ICCJ. Decizia nr. 1809/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1809/2014

Dosar nr. 11473/3/2012

Şedinţa publică din data de 28 mai 2014

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 854 din 08 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de inculpata B.D.M.

I. În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata E.S.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 181 din 11 mai 2006 de Tribunalul Argeş, definitivă prin neapelare, şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, care a fost adăugată la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpata având de executat pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 21 ianuarie 2005 la 02 iunie 2005.

S-a constatat că, în privinţa inculpatei s-a dispus arestarea preventivă, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 241 AJ.P. din 02 septembrie 2010 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, care nu a fost pus încă în executare.

II. În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B.D.M. (fostă T.), la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra condiţiilor prevăzute de art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

III. În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea, în totalitate, a următoarelor înscrisuri: contract din 17 februarie 2012; contract de licitaţie din 22 aprilie 2010; înştiinţare din 28 ianuarie 2010; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R. având ataşate înscrisurile intitulate „Analiză containere" şi „Analiză buldozere, excavatoare, şi role" semnate M.R.; înscris intitulat „Taxe garanţii containere şi buldozere la licitaţiile din 25-28 iunie 2010 ale Primăriei Piteşti" semnate M.R.; „Analiză containere Hârşova" semnată M.R.; înscris intitulat „Plăţi făcute la licitaţii din datele 25-28 iunie 2010"; situaţia plăţii firmei SC C.M.E. SRL pentru licitaţia din Piteşti, semnat A.P.; dispoziţie de plată semnate E.N. - director executiv licitaţie din 12 iulie 2012 în valoare de 7.000 RON cu specificaţia „taxă analiză dosar"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 12 iulie 2010 în valoare de 2 500 RON cu specificaţia „taxă de timbru Hârşova"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 12 iulie 2010 în valoare de 10.000 RON cu specificaţia „diferenţă taxă garanţie Hârşova"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 06 iulie 2010 în valoare de 5.000 RON cu specificaţia „taxă Primărie Piteşti licitaţie"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 06 iulie 2010 în valoare de 30.000 RON cu specificaţia „taxă garanţie containere licitaţie"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 08 iulie 2010 în valoare de 20.000 RON cu specificaţia „taxă garanţie containere licitaţie"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 13 iulie 2010 în valoare de 10.000 RON cu specificaţia „diferenţe taxe garanţie"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 16 iulie 2010 în valoare de 4.000 RON cu specificaţia „contravaloare caiet sarcini"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 16 iulie 2010 în valoare de 8.000 RON cu specificaţia „contravaloare a două caiete sarcini Primăria Piteşti"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 21 iulie 2010 în valoare de 13.000 RON cu specificaţia „taxă valoare timbre containere"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 22 iulie 2010 în valoare de 12.000 RON cu specificaţia „taxă timbru containere"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 27 iulie 2010 în valoare de 14.500 RON cu specificaţia „taxă valoare timbru plus diferenţă caiet sarcini Primăria Piteşti"; dispoziţie de plată semnată „E.N." din 27 iulie 2010 în valoare de 5000 RON cu specificaţia „diferenţă taxă valoare timbru containere, 45 excavatoare, 35 voie şi buldozere"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 27 iulie 2010 în valoare de 5000 RON cu specificaţia „diferenţă taxă de valoare a timbrelor pt. containere Hârşova; dispoziţie de plată semnată E.N. din 27 iulie 2010 în valoare de 3000 RON cu specificaţia „diferenţe caiete sarcini Piteşti"; dispoziţie de plată semnată E.N. din 27 iulie 2010 în valoare de 1.500 RON cu specificaţia „diferenţe caiete sarcini Hârşova"; chitanţa din 05 martie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanţa din 03 martie 2010 în valoare de 6.000 RON; chitanţa din 12 ianuarie 2012 în valoare de 6.000 RON; chitanţa din 23 decembrie 2009 în valoare de 6.500 RON; chitanţa din 22 decembrie 2009 în valoare de 9.500 RON; chitanţa din 20 noiembrie 2009 în valoare de 3.500 RON; chitanţa din 19 noiembrie 2009 în valoare de 3.500 RON; chitanţa nr. C5 din 05 ianuarie 2010 în valoare de 2.500 RON; chitanţa nr. C1 din 10 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanţa nr. C2 din 10 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanţa nr. C3 din 06 ianuarie 2010 în valoare de 2.500 RON; chitanţa din 14 ianuarie 2010 în valoare de 45.500 RON; chitanţa nr. C4 din 06 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; chitanţa nr. C6 din 05 ianuarie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „RECTIFICATIVĂ II - TAXA GARANŢIE" din 26 februarie 2010; înscris intitulat „CONTRACT DE LICITAŢIE" având din 26 februarie 2010 (două file); înscris intitulat „ÎNŞTIINŢARE" din 26 februarie 2010; înscris intitulat „ÎNŞTIINŢARE"din 25 februarie 2010; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 26 februarie 2010 în valoare de 13.500 RON; înscris intitulat „ÎNŞTIINŢARE" din 25 ianuarie 2010; înscris intitulat „CONTRACT DE LICITAŢIE" având din 20 ianuarie 2010; înscris intitulat „ÎNŞTIINŢARE" din 23 ianuarie 2010; înscris intitulat „NOTIFICARE" din 19 martie 2010; înscris intitulat „PROCES VERBAL - ÎNŞTIINŢARE DE PLATĂ" din data de 08 ianuarie 2010; înscris intitulat „CĂTRE SC C.M.E. SRL" din 20 noiembrie 2009; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 12 februarie 2010 în valoare de 2.500 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 08 februarie 2010 în valoare de 7.500 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 22 februarie 2010 în valoare de 10.000 RON; înscris intitulat „RECTIFICATIVĂ TAXA GARANŢIE" având din 15 februarie 2010; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 22 aprilie 2010 în valoare de 5.000 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 28 aprilie 2010 în valoare de 24.500 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 07 mai 2010 în valoare de 12.000 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 17 mai 2010 în valoare de 12.000 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 28 mai 2010 în valoare de 10.500 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 08 iunie 2010 în valoare de 13.000 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 17 iunie 2010 în valoare de 13.000 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 28 iunie 2010 în valoare de 16.000 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 19 iunie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 30 iunie 2010 în valoare de 16.000 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 30 iunie 2010 în valoare de 3.500 RON; înscris intitulat „CHITANŢĂ" din 05 iulie 2010 în valoare de 30.000 RON (depusă de partea civilă în copie).

În baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 14 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C.M.E. SRL şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E.S.C., B.D.M. şi B.C. la plata sumei de 351.884 RON plus dobânda legală până la data efectivă a plăţii către această parte civilă.

În baza art. 357 C. proc. pen., cu referire la art. 163 C. proc. pen., a fost menţinut, în parte, sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 2954/P/2010 din data 23 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor E.S.C., B.D.M. şi B.C. până la concurenţa sumei de 351.884 RON plus dobânda legală până la data efectivă a plăţii, în vederea reparării prejudiciului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.000 RON fiecare.

Onorariul avocaţilor din oficiu, în cuantum de 900 RON, pentru inculpaţii E.S.C., B.D.M. şi B.C., s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariului avocaţial formulată de partea civilă SC C.M.E. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 29 iulie 2010, Dispeceratul 112 a dirijat un echipaj al secţiei xx Poliţie la sediul SC C.M.E. SRL, al cărei administrator reţinuse în imobil două persoane pe care le suspecta că îl înşelaseră în repetate rânduri cu diferite sume de bani.

Lucrătorii de poliţie s-au deplasat de urgenţă la faţa locului, unde au identificat cele două persoane reţinute de P.M., ca fiind inculpaţii B.C., B.D.M.

Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului B.C. s-au găsit, printre altele, 2 (două) contracte având amândouă nr. xx din 17 iunie 2010, ambele fiind încheiate între Primăria Piteşti şi SC C.M.E. SRL, 1 (una) filă pe care sunt tipărite în xerox 2 (două) chitanţe din care rezultă că plătitor este firma SC C.M.E. SRL, ambele reprezentând taxe pentru licitaţie, contract de muncă al inculpatului B.C., în calitate de asociat unic la firma SC F.C.C. SRL, înregistrat la I.T.M. Argeş cu nr. 10528622, telefon marca N., acesta având cartelă SIM cu nr. T1.

Potrivit plângerii şi declaraţiilor numitului P.M., reprezentant al SC C.M.E. SRL, a rezultat că în cursul lunii septembrie 2009, la propunerea soţiei sale, martora P.M., s-a înscris prin intermediul acesteia la o licitaţie privind achiziţia de deşeuri feroase de la Primăria Piteşti, judeţul Argeş.

După ce iniţial martora P.M. a susţinut că s-a ocupat personal de documentaţia necesară achitarea taxelor de participare la licitaţie, în cursul lunii septembrie 2009 a prezentat-o numitului P.M. pe inculpata E.S.C., despre care a susţinut că este angajată a Primăriei Piteşti, care urma să-i ajute să câştige licitaţia.

Începând cu luna septembrie 2009, inculpata E.S.C. s-a prezentat în repetate rânduri la sediul părţii vătămate, primind de la numitul P.M. diverse sume de bani cu titlu de garanţii, taxe, etc, sume de bani necesare aprobării contractului cu Primăria Piteşti.

Pentru toate aceste sume de bani inculpata a înmânat reprezentantului părţii vătămate, numitului P.M., chitanţe şi alte înscrisuri care purtau antetul Primăriei Piteşti şi semnăturile reprezentanţilor autorităţii locale a statului.

De asemenea, pentru a-i crea convingerea că lucrurile decurg firesc, inculpata E.S.C. a purtat cu P.M. repetate discuţii telefonice, pretinzând că este G.L., viceprimarul Primăriei Piteşti sau L.P., director al A.D.P. Piteşti.

Ulterior, întrucât reprezentantul părţii vătămate devenise suspicios datorită întârzierii cu care se efectuau activităţile pentru care achitase sumele necesare, inculpata E.S.C. i-a prezentat acestuia pe inculpaţii B.C. şi B.D.M., sub nume şi calităţi mincinoase.

Astfel, inculpatul B.C. a devenit N.E. - „Director Licitaţie", iar soţia acestuia, inculpata B.D.M. a fost prezentată sub numele de P.A., jurist în cadrul aceleiaşi Primării. Sub aceste nume şi calităţi mincinoase cei doi inculpaţi, B.C. şi B.D.M., s-au prezentat în repetate rânduri la sediul părţii vătămate de la care au primit aproximativ 200.000 RON pentru care, la rândul lor, au eliberat documente doveditoare puse la dispoziţia lor de inculpata E.S.C. (cu excepţia documentelor semnate de inculpatul B.C., în ziua în care a fost depistat de lucrătorii de poliţie).

Toate aceste documente au fost predate de reprezentantul părţii vătămate lucrătorilor de poliţie, după cum urmează: contract din 17 februarie 2010; contract de licitaţie din 22 aprilie 2010; înştiinţare din 28 ianuarie 2010; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R.; înştiinţare f.n. semnată M.R. având ataşate înscris intitulat „Analiză containere" „Analiză buldozere, excavatoare role semnate M.R.; înscris intitulat „Taxe garanţii containere buldozere la licitaţiile din 25-28 iunie 2010 ale Primăriei Piteşti" semnate M.R.; „Analiză containere Hârşova" semnat M.R.; înscris intitulat „Plăţi făcute la licitaţii din datele 25, 28 iunie 2010"; situaţia plăţii firmei SC C.M.E. SRL pentru licitaţia din Piteşti, semnat A.P.; dispoziţii de plată semnate E.N. - director executiv licitaţie din: 12 iulie 2010 - în valoare de 7.000 RON cu specificaţia „taxa analiză dosar"; 12 iulie 2010 - în valoare de 2.500 RON cu specificaţia „taxă de timbru Hârşova"; 12 iulie 2010 - în valoare de 10.000 RON cu specificaţia „diferenţa taxă garanţie Hârşova"; 06 iulie 2010 - în valoare de 5.000 RON cu specificaţia „taxă Primărie Piteşti licitaţie"; 06 iulie 2010 - în valoare de 30.000 RON cu specificaţia „taxă garanţie containere licitaţie"; 08 iulie 2010 - în valoare de 20.000 RON cu specificaţia „taxă garanţie licitaţie"; 13 iulie 2010 - în valoare de 10.000 RON cu specificaţia „diferenţe taxe garanţie"; 16 iulie 2010 - în valoare de 4.000 RON cu specificaţia „contravaloare caiet sarcini"; 16 iulie 2010 - în valoare de 8.000 RON cu specificaţia „contravaloare a două caiete sarcini Primăria Piteşti"; 21 iulie 2010 - în valoare de 13.000 RON cu specificaţia „taxă valoare timbre containere"; 22 iulie 2010 - în valoare de 12.000 RON cu specificaţia „taxă timbru containere"; 27 iulie 2010 - în valoare de 14.500 RON cu specificaţia „taxă valoare timbru plus diferenţa caiet sarcini Primăria Piteşti".

Au fost solicitate Primăriei Piteşti lămuriri cu privire la documentele ridicate de la reprezentantul părţii vătămate.

Astfel, reprezentanţii Primăriei Piteşti au comunicat că documentele ridicate de la partea vătămată nu au fost emise de către Primăria Municipiului Piteşti, numerele de înregistrare pe care acestea le poartă fiind inexistente la data solicitării la registratura organului local.

De asemenea, Primăria Piteşti a comunicat că SC C.M.E. SRL, cu sediul social în bulevardul I.M., nu a participat la nici o licitaţie organizată în cursul anului 2010 de Primăria Piteşti.

Mai mult, contractul de licitaţie din 22 aprilie 2010 şi contractul de licitaţie din 17 iunie 2010 nu sunt întocmite conform prevederilor în vigoare, nu sunt semnate de părţile contractante, nu se face nici o referire la Consiliul Local Piteşti, care conform legii aprobă documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru obiectul licitaţiei.

Inculpatul B.C. a cunoscut-o pe inculpata E.S.C. în cursul lunii ianuarie 2009, când aceasta l-a contactat în timp ce vizita o cunoştinţă comună, promiţându-i ajutor pentru obţinerea de fonduri europene nerambursabile, pentru firma pe care o administra, respectiv SC F.C. SRL. Pentru acest ajutor inculpata i-a solicitat şi a primit în diferite ocazii suma de 3.000 RON, fără a-i elibera în acest sens inculpatului nici un document justificativ. Până în luna februarie 2010, inculpatul B.C. a avut discuţii sporadice cu inculpata E.S.C. în legătură cu suma pe care o avansase fără a obţine de la aceasta nici un rezultat sau răspuns favorabil.

În luna februarie inculpatul B.C. a fost contactat de inculpata E.S.C. care i-a comunicat că îl cunoaşte pe un anume P.M., care intenţionează să achiziţioneze fier vechi de la Primăria Piteşti, persoană de la care pot obţine uşor diverse sume de bani, întrucât E.S.C. deja îl contactase şi îi crease convingerea că ea este angajată a Primăriei Piteşti.

Inculpata i-a adus la cunoştinţă că el urma să fie prezentat cu numele de N.E., director executiv în cadrul Primăriei Piteşti, tocmai pentru a menţine numitului P.M. convingerea că participa la o licitaţie pentru care urma să achite diverse sume de bani cu titlu de taxe, garanţii, etc.

Întrucât inculpatul a fost de acord cu această propunere, după aproximativ o lună de la discuţia purtată, cei doi s-au întâlnit în municipiul Piteşti cu P.M., căruia, conform planului stabilit, inculpatul B.C. i s-a prezentat sub numele de N.E. şi i-a cerut să mai aştepte o lună până la data licitaţiei, care s-ar fi amânat din cauza problemelor pe care le-a creat în Primăria Piteşti arestarea numitului C.P.

După două săptămâni de la această dată, inculpatul B.C. s-a prezentat împreună cu inculpata E.S.C. la sediul societăţii administrate de P.M., unde inculpatul i-a solicitat suma de 5.000 RON, reprezentând contravaloarea caietului de sarcini pentru licitaţie. Pentru această sumă de bani inculpatul a înmânat reprezentantului părţii vătămate o chitanţă, pe care o primise anterior de la inculpata E.S.C.

După acest moment, până în luna mai 2010, inculpatul B.C. s-a deplasat de mai multe ori, singur sau însoţit de inculpata E.S.C., la sediul părţii vătămate, de fiecare dată încasând diferite sume de bani, pentru care dădea documentele justificative pe care i le punea la dispoziţie inculpata E.S.C.

În cursul lunii mai 2010, împreună cu inculpata E.S.C. şi inculpatul B.C., la sediul societăţii SC C.M.E. SRL s-a deplasat şi inculpata B.D.M., care s-a prezentat numitului P.M. cu numele de A.P., jurist în cadrul Primăriei Piteşti.

Această inculpată cunoştea activitatea pe care inculpata E.S.C. o desfăşura şi a fost de acord să participe la săvârşirea faptei cu scopul de a-l menţine în eroare pe reprezentantul părţii vătămate.

Din acel moment, la sediul părţii vătămate s-au deplasat şi au purtat discuţii doar inculpaţii B.C. şi B.D.M., inculpata E.S.C. aşteptându-i în apropiere într-un autoturism.

La fiecare deplasare, cei doi inculpaţi au solicitat şi au primit de la P.M. diferite sume de bani, sub diverse pretexte, sume de bani pe care le-au predat integral inculpatei E.S.C.

Drept recompensă pentru activitatea infracţională desfăşurată, inculpatul B.C. primea de fiecare dată sume cuprinse între 300 şi 500 RON, iar când participa şi soţia sa, suma primită se dubla, corespunzător şi proporţional cu suma cu care reuşeau să-l înşele pe P.M.

La data depistării, inculpatul B.C. şi soţia sa i-au solicitat din nou numitului P.M. o sumă de bani, după ce anterior îi înmânaseră acestuia contractul din 17 iunie 2010, care atesta participarea acestuia la licitaţie.

Întrucât P.M. a refuzat să le mai dea suma de 10.000 RON solicitată, cei doi inculpaţi, B.C. şi B.D.M., au încercat să plece dar au fost reţinuţi de reprezentantul părţii vătămate, care le-a solicitat restituirea sumelor de bani avansate sau înscrisurile promise care să ateste participarea la licitaţie.

În aceste condiţii, inculpatul B.C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat mai multe dispoziţii de plată, pentru o parte din sumele pe care le primise şi nu eliberase chitanţe, semnătură care imita semnătura directorului N.E. Acestea au fost singurele înscrisuri pe care inculpatul B.C. le-a scris sau semnat, restul documentelor fiindu-i înmânate de inculpata E.S.C.

Ulterior a fost reţinut de lucrătorii de poliţie, împreună cu soţia sa, inculpata B.D.M., şi conduşi la sediul organului de cercetare penală, în vederea continuării cercetărilor.

S-a arătat că situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpaţii B.C. şi B.D.M. şi le-au însuşit şi au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.

Inculpaţii B.C. şi B.D.M., în declaraţiile din cursul urmăririi penale, au recunoscut participarea alături de inculpata E.S.C. la inducerea şi menţinerea în eroare a părţii civile în legătură cu aşa zisa licitaţie organizată de Primăria Piteşti, solicitarea şi primirea de diferite sume de bani cu diferite ocazii cu titlu de cheltuieli ocazionate de licitaţie, înmânarea de chitanţe „emise" de instituţia respectivă pe care le primiseră anterior de la inculpata E.S.C., precum şi împrejurarea că în funcţie de suma obţinută de la partea civilă, inculpatul B.C. primea de la această inculpată între 300 şi 500 RON.

Deşi inculpaţii B.C. şi B.D.M. la termenul de judecată din data de 21 iunie 2012 au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen., după ce li s-a explicat semnificaţia acestui text de lege, respectiv recunoaşterea vinovăţiei, în concluziile scrise depuse au arătat că solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv vinovăţia, întrucât nu au indus în eroare partea civilă.

Sub aspectul laturii civile, s-a menţionat că banii obţinuţi de la partea civilă au fost predaţi în totalitate către inculpata E.S.C., motiv pentru care solicită respingerea acţiunii civile.

Din analiza mijloacelor de probă, judecătorul fondului a reţinut că inculpaţii B.C. şi B.D.M. au acceptat propunerea inculpatei E.S.C. şi, prin urmare, au indus şi menţinut în eroare pe partea civilă în ceea ce priveşte pretinsa licitaţie organizată de Primăria Piteşti, folosind o calitate şi identitate nereală sub care s-au prezentat şi sub care au pretins diferite sume de bani, ceea ce atrage răspunderea penală personală a acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, precum şi răspunderea civilă, în solidar, cu inculpata E.S.C., apreciindu-se că nu are relevanţă dacă şi-au însuşit sau nu sumele primite de la partea vătămată.

S-a arătat că, în ceea ce priveşte conţinutul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., acesta constă în acţiunea inculpaţilor de a induce părţii vătămate ideea că o pot ajuta în cadrul unei licitaţii organizate de Primăria Piteşti, sens în care i-au solicitat şi predat diferite înscrisuri cu antetul acestei instituţii, s-au prezentat sub identităţi şi calităţi mincinoase, au solicitat şi primit diferite sume de bani creând un prejudiciu de 351.884 RON.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, s-a reţinut că cei trei inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptelor sale şi urmărind producerea lui prin săvârşirea infracţiunilor.

Chiar dacă inculpaţii B.C. şi B.D.M. au arătat că nu au acţionat cu intenţia de a induce în eroare partea vătămată, întrucât nu au obţinut nici un folos material, judecătorul fondului a constatat că simpla prezentare sub calităţi şi identităţi mincinoase este suficientă pentru a reţine forma intenţiei directe, prevăzută de dispoziţiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât au prevăzut şi urmărit rezultatul faptelor lor.

Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate de către inculpata B.D.M., în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., Tribunalul a reţinut din chitanţele depuse la dosarul cauzei, din dispoziţiile de plată emise de partea civilă şi semnate de N.E., din tabelul care reprezintă situaţia plăţilor către Primăria Piteşti - înscrisuri necontestate de inculpaţi, că s-a plătit de către partea vătămată în vederea participării la licitaţie, prin intermediul inculpaţilor din cauză, suma de 408.500 RON, din care o parte a fost restituită de către inculpata E.S.C. potrivit chitanţei din data de 02 august 2010, rămânând un prejudiciu neacoperit de 351.884 RON, care intră în noţiunea de consecinţe deosebit de grave definită de dispoziţiile art. 146 C. pen. cu referire la art. 215 alin. (5) C. pen., motiv pentru care a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, ca neîntemeiată.

S-a mai constatat că, prin adresa nr. 2954/P/2010 din data de 20 iunie 2012, însoţită de proces-verbal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la infracţiunea pentru care inculpata E.S.C. a fost trimisă în judecată, respectiv cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatei E.S.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că sus-numita şi-a arogat calitatea de angajat al Primăriei Piteşti şi a solicitat părţii vătămate, SC C.M.E. SRL, în mai multe rânduri, diverse sume de bani, motivând că acestea sunt folosite pentru a achita taxele de participare la o licitaţie organizată de Primăria Piteşti; de asemenea, sus-numita a instigat pe numiţii B.C. şi B.D.M. să se prezinte ca angajaţi ai Primăriei Piteşti şi i-a determinat să solicite părţii vătămate sume de bani cu titlu de taxe pentru licitaţia la care aceasta voia să participe, faptă prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., infracţiune absorbită în fapta consumată.

Cu privire la fapta inculpatului B.C. s-a arătat că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că s-a prezentat în mod nereal în faţa părţii vătămate ca fiind angajat al Primăriei Piteşti şi i-a solicitat acesteia în mai multe rânduri diverse sume de bani, specificând că acestea sunt folosite pentru a achita taxele de participare la o licitaţie organizată de către Primăria Piteşti.

Fapta inculpatei B.D.M. a fost încadrată în drept în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că s-a prezentat în mod nereal în faţa părţii vătămate ca fiind angajat al Primăriei Piteşti şi i-a solicitat acesteia în mai multe rânduri diverse sume de bani, specificând că acestea sunt folosite pentru a achita taxele de participare la o licitaţie organizată de către Primăria Piteşti.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Tribunalul a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar, în privinţa inculpatei E.S.C., a reţinut că prin încheierea din data de 02 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, începând cu data încarcerării, iar până în prezent inculpata nu a fost depistată şi nici nu s-a prezentat de bunăvoie în faţa autorităţilor judiciare române, fiind reprezentată în cursul cercetării judecătoreşti de către avocat ales.

De asemenea, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 181 din 11 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş (rejudecare după desfiinţarea cu trimitere), definitivă prin neapelare, inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹ C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 6 ani.

În aceste condiţii, s-a reţinut că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză a fost săvârşită în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală menţionată anterior, ceea ce a determinat aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi revocarea pedepsei rezultante de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 181 din 11 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. şi art. 215 alin. (1) C. pen.

În stabilirea pedepsei, Tribunalul a mai avut în vedere împrejurarea că inculpata E.S.C. s-a sustras procesului penal derulat împotriva sa, fapt dovedit de angajarea unui avocat (ceea ce demonstrează că ştia de procesul penal), perseverenţa infracţională a inculpatei constând din săvârşirea unei noi infracţiuni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, multitudinea actelor materiale comise, cuantumul ridicat al prejudiciului creat părţii civile, atragerea în săvârşirea infracţiunii a altor persoane pentru a întări convingerea părţii vătămate că licitaţia este organizată de Primăria Piteşti şi se află în derulare, modalitatea laborioasă prin care a indus şi menţinut în eroare partea vătămată.

Referitor la inculpaţii B.C. şi B.D.M., Tribunalul a avut în vedere recunoaşterea vinovăţiei potrivit dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., chiar dacă, ulterior prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, au solicitat achitarea, apreciind că dreptul recunoscut de lege rămâne câştigat. De asemenea, s-au avut în vedere conduita inculpaţilor, constând în lipsa antecedentelor penale, aşa cum a rezultat din fişele de cazier judiciar de la filele 77 şi 79 din dosarul instanţei, precum şi atitudinea inculpaţilor după săvârşirea faptei constând în prezenţa la fiecare termen de judecată acordat în cauză.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, având în vedere circumstanţele personale invocate de inculpaţi în apărare, respectiv: atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal ceea ce relevă că au conştientizat gravitatea socială a faptei comise, împrejurarea că se află la primul contact cu legea penală iar pedeapsa aplicată este un avertisment serios pentru conduita lor viitoare constând în respectarea valorilor sociale ocrotite.

Sub aspectul laturii civile, s-a reţinut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 351.884 RON şi dobânda legală, dovedită prin chitanţele şi dispoziţiile de plată emise, astfel încât Tribunalul a admis acţiunea civilă şi a obligat, în solidar, pe inculpaţi la plata despăgubirilor către partea civilă.

În ceea ce priveşte sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 2954/P/2010 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a reţinut că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.M. (actual I.M.).

Având în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar acţiunea civilă a fost admisă, Tribunalul în baza art. 357 cu referire la art. 163 C. proc. pen., a menţinut, în parte - numai în privinţa inculpaţilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea, - sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 2954/P/2010 din data de 23 octombrie 2010, în vederea reparării prejudiciului.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata E.S.C., criticând-o pentru netemeinicie.

Apelul Parchetului a fost modificat în şedinţa publică de dezbateri, reprezentantul Ministerului Public arătând că susţine motivele de apel numai în ceea ce o priveşte pe inculpata E.S.C. şi nu mai susţine motivele de apel privitoare la ceilalţi inculpaţi, faţă de atitudinea procesuală a acestora de recunoaştere a comiterii faptelor, înţelegând să accepte pedepsele primite, având în vedere şi înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce o priveşte pe inculpata E.S.C., procurorul a considerat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mică, date fiind circumstanţele reale şi personale, aceasta săvârşind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.

Inculpata a criticat sentinţa pentru netemeinicie, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea de executare a acesteia.

Inculpata a menţionat în apărarea sa atitudinea sinceră, cooperantă, precum şi dorinţa de a acoperi prejudiciul cauzat.

Prin decizia nr. 159 din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile Parchetului şi al inculpatei E.S.C. declarate împotriva sentinţei penale nr. 854 din 08 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei E.S.C. perioada executată de la 21 ianuarie 2005 la 02 iunie 2005.

S-a constatat că prin mandatul de arestare preventivă nr. 241/UP din 02 septembrie 2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, însă acesta nu a fost pus în executare.

A fost obligată apelanta - inculpată la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului din care 200 RON onorariu avocat oficiu - au fost avansaţi din fondului Ministerului Justiţiei, iar onorariu avocat oficiu pentru ceilalţi doi inculpaţi B.C. şi B.D.M. de câte 200 Ron a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a apreciat că sentinţa penală nr. 854 din 08 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti este legală şi temeinică, instanţa de fond administrând toate probele necesare aflării adevărului şi stabilind corect situaţia de fapt. De asemenea, s-a considerat că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanţei a fost menţinută în mod corect de către Tribunalul Bucureşti, prin respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata B.D.M.

Instanţa de prim control judiciar a mai menţionat că Tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că cei trei inculpaţi se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi a aplicat acestora pedepse la al căror cuantum a avut în vedere împrejurările şi modul de comitere al infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, dar şi conduita inculpaţilor şi în special a inculpatei E.S.C., în cursul procesului penal, vârsta acesteia, nivelul de educaţie, situaţia ei familială şi socială.

S-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatei E.S.C. răspunde tuturor acestor criterii şi cerinţe, sens în care Curtea de apel a apreciat-o ca fiind legală şi suficientă pentru reeducarea acesteia.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata E.S.C., pentru nelegalitate şi netemeinicie. Astfel, în motivele de recurs formulate prin apărătorul desemnat din oficiu s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., considerându-se că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport cu circumstanţele reale şi personale ale inculpatei, care este însărcinată.

În motivele de recurs formulate de apărătorul ales a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., cu argumentarea că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică motivat de împrejurarea că sumele încasate de inculpată nu au ajuns la cuantumul arătat în rechizitoriu ca şi prejudiciu. Au mai fost invocate prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. raportat la pct. 20 din alin. (1) al aceluiaşi art., solicitându-se instanţei să constate că pedeapsa aplicată este mult prea mare faţă de circumstanţele reale şi personale, atitudinea sinceră, cooperantă şi dorinţa de a acoperi prejudiciul efectiv produs prin fapta inculpatei, precum şi starea de sănătate a acesteia. Cu ocazia dezbaterilor, s-a arătat că în situaţia în care instanţa va reţine că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, legea penală mai favorabilă este legea nouă, solicitându-se încadrarea faptei în prevederile art. 244 alin. (2) C. pen.

La data de 7 februarie 2014 a fost confirmat mandatul de arestare nr. 241/UP din 02 septembrie 2010 emis, în prezenta cauză, prin încheierea de şedinţă din Camera de consiliu din data de 02 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 38708/3/2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Având în vedere că nu a fost audiată în faţa instanţelor de fond şi apel, la termenul din data de 22 mai 2014, Înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatei E.S.C., declaraţia acesteia fiind ataşată la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate de inculpată, cât şi din prisma cazurilor de casare ce pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpatei, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia atacată, a fost pronunţată la data de 13 iunie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menţionat. Totodată, se constată că motivele de recurs au fost depuse la dosar în termenul legal, respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

1. Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

1.a. Invocând acest caz de casare, recurenta inculpată a criticat cuantumul prea mare al pedepsei ce i-a fost aplicată, susţinere care se putea circumscrie cel mult cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Însă acest caz de casare a fost modificat substanţial prin actul normativ menţionat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauza dedusă judecăţii, recurenta inculpată E.S.C. a criticat hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, această situaţie, aşa cum s-a arătat, fiind exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹pct. 14 din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

1.b. Însă, examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) şi raportat la conţinutul sentinţei penale nr. 183 din 22 martie 2012 a Tribunalului Argeş, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. (1969), soluţie menţinută în apel, deşi nu erau incidente în speţă.

Astfel, se observă că prin sentinţa penală nr. 183 din 22 martie 2012 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 529 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, a fost revocată, pentru neexecutarea obligaţiilor impuse pe durata termenului de încercare, suspendarea sub supraveghere a pedepsei de trei ani închisoare aplicată inculpatei E.S.C. prin sentinţa penală nr. 181 din 11 mai 2006 a Tribunalului Argeş. Aşadar, la momentul pronunţării pe fond în prezenta cauză (8 octombrie 2012), suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate anterior era deja revocată.

Mai mult, din adresa Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene, cu data de 17 decembrie 2013 şi adresată Tribunalului Bucureşti (depusă de apărare la termenul din 22 mai 2014, dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), rezultă că pe numele inculpatei E.S.C. erau înregistrate la acel moment două mandate europene de arestare, unul emis încă din luna aprilie 2011 de către Tribunalul Bucureşti deoarece aceasta se sustrăgea la executarea mandatului de arestare nr. 241/UP din 2 septembrie 2010, iar celălalt emis de Tribunalul Argeş la data de 8 august 2013 în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 232 din 01 iunie 2012.

De altfel, din extrasul A.N.P. aflat la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că, la acest moment, inculpata E.S.C. se află în executarea M.E.P.I. nr. 232 din 1 iunie 2012 emis în baza sentinţei nr. 183 din 22 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 5764/109/2011.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că hotărârile recurate sunt nelegale sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. (1969), întrucât instanţa de fond, constatând că inculpata a săvârşit fapta în stare de recidivă mare postcondamnatorie, respectiv după pronunţarea unei hotărâri de condamnare, dar înainte de executarea pedepsei, trebuia să aplice tratamentul sancţionator prevăzut de art. 39 alin. (1) C. pen. (1969) şi nu pe cel reglementat de art. 86⁴ cu referire la art. 83 C. pen. (1969), dat fiind că revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se dispusese anterior prin sentinţa penală nr. 183 din 22 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 5764/109/2011.

În acest context, Înalta Curte nu poate primi susţinerea reprezentantului Ministerului Public în sensul că, în măsura în care această situaţie nu a făcut obiectul cenzurii instanţelor de fond şi de apel, ea nu poate fi remediată în recurs, ci doar pe calea contestaţiei la executare, întrucât pe de o parte nu este vorba de un incident ivit în executarea hotărârii în sensul art. 585 ori art. 598 C. proc. pen., iar pe de altă parte nu este o chestiune de apreciere a judecătorului, ci de legalitate. De asemenea, se constată că nu sunt incidente nici dispoziţiile Deciziei nr. 70/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 539/17.07.2008) care vizează strict ipoteza contopirii, direct în calea de atac, a pedepselor aplicate în cazul unor infracţiuni concurente, întrucât inculpata E.S.C. a săvârşit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă.

2. Invocând ca temei de casare dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), recurenta E.S.C. a susţinut că instanţele inferioare au dat o greşită încadrare juridică faptei de care este acuzată, prejudiciul produs prin infracţiune nefiind în cuantumul menţionat în rechizitoriu şi, ca atare, nu trebuia reţinută agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. (1969).

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurentei, se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de aceasta pot fi examinate de instanţa de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs menţionat, având în vedere modificările aduse dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. (1968) prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei penale, Înalta Curte opinează în sensul că, deşi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) a fost abrogat expres prin Legea nr. 2/2013, se impune analizarea criticilor referitoare la acest aspect prin prisma motivului de recurs reglementat de pct. 17² al textului de lege menţionat, însă numai în ipoteza în care, fără a invoca erori de fapt, se contestă de către recurentă greşita aplicare a normei de incriminare, din punct de vedere al corespondenţei dintre aceasta şi situaţia de fapt stabilită de instanţele inferioare.

Reprezentând o chestiune de drept, încadrarea juridică a faptei poate fi supusă controlului de legalitate în recurs şi poate fi modificată pe această cale, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., cu condiţia, însă, ca fapta sau faptele să fie primite de instanţa de ultim control judiciar aşa cum au fost stabilite în mod suveran de instanţele de fond, examinarea situaţiei de fapt deja reţinută în cauză (constatarea existenţei sau inexistenţei faptei, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt) şi eventuala modificare a acesteia nemaiputând forma obiectul judecăţii în recurs, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente, precum şi împrejurarea că, în speţă, prin solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării circumstanţei agravante prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. (1969), se tinde, în realitate, la modificarea situaţiei de fapt reţinută în rechizitoriu, însuşită de către Tribunal şi Curtea de apel, recurenta încercând, practic, să acrediteze ideea că prin fapta comisă nu s-a produs un prejudiciu în cuantumul reţinut de instanţe, Înalta Curte nu va proceda la examinarea temeiniciei respectivelor susţineri, fiind vorba de chestiuni de fapt, ce nu pot forma obiectul cenzurii instanţei de recurs, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare.

3. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. (1968) invocat de inculpată în motivele scrise de recurs, Înalta Curte arată că acesta a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, însă susţinerile sale, ce vizează, în realitate, aplicarea legii penale mai favorabile în condiţiile intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Noului C. pen., vor fi analizate prin prisma art. 5 C. pen.

Ca urmare, verificând hotărârea recurată din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, noul C. pen., acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpata E.S.C.

În acest sens, Înalta Curte constată că inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de fond, soluţie menţinută în apel, pentru comiterea, în formă continuată şi în stare de recidivă mare postcondamnatorie, a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, faptă care, în noua reglementare, corespunde infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Ca element de noutate, în noul C. pen. s-a renunţat la agravarea pedepsei pentru înşelăciunea care a produs consecinţe deosebit de grave, faptă incrirninată în reglementarea anterioară ca variantă agravată, legiuitorul actual înţelegând să sancţioneze făptuitorii cu aceeaşi pedeapsă indiferent de cuantumul daunelor provocate.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător (până la 3 ani conform art. 36 C. pen., faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii). Însă această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanţă nu a dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei, astfel încât, în concret, raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii (faptele imputate fiind săvârşite în termenul de încercare de 6 ani stabilit pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 181 din 11 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin neapelare, suspendare revocată ulterior prin sentinţa penală nr. 183 din 22 martie 2012 a aceleiaşi instanţe), se constată că în noua reglementare acesta este mai sever faţă de legea penală anterioară care prevedea un spor facultativ de până la 7 ani închisoare (art. 39 alin. (1) C. pen. 1969), actualul legiuitor recurgând la cumulul aritmetic al pedepselor aplicate (art. 43 alin. (1) C. pen.) pentru a sancţiona persoanele care perseverează pe calea criminalităţii şi care încă nu au executat prima condamnare.

În acest context, în care se impune încadrarea faptei de care este acuzată inculpata în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., adaptarea corespunzătoare a pedepsei în raport cu noile limite stabilite de textul incriminator (păstrând aceleaşi criterii de individualizare ce nu mai pot fi cenzurate în recurs) şi adăugarea pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 181 din 11 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin neapelare, a cărei suspendare a fost revocată prin sentinţa penală nr. 183 din 22 martie 2012, se observă că, deşi tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma recidivei postcondamnatorii este mai aspru potrivit noii reglementări, legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpată este cea în vigoare la data soluţionării prezentului recurs, iar nu legea penală anterioară.

4. Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursul declarat de inculpata E.S.C. împotriva deciziei penale nr. 159 din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 854 din 8 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală. Rejudecând, va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei E.S.C. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 C. pen., va condamna pe inculpata E.S.C. la pedeapsa principală de 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Totodată, pentru motivele expuse pe larg la punctul 1.b. din motivare, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 96 alin. (4) C. pen., Înalta Curte va înlătura dispoziţiile din sentinţa penală recurată privind aplicarea art. 86⁴ C. pen. (1969) raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. (1969).

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. va adăuga la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 181 din 11 mai 2006 a Tribunalului Argeş, definitivă prin neapelare, în privinţa căreia s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării prin sentinţa penală nr. 183 din 22 martie 2012 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 529/R din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, urmând ca în final inculpata E.S.C. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 232/2012 emis de Tribunalul Argeş în baza sentinţei penale nr. 183 din 22 martie 2012 şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.

Întrucât din adresa Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene din data de 17 decembrie 2013, adresată Tribunalului Bucureşti şi din referatul grefierului de şedinţă (rezultă că mandatul european de arestare emis de Tribunalul Bucureşti pe numele inculpatei E.S.C. a fost pus în executare în Spania la data de 16 decembrie 2013, Înalta Curte, în baza art 385¹⁷ alin. (4) raportat la art 383 alin. (2) C. proc. pen. (1968), va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată de la 21 ianuarie 2005 la 2 iunie 2005 şi detenţia preventivă în prezenta cauză de la 16 decembrie 2013 la 28 mai 2014.

De asemenea, având în vedere motivele expuse pe larg în considerente, Înalta Curte va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. (1968), va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de inculpată, onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata E.S.C. împotriva deciziei penale nr. 159 din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 854 din 8 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei E.S.C. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 C. pen., condamnă pe inculpata E.S.C. la pedeapsa principală de 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Înlătură dispoziţiile din sentinţa penală recurată privind aplicarea art. 86⁴ C. pen. (1969) raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. (1969).

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. adaugă la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 181 din 11 mai 2006 a Tribunalului Argeş, definitivă prin neapelare, în privinţa căreia s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării prin sentinţa penală nr. 183 din 22 martie 2012 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 529/R din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, urmând ca în final inculpata E.S.C. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 232/2012 emis de Tribunalul Argeş în baza sentinţei penale nr. 183 din 22 martie 2012 şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată de la 21 ianuarie 2005 la 2 iunie 2005 şi detenţia preventivă în prezenta cauză de la 16 decembrie 2013 la 28 mai 2014.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2065/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 1809/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1809/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs