ICCJ. Decizia nr. 1779/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1779/2014

Dosar nr. 10/107/2002

Şedinţa publică din 26 mai 2014

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 175 din 5 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 10/107/2002, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.F. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de:

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.;

- complicitate la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 lit. b), lit. e), lit. f), art. 176 lit. d) C. pen. (ambele fapte din 6 martie 1996);

- omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. a), art. 176 lit. c), lit. d) C. pen. (victimă P.T., fapta din 7 martie 1996);

- tentativă la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (29 octombrie, 31 octombrie şi 2 noiembrie 1996);

- tentativă la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din 28/29 şi 29 din 30 iulie 1993).

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993).

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994);

- tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. d), lit. e), lit. f), art. 176 lit. d) C. pen. (fapta din 16 decembrie 1994);

- lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. (fapta din 16 decembrie 1994);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 16 decembrie 1994).

A fost condamnat inculpatul B.F., cetăţean român, arestat în altă cauză, la pedeapsa de:

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) teza I şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din data de 7 februarie 1997);

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 7 februarie 1997);

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 7 februarie 1997);

- 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. e), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d), lit. f) C. pen. (fapta din 7 februarie 1997);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din data de 28 noiembrie 1996);

- 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. b), lit. e), lit. f), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d) C. pen. (fapta din 28 noiembrie 1996);

- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de valori străine prev. de art. 284 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1), alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. raportat la art. 10, art. 14 din Legea nr. 17/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepsele susmenţionate sunt concurente între ele conform art. 33 lit. a) C. pen. şi de asemenea şi cu infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care inculpatul B.F. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. prin sentinţa penală nr. 97/2010 a Tribunalului Caraş-Severin, definitivă prin decizia penală nr. 1907/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă în executarea căreia se află în prezent şi în consecinţă, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) şi art. 36 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, în cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. c) C. pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul B.F.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv începând cu 22 februarie 2000 şi până la 7 aprilie 2008 şi durata executată din pedeapsa de 7 ani închisoare începând cu data de 27 iulie 2010 la zi.

S-a anulat mandatul de executarea pedepsei emis de Tribunalul Caraş-Severin în baza sentinţei penale nr. 97/2010 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executarea pedepsei conform prezentei sentinţe la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului I.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tentativă la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din 28/29 şi 29 din 30 iulie 1993);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994);

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.;

- nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 C. pen. raportat la art. 10, art. 14 din Legea nr. 17/1996;

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. (fapta din 7 februarie 1997);

- lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. (fapta din 7 februarie 1997);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (4) C. pen. (7 februarie 1997);

- complicitate la tentativă de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 26 raportat la art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. e), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d), lit. f);

- tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. (fapta din 28 noiembrie 1996);

- complicitate la tentativă de tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. (fapta din 28 noiembrie 1996);

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.I. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de:

- tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993);

- complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994);

În baza art. 357 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului B.F., instituită prin ordonanţa din 1 noiembrie 1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov până la concurenţa sumei de 500.000.000 ROL, majorată ulterior prin încheierea Tribunalului Alba din data de 17 iunie 2002 până la concurenţa sumei de 343.681 euro.

S-a constatat că părţile vătămate: G.E., L.D., L.B., T.G., W.E. şi P.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză raportat la infracţiunile din data de 7 februarie 1997.

Au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile: R.R., E.H. şi L.G., precum şi B.Z. şi în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. nemodificat a fost obligat inculpatul B.F. la plata sumei de 8.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile E.H., la plata sumei de 8.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile R.R., la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părţii civile L.G. şi la plata sumei de 7.232,81 euro cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile SC B.Z. SA.

Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de aceste părţi civile.

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate pretenţiile civile formulate în cauză de părţile civile B.J., N.M., SC T.P. SA, SC T.C.C.C.R. SA, M.G. SA, G.M.I.C.-S., SC A. SA.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.F. şi conform art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege i s-a adus inculpatului la cunoştinţă că probele biologice prelevate au fost utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

S-a constatat că inculpatul B.F. este arestat în altă cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.F. la 4.000 cheltuieli judiciare către stat în care sunt incluse şi cele din faza de urmărire penală, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 95/P din 20 decembrie 2000 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

1. B.F. pentru săvârşirea a două tentative la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. e), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d), lit. f) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. b), lit. e), lit. f), art. 176 lit. b), lit. d) C. pen., a trei infracţiuni de tâlhărie dintre care una în forma tentativei, prev. de art. 211 alin. (1) teza I şi alin. (2) lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., art,. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d) şi lit. e) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. şi a unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen.

2. I.I. pentru săvârşirea a patru infracţiuni de tâlhărie dintre care două în forma tentativei, prev. de art. 211 alin. (1) teza I şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a),b,c,d, e C. pen. , art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a),b,c,d, e C. pen. şi art. 26 raportat la art. 20 rap. la art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen., a unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. şi a unei tentative de omor calificat şi deosebit de grav în forma de participaţie a complicităţii prev. de art. 26 raportat la art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. e), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d), lit. f) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, că inculpatul B.F. a părăsit fraudulos România în 1979 şi ajungând în Franţa s-a angajat în „L.S.” unde a acţionat până în iunie 1983 când a plecat în Belgia. Aici, cu ajutorul cetăţeanului belgian A.M. pe care l-a cunoscut în L.S., a reuşit să se angajeze la o firmă din G., iar în mai 1984 a obţinut statutul de refugiat politic, apoi prin căsătorie în 1988 cu numita M.S. a obţinut şi cetăţenia belgiană.

Inculpatul I.I. a părăsit şi el România în 1993 şi s-a stabilit în Belgia, unde, în baza unei vechi prietenii cu inculpatul B.F. a fost ajutat de acesta să-şi găsească de lucru la diferite firme.

În rechizitoriu s-a precizat că în scopul obţinerii unor câştiguri ilicite, inculpatul B.F. a iniţiat şi constituit împreună cu cetăţenii belgieni G.M., A.D., R.G., P.T., A.J., P.B. şi M.F. un grup infracţional la care ulterior a aderat şi inculpatul I.I., grupul folosind cu precădere violenţe şi ameninţări în acţiunile de devalizare a unor bănci, supermagazine, oficii poştale, autofurgoane transportatoare de bani şi alte valori.

Astfel, pentru ziua de 7 februarie 1997 inculpatul B.F. a planificat atacarea supermagazinului G.B. din Namur, iar în prealabil, în 5 sau 6 februarie 1997 susnumitul a încercat să-i contacteze şi să-i coopteze pe complicii săi cetăţeni belgieni în acţiunea planificată.

În rechizitoriu se menţionează că A.D. şi G.M., cunoscând comportamentul deosebit de violent al inculpatului B.F. şi temându-se de acesta, au refuzat să participe la acţiune iar pentru a nu declanşa mânia inculpatului B.F., A.D. i-a dat suma de 450.000 franci belgieni.

În aceste condiţii inculpatul B.F. s-a văzut nevoit să-şi pună planul în aplicare împreună doar cu inculpatul I.I. pe care l-a contactat telefonic şi în dimineaţa de 7 februarie 1997 l-a aşteptat la gara din Gembleux, apoi s-au deplasat la locuinţa inculpatului B.F. unde s-au înarmat cu o armă K. şi cu o V. (riot gun), mai multe încărcătoare cu muniţie, au mai luat două cagule şi nişte mănuşi şi au plecat spre supermagazinul G.B. din Namur cu autoturismul T. aparţinând inculpatului B.F.

Inculpaţii au pătruns în magazin aproape de ora închiderii, inculpatul B.F. a smuls receptorul telefonului de pe hol pentru a înlătura posibilitatea unei convorbiri în exterior şi a executat mai multe focuri de armă spre pereţi şi plafon, iar inculpatul I.I. a golit pe rând de conţinut casele de bani. După sustragerea sumei de 1.218.488 franci belgieni inculpaţii au pornit spre parcare intenţionând să sustragă un autoturism cu care să plece dar au reperat autoturismul C. condus de partea vătămată G.E. care tocmai ajunsese în parcare.

Inculpatul B.F. l-a ameninţat cu arma pe G.E., urcându-se pe bancheta din spate stânga iar inculpatul I.I. s-a urcat în faţă dreapta, lângă partea vătămată care s-a conformat pornind spre G.

Martorul L.J. a observat cele petrecute în parcare şi i-a cerut martorului H.S. să sune de pe mobil la poliţie.

Echipajul de poliţie format din L.D., T.G. şi L.B. au pornit în urmărirea inculpaţilor. Potrivit declaraţiei părţii vătămate G.E., inculpatul B.F. a spart luneta C.-ului şi a executat mai multe focuri de armă înspre autovehiculul poliţiei. Unul dintre proiecte a străpuns parbrizul, fapt care i-a determinat pe lucrătorii de poliţie să abandoneze urmărirea.

În rechizitoriu s-a mai reţinut că autoturismul în care se aflau inculpaţii a fost urmărit şi de un al doilea echipaj de poliţie format din W.E. şi P.A., asupra cărora inculpatul B.F. a deschis, de asemenea, focul determinându-l să abandoneze urmărirea.

La un moment dat autoturismul condus de partea vătămată G.E. s-a împotmolit astfel că inculpaţii au abandonat atât ostaticul, cât şi maşina şi au plecat spre o pădure din apropiere. O parte din bani au fost pierduţi în autoturism şi în timpul deplasării astfel că inculpatul I.I. s-a întors pentru a recupera sacii cu bani şi în aceste condiţii a fost prins de poliţiştii care acţionau în zonă.

Inculpatul B.F. a reuşit să scape, fugind în direcţia B., iar la data de 4 aprilie 1997 pe câmpul din apropierea localităţii respective, un fermier a găsit arma K., cagula şi cureaua pe care erau prinse încărcătoarele cu muniţie, obiecte care fuseseră abandonate de inculpatul B.F. În noaptea care a urmat atacului dat la supermarket inculpatul B.F. a ajuns la locuinţa lui G.M., a pătruns prin efracţie înăuntru profitând de lipsa locatarilor şi a telefonat soţiei sale în jurul orei 1, apel la care nu a răspuns nimeni; apoi inculpatul B.F. a plecat spre locuinţa sa.

Dimineaţa i-a relatat soţiei sale că a trebuit să lase autoturismul T. în parcarea magazinului G.B. datorită unor probleme mecanice şi i-a cerut să-l ducă în oraş cu maşina ei. După ce şi-a recuperat autoturismul T., în aceeaşi zi, inculpatul B.F. a plecat din Belgia sub pretextul unor probleme urgente în România care i-ar fi fost comunicate telefonic de prietenul său G.I.

În rechizitoriu s-a mai arătat că la finele anului 1996, membrii grupului infracţional condus de inculpatul B.F., plănuind un atac asupra autofurgoanelor care transportau bani şi valori, s-au postat în parcările de pe autostrada E42 şi urmărind trecerea furgoanelor blindate, au constatat că la sfârşitul fiecărei zile, treceau pe autostradă, dinspre Mans către Liege, două furgoane ale firmei S., în primul fiind două persoane iar în cel de al doilea doar o persoană.

Au stabilit un atac asupra celor două furgoane, sens în care G.M. a cumpărat un autoturism R., i-a schimbat plăcuţele cu numerele de înmatriculare şi de asemenea a schimbat numerele de înmatriculare şi de la camioneta „F.C.” aparţinând lui R.G., apoi A.D. a procurat 2 telefoane celulare, B.F. a procurat mănuşi, cagule şi arme de foc iar G.M. şi I.I. au cumpărat şase blocuri din beton şi o grindă.

În data de 28 noiembrie 1996, inculpatul I.I. a plasat blocurile şi grinda din beton de-a latul şoselei după ce a primit semnalul de la A.D. că autofurgoanele au părăsit autostrada, iar B.F. şi R.G. s-au postat înarmaţi pe marginea şoselei.

Şoferul primului furgon a accelerat, a forţat barajul şi a trecut la cel de al doilea în care se afla doar martorul G.V. a fost oprit; acest furgon nu conţinea însă valori, fiind doar pentru escortă, astfel că atacatorii l-au lăsat să plece.

În acelaşi rechizitoriu s-a mai arătat că după eşecul acţiunii la care s-a făcut referire mai sus, membrii grupului s-au hotărât să atace un magazin din regiunea Sambreville, astfel că s-au îmbarcat în autoturismul R., având asupra lor aceleaşi arme şi obiecte folosite la săvârşirea infracţiunii anterioare.

La intrarea în localitatea Spy au întâlnit o autofurgonetă aparţinând firmei SC B.Z. SA şi cunoscând faptul că transporta bani şi valori s-au hotărât să o atace, pornind în urmărirea ei spre localitatea Spy.

În momentul în care autofurgoneta a oprit în parcarea Băncii C.C. de Belgique, B.F. şi G.M. au deschis focul cu armele în direcţia ocupanţilor autofurgonetei trăgînd un număr de 22 de cartuşe şi rănindu-i pe R.R. şi E.H.

Întrucât aceştia s-au deplasat în partea din spate a furgonetei unde se afla celălalt coleg, L.G., şi au declanşat dispozitivul de securitate care a separat compartimentul cu valori de restul autovehiculului, atacatorii, constatând imposibilitatea de a sustrage banii din autofurgonetă, au oprit atacul şi au părăsit locul faptei cu autoturismul R., care ulterior a fost abandonat în apropierea localităţii Spy.

Prin rechizitoriul nr. 628/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie întocmit la 10 octombrie 2001 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., complicitate la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 lit. b), lit. e), lit. f), art. 176 lit. d) C. pen., omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. a), art. 176 lit. c), lit. d) C. pen., tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., falsificare de valori străine prev. de art. 284 C. pen. raportat la art. 282 C. pen., tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., tentativă de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. d), lit. e), lit. f), art. 176 lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 C. pen. raportat la art. 10, art. 14 din Legea nr. 17/1996 şi a inculpatului I.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 C. pen. raportat la art. 10, art. 14 din Legea nr. 17/1996.

La rubrica „Situaţia de fapt” s-a arătat că din dorinţa acută de bani, inculpatul B.F. şi tovarăşii săi belgieni: A.D. şi P.T. au stabilit atacarea autofurgonetei care prelua fondurile băneşti de la agenţia Băncii C.C. din localitatea Acoz, lângă Charleroi, astfel că în seara de 6 martie 1996, cei trei s-au deplasat cu autoturismul A. cumpărat de A.D. şi s-au ascuns într-un loc de unde puteau vedea trecerea furgonului spre localitatea Acoz.

Ajuns în faţa agenţiei Bancare C.C., autofurgonul a oprit, şoferul M.B. a rămas la volan, iar însoţitorul M.S.A. a coborât şi a intrat în agenţie.

Cei trei atacatori au poziţionat autoturismul lor în faţa autofurgonului, A.D. a rămas la volan iar ceilalţi doi B.F. şi P.T. i-au cerut şoferului M.B. sub ameninţarea armelor, să deschidă autofurgonul; la refuzul şoferului, P.T. a deschis focul şi două proiectile l-au lovit pe şoferul M.B., lezându-i coloana vertebrală, plămânul stâng şi stomacul.

Planul de a sustrage banii din autofurgonetă fiind eşuat, cei trei atacatori au părăsit locul faptei, s-au deplasat la Jambes, într-un garaj închiriat unde au împărţit banii sustraşi înainte de uciderea lui M.B., în sumă de 10.244.386 franci belgieni împreună cu două lingouri din aur care au fost păstrate de B.F.; apoi au abandonat autoturismul A., iar armele şi documentele bancare sustrase odată cu banii le-au aruncat în râul M.

În rechizitoriu s-a mai arătat că după comiterea faptelor, B.F. fiind nesigur de P.T., care era sclavul drogurilor şi al alcoolului, i-a cerut lui A.D. să-l elimine, însă acesta nu a fost în stare de aşa ceva, dată fiind prietenia cu P.T.; faţă de această situaţie, inculpatul B.F. l-a invitat pe P.T. la o băutură apoi au plecat împreună cu A.D. cu autoturismul acestuia spre Tenewille, iar cînd P.T. a adormit, inculpatul B.F. l-a împuşcat în cap cu pistolul pe care-l avea asupra sa. După aceea, inculpatul B.F. şi A.D. au îngropat cadavrul în pădurea de lângă G., lopeţile şi pistolul le-au arunca într-un pîrîu, de pe autostrada Valoniei E42, apoi au incendiat autoturismul lui A.D. iar ulterior acesta l-a declarat furat la poliţie.

În acelaşi rechizitoriu s-a mai arătat că la 31 mai 1996 inculpaţii B.F. şi I.I. împreună cu A.D., mascaţi cu cagule şi înarmaţi, au atacat pe autostrada E 411 în apropiere de Bierges, în jurul orei 20:15 o autofurgonetă aparţinând firmei SC B.Z. SA care transporta bani dar acţiunea a fost un eşec datorită manevrelor inspirate efectuate de şoferul autofurgonetei; de asemenea, că în 29 octombrie 1996 inculpatul B.F. împreună cu G.M. şi A.D., au jefuit în jurul orei 19:00 un magazin SC A. SA din localitatea Jemeppe Sur Sambre, ameninţându-le cu armele de foc pe vânzătoare şi forţându-le să le predea suma de 375.000 franci belgieni, apoi în 30 octombrie 1996 cei trei au jefuit în acelaşi mod magazinul S.C. luând suma de 532.839 franci belgieni iar în 2 noiembrie 1996 au jefuit magazinul C1 din aceeaşi localitate reuşind să fure suma de 370.000 franci belgieni.

În acelaşi rechizitoriu s-a mai arătat că în martie 1993 inculpatul B.F. şi amicii săi P.B. şi G.M. au cumpărat un aparat de multiplicat cu care au falsificat o bancnotă de 100 guldeni olandezi; au încercat punerea în circulaţie a banilor falşi dar n-au reuşit astfel că au trecut la falsificarea unei bancnote de 5.000 forinţi; a doua tură de bancnote false au fost puse în podul locuinţei lui P.B. pentru „a se învechi”, fiind găsite de poliţie cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la 19 martie 1997.

În rechizitoriu s-a mai reţinut că în 28 iulie 1993 inculpaţii B.F. şi I.I. împreună cu P.B. şi G.M. au avut o încercare nereuşită de a devaliza un autofurgon al firmei S., încercare eşuată datorită nesincronizării, apoi, în 29 iulie 1993, în jurul orei 23 au pus în aplicare un nou atac dar şi acesta a eşuat, şoferul autofurgonetei reuşind să iasă din tunel în pofida focurilor de armă trase de atacatori.

S-a mai menţionat că în 17 septembrie 1993, inculpaţii B.F. şi I.I. împreună cu G.M., mascaţi cu cagule şi înarmaţi, l-au forţat pe angajatul magazinului M. din Gembleaux, martorul P.J., să deschidă seiful de unde au sustras 1.409.059 franci belgieni, apoi în 31 ianuarie 1994, acţionând în acelaşi mod, au furat 1.200.000 franci belgieni din magazinul T. aflat în localitatea Temploux, apoi în 17 iunie 1994, au jefuit în acelaşi mod magazinul SC A. SA din localitatea Jemeppe Sur Sambre, martorul D.P. fiind forţat să le predea 546.356 franci belgieni.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai arătat că în seara de 16 decembrie 1994, inculpatul B.F. împreună cu G.M., A.D. şi P.T. s-au deplasat la agenţia C.C. din Rhisnes şi au aşteptat sosirea furgonetei cu banii şi au atacat-o reuşind să sustragă 40.000.000 franci belgieni după ce au deschis focul şi l-au rănit pe şofer, partea vătămată P.G. În rechizitoriu se precizează că toate faptele de violenţă descrise au fost săvârşite de către inculpaţii B.F. şi I.I. prin folosirea unor arme de foc pe care le-au deţinut fără drept şi prin asocierea cu cetăţenii belgieni G.M., A.D., P.T., R.G. şi A.J., ca urmare a manifestării lor de voinţă în sensul comiterii de infracţiuni.

În urma strămutării judecăţii de la Tribunalul Braşov la Tribunalul Alba s-a dispus conexarea celor două Dosare iniţiale nr. 2743/2001 şi nr. 1693/2002 şi înregistrarea sub un număr unic de Dosar nr. 10/107/2002

Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-au dispus, la cererea Ministerului Public, două comisii rogatorii, pentru audierea martorilor domiciliaţi în Belgia, dar s-a efectuat doar una dintre ele, cea de a doua comisie rogatorie neefectuându-se de către Tribunalul din Namur în pofida insistenţelor autorităţilor judiciare din România şi a demersurilor legale întreprinse în acest sens pe o perioadă îndelungată.

În ceea ce priveşte primul rechizitoriu, instanţa de fond, examinând actele şi lucrările dosarului, a reţinut aceeaşi stare de fapt, astfel că nu a mai reluat descrierea faptelor. Existenţa faptelor şi săvârşirea lor de către inculpaţii B.F. şi I.I. împreună cu cetăţenii belgieni menţionaţi în rechizitoriu rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, format din:

- constatările făcute de organele de poliţie belgiene cu prilejul cercetărilor la faţa locului;

- rezultatele expertizelor balistice;

- valorificarea amprentei digitale găsite pe receptorul smuls al telefonului din magazinul G.B.B. în sensul că aparţine inculpatului B.F.;

- constatările făcute asupra autovehiculelor implicate în săvârşirea jafurilor armate, fie că au fost cele atacate, fie că au fost cele folosite de făptuitori, constatări ce au vizat urme ale proiectilelor trase, urme de sânge, cioburi de sticlă din parbrize, unghiuri şi distanţe de tragere;

- declaraţiile martorilor: D.A.M., H.S., D.M., W.M., P.C., W.M.A., S.P., al căror conţinut a condus la identificarea inculpaţilor;

- valorificarea prin expertiza ADN a probelor de sânge prelevate din autoturismul C. (implicat în infracţiunile din data de 7 februarie 1997), ca aparţinând inc. B.F.;

- procesul-verbal privind listingul Belgacom cu convorbirile telefonice de la diverse posturi telefonice la postul fix al inculpatului B.F.; planşe-foto;

- declaraţiile martorului M.H. care i-a procurat armament şi muniţie inculpatului B.F. şi ale martorei M.S., soţia de atunci a inculpatului B.F.;

- declaraţiile inculpatului I.I. după prinderea acestuia în flagrant,coroborate ce celelalte mijloace de probă şi cu declaraţiile făptuitorilor belgieni. Raportat la starea de fapt reţinută pe baza probelor la care s-a făcut referire, s-a constatat că fapta inculpaţilor B.F. şi I.I. de a sustrage 1.218.448 franci belgieni din supermagazinul G.B. din Namur, în data de 7 februarie 1997 pe timp de noapte, mascaţi cu cagule şi înarmaţi cu arme de tip militar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) teza I şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. încadrare juridică raportată la data săvârşirii faptei.

Fapta inculpaţilor B.F. şi I.I. de a o forţa în 7 februarie 1987 pe partea vătămată G.E. sub ameninţarea armelor, să conducă propriul autoturism, împotriva voinţei sale şi pe un traseu stabilit de inculpaţi în folosul acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. şi ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., încadrare juridică raportată, de asemenea, la data săvârşirii faptelor.

Fapta inculpatului B.F., tot din data de 7 februarie 1997 de a fi executat repetate focuri cu arma K. asupra autoturismelor în trafic în care se aflau părţile vătămate L.D., T.G., L.B., W.E. şi P.A., toţi poliţişti aflaţi în exercitarea îndatoririlor de serviciu, fapta comisă cu intenţia de a le suprima viaţa în scopul ascunderii tâlhăriei de la supermagazinul G.B. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. raportat la art. 174, art. 175 lit. e), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d), lit. f) C. pen. încadrare juridică raportată la data săvârşirii faptei.

Fapta inculpatului I.I. de a-l ajuta pe inculpatul B.F. prin utilizarea unei arme rot-gun împotriva părţii vătămate G.E. şi de a-i permite astfel să execute focurile de armă împotriva poliţiştilor urmăritori constituie complicitate la tentativa de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 26 raportat la art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. e), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d), lit. f) C. pen.

Fapta inculpaţilor B.F. şi I.I. de a fi pus în executare în 28 noiembrie 1996 în loc public şi pe timp de noapte hotărârea de sustragere a sumelor de bani transportate de autofurgonetele S. acţiune al cărei rezultat urmărit de inculpaţi nu s-a realizat din motive independente de voinţa acestora, întruneşte elementele constitutive ale tentativei de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 21 alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen.

Fapta inculpatului B.F. din 28 noiembrie 1996 de a executa focuri de armă K. asupra părţilor vătămate R.R., E.H. şi L.G. în scopul de a jefui autofurgoneta în care se aflau aceştia, faptă care deşi a pus în primejdie vieţile părţilor vătămate nu a condus la decesul acestora, constituie infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. b), lit. e), lit. f), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d) C. pen.

Fapta inculpatului I.I. de a participa în 28 noiembrie 1996 alături de inculpatul B.F. la atacul armat asupra furgonetei firmei SC B.Z. SA şi în care au fost rănite părţile vătămate R.R., E.H. şi L.G., constituie complicitate la tentativa de tâlhărie, prev. de art. 26 raportat la art. 20 rap. la art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. şi nu la tentativa de omor calificat şi deosebit de grav deoarece ajutorul dat de inculpatul I.I. a avut ca scop săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, potrivit înţelegerii prealabile cu inculpatul B.F.

Fapta inculpatului B.F. de a falsifica împreună cu cetăţenii belgieni P.B. şi G.M. guldeni olandezi şi forinţi şi de a încerca să-i pună în circulaţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de falsificare de valori străine prev. de art. 284 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1), alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaţilor B.F. şi I.I. de a se asocia cu cetăţenii belgieni G.M., A.D., P.T., R.G. şi A.J. în scopul săvârşirii unor infracţiuni întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

Fapta inculpaţilor B.F. şi I.I. de a fi deţinut şi folosit în mod repetat în perioada 1993-1997 arme de foc şi muniţia aferentă, fără autorizaţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 C. pen. raportat la art. 10, art. 14 din Legea nr. 17/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Raportat la infracţiunile reţinute mai sus, s-a constatat, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.F. ca fiind întrunite cele trei condiţii cerute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. astfel că s-a dispus condamnarea inculpatului B.F. prin prisma prevederilor art. 72 C. pen. la următoarele pedepse:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 7 februarie 1997)

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Întrucât infracţiunile susmenţionate sunt concurente între ele şi, de asemenea, şi cu infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care inculpatul B.F. a fost condamnat la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. c) C. pen. prin sentinţa penală nr. 97/2010 a Tribunalului Caraş-Severin pedeapsă în executarea căreia se află în prezent, tribunalul, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) şi art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, în cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I lit. b) C. pen., 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul B.F.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat acestui inculpat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv începând cu 22 februarie 2000 şi până la 7 aprilie 2008 şi durata executării din pedeapsa de 7 ani închisoare, începând cu 27 iulie 2010 la zi.

Totodată s-a dispus anularea mandatului de executarea pedepsei emis de Tribunalul Caraş-Severin în baza sentinţei penale nr. 97/2010 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei sentinţe, la rămânerea definitivă a acesteia.

Referitor la excepţia prescripţiei penale ridicate de apărătorul ales al inculpaţilor s-a constatat că această excepţie a fost neîntemeiată, urmând a fi respinsă deoarece cursul termenului de prescripţie s-a întrerupt de fiecare dată când a fost îndeplinit un act care potrivit legii a trebuit comunicat inculpaţilor, cum a fost cazul prezentării materialului de urmărire penală, luării măsurii arestării preventive, prelungirii şi ulterior menţinerii acesteia.

În ceea ce priveşte infracţiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. şi complicitate la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 lit. b), lit. e), lit. f), art. 176 lit. d) C. pen. descrise la pct. 1 din rechizitoriul nr. 628/P din 10 octombrie 2001, infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. a), art. 176 lit. c), lit. d) C. pen. descrisă la pct. 2 din acelaşi rechizitoriu, infracţiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1) C. pen. descrisă la pct. 3 din acelaşi rechizitoriu, infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. descrisă la pct. 6 din acelaşi rechizitoriu, infracţiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. descrisă la pct. 10 din acelaşi rechizitoriu, infracţiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. descrise la pct. 12, pct. 13 şi pct. 15 din acelaşi rechizitoriu şi infracţiunile de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. d), lit. e), lit. f), art. 176 lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. descrise la pct. 17 din acelaşi rechizitoriu, s-a adoptat o soluţie de achitare a inculpatului B.F. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât pe baza probelor aflate la dosarul cauzei nu s-a reţinut că aceste infracţiuni au fost săvârşite de către inculpatul susmenţionat.

Chiar dacă în rechizitoriu au fost menţionate o serie de mijloace de probă cum ar fi: procese-verbale de cercetare la faţa locului, examinări balistice, planşe foto ale câmpului infracţional, declaraţii de martori, tribunalul a constatat că acestea dovedesc că s-au săvârşit infracţiunile respective dar nu atestă cu certitudine că au fost comise de către inculpatul B.F. Acesta nu a fost identificat de nicio parte vătămată sau de vreun martor, singurii care susţin că ar fi comis respectivele infracţiuni fiind coinculpaţii cetăţeni belgieni, pentru că I.I., în faţa instanţei române a revenit asupra declaraţiilor de la urmărire penală, afirmând că au fost date sub presiune exercitată de anchetatorii belgieni.

Ori declaraţiile inculpaţilor şi coinculpaţilor au fost luate în considerare în procesul penal doar în măsura în care s-au coroborat cu restul probelor.

De altfel, atitudinea procesuală a coinculpaţilor belgieni a fost uşor de înţeles în primul rând din dorinţa de a-şi micşora vinovăţia lor susţinând că au fost terorizaţi şi au acceptat participarea la activitatea infracţională de teama pe care le-a inspirat-o tovarăşul lor român B.F. şi îl al doilea rând din dorinţa de a-şi uşura situaţia, printr-o eventuală înţelegere cu organele de urmărire penală belgiene în sensul că spunând tot şi chiar mai mult decât a fost în realitate, să obţină pentru ei o condamnare mai uşoară.

Îndoiala asupra sincerităţii coinculpaţilor cetăţeni belgieni a fost sporită şi de susţinerea ideii că liderul lor era inculpatul B.F. A fost greu de crezut că un român care a imigrat în Belgia în condiţii precare ar fi reuşit să se impună în rândul unui grup de cetăţeni belgieni (care se cunoşteau între ei şi aveau avantajul de a fi „de-ai locului”) să-i domine categoric pe aceştia, să-i determine prin violenţă psihică şi fizică să-i dea ascultare necondiţionat ş.a.m.d chiar dacă a fost vorba de cineva călit în Legiunea franceză.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.I., faţă de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că, a fost achitat definitiv prin hotărârea Curţii cu Juri a provinciei Namur din data de 19 ianuarie 2009 pentru infracţiunile menţionate în rechizitoriu nr. 95/P din 20 decembrie 2000, precum şi pentru cele menţionate în rechizitoriul nr. 628/P din 10 octombrie 2001 cu excepţia celor de la pct. 3, pct. 12 şi pct. 15, s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. împotriva inculpatului I.I. pentru infracţiunile de:

- tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din 28/29 şi 29 din 30 iulie 1993)

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994)

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

- nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 C. pen. raportat la art. 10, art. 14 din Legea nr. 17/1996.

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. (fapta din 7 februarie 1997)

- lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. (fapta din 7 februarie 1997)

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (4) C. pen. (7 februarie 1997)

- complicitate la tentativă de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 26 raportat la art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. e), lit. i), art. 176 lit. b), lit. d), lit. f) C. pen.

- tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen. (fapta din 28 noiembrie 1996)

- complicitate la tentativă de tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 20 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d), lit. e) C. pen.(fapta din 28 noiembrie 1996)

În ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996), infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993) şi infracţiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994), s-a dispus achitarea inculpatului I.I. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru aceleaşi considerente reţinute şi în cazul inculpatului B.F., considerente care nu au fost expuse încă o dată.

Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că părţile vătămate G.E., L.D., L.B., T.G., W.E. şi P.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză, raportat la, infracţiunile din data de 7 februarie 1997.

În ceea ce priveşte pe părţile vătămate R.R., E.H. şi L.G., precum şi firma SC B.Z. SA, acestea s-au constituit părţi civile după cum a urmat:

- partea civilă SC B.Z. SA cu suma de 100.192,59 euro din care 6.126,02 euro costul reparaţiilor la camionul avariat în data de 28 noiembrie 1996, 1.106,79 euro costul operaţiunilor de depanare, 2.540,96 euro cheltuieli fixe ale vehiculului (finanţare, taxă asigurare timp de 1,5 luni din 28 noiembrie 1996 până la 15 ianuarie 1997), 85.523,27 euro veniturile nerealizate timp de 35 zile lucrătoare cu camionul avariat şi 4.895,55 euro cheltuieli cu cei doi angajaţi E.H. şi R.R. răniţi în atacul din 28 noiembrie 1996 cheltuieli care trebuiau suportate de angajaţi.

- partea civilă E.H., cu suma de 51.024,13 euro din care 12.400 euro daune morale, iar restul daune materiale reprezentând 3.408,13 euro pierderi salariale, 5.766 euro spitalizarea, 4.650 euro incapacitatea de muncă, 24.800 euro handicap fizic.

- partea civilă L.G. cu suma de 12.541,67 euro din care daune morale, 12.394,67 euro şi 147 euro daune materiale constând în pierderea salarială.

- partea civilă R.R. cu suma de 179.927,09 euro din care 12.500 euro daune morale, 35.932,73 euro spitalizarea şi 43.250 euro zilele de incapacitate.

Partea civilă SC B.Z. SA a făcut dovada cu facturile depuse la dosar a sumelor de 6.120,02 euro şi 1.106,79 în total 7.232 euro, sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul B.F. în favoarea acestei părţi civile, urmând a fi respinse ca nedovedite pretenţiile pentru veniturile nerealizate prin nefuncţionarea camionului implicat în incidentul din 28 noiembrie 1996, cheltuielile cu angajaţii şi cheltuielile fixe ale vehiculului.

Părţile civile R.R., E.H. şi L.G. prin înscrisurile depuse în Dosarul nr. 2743/2001 la termenul din 13 mai 2002 şi-au precizat pretenţiile şi au arătat în ce constau, dar nu au făcut nicio dovadă a prejudiciului material pretins a fi reparat, astfel că sub aspectul daunelor materiale, pretenţiile au fost respinse. În ceea ce priveşte daunele morale, s-a apreciat că nu poate fi tăgăduită trauma celor trei părţi civile, motiv pentru care s-a impus acordarea unor sume de bani care să compenseze într-o măsură cât mai echitabilă suferinţa fizică şi psihică încercată. Cu acest titlu inculpatul B.F. a fost obligat la câte 8.000 euro în favoarea părţilor civile E.H. şi R.R. şi la 5.000 euro în favoarea părţii civile L.G.

În ceea ce priveşte părţile civile B.J., N.M., SC T.P. SA, SC T.C.C.C.R. SA, SC M.G. SA, SC G.M.I.C.-S. SA, SC A. SA, pretenţiile civile formulate în cauză au fost respinse ca neîntemeiate, în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., faţă de soluţia de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. adoptată pentru infracţiunile în raport de care s-au constituit părţi civile.

În vederea recuperării sumelor la plata cărora a fost obligat inculpatul B.F. cu titlu de despăgubiri civile în prezenta cauză, instanţa a menţinut în baza art. 357 C. proc. pen. măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 64/P din 1 noiembrie 1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov asupra bunurilor inculpatului B.F. şi majorată ulterior prin încheierea Tribunalului Alba din data de 17 iunie 2002.

S-a mai dispus în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.F. căruia i s-a adus la cunoştinţă că probele biologice au fost utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul B.F.

Prin decizia penală nr. 114/A din 30 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul B.F. împotriva sentinţei penale nr. 175 din 5 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar penal nr. 10/107/2002

S-a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul:

I. Greşitei achitări a inculpatului B.F. de sub acuzaţiile săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 10 din rechizitoriu nr. 628/P/2001)

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993, pct. 12 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994, pct. 13 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994, pct. 15 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

II. Neaplicării dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 302/25004, republicată privind recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii penale străine cu nr. 2/2009 din 08 mai 2009 a Curţii de juraţi din provincia Namur în ce-l priveşte pe inc. I.I.

III. Greşitei achitări a inculpatului I.I. de sub acuzaţiile săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996),

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993)

- art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994).

IV. Neaplicării unui spor de pedeapsă inculpatului B.F.

V. Greşitei contopiri a pedepselor complementare aplicate inculpatului B.F.

VI. Omisiunii instanţei de a contopi pedepsele aplicate inculpatului B.F. pentru infracţiunile deduse judecăţii cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 103 din 28 mai 1998 a Judecătoriei Braşov şi de a deduce perioada executată din această pedeapsă.

VII. Temeiului greşit al respingerii pretenţiilor civile formulate de SC T.C. SA, SC M.G. SA, G.M.I.C.-S., SC A. SA, şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

I. S-a descontopit pedeapsa de 12 ani închisoare, 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., aplicate inculpatului B.F. în elementele ei componente de:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 7 februarie 1997)

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. c) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 97/2010 a Tribunalului Caraş-Severin.

II. Afost condamnat inculpatul B.F. la:

- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 10 din rechizitoriu nr. 628/P/2001)

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993, pct. 12 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994, pct. 13 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994, pct. 15 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

III. A constatat că infracţiunile reţinute mai sus la pct. I şi pct. II sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul B.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 103 din 28 mai 1998 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosar nr. 1594/1998, definitivă prin decizia penală nr. 512/1999.

IV. În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 lit. b) şi lit. c) C. pen. au fost contopite pedepsele de:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 7 februarie 1997)

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001).

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993, pct. 12 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994, pct. 13 din rechizitoriul nr. 628/P/2001).

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994, pct. 15 din rechizitoriul nr. 628/P/2001).

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. c) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 97/2010 a Tribunalului Caraş-Severin.

- 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 103 din 28 mai 1998 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosar nr. 1594/1998, definitivă prin decizia penală nr. 512/1999 a Curţii Supreme de Justiţie.

În cea mai grea de 12 ani închisoare, 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Aplică pedepsei principale un spor de pedeapsă de 3 ani închisoare inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

V. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpatului B.F. durata executată în intervalul 20 martie 1998-7 aprilie 2008 şi începând cu 27 iulie 2010-30 mai 2013.

VI. În baza art. 134 din Legea nr. 302/2004, a recunoscut pe cale incidentală hotărârea penală străină cu nr. 2/2009 din 8 mai 2009 a Curţii de Juraţi din provincia Namur, Belgia, în ce-l priveşte pe inc. I.I.

VII. A înlăturat dispoziţiile privind achitarea inculpatului I.I. de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor prev. de:

- art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996)

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993)

- art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994)

VIII. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului I.I. şi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001),

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993, pct. 12 din rechizitoriul nr. 628/P/2001),

- art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994, pct. 15 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

IX. A constatat că inculpatul I.I. a executat pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată în baza hotărârii penale nr. 2/2009 din 8 mai 2009 a Curţii de Juraţi din provincia Namur, Belgia.

X. A constatat că inculpatul I.I. a fost privat de libertate în perioada 20 aprilie 2000-7 aprilie 2008 şi începând cu 25 septembrie 2008-25 august 2011.

XI. A înlăturat temeiul prev. de art. 346 alin. (3) C. proc. pen. privind respingerea acţiunilor civile formulate de către SC T.C. SA, SC M.G. SA, G.M.I.C.-S., SC A. SA.

A constatat că prin hotărârea penală nr. 2/2009 din 8 mai 2009 a Curţii de Juraţi din provincia Namur, Belgia inculpatul I.I. a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile SC T.C. SA, SC M.G. SA, G.M.I.C.-S., SC A. SA.

XII. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpaţii B.F. şi I.I., în cotă procentuală, în sumă de câte 75 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru părţile vătămate: L.D., L.B., T.G., W.E., P.A., M.C., G.E., B.J., N.M., T.P., SC T.C. SA, SC C.C.R. SA, SC M.G. SA, G.M.I.C.-S., SC S.C. SA, SC A. SA, în sumă de câte 150 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul traducătorului autorizat de limbă franceză, în regim de urgenţă, în cuantum de 134,24 RON şi de limbă engleză, în regim de urgenţă, în sumă de 100,68 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:

I.1. Între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui şi ceea ce spune instanţa prin hotărârea ei nu a existat o contradicţie evidentă şi necontroversată, de natură a justifica existenţa unei erori grave de fapt care a avut drept consecinţă greşita condamnare a inculpatului B.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.;

- complicitate la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 lit. b), lit. e), lit. f), art. 176 lit. d) C. pen. (ambele fapte din 6 martie 1996);

- omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. a), art. 176 lit. c), lit. d) C. pen. (victimă P.T., fapta din 7 martie 1996);

- tentativă la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din 28/29 şi 29 din 30 iulie 1993);

- tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. d), lit. e), lit. f), art. 176 lit. d) C. pen. (fapta din 16 decembrie 1994);

- lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. (fapta din 16 decembrie 1994);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 16 decembrie 1994);

Hotărârea privind achitarea inculpatului s-a întemeiat pe lipsa probatoriului administrat nemijlocit şi contradictoriu în faţa instanţei, cea de-a doua comisie rogatorie neefectuându-se de către Tribunalul din Namur în condiţiile în care autorităţile judiciare au insistat în efectuarea acesteia o perioadă de peste 8 ani.

Instanţa nu a fundamentat o soluţie de condamnare pe probe care nu le-a administrat nemijlocit, iar dreptul la apărare este limitat într-un mod incompatibil cu garanţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului atunci când o condamnare se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe declaraţiile făcute de persoane pe care acuzatul nu a putut să o interogheze.

Scrisoarea lui A.D. din Penitenciarul Namur către unchiul său A.J. din care rezultă „că B.F. a comis o crimă atroce”, precum şi declaraţiile coinculpaţilor nu au fost suficiente pentru a dispune condamnarea inculpatului B.F. pentru suprimarea vieţii victimei P.T., în condiţiile în care nu s-a stabilit că arma crimei a fost folosită de inculpat şi nu au fost evidenţiate probe materiale privind prezenţa inculpatului la locul faptei şi la acţiunea de îngropare a cadavrului.

Instanţa a apreciat că sunt probe suficiente pentru condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 10 din rechizitoriu nr. 628/P/2001)

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993, pct. 12 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994, pct. 13 din rechizitoriul nr. 628/P/2001)

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994, pct. 15 din rechizitoriul nr. 628/P/2001), ţinând seama de împrejurarea că inculpatul I.I. audiat în faţa primei instanţe „a recunoscut faptele reţinute prin rechizitoriul din 10 octombrie 2001, afirmând că la infracţiunile săvârşite a participat şi inculpatul B.F.”, declaraţie care se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, chiar dacă I.I., ulterior, în faţa aceleiaşi instanţe a revenit asupra declaraţiilor de la urmărire penală, afirmând că au fost date sub presiune exercitată de anchetatorii belgieni. Un alt argument l-a constituit și hotărârea de condamnare a inculpatului I.I. pronunţată de autoritatea judiciară, Curtea de Juraţi din Provincia Namur, hotărâre care statuează sub raportul stării de fapt că inculpatul I.I. a săvârşit unele din faptele ce constituie acuzaţiile, împreună cu inculpatul B.F. Ţinând seama de împrejurarea că o tentativă de tâlhărie a fost săvârşită în formă continuată, de existenţa concursului real de infracţiuni, instanţa a aplicat inculpatului B.F. următoarele pedepse:

- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993, pct. 12 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994, pct. 13 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994, pct. 15 din rechizitoriul nr. 628/P/2001).

Instanţa a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat de către Tribunalul Alba, cu infracţiunea pentru care inculpatul B.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 103 din 28 mai 1998 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosar nr. 1594/1998, definitivă prin decizia penală nr. 512/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 97/2010 a Tribunalului Caraş-Severin. Constatând existenţa concursului real de infracţiuni, în temeiul art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 lit. b) şi lit. c) C. pen. a contopit pedepsele de:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 7 februarie 1997);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993, pct. 12 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994, pct. 13 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994, pct. 15 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. c) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 97/2010 a Tribunalului Caraş-Severin;

- 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 103 din 28 mai 1998 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosar nr. 1594/1998, definitivă prin decizia penală nr. 512/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, aplicând pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alina.1 lit. c) C. pen.;

2. Critica parchetului privind aplicarea unui spor a fost întemeiată, ţinând seama de numărul infracţiunilor săvârşite, de perseverenţa infracţională a inculpatului şi, pe cale de consecinţă, a aplicat un spor de pedeapsă de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

3. În mod greşit prima instanţă nu a aplicat dispoziţiile art. 35 alin. (3) C. proc. pen., deoarece atunci când se stabilesc mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea s-au aplicat alături de pedeapsa închisorii. În cauză în urma contopirii pedepselor complementare inculpatului B.F. i s-a interzis exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani şi a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

4. Prima instanţă a făcut o greşită computare, ţinând seama că inculpatul a fost arestat la 20 martie 1998 şi a fost pus în libertate la 7 aprilie 2008, iar din 27 iulie 2010 a fost arestat, fiind în executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 97/2010 a Tribunalului Caraş-Severin. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. instanţa a computat din pedeapsa aplicată inculpatului B.F. durata executată în intervalul 20 martie 1998-7 aprilie 2008 şi începând cu 27 iulie 2010-30 mai 2013.

5. Prima instanţă, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004, a recunoscut pe cale incidentală hotărârea penală străină cu nr. 2/2009 din 08 mai 2009 a Curţii de Juraţi din provincia Namur, Belgia în ce-l priveşte pe inculpatul I.I., a constatat că acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996);

- art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993);

- art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1994), şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. să înceteze procesul penal pentru săvârşirea infracţiunilor enumerate mai sus de către inculpatului I.I., constatând existenţa autorităţii de lucru judecat, precum şi faptul că inculpatul I.I. a executat pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată în baza hotărârii penale nr. 2/2009 din 8 mai 2009 a Curţii de Juraţi din provincia Namur, Belgia, precum şi faptul că a fost privat de libertate în perioada 20 aprilie 2000-7 aprilie 2008 şi începând cu 25 septembrie 2008-25 august 2011. Instanţa din oficiu va înlătura dispoziţiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen. privind respingerea acţiunilor civile formulate de către SC T.C. SA, SC M.G. SA, G.M.I.C.-S., SC A. SA şi va constata că prin hotărârea penală nr. 2/2009 din 8 mai 2009 a Curţii de Juraţi din provincia Namur, Belgia inculpatul I.I. a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile SC T.C. SA, SC M.G. SA, G.M.I.C.-S., SC A. SA.

II. 1. Critica formulată de inculpatul B.F. privind computarea perioadei executate a fost întemeiată, pentru considerentele care au fost expuse la pct. 1.4.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul B.F.

Parchetul a criticat hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Deşi în motivele scrise de recurs se face trimitere la greşita achitare pentru o parte din infracţiunile reţinute în actul de sesizare a instanţei, în susţinerea orală, procurorul a reformulat criticile în recurs în sensul casării hotărârilor prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. proc. pen. şi încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie pentru parte din infracţiuni.

Recurentul inculpat B.F., a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare aplicarea legii penale mai favorabile. S-a apreciat că s-a împlinit termenul de prescripţie pentru toate infracţiunile, solicitându-se a se constata, pe de o parte, împlinirea termenului de prescripţie al răspunderii penale, iar pe de altă parte constatarea prescripţiei executării pedepsei cu consecinţa punerii în libertate a inculpatului.

De asemenea, apărătorul recurentului inculpat a cerut continuarea procesului şi pronunţarea unei hotărâri de achitare, întrucât faptele nu au fost săvârşite de inculpat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 385⁹ pct. 17² şi pct. 14 C. proc. pen.

Analizând criticile invocate în motivele de recurs cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursurile sunt fondate, în parte, numai în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie pentru o parte din infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului B.F.

Astfel, din actele cauzei rezultă că activitatea infracţională a inculpatului B.F. s-a desfăşurat în perioada anilor 1993-1997, faptele fiind încadrate, în mod corect de instanţa de fond/apel.

Având în vedere dispoziţiile art. 5 C. pen. înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este legea veche.

În atare condiţii, termenele de prescripţie se calculează în raport de dispoziţiile art. 122 lit. b) şi lit. c) C. pen. cu referire la art. 124 C. pen., constatându-se ca fiind prescrisă răspunderea penală pentru următoarele infracţiuni; lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (fapta din 7 septembrie 1997); tentativă la tâlhărire prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d) şi lit. e) C. pen. (fapta din 28 noiembrie 1996); falsificare de valori străine prev. de art. 282 alin. (1), alin. (2) C. pen. (fapta din 1997); nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din 1997); asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. (fapta din 1997); tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 mai 1996); tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. (fapta din 30 iulie 1993); 3 infracţiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapte săvârşite la 17 septembrie 1993, 31 ianuarie 1994, 17 iunie 1994).

Pentru celelalte infracţiuni, inculpatul B.F. urmează a răspunde penal, faptele nefiind prescrise. Pe de altă parte în raport cu cazurile limitativ prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., instanţa de recurs nu mai poate proceda la o nouă analiză a probatoriului, astfel cum s-a solicitat şi, ca atare, nu poate fi dispusă achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În fine, nu pot fi acceptate nici celelalte apărări ale inculpatului în sensul constatării prescripţiei executării pedepsei, instituţie care operează după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. În acelaşi timp, legea nu permite efectuarea operaţiunii de contopire a pedepselor, direct de către instanța de recurs, aceasta putând fi făcută separat, cu respectarea, gradelor de jurisdicţie prevăzute de lege.

Nici punerea în libertate a inculpatului nu este fondată, dat fiind faptul că acesta nu este arestat în prezenta cauză, iar pedeapsa rezultantă aplicată (15 ani închisoare) nu este mai mică decât durata detenţiei inculpatului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de parchet şi inculpat, va casa hotărârile pronunțate numai în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie după cum urmează:

- lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. anterior (fapta din 7 februarie 1997);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1993);

- falsificare de valori străine prev. de art. 284 C. pen. anterior raportat la art. 282 alin. (1), alin. (2) din acelaşi cod (fapta din 1997);

- nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 10, art. 14 din Legea nr. 17/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 13 din acelaşi cod (fapta din 1997);

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior (fapta din 1997);

- tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. anterior (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod (pct. 10 din rechizitoriul nr. 628/P/2001, fapta din 30 iulie 1993).

Vor fi menţinute toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 114/A din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 175 din 5 iunie 2012 a Tribunalului Alba, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru următoarele infracţiuni:

- lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. anterior (fapta din 7 februarie 1997);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1993);

- falsificare de valori străine prev. de art. 284 C. pen. anterior raportat la art. 282 alin. (1), alin. (2) din acelaşi cod (fapta din 1997);

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior (fapta din 1997);

- tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. anterior (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

Rejudecând cauza în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior şi art. 122 lit. b) şi lit. c) şi art. 124 C. pen. anterior, dispune încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 septembrie 1993);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 ianuarie 1994);

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 17 iunie 1993);

- nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 17/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (fapta din 1997);

- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior (fapta din 1997);

- tentativă la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. anterior (fapta din 31 mai 1996, pct. 3 din rechizitoriul nr. 628/P/2001);

- tentativă la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod (pct. 10 din rechizitoriu, fapta din 30 iulie 1993);

- lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod (fapta din 7 februarie 1997);

- falsificare de valori străine prev. de art. 284 raportat la art. 282 alin. (1), alin. (2) C. pen. anterior (fapta din 1977).

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele de:

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) teza I şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen. anterior cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod (fapta din data de 7 februarie 1997);

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d) şi lit. e) C. pen. anterior cu referire la art. 208 alin. (4) C. pen. anterior (fapta din 7 februarie 1997);

- 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. e) şi lit. i), art. 176 lit. b), lit. d) şi lit. f) C. pen. anterior (fapta din 7 februarie 1997);

- 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. b), lit. e), lit. f) şi lit. i), art. 176 lit. b), lit. d) C. pen. anterior (fapta din 28 noiembrie 1996);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d) şi lit. e) C. pen. anterior (fapta din 28 noiembrie 1996);

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. c) C. pen. anterior aplicată inculpatului B.F. prin sentinţa penală nr. 97/2010 a Tribunalului Caraş-Severin;

- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.F. prin sentinţa penală nr. 103 din 28 mai 1998 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosar nr. 1594/1998, definitivă prin decizia penală nr. 512/1999 a Curţii Supreme de Justiţie şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) din acelaşi cod.

Menţine sporul de pedeapsă de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) din acelaşi cod.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Constată că recurentul intimat inculpat B.F. este arestat în altă cauză.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat B.F. şi pentru intimatul inculpat I.I. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate L.D., L.B., T.G., W.E., P.A., M.C., G.E., R.R., E.H., L.G., B.J., N.M., T.P., SC T.C. SA, SC C.C.R. SA, SC M.G. SA, G.M.I.C.-S., SC S.C. SA, SC A. SA, în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite interpreţilor de limbă engleză şi franceză se vor plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1839/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 1795/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1779/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs