu este o dovadă a nevinovăţiei sale, în condiţiile în care investigatorul sub acoperire a arătat că inculpatul, după ce a ridicat drogurile, a realizat că este filat şi că înainte de oprirea în trafic s-a oprit de mai multe ori pe traseul P. - Craiova şi avea posibilitatea de a le arunca, fiind noapte.

Din toate aceste probe prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului M.I.A. în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

Referitor la fapta inculpatei N.M.S. de a deţine la domiciliul său cantitatea de 4 kg haşiş şi de a oferi spre vânzare inculpatului M.I.A., prima instanţă a constatat că aceasta a rezultat atât din recunoaşterea sa, cât şi din celelalte mijloace de probă administrate respectiv declaraţia martorului N.C., proces-verbal de percheziţie domiciliară şi raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2156492 din 16 martie 2012 întocmit de Laboratorul Central de analiză şi profil al drogurilor.

În privinţa inculpatului M.S.D., tribunalul a reţinut că acesta este cel care a introdus pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 4 kg rezină de cannabis şi că l-a ajutat pe inculpatul M.I.A. să le pună în vânzare pe raza municipiului Craiova.

Astfel, introducerea drogurilor din Spania pe teritoriul României de către acest inculpat a rezultat din declaraţiile inculpatei N.M.S. şi ale soţului său, martorul N.C., ambii arătând că drogurile găsite la domiciliul lor cu ocazia percheziţiei domiciliare, le-au fost aduse de M.S.D. şi de asemenea, din declaraţiile aceloraşi persoane rezultă că în seara zilei de 06 martie 2012 acesta a sunat-o pe sora sa N.M.S. şi i-a spus să îi dea inculpatului M.I.A. cantitatea de 100 gr cannabis, ceea ce s-a şi întâmplat.

Apărările acestui inculpat în sensul că nu el, ci posibil inculpata P.M.M. a introdus în România această cantitate de droguri nu au fost reţinute atât timp cât N.M.S. a relatat că pachetul conţinând drogurile i-a fost înmânat de fratele său, care i-a spus că este ciocolată pentru copii şi că inculpata P.M.M., deşi se afla în maşină cu acesta, nu i-a înmânat pachetul şi nu a avut nicio discuţie cu ea legată de acest parchet.

În plus, prima instanţă a reţinut că inculpatul M.S.D. este cel care i-a spus lui N.M.S. să îi dea inculpatului M. o bucată din pachetul adus, a discutat telefonic cu inculpatul M. şi a primit bani de la acesta înainte de ridicarea pachetului.

De asemenea, declaraţia din cursul judecăţii a martorului S.P.I. în sensul că împreună cu M.S.D. s-au deplasat în comuna Cetate şi au luat-o pe P.M.M. pentru a o transporta la Mehedinţi şi că pe drum s-au oprit la N.M.S. şi i-au dat un pachet nu poate fi o dovadă a nevinovăţiei inculpatului M.S.D. şi o probă a vinovăţiei inculpatei P.M.M., deoarece chiar dacă de la această inculpată s-au luat bagajele care s-au pus în maşină, martorul nu a putut indica dacă şi inculpatul M.S.D. avea bagaje în maşină şi dacă pachetul dat de P.M.M. acestui inculpat pentru a-l da surorii sale a fost luat dintr-o geantă de pe banchetă sau dintr-o geantă din portbagaj.

În aceste condiţii, tribunalul a înlăturat apărările inculpatului M.S.D. şi a constatat vinovăţia acestuia în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

Tribunalul a mai apreciat că în cauză se impune achitarea inculpatei P.M.M., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există nicio dovadă a introducerii drogurilor de către aceasta, din Spania în România.

În acest sens, s-a arătat că inculpata N.M.S., deşi a afirmat iniţial că drogurile i-au fost aduse din Spania de fratele său şi de verişoara sa, P.M.M., această declaraţie nu constituie o dovadă a vinovăţiei în condiţiile în care aceştia veniseră împreună cu maşina la poarta sa şi ambii se întorseseră din Spania.

Ulterior, fiind întrebată cine i-a înmânat coletul, inculpata N.M.S. a arătat fără echivoc că acesta i-a fost înmânat de fratele său, în timp ce verişoara sa se afla pe bancheta din spate a maşinii, fără a discuta cu aceasta despre pachet.

În consecinţă, tribunalul a apreciat că nu există nicio contradicţie între declaraţiile inculpatei N.M.S. şi aceste declaraţii dovedesc nevinovăţia inculpatei P.M.M. în comiterea faptei imputate.

Pentru motivele expuse anterior, s-a apreciat că "nici declaraţia martorului S.P.I. nu reprezintă o dovadă a vinovăţiei sale".

Potrivit primei instanţe, discuţiile dintre M.S.D. şi sora sa, precum şi discuţiile dintre acesta şi inculpatul M.I.A., ca şi transferurile bancare dintre aceştia dovedesc că inculpatul M.S.D. este cel care a introdus drogurile în România şi cel care l-a ajutat pe M.I.A. să le vândă, primind sume de bani de la acesta din urmă.

Pentru aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. tribunalul a achitat-o pe inculpata P.M.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011.

În baza art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă faţă de inculpată prin Decizia penală nr. 913 din 13 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 4693/63/2012/al.

Tribunalul a mai reţinut că în cauză se impune şi achitarea inculpatei N.M.S., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., deoarece, pe de o parte, din declaraţiile menţionate anterior rezultă că aceasta nu a avut intenţia de o favoriza pe verişoara sa P.M.M., ci doar de a preciza cine i-a înmânat pachetul, fără ca declaraţiile să fie contradictorii, iar pe de altă parte, în condiţiile în care ambele inculpate sunt cercetate pentru complicitate la infracţiunile de trafic de droguri de risc, inculpata N.M.S., în virtutea acestei calităţi, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de favorizare a infractorului.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.I.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece acesta are două fapte comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei N.M.S. s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011, iar faptele inculpatului M.S.D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii pentru infracţiunile săvârşite, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de cantitatea de droguri vândută, de forma continuată a infracţiunii săvârşite, de starea de recidivă, de comportamentul în familie şi societate al inculpatului M.I.A., dar şi de împrejurarea că pedeapsa din prezenta cauză urmează a fi cumulată matematic cu o pedeapsă suspendată condiţionat, iar pedeapsa rezultantă va fi executată în regim de detenţie, instanţa a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modif. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen.

În baza art. 86⁴ C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin s.p nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 martie 2012 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.I.A.

De asemenea, în privinţa inculpatei N.M.S., având în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cantitatea de droguri deţinută, împrejurarea că aceasta iniţial nu a cunoscut natura substanţelor primite, că a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, recunoscând comiterea faptelor, că nu are antecedente penale, este integrată în familie şi societate, având copii minori în întreţinere, tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsă redusă sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei N.M.S., tribunalul a apreciat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 86¹ alin. (1) şi (2) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 1 an şi 6 luni închisoare, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii şi ţinând seama de faptul că aceasta nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, că a recunoscut comiterea faptelor, având o atitudine sinceră şi cooperantă, că înainte de comiterea faptei a avut o bună conduită în familie şi societate, că a conştientizat gravitatea faptelor comise, tribunalul a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta, iar scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei.

În consecinţă, în baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile disp. art. 86² C. pen. şi art. 86³ C. pen.

În privinţa inculpatului M.S.D., în raport de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de cantitatea de droguri vândută, de starea de recidivă, dar şi de comportamentul în familie şi societate al inculpatului M.S.D., care nu poate fi înlăturat pentru simplul fapt al existenţei unei recidive şi ţinând cont şi de împrejurarea că pedeapsa din prezenta cauză urmează a fi în regim de detenţie, instanţa a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modif. cu aplic art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen. şi a pedepsei de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, rap. la art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea cantităţilor de 38,34 gr rezină de cannabis şi 3.665,3 gr. rezină de cannabis, cantităţi rămase în urma analizelor fizico-chimice efectuate şi care deja au fost depuse la IGPR - DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0022142 din 21 martie 2012, ataşată la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel PICCJ-DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.I.A., M.S.D., N.M.S.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pe fond, modificarea acesteia în sensul următoarelor critici:

S-a arătat că pedepsele aplicate inculpaţilor M.I.A., N.M.S. şi M.S.D. au fost greşit individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. în acest sens, potrivit reprezentantului parchetului în mod neoportun prima instanţă a reţinut în favoarea celor trei inculpaţi menţionaţi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen., întrucât ţinând seama de circumstanţele reale şi personale în care au fost comise faptele, de modul de săvârşire, de cantitatea mare de droguri traficată s-ar fi impus aplicarea unor pedepse mai mari.

S-a solicitat, totodată, să se constate că apelul declarat de parchet o vizează şi pe inculpata P.M.M.

În acest sens s-a arătat că în cadrul şedinţei de analiză a temeiniciei şi legalităţii soluţiei pronunţate de prima instanţă, s-a stabilit că hotărârea este netemeinică şi în privinţa inculpatei P.M.M., însă dintr-o eroare materială atunci când s-a redactat adresa prin care s-a declarat recurs s-a omis să se precizeze şi numele acesteia.

Potrivit reprezentantului parchetului din declaraţia martorului S.P.I. rezultă participaţia inculpatei P.M.M. la săvârşirea faptei de trafic internaţional de droguri. Astfel, s-a arătat că drogurile au fost aduse de inculpată cu maşina din Spania, întrucât cu avionul ar fi fost mai greu.

A fost criticată hotărârea primei instanţe şi pentru faptul că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatei N.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 C. pen.

Potrivit reprezentantului parchetului, după audierea în calitate de învinuită, când a afirmat că drogurile i-au fost aduse de fratele său M.S.D. împreună cu inculpata P.M.M., inculpata N.M.S. şi-a schimbat poziţia procesuală, încercând să dea declaraţii în baza cărora să nu poată fi antrenată răspunderea penală a inculpatei P.M.M.

Inculpatul M.S.D. a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pe fond aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege.

În susţinerea apelului declarat s-a arătat că deşi este vinovat de transportul drogurilor din străinătate, se justifică aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen., privind circumstanţele atenuante şi efectul acestora asupra pedepselor.

Inculpatul M.I.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pe fond, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În susţinerea apelului declarat, s-a arătat că la dosarul cauzei nu există probe certe şi convingătoare că a săvârşit infracţiunea de trafic de droguri.

În acest sens, a arătat că la percheziţia corporală efectuată în ziua de 7 martie 2012 nu s-au găsit asupra sa droguri şi că nu există probe care să confirme faptul că în ziua de 29 februarie 2012 s-a întâlnit cu colaboratorul organelor de urmărire penală şi i-a predat droguri.

A precizat, totodată, că declaraţia inculpatei N.M.S. este contradictorie, întrucât iniţial a spus că a ieşit la poartă şi i-a dat droguri pentru ca ulterior să revină şi să afirme că drogurile i-au fost predate acestuia de soţul său.

Potrivit apărării formulate, organele de urmărire penală nu au putut stabili locaţia de unde a luat drogurile, iar termenul de "modele" din cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate se referă la modele de anvelope şi nu la alt gen de bunuri.

De asemenea, a arătat că nu s-a făcut dovada faptului că este autorul convorbirilor efectuate cu inculpatul M.S.D. în Spania.

Inculpata N.M.S. a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pe fond, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri şi în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.

În susţinerea apelului declarat a arătat că deşi a preluat coletul adus de fratele său, nu a avut reprezentarea conţinutului acestuia şi că dat fiind mediul din care provine se poate trage concluzia că lipseşte latura specifică infracţiunii de trafic de droguri.

Pe parcursul judecării apelurilor declarate de parchet şi inculpaţi, la termenul din data de 22 aprilie 2013 au fost audiaţi inculpaţii M.I.A., P.M.M. şi N.M.S. aceştia menţinându-şi declaraţiile date anterior în cauză. La termenul din data de 8 octombrie 2013 a fost audiat martorul S.P.I. care a afirmat că parchetul predat de inculpatul M.S.D. inculpatei N.M.S. a făcut parte dintre bunurile cu care inculpata P.M.M. a urcat în autoturismul inculpatului M.S.D.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 314 din 22 Octombrie 2013 a admis apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul M.I.A., împotriva Sentinţei penale nr. 513 din 3 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 4693/63/2012.

A desfiinţat în parte, sub aspectul laturii penale hotărârea atacată în privinţa inculpaţilor M.I.A., N.M.S. şi M.S.D. şi rejudecând a dispus următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.I.A. din infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul M.I.A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86⁴ C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul M.I.A. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 07 martie 2012 la zi şi durata arestului preventiv de la 22 aprilie 2010 la 12 iulie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului M.I.A.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpata N.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011 a condamnat pe inculpata N.M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

3. În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 şi O.U.G. nr. 6/2011, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art 33 lit a C. pen., 34 lit. b) C. pen. şi 35 alin. (2) C. pen., inculpatul M.S.D. a stabilit ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit a teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A respins apelurile declarate de inculpaţii M.S.D. şi N.M.S., ca nefondate.

A obligat fiecare dintre inculpaţii M.S.D. şi N.M.S. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

S-a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut că poziţia psihică manifestată de inculpata N.M.S. este specifică infracţiunii prev.de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 şi pe cale de consecinţă, a dispus condamnarea acesteia.

Având în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, cantitatea mare de droguri traficată (4 kg) şi nu în ultimul rând, atitudinea manifestată de inculpaţii M.I.A. şi N.M.S. (au negat săvârşirea faptelor, încercând să demonstreze că nu au traficat droguri), precum şi cea manifestată de inculpatul M.S.D. (s-a sustras de la efectuarea urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti), Curtea a apreciat că în mod greşit prima instanţă a reţinut în favoarea inculpaţilor dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. şi pe cale de consecinţă, a coborât pedepsele aplicate acestora sub limita minimă prevăzută de textul de lege incident.

Pe de altă parte, Curtea a mai constatat că prima instanţă a ignorat unele dintre criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv datele care caracterizează persoana infractorului.

În acest sens, s-a constatat că din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.S.D. rezultă că acesta a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 3025 din data de 23 iunie 2003, definitivă prin Decizia penală nr. 68 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, iar inculpatul M.I.A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 86¹ C. pen.

În această situaţie, Curtea a reţinut că nu se află în prezenţa unei bune conduite a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii şi că pe cale de consecinţă, nu pot fi reţinute în favoarea inculpaţilor dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.

Prin urmare, ţinând seama în egală măsură de circumstanţele reale şi personale în care au fost comise faptele, de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, reflectată de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar şi de cantitatea mare de droguri traficată şi nu în ultimul rând de consecinţele pe care consumul de droguri îl au asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanţe, Curtea a considerat că în cauză se impune aplicarea în cazul fiecăruia dintre cei trei inculpaţi a unor pedepse fără reţinerea în favoarea acestora a dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen.

Cu privire la critica formulată de PICCJ - DIICOT -Serviciul Teritorial Craiova, în cuprinsul motivelor scrise de apel, dar şi cu ocazia dezbaterilor cu privire la greşita achitare a inculpatei P.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că apelul declarat de parchet nu o vizează şi pe această inculpată.

În acest sens, a arătat că la dosarul instanţei de apel se află declaraţia de apel din cuprinsul căreia reiese că s-a declarat apel cu privire la inculpaţii M.I.A., N.M.S. şi M.S.D.

Prin urmare, cum potrivit art. 371 C. proc. pen., limitele judecării apelului sunt determinate de persoanele care declară apel şi calitatea acestora, Curtea a constatat că în cauză nu s-a declarat apel şi cu privire la inculpata P.M.M.

Chiar şi în ipoteza în care susţinerile reprezentantului parchetului, conform cărora faptul că inculpata P.M.M. nu se regăseşte în cuprinsul declaraţiei de apel reprezintă o omisiune în sensul art. 196 C. proc. pen. Curtea a constatat că parchetul nu a dispus în termenul prevăzut de lege înlăturarea omisiunii respective, conform procedurii prevăzute de art. 196 şi 195 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, având în vedere faptul că prin critica adusă hotărârii primei instanţe cu privire la inculpata P.M.M. se urmăreşte agravarea situaţiei acesteia şi ţinând seama de dispoziţiile art. 373 C. proc. pen. privind efectul extensiv al apelului, Curtea nu a analizat critica parchetului referitoare la netemeinicia soluţiei de achitare dispusă faţă de această inculpată.

Referitor la critica parchetului privind greşita achitare a inculpatei N.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, Curtea a constatat, de asemenea, că este neîntemeiată.

Potrivit literaturii de specialitate şi practicii judiciare în materie, nu poate fi autor al infracţiunii de favorizare a inculpatului persoana care a participat la săvârşirea infracţiunii în legătură cu care se susţine că a fost săvârşită infracţiunea de favorizare (Octavian Loghin, Drept Penal Român, Partea specială, p. 396)

Prin urmare, cum inculpata N.M.S. a fost cercetată şi condamnată în prezenta cauză pentru infracţiunea de trafic de droguri, aceasta nu poate avea şi calitatea de autor al infracţiunii de favorizare a infractorului în legătură cu această infracţiune.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că în raport de calitatea pe care inculpata N.M.S. a avut-o la data primei audieri (învinuită), aceasta nu era obligată să relateze organelor de urmărire penală adevărul în legătură cu faptele comise, având posibilitatea să formuleze diverse apărări.

În acest context, împrejurarea că în baza declaraţiei sale, necoroborată cu alte mijloace de probă, aşa cum prevede art. 69 C. proc. pen., organele de urmărire penală au propus, iar instanţa de judecată a dispus arestarea preventivă a inculpatei P.M.M., nu poate fi invocată ca argument în sprijinul unei soluţii de condamnare a inculpatei N.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.I.A., N.M.S. şi M.S.D.

Reprezentantul Ministerului Public, a solicitat înlăturarea dispoziţiei privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 în formă simplă, în forma continuată

Recurentul inculpat M.S.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât instanţa de fond şi apel nu au procedat la citarea corectă a inculpatului M.S.D.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale niciunei infracţiuni reţinute în sarcina acestui, pentru lipsa intenţiei.

De asemenea, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen.

Recurenta inculpată N.M.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante.

Recurentul intimat inculpat M.I.A., invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând recursurile declarate Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.I.A., N.M.S. şi M.S.D., Înalta Curte constată următoarele:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹0 C. proc. pen. prevede în alineatul 21 că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 22 octombrie 2013 deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat M.S.D., se constată că acesta a fost la adresa indicată, precum şi prin afişare la uşa instanţei.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi N.M.S. şi M.I.A., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurenţii inculpaţi N.M.S. şi M.I.A., au criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

Cazurile în care s-a făcut o greşită aplicare a legii sunt desemnate de toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen.

Cu privire la criticile recurenţilor inculpaţi M.S.D. şi N.M.S., circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. vizând achitarea, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, având în vedere că ele vizează starea de fapt reţinută de instanţele inferioare, în sensul că nu are susţinere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, era cel prevăzut în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situaţiei de fapt de către instanţa de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel fiind, criticile recurenţilor inculpaţi M.S.D. şi N.M.S. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse.

Cu privire la art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 22 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat Codul penal anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de inculpaţi, Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor de care sunt acuzaţi (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Inculpaţii au fost condamnaţi după cum urmează:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.I.A. din infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86⁴ C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1541 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 882 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova şi dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul M.I.A. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită inculpata N.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, condamnă inculpata N.M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

3. În baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. şi 35 alin. (2) C. pen., inculpatul M.S.D. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Analizând influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi, Înalta Curte, constată următoarele:

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest articol numai sub aspect sancţionator, infracţiunea de trafic de droguri, atât în forma tip, cât şi în forma agravantă având acelaşi conţinut, în sensul că, sunt incriminate în continuare, faptele constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, fiind sancţionate cu pedeapsa cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se constată dintr-o analiză comparativă a celor două texte de lege că prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat şi acest text de lege tot sub aspect sancţionator, infracţiunea având în continuare acelaşi conţinut, în sensul că introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. în alineatul 2 al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare sancţiunile prevăzute pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt mai severe, Înalta Curte consideră că dispoziţiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 sunt mai favorabile având în vedere că limitele de pedeapsă sunt mai mari, astfel încât, legea nouă va retroactiva şi va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi, instanţa de recurs urmând a proceda la o proporţionalizare a pedepselor în raport de noile limite de pedeapsă în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.S.D.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit Codului penal anterior pedeapsa în cazai concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi. sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, lege penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi Codul penal în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este Codul penal anterior.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că inculpatului M.S.D. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi. ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Aşadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului M.S.D. pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 care prevede această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, însă cuantumul de 4 ani care a fost aplicat deşi se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., se impune a fi redus la 3 ani.

Cât priveşte tratamentul sancţionator al stării de recidivă, vizând situaţia juridică a inculpatului M.S.D., acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situaţia în care una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpaţii M.I.A. şi N.M.S., având în vedere că în cadrul recursurilor guvernate de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 în aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs nu realizează o nouă individualizare a sancţiunii, iar în prezenta cauză nu se impune reducerea proporţională a sancţiunii stabilite în raport cu limitele prevăzute de legea penală nouă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine pentru inculpatul M.I.A. pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv pentru inculpata N.M.S. pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., întrucât pedepsele aplicate se încadrează în noile limite de pedeapsă.

Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, se constată că, instanţa de prim control judiciar a procedat corect când a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.I.A. din infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modif. şi completată, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., întrucât acesta are două fapte comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Aşa fiind, Înalta Curte va admite, recursul declarat de inculpatul M.S.D. împotriva Deciziei penale nr. 314 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., va condamna pe inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (anterior), aplicată inculpatului M.S.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale.

Va, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T; -Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.I.A. şi N.M.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.I.A. durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză începând cu data de 07 martie 2012 la 14 mai 2014 şi a arestului preventiv de la 22 aprilie 2010 la 12 iulie 2010.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.S.D., în sumă de 75 lei, urmează să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat M.I.A. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenta inculpată N.M.S. la plata sumei de 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată P.M.M. în sumă de 300 lei urmează să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.S.D. împotriva Deciziei penale nr. 314 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., condamnă pe inculpatul M.S.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (anterior), aplicată inculpatului M.S.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.I.A. şi N.M.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.I.A. durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză începând cu data de 07 martie 2012 la 14 mai 2014 şi a arestului preventiv de la 22 aprilie 2010 la 12 iulie 2010.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.S.D., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.I.A. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată N.M.S. la plata sumei de 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată P.M.M. în sumă de 300 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 1610/2014. Penal. Omorul deosebit de grav...		ICCJ. Decizia nr. 1760/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1645/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs