ICCJ. Decizia nr. 1795/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1795/2014
Dosar nr. 7007/113/2010/a1
Şedinţa publică din 27 mai 2014
Deliberând asupra recursului declarat de partea civilă SC A. SA împotriva deciziei penale nr. 333/A din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 15 martie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpatei B.L.V., cercetată sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior, în dauna părţii vătămate SC A. SA Brăila.
În baza art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, faptă săvârşită la data de 24 mai 2006, în dauna părţii vătămate SC A. SA Brăila, iar în temeiul art. 71 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 57 C. pen. anterior, s-a dispus executarea efectivă în regim de detenţie a pedepsei principale aplicată inculpatului.
S-a constatat că inculpatul B.G. este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea responsabilă civilmente SC S.P.P. SRL a fost radiată la data de 18 iulie 2011.
În baza art. 14 C. proc. pen. anterior şi art. 346 C. proc. pen. anterior, în referire la art. 998 C. civ. anterior, a fost obligat inculpatul B.G. să plătească părţii civile SC A. SA Brăila suma de 312.300,09 RON, reprezentând plăţi în avans pentru marfa nelivrată.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. anterior s-a menţinut măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător din data de 11 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 138/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului B.G. până la data punerii în executare şi a plăţii despăgubirii în sumă de 312.300,09 RON către partea civilă SC A. SA Brăila.
Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. anterior, s-a ridicat măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător din data de 11 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 138/P/2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatei B.L.V.
În baza art. 193 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul B.G. să plătească părţii civile SC A. SA Brăila cheltuieli judiciare în sumă de 17.600 RON reprezentând onorariu avocat.
A fost obligat inculpatul B.G. la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Brăila a reţinut următoarele:
Prin încheierea din 1 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 7007/113/2010, în baza dispoziţiilor art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. anterior, s-a admis plângerea formulată de petenta SC A. SA Brăila împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 138/P/2008 din 31 decembrie 12009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a desfiinţat în parte ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală nr. 138/P/2008 din 31 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila menţinută prin ordonanţa nr. 181/11/2/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, doar în ceea ce-i priveşte pe făptuitorii B.G. şi B.L.V. şi s-a reţinut cauza spre judecare sub aspectul săvârşirii de către fiecare dintre aceştia a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior.
S-a menţinut ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală nr. 138/P/2008 din 31 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila în ceea ce-l priveşte pe făptuitorul C.B.C., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
În fapt, s-a reţinut că la data de 24 mai 2006, între SC S.P.P. SRL reprezentată de B.L.V. şi SC A. SA Brăila reprezentată de C.B.C. s-a încheiat actul adiţional la contractul din 6 ianuarie 2006, conform căruia furnizorul, SC S.P.P. SRL, se angaja să livreze către cumpărătorul SC A. SA Brăila, în săptămâna 17-24 mai 2006, cantitatea de 60 tone inele tablă, în valoare de 180.000 RON. Pentru garantarea obligaţiilor de executat s-a instituit, în favoarea SC A. SA Brăila, un gaj electronic pe următoarele cantităţi de fier: 184.450 kg bară, ce aparţineau SC S.P.P. SRL, aflate în depozitul SC L. SA şi 124.740 kg bară, aflate în depozitul SC S.P.P. SRL din municipiul Ploieşti.
Gajul instituit a fost înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, prin Cabinet notar Public V.V., având ca descriere garantarea obligaţiilor asumate de SC S.P.P. SRL faţă de SC A. SA prin contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 şi actul adiţional încheiat la data de 24 mai 2006.
Tribunalul Brăila a reţinut că B.G. şi B.L.V., soţi şi administratori ai SC S.P.P. SRL, aflându-se în imposibilitate de a-şi executa obligaţiile ce decurgeau din contractul din 6 ianuarie 2006 încheiat cu SC A. SA, la data de 24 mai 2006 au încheiat în deplină cunoştinţă de cauză un act adiţional cu această societate prin care s-a prelungit durata contractului şi totodată au garantat datoria cu anumite cantităţi de laminate din oţel care aparţineau altei societăţi (SC R.K. SRL Galaţi) şi asupra cărora cunoşteau că nu au nici un drept, inducând astfel în eroare pe reprezentanţii SC A. SA, prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase, astfel că aceştia din urmă dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar mai fi încheiat actul adiţional. Ca urmare a acestei activităţi infracţionale s-a cauzat o pagubă SC A. SA de peste 300.000 RON, astfel încât în cauză s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior.
În cauză, în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: plângerea penală formulată de partea civilă SC A. SA înregistrată sub nr. 138/P din 4 februarie 2008 la Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila; actul constitutiv, contractul de societate şi certificatul de înregistrare fiscală pentru SC A. SA; împuternicirea dată la data de 6 ianuarie 2006 de administratorul SC S.P.P. SRL Brăila, B.L.V., lui B.G. să reprezinte societatea în toate relaţiile comerciale şi în faţa tuturor autorităţilor publice şi jurisdicţionale din România; contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat între SC S.P.P. SRL în calitate de vânzător şi SC A. SA în calitate de cumpărător şi actul adiţional la contractul din 6 ianuarie 2006; CEC-ul pentru suma de 200.000 RON, emis de SC S.P.P. SRL în favoarea SC A. SA şi refuzul de plată dat de Banca R.D., Sucursala Brăila; fişa afacerilor comerciale desfăşurate de SC A. SA cu SC S.P.P. SRL, în perioada 1 ianuarie 2006-31 octombrie 2006 şi copii de pe extrase de cont şi file CEC depuse de partea civilă SC A. SA; acte contabile depuse de SC A. SA; adresa din 21 februarie 2008 a Biroul Notarial „V. şi A.”; minuta încheiată la data de 18 iulie 2006 între SC R.K. SRL Galaţi şi SC L. SA Brăila; precizări făcute în scris de SC R.K. SRL Galaţi la solicitarea organelor de urmărire penală; procesele-verbale de custodie din 18 aprilie 2006, din 19 aprilie 2006, din 27 aprilie 2006, din 8 mai 2006, din 10 mai 2006 şi din 11 mai 2006 încheiate între SC R.K. SRL Galaţi în calitate de proprietar şi SC S.P.P. SRL în calitate de custode pentru produselor metalurgice cumpărate de SC R.K. SRL Galaţi de la SC A.D. SA, facturile fiscale de cumpărare a acestor produse, precum şi procesele-verbale de preluare de către proprietar a produselor lăsate în custodie; adresele din 21 iulie 2006 şi din 1 august 2006 emise de SC L. SA Brăila către SC A. SA; raportul din 29iunie 2007 întocmit de Comisia de cenzori de la SC A. SA; raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale de expert contabil S.P.A.; adresa din 18 aprilie 2011 prin care SC A. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 312.300,09 RON reprezentând plăţi în avans pentru marfă care nu a fost livrată conform contractului de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006, sumă care a fost garantată prin constituirea unui drept de gaj, înscris în arhiva electronică de garanţii imobiliare la data de 24 mai 2006; declaraţiile martorilor: B.M., C.B.C., V.S., B.V.L., M.B.M., Z.G., D.F., B.A.; declaraţiile inculpaţilor: B.G. şi B.L.V.; biletul de ieşire din spital din 14 noiembrie 2005 pentru inculpata B.L.V.; procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală; fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.
Din analiza şi interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, Tribunalul Brăila a reţinut în fapt următoarele:
Inculpaţii B.G. şi B.L.V. au fost căsătoriţi şi, în anul 2001, împreună au înfiinţat SC S.P.P. SRL care avea ca obiect de activitate comercializarea de materiale de construcţie şi produse metalurgice. Inculpata B.L.V. era administrator la această societate, iar inculpatul B.G. ocupa funcţia de director comercial. Printr-o împuternicire din data de 6 ianuarie 2006, B.G. a fost mandatat de administrator să reprezinte societatea în toate relaţiile comerciale şi în faţa tuturor autorităţilor publice şi jurisdicţionale din România.
De la momentul constituirii SC S.P.P. SRL a avut relaţii comerciale cu SC A. SA şi anume, această societate cumpăra oţel beton de la SC S.P.P. SRL, fiind cel mai important client al acestei societăţi. De relaţiile comerciale cu SC A. SA din partea SC S.P.P. SRL, în general se ocupa inculpatul B.G. Până în anul 2005 relaţiile comerciale dintre cele două societăţi au decurs bine, în sensul că SC S.P.P. SRL livra marfa către SC A. SA iar ulterior, aceasta făcea plata.
În anul 2005, inculpata B.L.V. a fost diagnosticată cu hernie de disc şi dislocare de fragment osos, a mers la spital în Bucureşti, a făcut investigaţii medicale şi a suferit o intervenţie chirurgicală de hernie de disc. După intervenţie a făcut gimnastică medicală şi fizioterapie o perioadă de aproximativ un an. În aceste condiţii, B.L.V., administratorul SC S.P.P. SRL i-a dat împuternicire inculpatului B.G. pentru a desfăşura activităţile de administrare a societăţii.
La data de 6 ianuarie 2006 între SC A. SA, reprezentată de C.B.C. şi SC S.P.P. SRL, reprezentată de B.L.V. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006. Acesta a fost semnat de către administrator B.L.V., în calitate de vânzător şi C.B.C., administrator, în calitate de cumpărător.
Obiectul acestui contract l-a constituit vânzarea-cumpărarea de produse din profilul de activitate al furnizorului SC S.P.P. SRL, conform comenzilor emise de cumpărător, respectiv SC A. SA şi avea următoarele clauze: termenele de livrare a produselor au fost stabilite ca fiind cele prevăzute în comenzile emise de cumpărător, dar nu mai târziu de 31 martie 2006; valoarea contractului a fost stabilită la 1.600.000 RON; cumpărătorul avea obligaţia efectuării plăţii preţului produselor în termen de 30-45 zile de la data livrării; cumpărătorul garanta executarea obligaţiilor asumate prin contract prin emiterea de file cec şi bilete la ordin în valoare de 800.000 RON.
Încheierea acestui contract a fost urmarea negocierilor de la sfârşitul anului 2005 dintre inculpatul B.G., director comercial la SC S.P.P. SRL, care i-a comunicat intimatului C.B.C. despre existenţa în portul Constanţa a unei nave încărcate cu oţel beton, util pentru derularea unei afaceri între cele două societăţi comerciale. Chestiunea care s-a ivit a fost aceea că trebuiau plătite taxe vamale şi TVA pentru preluarea mărfii prin SC S.P.P. SRL, bani de care importatorul SC G.S. SRL Constanţa nu dispunea.
După încheierea contractului, contrar clauzelor stabilite, conform cărora cumpărătorul SC A. SA avea obligaţia plăţii mărfurilor în termen de 30-45 zile de la livrarea produselor, reprezentantul acestei societăţi, C.B.C. a efectuat o serie de plăţi în avans, în contul partenerului de afaceri, fără ca unitatea să beneficieze de produsele cuvenite. Prima livrare a produselor de către SC S.P.P. SRL s-a efectuat la data de 27 ianuarie 2006 şi reprezenta marfă de 162.562,57 RON, în timp ce aceeaşi unitate comercială figura deja cu un credit de 336.711,30 RON.
În perioada 9 martie 2006-11 aprilie 2006, reprezentantul SC A. SA, C.B.C., a dispus plata, în avans, către SC S.P.P. SRL, a unor sume totalizând 504.281,74 RON. Plata sumelor în avans s-a realizat astfel: suma de 50.000 RON plătită la data de 9 martie 2006, prin ordin de plată; suma de 152.140,87 RON plătită la data de 13 martie 2006, prin ordin de plată; suma de 50.000 RON plătită la data de 16 martie 2006; suma de 50.000 RON plătită la data de 23 martie 2006; suma de 50.000 RON plătită la data de 30 martie 2006; suma de 77.140,87 RON plătită la data de 16 martie 2006; suma de 75.000 RON plătită la data de 16 martie 2006. Scopul virării sumelor de bani în avans, potrivit afirmaţiilor martorului C.B.C., a fost acela ca relaţia comercială să decurgă cât mai bine.
Faţă de aceste plăţi în avans, furnizorul SC S.P.P. SRL nu a putut să acopere prin produse contravaloarea tuturor sumelor încasate, figurând cu un sold debitor de 312.300,10 RON.
Dată fiind situaţia arătată, reprezentanţii celor două societăţi au convenit, în urma unor discuţii, ca valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat să se prelungească până la data de 31 august 2006, în condiţiile în care SC S.P.P. SRL se angaja să garanteze executarea obligaţiilor prin gajarea cu o cantitate de profiluri metalice, respectiv laminate din oţel, care-i aparţineau şi se aflau în depozitele societăţii (depozit în municipiul Ploieşti) şi în depozitele aparţinând SC L. SA Brăila.
La discuţiile dintre inculpatul B.G., persoană ce reprezenta în fapt SC S.P.P. SRL şi martorul C.B.C., administrator al SC A. SA Brăila, a mai participat şi martorul V.S., acţionar în cadrul societăţii păgubite, care a declarat că reprezentantul partenerului de afaceri a dat asigurări că unitatea sa îşi va respecta angajamentul asumat, având la îndemână, în caz de nevoie, drept garanţie, cantitatea de fier ce putea fi valorificată.
La data de 24 mai 2006, între reprezentanţii celor două societăţi s-a încheiat actul adiţional la contractul din 6 ianuarie 2006, conform căruia furnizorul, SC S.P.P. SRL, se angaja să livreze către cumpărătorul SC A. SA, în săptămâna 17-24 mai 2006, cantitatea de 60 tone inele tablă, în valoare de 180.000 RON. Pentru garantarea obligaţiilor de executat s-a instituit, în favoarea SC A. SA Brăila, un gaj electronic pe următoarele cantităţi de fier: 184.450 kg bară, ce aparţineau SC S.P.P. SRL, aflate în depozitul SC L. SA; 124.740 kg bară, aflate în depozitul SC S.P.P. SRL din municipiul Ploieşti. Acest gaj a fost înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, prin Cabinet Notar Public V.V., având ca descriere garantarea obligaţiilor asumate de SC S.P.P. SRL faţă de SC A. SA prin contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 şi actul adiţional încheiat la data de 24 mai 2006.
Reprezentanţii SC A. SA nu au vizualizat marfa propusă drept garanţie la încheierea actului adiţional, fiind convinşi de făptuitorul B.G. că aceasta există şi aparţine SC S.P.P. SRL.
S-a menţionat că din partea SC S.P.P. SRL, actul adiţional încheiat la data de 24 mai 2006 a fost semnat de către inculpata B.L.V., iar la momentul încheierii acestui act cât şi ulterior în faţa notarului, ambii soţi B. au fost prezenţi. S-a precizat că, ulterior, reprezentanţii SC S.P.P. SRL nu şi-au respectat obligaţiile asumate prin contractul de bază, cât şi prin actul adiţional, motiv pentru care reprezentanţii SC A. SA au iniţiat procedura executării silite a bunurilor gajate electronic, întrucât filele cec lăsate garanţie au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont.
În urma demersurilor efectuate pentru executarea silită a gajului aflat în custodia SC L. SA, această societate a refuzat livrarea mărfii, întrucât marfa nu aparţinea SC S.P.P. SRL, ci SC R.K. SRL Galaţi. Prin adresa din 3 martie 2008, SC L. SA a comunicat că SC S.P.P. SRL nu a avut bunuri în custodia sa, iar cantitatea de 164.710 kg aparţinea SC R.K. SRL Galaţi. Totodată, SC R.K. SRL a comunicat şi dovedit cu facturi fiscale că este proprietar asupra acestei cantităţi de fier, achiziţionată de la SC A.D. SA (procesele-verbale de custodie din 18 aprilie 2006, din 19 aprilie 2006, din 27 aprilie 2006, din 8 mai 2006, din 10 mai 2006 şi din 11 mai 2006 încheiate între SC R.K. SRL Galaţi în calitate de proprietar şi SC S.P.P. SRL în calitate de custode pentru produselor metalurgice cumpărate de SC R.K. SRL Galaţi de la SC A.D. SA şi facturile fiscale de cumpărare a acestor produse).
În cursul urmăririi penale s-a dispus şi efectuat o expertiză contabilă. În concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil S.P.A. se arată următoarele: pe toată perioada de derulare a contractului din 6 ianuarie 2006, din luna ianuarie până în luna septembrie, termenul de plată de 30-45 de zile nu a fost respectat, plăţile fiind efectuate în avans; contractul de vânzare-cumpărare s-a derulat pe creditul clientului SC A. SA; plăţile efectuate de SC A. SA au fost efectuate în avans, iar nu la termenele prevăzute în contract; pentru perioada 6 ianuarie 2006-5 septembrie 2006 valoarea plăţilor făcute în avans fără justificare de SC A. SA Brăila este de 1.165.197,26 RON, iar valoarea plăţilor fără acoperire de marfă la data de 30 septembrie 2006 este de 306.350,09 RON; la data de 5 septembrie 2006 SC S.P.P. SRL figura cu un debit de 405.906,08 RON faţă de SC A. SA Brăila; la data încheierii actului adiţional SC S.P.P. SRL figura cu un debit de 428.013,23 RON faţă de SC A. SA Brăila; ordinul de plată din 19 ianuarie 2006 în sumă de 160.000 RON reprezintă plata nejustificată în avans efectuată de SC A. SA către SC S.P.P. SRL.
La obiectivele solicitate de SC A. SA, expertul a stabilit că răspunzători pentru derularea păguboasă a relaţiei comerciale sunt inculpaţii B.G. şi B.L.V. din partea SC S.P.P. SRL şi C.B.C., reprezentantul SC A. SA în perioada interesată în cauză.
Reprezentanţii SC S.P.P. SRL, B.G. şi B.L.V., au solicitat să se stabilească dacă banii obţinuţi de SC R.K. SRL Galaţi dintr-un credit au fost folosiţi pentru achiziţionarea mărfurilor gajate. Expertul nu a putut răspunde la acest obiectiv întrucât documentele necesare se aflau în arhiva Băncii R.D., Sucursala Galaţi.
În apărare, în cursul urmăririi penale, inculpaţii au invocat că, aşa cum rezultă din punctul doi al actului adiţional, intenţia reală a părţilor a fost aceea de a încheia în viitor un contract de garanţie reală mobiliară, iar în aceeaşi zi (numai) reprezentanţi ai SC A. SA s-au prezentat la notar pentru înscrierea garanţiei în Arhiva Electronică.
S-a arătat că această apărare nu poate fi primită, deoarece prin decizia civilă nr. 60 din 18 martie 2009 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 449/2009 a Curţii de Apel Galaţi, s-a respins ca nefondată acţiunea SC S.P.P. SRL de constatare a nulităţii absolute a înscrierii garanţiei reale mobiliare în Arhiva Electronică. Aceste împrejurări constituie chestiuni prealabile în înţelesul dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen. anterior, iar hotărârea definitivă a instanţei civile în acest sens are autoritate de lucru judecat, potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. pen. anterior. În cuprinsul considerentelor celor două hotărâri judecătoreşti se arată că: „atât contractul, corespondenţa, cât şi actul adiţional sunt semnate fără obiecţiuni sau rezerve de către reclamantă şi conduc la concluzia certă că voinţa reală a părţilor a fost ca reclamanta să garanteze cu bunurile enumerate îndeplinirea obligaţiilor, mai ales în condiţiile în care a încasat bani în avans şi nu a furnizat nicio marfa din cele contractate de către pârâtă. În consecinţă, din interpretarea actului în întregul său, coroborat cu corespondenţa părţilor, tribunalul va constata că acrul adiţional este un veritabil contract de garanţie reală mobiliară şi în mod corect a fost înscris în Arhiva Electronică”.
S-a reţinut că nici susţinerea inculpatului B.G. că doar reprezentanţi ai SC A. SA s-au prezentat la notar pentru înscrierea garanţiei în Arhiva Electronică nu este reală, întrucât, prin adresa din 21 februarie 2008, Biroul Notarial „V. şi A.” a comunicat că la data de 24 mai 2006 s-au prezentat la sediul biroului notarial atât reprezentanţii SC A. SA, cât şi reprezentanţii SC S.P.P. SRL pentru înscrierea în Arhiva Electronică a actului adiţional din 24 mai 2006 prin care se garanta plata obligaţiilor SC S.P.P. SRL faţă de SC A. SA cu bunurile mobile prevăzute în cele două acte.
Din declaraţia martorului V.S. rezultă de asemenea că la notar, în vederea înscrierii garanţiei, au fost prezenţi atât B.G. şi B.L.V. din partea SC S.P.P. SRL, cât şi C.B.C. din partea SC A. SA. Din aceeaşi declaraţie mai rezultă că cantităţile de fier gajate au fost declarate ca aparţinând SC S.P.P. SRL.
S-a precizat că din declaraţia martorul C.B.C. rezultă că faţă de imposibilitatea de executare a obligaţiilor de către SC S.P.P. SRL, la sediul SC A. SA s-au purtat discuţii între B.G. şi patronul italian al SC A. SA, iar acesta din urmă a fost de acord cu prelungirea contractului printr-un act adiţional în condiţiile în care se garantează datoria. B.G. a declarat că acele cantităţi de fier îi aparţin şi poate institui gaj asupra lor. Totodată, martorul a arătat şi el că, la notar, au fost prezenţi ambii soţi B. care au completat un formular, au citit toate înscrisurile ce li s-au prezentat şi chiar au constatat încurcarea calităţilor de creditor şi debitor pe care l-au adus la cunoştinţă funcţionarilor, iar aceştia au refăcut actele.
Tribunalul Bărila a apreciat că toate aceste probe se coroborează şi duc la o singură concluzie, şi anume aceea că inculpatul B.G., administratorul în fapt al SC S.P.P. SRL aflându-se în imposibilitate de a-şi executa obligaţiile ce decurgeau din contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat cu SC A. SA, la data de 24 mai 2006 a încheiat în deplină cunoştinţă de cauză un act adiţional cu această din urmă societate prin care s-a prelungit durata contractului şi totodată a garantat datoria cu anumite cantităţi de laminate din oţel care aparţineau unei alte societăţi (SC R.K. SRL Galaţi) şi asupra cărora cunoştea că nu are nici-un drept, inducând astfel în eroare pe reprezentanţii SC A. SA prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase, astfel că aceştia din urmă, dacă ar fi cunoscut realitatea, nu ar mai fi încheiat actul adiţional. Ca urmare a acestei activităţi infracţionale s-a cauzat o pagubă SC A. SA de 312.300,09 RON.
Inculpaţii B.G. şi B.L.V. au fost audiaţi în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată, prezentând următoarele apărări:
Inculpatul B.G. a arătat că SC S.P.P. SRL a început să aibă dificultăţi financiare în anul 2006, deoarece livrase către SC I. SA Ploieşti produse în valoare de 680.000 RON, iar această societate nu a făcut plata. În aceste condiţii SC S.P.P. SRL a fost nevoită să solicite de la SC A. SA plata în avans pentru a putea să-şi desfăşoare activitatea. La un moment dat SC S.P.P. SRL datora acestei societăţi suma de 580.000 RON, moment în care conducerea SC A. SA a refuzat să mai achiziţioneze un anumit produs care nu corespundea calitativ. În aceste condiţii, inculpatul B.G. s-a întâlnit cu conducerea SC A. SA, au discutat şi au stabilit o modalitate de plată a datoriei. Inculpatul a precizat că a oferit drept garanţie o cantitate de produse din oţeluri speciale cumpărate împreună cu SC R.K. SRL Galaţi şi care se aflau în depozitele sale. Inculpatul susţine că SC S.P.P. SRL era proprietar pe acele produse din oţeluri speciale.
Inculpatul a precizat că nu a avut intenţia să înşele SC A. SA şi după încheierea actului adiţional a mai livrat către această societate produse în valoare de aproximativ 200.000 RON. În perioada 2007-2008 SC S.P.P. SRL a intrat în incapacitate de plată, procedura fiind declanşată de creditoarea SC R.K. SRL Galaţi.
A mai precizat inculpatul că B.L.V. nu a avut legătură cu desfăşurarea relaţiilor comerciale pe care SC S.P.P. SRL le-a avut cu SC A. SA în acea perioadă B.L.V. a fost operată de hernie de disc şi a stat 3-4 săptămâni în spital, el fiind cel care s-a ocupat de afacere, în baza unei împuterniciri dată de soţia sa.
S-a precizat că susţinerea inculpatului B.G. că SC S.P.P. SRL era proprietar pe acele produse din oţeluri speciale pe care a constituit un drept de gaj în favoarea SC A. SA nu corespunde realităţii fiind înlăturată pe baza documentelor contabile depuse de SC R.K. SRL Galaţi în cursul urmăririi penale, respectiv: procesele-verbale de custodie din 18 aprilie 2006, din 19 aprilie 2006, din 27 aprilie 2006, din 8 mai 2006, din 10 mai 2006 şi din 11 mai 2006 încheiate între SC R.K. SRL Galaţi în calitate de proprietar şi SC S.P.P. SRL în calitate de custode şi facturile fiscale de cumpărare a acestor produse de către SC R.K. SRL Galaţi de la SC A.D. SA.
S-a arătat că faptul de a garanta un credit bancar obţinut de altă persoană cu un bun, nu-ţi conferă nicidecum vreun drept asupra bunurilor achiziţionate cu acel credit. Acele bunuri sunt şi rămân proprietatea celui care le-a achiziţionat, iar acest lucru este lesne de înţeles că este ştiut şi de inculpat.
S-a reţinut, din declaraţia martorului D.F., administrator al SC R.K. SRL Galaţi, că societatea sa a achitat integral acel credit către Banca R.D., anulându-se toate ipotecile, iar SC R.K. SRL nu avea nici o datorie faţă de SC S.P.P. SRL sau faţă de B.G.
Inculpata B.L.V. a declarat că a lucrat ca administrator la SC S.P.P. SRL de la înfiinţare. De relaţiile comerciale pe care SC S.P.P. SRL le-a avut cu SC A. SA s-a ocupat soţul ei, inculpatul B.G. În anul 2005 a fost diagnosticată cu hernie de disc şi dislocare de fragment osos, a mers la spital în Bucureşti, a făcut investigaţii medicale şi a suferit o intervenţie chirurgicală de hernie de disc. A stat internată în spital 14 zile şi după intervenţie a făcut gimnastică medicală şi fizioterapie o perioadă de aproximativ un an de zile. În aceste condiţii, fiind în imposibilitate să se mai ocupe de administrarea societăţii, i-a dat împuternicire inculpatului B.G. pentru a desfăşura activităţile de administrare a societăţii.
La solicitarea inculpatului B.G. a mers la notar şi a semnat actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat între SC S.P.P. SRL în calitate de vânzător şi SC A. SA în calitate de cumpărător, însă nu cunoştea situaţia economică a societăţii, nu cunoştea dacă SC S.P.P. SRL este proprietarul bunurilor pe care s-a constitui dreptul de gaj şi a avut încredere în soţul ei, care i-a spus că societatea are marfă pe stoc pentru a plăti datoria către SC A. SA.
Inculpata se consideră nevinovată deoarece nu s-a ocupat de relaţiile comerciale dintre SC S.P.P. SRL şi SC A. SA şi la momentul când a semnat actul adiţional nu cunoştea că SC S.P.P. SRL nu este proprietarul bunurilor pe care s-a constitui dreptul de gaj.
S-a arătat că situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită cu următoarele mijloace de probă: Contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat între SC S.P.P. SRL în calitate de vânzător şi SC A. SA în calitate de cumpărător şi actul adiţional la contractul din 6 ianuarie 2006, fişa afacerilor comerciale desfăşurate de SC A. SA cu SC S.P.P. SRL, în perioada 1 ianuarie 2006-31 octombrie 2006, copii de pe extrase de cont, file CEC şi acte contabile depuse de partea civilă SC A. SA, procesele-verbale de custodie încheiate între SC R.K. SRL Galaţi în calitate de proprietar şi SC S.P.P. SRL în calitate de custode pentru produselor metalurgice cumpărate de SC R.K. SRL Galaţi de la SC A.D. SA, facturile fiscale de cumpărare a acestor produse, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale de expert contabil S.P.A., împuternicirea dată la data de 6 ianuarie 2006 de administratorul SC S.P.P. SRL Brăila, B.L.V., lui B.G. să reprezinte societatea în toate relaţiile comerciale şi în faţa tuturor autorităţilor publice şi jurisdicţionale din România, declaraţiile martorilor: B.M., C.B.C., V.S., B.V.L., M.B.M., Z.G., D.F., B.A., bilet de ieşire din spital din 14 noiembrie 2005 pentru inculpata B.L.V. şi declaraţiile inculpaţilor: B.G. şi B.L.V. în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor B.G. şi B.L.V., reprezentanţi legali ai SC S.P.P. SRL care, la momentul încheierii actului adiţional la contractul din 6 ianuarie 2006, l-au indus în eroare pe reprezentantul legal al SC A. SA, garantând executarea obligaţiilor ce rezultau din contract cu un drept de gaj electronic pe bunuri pe care le-au prezentat, în mod mincinos ca fiind proprietatea SC S.P.P. SRL, când de fapt ele aparţineau unei alte societăţi, respectiv SC R.K. SRL Galaţi, producând astfel părţii civile SC A. SA un prejudiciu în sumă de 312.300,09 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în modalitatea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior.
Instanţa a reţinut că, faptei săvârşite de inculpata B.L.V. îi lipseşte un element constitutiv al infracţiunii, respectiv inculpata nu a avut intenţia să înşele SC A. SA, motiv pentru care, potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a dispus achitarea acesteia sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în anul 2005 inculpata a fost diagnosticată cu hernie de disc şi dislocare de fragment osos, a mers la spital în Bucureşti, a făcut investigaţii medicale şi a suferit o intervenţie chirurgicală de hernie de disc. Inculpata a stat internată în spital 14 zile şi a fost externată la data de 14 noiembrie 2005, potrivit biletului de ieşire din spital din 14 noiembrie 2005. După intervenţie a făcut gimnastică medicală şi fizioterapie o perioadă de aproximativ un an. În aceste condiţii, la data de 6 ianuarie 2006 B.L.V., administratorul SC S.P.P. SRL i-a dat împuternicire inculpatului B.G. pentru a desfăşura activităţile de administrare a societăţii.
După data de 6 ianuarie 2006 (data când a dat împuternicire soţului) inculpata B.L.V. a îndeplinit doar formal calitatea de administrator al SC S.P.P. SRL, iar de întreaga activitate comercială s-a ocupat inculpatul B.G., care era administratorul de fapt al societăţii. Totodată, instanţa a reţinut că toate activităţile comerciale desfăşurate de SC S.P.P. SRL, care duc la acumularea unei datorii de peste 300.000 RON către SC A. SA s-au desfăşurat după această dată, când societatea era administrată de inculpatul B.G. în baza împuternicirii. Această situaţie rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert contabil S.P.A. precum şi din fişa afacerilor comerciale desfăşurate de SC A. SA cu SC S.P.P. SRL, în perioada 1 ianuarie 2006-31 octombrie 2006 şi copii de pe extrase de cont şi file CEC depuse de partea civilă SC A. SA.
S-a arătat că, ocupând funcţia de administrator la SC S.P.P. SRL, B.L.V. a mers la notar şi a semnat actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006 încheiat între SC S.P.P. SRL în calitate de vânzător şi SC A. SA în calitate de cumpărător, însă nu cunoştea situaţia economică a societăţii, nu cunoştea dacă SC S.P.P. SRL este sau nu proprietarul bunurilor pe care s-a constitui dreptul de gaj, deoarece datorită intervenţiei medicale suferite nu s-a mai ocupat de administrarea societăţii.
Aşa cum a susţinut majoritatea martorilor, dar şi inculpatul B.G., inculpata nu s-a ocupat de relaţiile comerciale dintre SC S.P.P. SRL şi SC A. SA şi la momentul când a semnat actul adiţional nu cunoştea că SC S.P.P. SRL nu este proprietarul bunurilor pe care s-a constitui dreptul de gaj şi a avut încredere în soţul ei, care i-a spus că societatea are marfa pe stoc pentru a plăti datoria către SC A. SA.
S-a reţinut, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G., că acesta a săvârşit nemijlocit o parte din actele materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune a părţii vătămate SC A. SA.
Chiar dacă instanţa a reţinut că inculpata B.L.V. nu a cunoscut anumite aspecte esenţiale de care depinde caracterul infracţional al faptei, fiind determinată să semneze actul adiţional de soţul ei, încadrarea juridică pentru B.G. rămâne aceeaşi, înşelăciune în formă consumată, iar nu participaţie improprie la această infracţiune, deoarece autoratul fiind o formă de participaţie principală, absoarbe celelalte forme ale participaţiei.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului B.G. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracţiunea de înşelăciune în modalitatea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior, gradul de pericol social concret al faptei comise, obiectul juridic lezat, împrejurările şi modul de comitere precum şi mobilul activităţii infracţionale.
Instanţa a reţinut că infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior este o infracţiune de o gravitate deosebită care afectează relaţiile sociale cu caracter patrimonial, relaţii ce implică încrederea şi buna credinţă. Prin cuantumul prejudiciului produs, infracţiunea a a afectat grav patrimoniul părţii civile SC A. SA.
Totodată au fost avute în vedere şi împrejurările referitoare la persoana inculpatului B.G., care are 44 de ani, fiind născut la data de 23 iunie 1968, a absolvit 10 clase şi şcoala profesională, în prezent fără ocupaţie, este căsătorit, este cercetat şi în altă cauză penală, însă nu are antecedente penale şi a avut o atitudine în parte sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă.
Conduita sinceră pe care inculpatul a avut-o în faţa organelor de cercetare penală precum şi în faţa instanţei de judecată, de recunoaştere şi de regret a faptei comise, a fost reţinută ca circumstanţă atenuantă, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.
Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa şi-a format convingerea că scopul legal al pedepsei prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen. anterior şi anume reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni poate fi atins în persoana inculpatului B.G. numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum coborât sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen. anterior instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.
Referitor la modalitatea concretă de executare a pedepsei principale aplicate, instanţa a apreciat că scopul social educativ-preventiv al pedepsei nu va putea fi atins în persoana inculpatului B.G. fără executarea efectivă a pedepsei principale aplicată, în regim de detenţie.
Sub aspectul laturii civile, prin adresa din 18 aprilie 2011 SC A. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 312.300,09 RON reprezentând plăţi în avans pentru marfă care nu a fost livrată conform contractului de vânzare-cumpărare din 6 ianuarie 2006, sumă care a fost garantată prin constituirea unui drept de gaj, înscris în arhiva electronică de garanţii imobiliare la data de 24 mai 2006.
Fiind audiat în cauză pe latură civilă, inculpatul B.G. a declarat că este de acord să plătească părţii civile, în întregime suma de 312.300,09 RON.
Având în vedere considerentele expuse mai sus precum şi principiul disponibilităţii care guvernează soluţionarea laturii civile a cauzei şi manifestarea de voinţă a inculpatului, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. anterior şi art. 346 C. proc. pen. anterior în referire la art. 998 C. civ. anterior, instanţa a admis pretenţiile civile formulate în cauză şi a obligat pe inculpatul B.G. să plătească părţii civile SC A. SA suma de 312.300,09 RON, reprezentând plăţi în avans pentru marfa nelivrată.
Potrivit dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. anterior, instanţa a menţinut măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător din data de 11 aprilie 2008, dată în Dosarul nr. 138/P/2008 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului B.G., până la data punerii în executare şi a plăţii despăgubirii în sumă de 312.300,09 RON către partea civilă SC A. SA, şi a ridicat măsura asiguratorie asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatei B.L.V.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi inculpatul B.G.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în încadrarea juridică dată faptei trebuia reţinut şi alin. (2) al art. 215 C. pen. anterior, că nu se impunea condamnarea inculpatului B.G., ci achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, că nu au fost identificate bunurile supuse sechestrului asigurător.
Inculpatul B.G. a arătat că în cauză există un litigiu comercial, solicitând achitarea în temeiul dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior şi respingerea pretenţiilor părţii vătămate. În subsidiar, a solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila este fondat, iar apelul declarat de inculpatul B.G. fondat în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, Curtea a constatat că hotărârea apelată este nelegală şi netemeinică cu privire la încadrarea juridică, soluţia de condamnare a inculpatului B.G. şi neindividualizarea bunurilor supuse sechestrului.
Cu privire la încadrarea juridică, având în vedere că, în fapt, s-a reţinut că inculpatul B.G., la momentul încheierii actului adiţional la contractul din 6 ianuarie 2006, a indus în eroare pe reprezentantul părţii vătămate, garantând executarea obligaţiilor ce rezultau din contract cu un drept de gaj electronic pe bunuri care nu-i aparţineau, cauzându-i un prejudiciu în sumă de 312.300,09 RON, în măsura în care constituirea gajului pe cele două cantităţi de oţeluri speciale şi înscrierea acestuia în Arhiva electronică de garanţii reale mobiliare, prin Cabinetul Notarului Public V.V., a creat convingerea părţii vătămate că relaţia contractuală va continua şi că societatea administrată de inculpat îşi va onora obligaţiile asumate prin contractul iniţial şi prin actul adiţional ulterior, constituirea garanţiei mobiliare are caracterul unui mijloc fraudulos, în sensul prevăzut de alin. (2) al art. 215 C. pen. anterior, situaţie în care trebuia să se reţină în încadrarea juridică dată faptei şi acest text de lege.
Prin urmare încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. anterior, pentru care trebuia schimbată încadrarea juridică din infracţiunea pentru care a fost cercetat inculpatul B.G.
În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului B.G., Curtea a constatat că nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că acesta a comis cu vinovăţia cerută de lege fapta pentru care a fost cercetat. Astfel, s-a constatat că relaţiile comerciale dintre partea vătămată SC A. SA şi SC S.P.P. SRL, societatea administrată în fapt de inculpatul B.G., s-au desfăşurat normal şi fără incidente începând cu anul 2003 şi până în anul 2006. În anul 2006 părţile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare în valoare totală de 1.600.000 RON. Pentru derularea acestui contract, partea vătămată a făcut plăţi în avans, în perioada ianuarie-septembrie 2006, în valoare de 1.165.197,26 RON, iar SC S.P.P. SRL i-a livrat produse în valoare de 858.847,17 RON, rămânând neacoperită suma de 306.350,09 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, inculpatul acoperind cu produse circa 74% din sumele avansate de către partea vătămată. De asemenea, inculpatul a livrat părţii vătămate produse în valoare de circa 243.228 RON şi după data 24 mai 2006, dată reţinută de către instanţa de fond ca fiind cea a desfăşurării activităţii infracţionale.
Dacă inculpatul B.G. ar fi intenţionat să înşele partea vătămată ar fi putut să sisteze orice fel de livrare la momentul în care plăţile făcute anticipat se ridicau la circa. 500.000 RON.
Pentru plăţile în avans inculpatul nu a făcut vreo manevră dolosivă pentru a determina partea vătămată la efectuarea plăţilor, acestea fiind efectuate pentru buna desfăşurare a relaţiilor comerciale, respectiv pentru ca SC S.P.P. SRL să plătească marfa importatorului SC G.S. SRL, pentru ca acesta, la rândul său, să plătească taxele vamale şi TVA-ul aferent mărfurilor ce urmau să ajungă la SC A. SA, conform declaraţiilor martorului C.B.C. şi declaraţiilor inculpatului B.G.
În ceea ce priveşte oţelurile speciale asupra cărora inculpatul B.G. a instituit un gaj în favoarea părţii vătămate, într-adevăr, în drept, acestea nu aparţineau S.C.
SC S.P.P. SRL ci SC R.K. SRL, administrată de martorul D.F., însă, în fapt, inculpatul B.G. a considerat că are un drept, cel puţin parţial, asupra acestor produse, având în vedere împrejurările în care s-a pregătit achiziţionarea lor şi contribuţia sa efectivă la aceasta.
Astfel, iniţial, discuţia privind achiziţionarea oţelurilor speciale de la SC A.D. SA s-a purtat între inculpatul B.G. şi martorii D.F., L.A.C. şi S.F.E., toţi administratori de firme, pentru a se asocia şi a cumpăra marfa respectivă, fiecare urmând să contribuie la achiziţionarea şi revânzarea acesteia, precum şi la împărţitul profitului. Condiţia pusă de vânzătorul SC A.D. SA a fost de a se achiziţiona tot stocul de oţeluri speciale, care se ridica la valoarea de circa 1.000.000 RON, sumă de care nu dispunea niciunul din cei arătaţi mai sus şi care a determinat încercarea de asociere. Martorii L.A.C. şi S.F.E. nu au dorit să participe la această afacere rămânând să o continue inculpatul B.G. şi martorul D.F.
Oţelurile speciale de la SC A.D. SA au fost cumpărate prin SC R.K. SRL, preţul fiind achitat parte din surse proprii şi parte dintr-un împrumut bancar în valoare de 440.000 RON, credit ce a fost garantat de inculpatul B.G. cu imobile proprietatea sa şi a unor rude apropiate. Aceste produse metalurgice au fost depozitate în trei locaţii, două aparţinând SC S.P.P. SRL, la Ploieşti şi Brăila, iar a treia aparţinând SC L. SA Brăila. Pentru depozitarea mărfii la SC L. SA Brăila martorul D.F. a împuternicit pe martorul B.V.L., care era angajat al SC S.P.P. SRL.
De găsirea clienţilor pentru vânzarea oţelurilor speciale urma să se ocupe, în principal, inculpatul B.G., care avea cunoştinţe în domeniu, iar vânzarea efectivă se făcea cu girul martorul D.F. În acest sens, din factura din 16 iunie 2006 rezultă că SC S.P.P. SRL a vândut către SC S. SA produse metalurgice, de genul celor achiziţionate de la SC A.D. SA, în valoare de aproximativ 199.000 RON.
Martorul M.B.M., gestionarul SC S.P.P. SRL, a arătat că a livrat oţelurile speciale cu acordul inculpatului B.G. şi a martorului D.F., precum şi faptul că înţelesese că acele produse erau proprietate comună a celor două societăţi.
Din declaraţia martorului D.F. mai reiese că marfa pe care s-a pus garanţia, ce era depozitată la SC L. SA Brăila, nu se ridica la o valoare mai mare de 4 miliarde ROL vechi, care reprezintă aproximativ creditul contractat de către SC R.K. SRL şi garantat de inculpatul B.G.
Chiar dacă fapta de a garanta un credit bancar obţinut de altă persoană cu un bun, nu conferă garantului vreun drept asupra bunurilor achiziţionate cu acel credit, în speţă, având în vedere înţelegerea dintre inculpat şi martorul D.F. de a achiziţiona împreună oţelurile speciale, de a le revinde şi împărţi profitul, contribuţia esenţială a inculpatului la obţinerea creditului pentru achiziţionarea bunurilor, implicarea sa în depozitarea şi valorificarea mărfurilor, inculpatul B.G. a avut reprezentarea că, cel puţin în parte, acele bunuri îi aparţin.
Totodată, în aceeaşi perioadă, societatea administrată de inculpat avea la rândul său de primit diferite sume de bani de la SC I. SRL, SC M. SRL, în total circa 260.000 RON, apropiate de sumele datorate părţii vătămate.
Este adevărat că, din punct de vedere strict obiectiv, garantarea executării unei obligaţii cu bunuri care nu-i aparţin, de drept, constituie o prezentare deformată a realităţii însă, în plan subiectiv, inculpatul nu a urmărit să înşele partea vătămată şi să obţină un folos material injust, ci să continue relaţia comercială şi să-şi achite obligaţiile contractuale.
Faţă de aceste considerente, cererea inculpatului de achitare, pe motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală ci de natură comercială, nu a fost primită întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, latura obiectivă există însă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub aspectul laturii subiective.
În consecinţă, se impune achitarea inculpatul B.G. pentru lipsa unui element constitutiv al infracţiunii.
În ceea ce priveşte latura civilă, în mod corect a fost obligat inculpatul B.G. la acoperirea prejudiciului suferit de partea vătămată, având în vedere că acesta are o anumită culpă în producerea acestuia şi a fost de acord să achite despăgubirile solicitate.
Faţă de cele prezentate la alineatul precedent, precum şi temeiul achitării, s-a apreciat că este nefondată cererea inculpatului de înlăturare a obligaţiei către partea civilă.
În ceea ce priveşte sechestrului asigurător, în mod corect s-a dispus menţinerea acestuia asupra bunurilor inculpatului B.G., însă s-a omis a se indica bunurile asupra căruia poartă măsura asiguratorie.
În apel, Primăria Municipiului Brăila a comunicat, prin adresa din 18 septembrie 2013, că inculpatul B.G. figurează cu următoarele bunuri: un tractor, un autoturismul D. şi cota parte ce revine acestuia din imobilul, format din clădiri şi teren în suprafaţă de 316,66 mp, situat în localitatea Brăila, deţinut împreună cu B.S., B.C. şi P.M., aceleaşi bunuri pe care le avea şi în cursul urmării penale şi care trebuiau indicate a fi supuse sechestrului asigurător.
Drept urmare, prin decizia penală nr. 333/A din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi de inculpatul B.G., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 27 din 15 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Brăila şi, în rejudecare, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost cercetat inculpatul B.G. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (5) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen. anterior.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen. anterior.
A fost individualizată măsura sechestrului asigurător în sensul că bunurile inculpatului B.G. asupra cărora s-a dispus această măsură sunt: tractor, autoturism D. şi cota parte ce revine inculpatului din imobilul, format din clădiri şi teren în suprafaţă de 316,66 mp, situat în localitatea Brăila.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei.
Suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial avocatului desemnat din oficiu, s-a dispus a se vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă SC A. SA, calea de atac nefiind însă motivată.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 385 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cât şi din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Situaţia juridică nu s-a schimbat în ceea ce priveşte partea civilă SC A. SA, suma la care a fost obligat inculpatul prin dispozitivul instanţei de fond, împotriva căruia partea civilă nu a formulat o cale de atac, fiind menţinută în apel.
Diferenţele între sentinţă şi decizie au în vedere individualizarea bunurilor asupra cărora s-a dispus sechestrul asigurător.
Astfel, prin decizia pronunţată de instanţa de apel, pentru acoperirea unui debit către partea civilă de 312.300,09 RON (despăgubiri), respectiv 17.600 RON (cheltuieli judiciare) s-a instituit sechestrul asigurător asupra următoarelor bunuri: tractor, autoturism D. şi cota parte ce revine inculpatului din imobilul, format din clădiri şi teren în suprafaţă de 316,66 mp, situat în localitatea Brăila.
Având în vedere că în cursul soluţionării recursului a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., în cauză sunt incidente dispoziţiile tranzitorii din art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014) declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Drept urmare, faţă de data pronunţării deciziei atacate, respectiv 18 decembrie 2013, în speţă sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin legea anterior menţionată s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiutorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Astfel, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile, analizând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Conform dispoziţiilor art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Înalta Curte constată că recurenta parte civilă SC A. SA nu a motivat calea de atac, conform dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. anterior, nefiind depuse motive de recurs.
Având în vedere nemotivarea recursului, Înalta Curte va proceda la soluţionarea căii de atac doar prin analiza cauzei în limita cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pot fi avute în vedere din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 1, pct. 3-pct. 6, pct. 13 şi pct. 14 C. proc. pen. anterior, precum şi cel prevăzut la alin. (1) pct. 15 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, acesta din urmă luându-se în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Se constată că hotărârile pronunţate în cauză de instanţa de fond şi de apel sunt temeinice şi legale, nefiind aplicabile cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 1, pct. 3-pct. 6 C. proc. pen. anterior, fiind respectate dispoziţiile care reglementează competenţa după materie sau după calitatea persoanei în cursul judecăţii, compunerea instanţei, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii şi cele referitoare la prezenţa apărătorului, când acesta este obligatorie.
Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile nici cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 13, pct. 14 şi pct. 15 C. proc. pen. anterior, având în vedere soluţia de achitare dispusă de instanţa de prim control judiciar.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., acesta a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu. Pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, se impune respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. anterior, condiţii care nu sunt îndeplinite în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce permit examinarea cauzei din oficiu de instanţa de control judiciar, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC A. SA împotriva deciziei penale nr. 333/A din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori privind pe intimatul inculpat B.G., urmând a fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat B.G., va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC A. SA împotriva deciziei penale nr. 333/A din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori privind pe intimatul inculpat B.G.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat B.G., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1779/2014. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 1778/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
