ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 177/A/2014

Dosar nr. 7515/1/2012

Şedinţa publică din 12 iunie 2014

Asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 35 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosar nr. 99/57/2011 s-au dispus următoarele:

"I. În baza art. 334 C. proc. pen., admite în parte cererea de schimbare a încadrării juridice invocate din oficiu şi, pe cale de consecinţă, schimbă încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:

1. Pentru inculpata S.D.:

- din două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în stare de concurs real, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

2. Pentru inculpatul D.A.:

- din două infracţiuni de cumpărare de influenţă în stare de concurs real, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

3. Pentru inculpatul V.V.C:

- din două infracţiuni de cumpărare de influenţă în stare de concurs real, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. Pentru inculpatul R.B.:

- din două infracţiuni de trafic de influenţă în stare de concurs real, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

II. În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen.:

1. Condamnă pe inculpata S.D. la pedepsele de:

- 1,6 ani (un an şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen, ca pedeapsă complementară, în baza art. 65 rap. la art. 215 alin. (5) teza finală C. pen.;

- 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., contopeşte cele trei pedepse stabilite şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care adaugă 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen, ca pedeapsă complementară, în baza art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., scade din pedeapsa rezultantă timpul reţinerii şi arestului preventiv din 11 noiembrie 2010 până la 16 noiembrie 2010.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen, aplică inculpatei ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

În baza art. 81 alin. (1), (2) C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante pe o perioadă de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate, prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

2. Condamnă pe inculpatul D.A., la pedepsele de:

- 1,10 ani (un an şi zece luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1,3 ani (un an şi trei luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen.;

- 3,6 ani (trei ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. a) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară, în baza art. 65 rap. la art. 215¹ alin. (2) teza finlă C. pen.;

- 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. e) C. pen.;

- 2,6 ani (doi ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. c) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară în baza art. 65 alin. (1) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., contopeşte cele cinci pedepse stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3,6 ani închisoare, pe care acesta o va executa, la care adaugă 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară, în baza art. 35 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., scade din pedeapsa rezultantă timpul reţinerii şi arestului preventiv din 11 noiembrie 2010 până la 16 noiembrie 2010.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., aplică inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

3. Condamnă pe inculpatul B.A.Ş., la pedepsele de:

-1,6 ani (un an şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea inracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen.;

- 400 RON (patru sute RON) amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de instigare neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 29 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 248 C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. f) C. pen.;

În baza art. 34 lit. d) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., contopeşte cele două pedepse stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1,6 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., scade din pedeapsa rezultantă timpul reţinerii şi arestului preventiv din 11 noiembrie 2010 până la 16 noiembrie 2010.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., aplică inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

În baza art. 81 alin. (1), (2) C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante pe o perioadă de 3,6 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate, prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

4. Condamnă pe inculpatul V.V.C. la pedepsele de:

- 1,8 ani (un an şi opt luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen., contopeşte cele două pedepse stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1,8 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., scade din pedeapsa rezultantă timpul reţinerii şi arestului preventiv din 11 noiembrie 2010 până la 16 noiembrie 2010.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen, aplică inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

În baza art. 81 alin. (1), (2) C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante pe o perioadă de 3,8 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen, atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate, prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

5. Condamnă pe inculpatul R.B. la pedeapsa de 1,10 ani (un an şi zece luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., scade din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestului preventiv din 11 noiembrie 2010 până la 16 noiembrie 2010.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., aplică inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

În baza art 81 alin. (1) C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante pe o perioadă de 3,10 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit în baza art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate, prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

III./1. În baza art. 348 C. proc. pen., constată că SC F.S.C. SRL cu sediul în Alba Iulia, str. F.M., jud. Alba şi SC S.I. SRL cu sediul în Alba Iulia, str. N.T., jud.Alba, nu au formulat pretenţii civile şi SC T.I. SRL cu sediul în Turda, str. M.V., jud.Cluj, a renunţat la pretenţiile civile.

În baza art. 348 C. proc. pen. rap. la art. 112 lit. f) şi art. 118 lit. d), e) C. pen., dispune confiscarea specială a sumelor de:

- 10.000 euro şi 40.000 RON de la inculpatul R.B. şi

- 206.615,27 RON de la inculpatul D.A.

2. În baza art. 348 rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., dispune desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri, aflate în copie xerox:

- vol. I dos. urm. pen.:

- contract de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010;

- contract de cesiune de creanţă nr. C1 din 31 mai 2010;

- vol. VI dos. urm. pen:

- chitanţa nr. C1 din 22 noiembrie 2010;

- 4 state de plată pentru suma totală de 414.078 RON;

- dispoziţia de plată pentru suma de 55.000 RON;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 06 septembrie 2010;

- chitanţa nr. C2 din 22 noiembrie 2010 pentru suma de 95.122,25 RON;

- dispoziţiile de plată pentru suma de 95.200 RON.

3. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc. pen,. menţine măsura asigurătorie a inscripţiei ipotecare instituite prin ordonanţa procurorului nr. 106/P/2010 din 03 ianuarie 2011 asupra clădirii şi terenului situate în mun. Alba Mia, înscrise în CF Bărăbanţ, nr. topo xx, nr. cadastral zz, proprietari R.B. şi R.N., până la concurenţa sumei de 10.000 euro şi 40.000 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. obligă inculpaţii la 13.750 RON cheltuieli judiciare (fiecare inculpat câte 2.750 RON), din care 10.000 RON aferente fazei de urmărire penală şi 3.750 RON fazei de judecată în primă instanţă."

Asupra prezentei cauze, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa nr. 662 din 29 aprilie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1636/1/2011, a fost admisă cererea formulată de petiţionara S.D. pentru strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 99/57/20011 al Curţii de Apel Alba Iulia şi s-a dispus strămutarea acestei cauze la Curtea de Apel Târgu-Mureş, menţinându-se actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 09 mai 2011 sub nr. 99/57/2011.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba lulia din data de 27 ianuarie 2011, dat în dosarul de urmărire penală nr. 106/P/2010 şi înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 09 mai 2011 sub nr. 99/57/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale (faţă de inculpaţii pentru care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală prin ordonanţa procurorului) şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. S.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. anterior;

- tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior (2 fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

2. D.A., pentru comiterea infracţiunilor de:

- cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 (2 fapte);

- complicitate la comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000;

- delapidare, prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. anterior;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (10 acte materiale), şi spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

3. B.A.Ş., pentru comiterea infracţiunilor de:

- cumpărare de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi

- instigare neurmată de executare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 29 C. pen. anterior rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 ref. la art. 248 C. pen. anterior, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

4. V.V.C., pentru comiterea infracţiunilor de:

- cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 (2 fapte) şi

- complicitate la comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

5. R.B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. anterior (2 fapte), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În actul de sesizare a instanţei, în esenţă, s-a reţinut că:

1. Pe principiul do ut des, s-a pus în mişcare un „angrenaj" în care inculpaţii S.D., B.A.Ş., V.V.C. şi D.A. au urmărit să-şi valorifice cunoştinţele şi relaţiile în atingerea scopurilor personale (interesele patrimoniale - obţinerea compensării debitelor de către inculpata S.D. şi interesele profesionale - menţinerea funcţiei de director. în cadrul D.G.F.P. Alba de către inculpatul B.A.Ş.).

La data de 31 mai 2010, Cabinetul Individual de Avocatură S.D. şi persoana fizică S.D. au acumulat un debit restant la bugetul de stat reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc), în sumă de 283.462 RON.

Pe de altă parte, SC L.P. SRL Alba-Iulia, societate care, pe parcursul timpului, a beneficiat de asistenţa juridică a inculpatei S.D., urmare a unor hotărâri judecătoreşti, a dobândit un drept de creanţă în cuantum de 400.000 RON asupra D.G.F.P. Alba şi A.F.P. Alba-Iulia.

Pornind de la această realitate faptică, inculpata S.D. a pus la punct o manoperă frauduloasă, cu aparenţă de legalitate, a cărei finalitate ar fi fost compensarea legală între sumele pe care SC L.P. SRL Alba-Iulia le avea de primit de la organele fiscale şi cele pe care cabinetul său de avocatură le datora statului.

Astfel, la data de 31 mai 2010, inculpata S.D., cu intenţie directă, a procedat la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 între Cabinetul Individual de Avocatură S.D. şi SC L.P. SRL Alba-Iulia având ca obiect "Asistenţă juridică, litigii la diferite instanţe în perioada 2009-2010". Onorariul a fost stabilit ca fiind achitat prin cesiunea creanţei de 400.000 RON, sumă pe care societatea comercială o avea de încasat de la organele fiscale, sens în care s-a încheiat pro causa contractul de cesiune creanţă nr. C1 din 31 mai 2010.

La data de 01 iunie 2010, Cabinetul Individual de Avocatură S.D. solicită Administraţiei Finanţelor Publice Alba Iulia să procedeze la compensarea obligaţiilor restante acumulate la bugetul de stat reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) cu suma obţinută prin cesiunea de creanţă, urmând ca diferenţa să rămână spre a se proceda la compensarea unor datorii viitoare.

Manopera frauduloasă creată de inculpata S.D. nu şi-a produs rezultatul urmărit din motive independente voinţei inculpatei care a făcut demersuri spre a obţine compensarea, deoarece s-a reţinut că dată fiind starea de insolvabilitate a societăţii comerciale SC L.P. SRL Alba-Iulia conform prevederilor legislaţiei fiscale (art. 117 C. fisc.), urma a se face o compensare legală între sumele pe care societatea comercială le avea de plătit bugetului consolidat al statului cu cele pe care organele fiscale trebuiau să le plătească agentului economic, astfel că s-a respins cererea de compensare.

În situaţia în care compensarea cu creanţele Cabinetului individual de avocatură s-ar fi realizat, statul ar fi fost prejudiciat prin aceea că nu s-ar mai fi reuşit recuperarea unei părţi din debitul acumulat la bugetul consolidat al statului de către SC L.P. SRL, societate comercială aflată în faliment.

Ca atare, acţiunea de inducere în eroare s-a materializat prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, uzând de înscrisuri falsificate.

În speţă, contractul de asistenţă juridică care a stat la baza cesiunii de creanţă este fals, fiind întocmit pro causa. Argumentăm:

- potrivit art. 133 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, onorariile se determină şi se prevăd în contractul de asistenţă juridică la data încheierii acestuia între avocat şi client, înainte de începerea asistenţei şi/sau reprezentării clientului, împrejurare din care reiese că un contract de asistenţă juridică produce efecte doar pentru viitor şi nu retroactiv;

- susţinerile inculpatei S.D., respectiv că suma de 400.000 RON se referă la plata unor servicii de asistenţă juridică la diferite instanţe, sunt nefondate, deoarece această sumă se referă la litigii finalizate la data întocmirii contractului în discuţie; mai mult, aşa cum am arătat, reglementarea legală a contractului de asistenţă juridică nu permite ca acesta să producă efecte ex tunc încheierii lui;

- prin întocmirea, semnarea şi folosirea la organele fiscale a celor două înscrisului (contractul de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 şi contractul de cesiune de creanţă nr. C1 din 31 mai 2010) conţinând menţiuni nereale, inculpata S.D. a săvârşit infracţiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât consemnarea într-un înscris de aspecte necorespunzătoare realităţii în vederea producerii de consecinţe juridice se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de fals prevăzută de art. 290 C. pen., în forma „alterării în orice mod" a înscrisului sub semnătură privată.

În luna iunie 2009, inculpatul B.A.Ş. a fost numit director coordonator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Alba, ca urmare a destituirii din funcţie a numitei l.M.

Măsura înlocuirii din funcţie a fost contestată în instanţă de către l.M., formând obiectul Dosarului nr. 779/57/2010 aflat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Alba-Iulia.

În acest context, inculpatul B.A.Ş. a făcut demersuri pe lângă inculpaţii V.V.C. şi D.A. pentru a-l sprijini în recâştigarea conducerii D.G.F.P. Alba, în schimbul favorizării unor societăţi comerciale în care traficanţii de influenţă aveau interese.

Soluţia găsită de inculpatul B.A.Ş. a fost aceea a intervenirii în actul de justiţie, prin determinarea magistraţilor investiţi cu judecarea acţiunii numitei l.M. să pronunţe o soluţie de respingere a acţiunii acesteia.

Rezultă din coroborarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate că între inculpaţii B.A.Ş., V.V.C. şi D.A. existau relaţii de prietenie fundamentate de interese personale sau de grup.

Inculpatul B.A.Ş. doreşte să recâştige funcţia de director al D.G.F.P. Alba, indiferent de metodă, iar inculpaţii V.V.C. şi D.A. sunt direct interesaţi ca B.A.Ş. să ocupe această funcţie, întrucât, în această calitate, poate favoriza societăţile comerciale în care aceştia au interes, prin acordarea de facilităţi din punct de vedere fiscal (compensări, rambursări de TVA, eşalonări la plata datoriilor).

Transformând recâştigarea funcţiei într-o prioritate, în luna iunie 2010, prin intermediul inculpaţilor V.V.C. şi D.A., inculpatul B.A.Ş. a luat legătura cu inculpata S.D., avocat în cadrul Baroului Alba, pentru ca aceasta să intervină la judecători, în scopul respingerii acţiunii formulate de l.M.

Inculpata S.D. a fost de acord cu acest "aranjament", arătând că are influenţă asupra judecătorului C.G., magistratul din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia investit cu soluţionarea cererii formulate de l.M., iar în schimbul traficării influenţei, a pretins, atât direct, cât şi prin intermediarii V.V.C. şi D.A., ca în schimbul intervenţiei pe care o va face pe lângă judecător, inculpatul B.A.Ş., uzând de funcţia sa de director executiv al D.G.F.P. Alba, să depună diligente pentru aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat înregistrată la unitatea fiscală de către contribuabila S.D.

Din probele administrate sub acest aspect se poate concluziona cu certitudine că:

- inculpata S.D. a depus la D.G.F.P. Alba în data de 03 iunie 2010 (anterior soluţionării de către Curtea de Apel a acţiunii reclamantei l.M.) o cerere de compensare a obligaţiilor fiscale, având tot interesul ca aceasta să îi fie soluţionată într-o manieră favorabilă;

- întrucât soţul magistratului îi era coleg de profesie, inculpata S.D. l-a abordat în mod direct în vederea traficării influenţei (declaraţia martorului C.M.);

- martorul C.M. a confirmat că a fost contactat de către inculpata S.D. în legătură cu "problema inculpatului B.A.Ş.", însă acesta a refuzat-o categoric, iar din discuţiile purtate ulterior între inculpaţii B.A.Ş. şi V.V.C., acesta din urma îi confirma că "intervenţia" la judecător a avut loc: "N-avem nici o emoţie că ea îl cunoaşte şi că e sută la sută prin foc şi apă. Se va trece!" (proces-verbal de redare a convorbirii din 23 iunie 2010, ora 21,36);

- de precizat este că inculpaţii B.A.Ş., V.V.C. şi D.A., în mod constant au avut reprezentarea faptului că intervenţia la judecător se va face prin intermediul soţului acesteia, martorul C.M., considerat element de legătură între avocată şi magistrat.

De asemenea, din probele administrate a rezultat că "trocul" sus-arătat dintre inculpaţii B.A.Ş. şi S.D. a fost intermediat în mod nemijlocit în perioada premergătoare judecării procesului aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia de către inculpaţii V.V.C. şi D.A., persoane din anturajul amândurora, direct interesate în păstrarea inculpatului B.A.Ş. pe funcţia de director al D.G.F.P. Alba. Argumentăm:

- din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din data de 23 iunie 2010, orele 19,24, 19,54, 21,08, 21,20 şi 21,36, rezultă implicarea directă şi interesul inculpatului V.V.C. în rezolvarea acestei situaţii, întrucât obţinerea funcţiei de director al D.G.F.P. Alba de către inculpatul B.A.Ş. reprezenta o garanţie a acordării de tratamente "preferenţiale societăţilor comerciale în care V.V.C. avea interes;

- acelaşi interes îl manifesta şi inculpatul D.A. („S."), din discuţiile purtate de acesta cu inculpatul B.A.Ş. rezultând foarte clar avantajele sale personale: obţinerea de plăţi eşalonate pentru datoriile bugetare ale societăţilor sale (proces-verbal de redare a convorbirii din 8 septembrie 2010, orele 18,25 şi 18,45);

- cu toate că pe parcurs, I.M. a obţinut judecătoreşte câştig de cauză, aceeaşi intermediari îl asigură pe inculpatul B.A.Ş. că inculpata S.D. şi-a respectat "obligaţia" şi că acesta trebuie, la rândul său, să depună toate diligenţele pentru a se aproba compensarea: "nu are nici o vină A., că ăla i-o promis foarte ferm"; "Ti-am spus asta era foarte, foarte sigură pe ea, foarte sigură. înţelegi?" (discuţie telefonică între inculpatul V.V.C. şi inculpatul B.A.Ş. - proces-verbal din data de 24 iunie 2010, ora 10,26); "vezi de S.D. dacă poţi" (discuţie telefonică între inculpatul D.A. şi inculpatul B.A.Ş. - proces-verbal din data de 08 septembrie 2010), soluţia contrară aşteptărilor datorându-se neimplicării martorului C.M. în activitatea profesională a soţiei sale ("Deci ăla o fost vagabond aicea, ori n-o vorbit, ori nu ştiu ce să zic" - proces - verbal de redare a convorbirii din 24 iunie 2010, ora 10,26).

Dovada existenţei înţelegerii dintre inculpaţii S.D. şi B.A.Ş. în sensul arătat mai sus rezultă şi din împrejurarea că la data de 22 iunie 2010, cu o zi înainte de proces, inculpatul B.A.Ş. a solicitat un punct de vedere asupra cererii de compensare la A.N.A.F. - Direcţia Juridică, având convingerea că în acest sens va exista o presiune asupra funcţionarilor care urmau să soluţioneze cererea, împrejurare care reiese şi din cuprinsul convorbirii telefonice dintre inculpaţii B.A.Ş. şi V.V.C. din data de 08 septembrie 2010 ora 18,25,40.

2. Accesarea şi obţinerea de fonduri comunitare:

În cursul anului 2009, inculpatul D.A. prin SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, a întocmit un proiect pentru accesarea de fonduri europene în beneficiul SC S.I. SRL, societate controlată de un cunoscut om de afaceri, martorul L.A.

În aceeaşi perioadă, inculpatul D.A. prin SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, a întocmit un proiect pentru accesarea de fonduri europene în beneficiul SC T.I.I.E. SRL Turda, societate administrată de către martorul C.D.C.

A rezultat că obţinerea eligibilităţii unui astfel de proiect se face pe o filieră bine pusă la punct, din care fac parte, alături de inculpatul D.A., inculpaţii V.V.C. (fost ofiţer S.I.E. şi persoana de încredere a lui L.A.) şi R.B., de asemenea fost ofiţer S.I.E. şi fost consilier al ministrului întreprinderilor mici şi mijlocii, persoană cu multiple şi diverse relaţii în mediul de afaceri şi în cel guvernamental.

Inculpatul R.B. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari cu atribuţii de decizie în aprobarea proiectelor de la nivelul Ministerului întreprinderilor Mici şi Mijlocii, pentru obţinerea de fonduri din bugetul comunităţii europene, a fost contactat de către inculpaţii V.V.C. şi D.A., direct interesaţi în aprobarea proiectului.

În schimbul prezumatei intervenţii, aceştia au dat inculpatului R.B. suma de 40.000 RON şi 10.000 euro, cu scopul de a asigura declararea eligibilităţii proiectelor depuse pentru SC S.I. SRL Alba-Iulia şi SC T.I.I.E. SRL Turda.

Din declaraţia martorului L.A. rezultă că acesta în prealabil a avut o discuţie cu inculpaţii D.A., V.V.C. şi R.B. în care i s-a prezentat varianta traficării influenţei, astfel că la scurt timp a pus la dispoziţia inculpatului D.A. suma sus-menţionată cu scopul de a se asigura reuşita, iar acesta din urma, împreună cu inculpatul V.V.C. au înmânat banii inculpatului R.B., pentru ca acesta să îşi trafice influenţa de care s-a prevalat. Referitor la acest aspect, martorul L.A. a precizat fără echivoc faptul că suma de 40.000 RON nu reprezenta un împrumut, ci a fost dată ca preţ al traficării influenţei inculpatului R.B. De asemenea, martorul a precizat că inculpatul R.B. a recunoscut că i-au fost remişi banii în scopul arătat anterior.

De asemenea, martorul T.M., manager de dezvoltare în cadrul SC T.I.I.E. SRL Turda, a declarat că inculpaţii V.V.C. şi D.A. i-au prezentat varianta traficării influenţei de către inculpatul R.B. în schimbul sumei de 10.000 euro în vederea aprobării proiectului. Relevăm faptul că martorul C.C., administratorul SC T.I.I.E. SRL Turda, a confirmat declaraţia martorului T.M., arătând şi faptul aceasta a fost persoana care s-a preocupat în majoritatea situaţiilor de discuţiile cu inculpaţii D.A. şi V.V.C.

Ulterior, proiectele în discuţie au fost declarate neeligibile.

Că acesta a fost scenariul, rezultă şi din discuţia purtată între martorul L.E. şi inculpatul V.V.C., în care acesta din urmă confirmă că banii au fost daţi, cu toate că rezultatul nu a fost cel scontat: "Deci tu să fi fost în situaţia asta, cum procedai? Ce să-i spun lui B., bă dă-mi banii înapoi? N-a fost vorba numai de unu şi cumva cum să zic eu, dacă erau ai mei: dă-i în p... mea, eu i-am făcut eu fac pe alţii. Dar eu sunt la mijloc." (proces-verbal din 24 iunie 2010, ora 17,06)

Problema banilor este discutată şi de inculpaţii V.V.C. şi R.B., în încercarea de a da o explicaţie plauzibilă pentru respingerea proiectului şi de a rezolva problema banilor, variantele fiind, fie re-depunerea proiectului într-o sesiune viitoare, fie restituirea banilor remişi ca preţ al influenţei inculpatului R.B. asupra funcţionarilor cu atribuţii în aprobarea proiectelor: „dacă oamenii vor e bine, că de aia noi tre să vorbim cu voi, dacă nu noi vorbim cu ăştia: băi nu ştiu, în două, trei săptămâni, o lună, daţi-ne ăia înapoi să-i dăm la oameni (convorbire telefonică din 24 iunie 2010, ora 10,42).

După declararea ca neeligibile a proiectelor, inculpatul V.V.C. a prezentat martorului L.A. variantele oferite de către inculpatul R.B., aspecte care rezultă din conţinutul convorbirii telefonice din date de 25 iunie 2010 ora 15,58,18.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă fără echivoc, atât primirea sumelor de bani, cât şi remiterea către inculpatul R.B. în scopul traficării influenţei.

3. Cu privire la comiterea de către inculpatul B.A.Ş. a instigării neurmate de executare la infracţiunea de abuz în serviciu:

În cursul anului 2010, SC R.M. SRL Alba-Iulia a beneficiat de eşalonarea datoriilor acumulate la bugetul de stat. Datorită faptului că nu a respectat condiţiile impuse prin convenţia de reeşalonare, societatea comercială a pierdut această facilitate legală, astfel că se impunea reluarea procedurilor de executare silită în vederea recuperării datoriilor către bugetul consolidat al statului.

Potrivit competenţelor legale, continuarea executării silite revenea Administraţiei Finanţelor Publice Alba, a cărui director era martorul B.Ş.

La data de 19 august 2010 a fost emisă de către A.F.P. Alba-Iulia adresa nr. BB/2010 prin care s-a dispus poprirea conturilor societăţii deschise la Banca B. SA - Sucursala Alba-Iulia, solicitare purtând semnătura martorului B.Ş.

După pierderea facilităţii fiscale, reprezentanţii societăţii comerciale au luat legătura cu inculpatul B.A.Ş. - la acel moment director executiv al D.G.F.P. Alba - căruia i-au solicitat ca procedura de executare silită să nu vizeze unul dintre conturile deschise la Banca B. SA - Sucursala Alba-Iulia.

La data de 23 august 2010, inculpatul B.A.Ş. a luat legătura telefonic cu martorul B.Ş., şeful Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Alba-Iulia, căruia i-a solicitat să revină asupra adresei de poprire a conturilor SC R.M. SRL Alba-Iulia deschise la Banca B. SA - Sucursala Alba-Iulia, modalitate în care s-ar fi obţinut un folos material de către societatea comercială, corelativ producerii unei pagube în patrirnoniul statului, reprezentând sumele de bani pe care nu le-ar fi putut obţine prin poprire.

Aceste aspecte rezultă din declaraţia martorului B.Ş., care se coroborează cu procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice din data de 23 august 2010 purtate între inculpatul B.A.Ş. şi martorul B.Ş.

Ca atare, uzând de funcţia de conducere deţinută, inculpatul B.A.Ş. a încercat determinarea martorului B.Ş., funcţionar public, pentru ca acesta, prin revenirea asupra popririi, să îşi îndeplinească defectuos atribuţiile de serviciu.

Martorul nu a dat curs solicitării, măsura asigurăţorie dispusă asupra contului SC R.M. SRL Alba-Iulia şi-a produs efectul, în sensul că până în prezent au fost îndeplinite obligaţiile fiscale, respectiv executarea voluntară a obligaţiei de către debitor.

4. Cu privire la comiterea de către inculpatul D.A. a infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen (10 acte materiale) şi spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002:

Inculpatul D.A., prin procuri autentificate la notarul public, a fost împuternicit să administreze, în numele fiicelor sale D.I.E. - SC F.S.C. SRL Alba-Iulia şi D.A.M. - SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia, precum şi în numele lui V.V.C. - SC D. SRL Galda de Jos, jud. Alba.

Profitând de această calitate, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 octombrie 2010, inculpatul D.A. şi-a însuşit fără drept suma de 206.615,27 RON din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia.

Pentru a disimula provenienţa ilicită a sumei însuşite, au fost încheiate "pro causa", după începerea controlului Gărzii Financiare, două contracte de cesiune a creanţelor între SC F.S.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent, SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia şi SC D. SRL Galda de Jos în calitate de cesionari, după cum urmează:

a. La data de 22 noiembrie 2010, între SC F.S.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent şi SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cesionar s-a încheiat contractul de cesiune prin care prima societate comercială a cedat în favoarea subsecventei creanţa în sumă de 97.244,89 RON, reprezentând o parte din sumele însuşite de către inculpatul D.A. Prin cesionarea creanţei s-a stins şi obligaţia SC F.S.C. SRL Alba-Iulia faţă de SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia rezultată din prestarea serviciilor de consultanţă.

În continuare, inculpatul D.A. a efectuat mai multe operaţiuni scriptice spre a justifica această sumă de bani.

Astfel, a întocmit în fals înscrisul denumit chitanţa nr. C1 din 22 noiembrie 2010 prin care s-a consemnat fictiv restituirea de către inculpatul D.A. în favoarea SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia în numerar a sumei de 97.244,89 RON cu menţiunea "restituire numerar". Pentru a justifica scriptic suma de bani evidenţiată ca fiind încasată în numerar, cu scopul de a disimula provenienţa, inculpatul a întocmit în fals un număr de 4 înscrisuri denumite state de plată, prin care se atestă în mod nereal plata în numerar a sumei de 414.078 RON cu titlu de dividende pentru anii 2008-2009 datorate asociatului D.A.M., iar pentru diferenţa de 55.000 RON a fost întocmit înscrisul denumit dispoziţie de plată, prin care s-a consemnat nereal că inculpatul a încasat această sumă în n umerar cu titlu de restituire creditare. Înscrisurile denumite state de plată cât şi dispoziţia de plată au fost semnate de către inculpat. Caracterul fictiv al acestor operaţiuni contabile descrise mai sus rezultă şi din aceea că la data de 22 noiembrie 2010, soldul de casă a SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia a fost de 261,09 RON.

b. Tot la data de 22 noiembrie 2010, între SC F.S.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent şi SC D. SRL Galda de Jos în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune prin care prima societate comercială a cedat în favoarea subsecventei creanţa în sumă de 95.122,25 RON, reprezentând o altă parte din sumele însuşite de către inculpatul D.A. Prin cesionarea creanţei s-a stins şi obligaţia SC F.S.C. SRL Alba-Iulia faţă de SC D. SRL rezultată din prestarea serviciilor de consultanţă.

Pentru a justifica scriptic această sumă de bani, inculpatul D.A., profitând de identitatea de nume şi prenume cu tatăl său, a întocmit în fals înscrisul denumit antecontract din 06 septembrie 2010, prin care se atesta în mod nereal că tatăl acestuia, D.A. senior, se obliga să vândă către SC D. SRL un imobil (apartament) situat în mun. Alba-Iulia, str. Z., preţul contractului de vânzare-cumpărare fiind stabilit la suma de 70.000 euro. Înscrisul întocmit în fals a fost semnat de către inculpatul D.A. la ambele rubrici (promitent vânzător şi promitent cumpărător), înscris având valoarea în această situaţie a unui acord cu sine însuşi.

În continuarea activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpatul D.A., acesta a procedat la întocmirea în fals a înscrisului denumit chitanţă nr. C2 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a consemnat în mod fictiv restituirea din partea inculpatului către SC D. SRL a sumei de 95.122,25 RON cu menţiunea "restituire numerar" iar mai apoi a întocmit în fals două înscrisuri denumite dispoziţii de plată, prin care se atesta în mod fictiv încasarea de către inculpatul D.A. de la SC D. SRL în numerar a sumei de 95.200 RON, reprezentând plata parţială în avans a preţului contractului.

Fictivitatea acestei operaţiuni rezultă şi din împrejurarea că numărul de înregistrare atribuit înscrisului reprezentând antecontract este inferior celui încheiat în luna august 2010, respectiv antecontractul cuprinzând menţiuni nereale din luna septembrie figurează ca fiind înregistrat la poziţia 7 deşi unui alt antecontract datat în luna august i-a fost atribuit numărul de ordine 8 iar soldul de casă al SC D. SRL la data de 23 noiembrie 2010 a fost de 177,29 RON.

Prin aceste manopere frauduloase desfăşurate de către inculpatul D.A., acesta a reuşit disimularea deliberată a provenienţei ilicite a sumei de 192.715 RON din suma de 206.615,27 RON însuşită de către inculpatul D.A. din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, bani care au fost supuşi operaţiunii de „reciclare", urmare a executării activităţii infracţionale de disimulare a provenienţei, element material al infracţiunii spălare de bani.

Reţin însă că la momentul controlului efectuat de către D.G.F.P. Alba s-a verificat dacă înregistrările contabile sunt corecte, împrejurare în care organele fiscale şi-au precizat poziţia în legătură cu fictivitatea operaţiunilor privind cesiunea creanţelor SC F.S.C. SRL Alba-Iulia.

De asemenea, în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii spălare de bani, prin nota de constatare din 30 martie 2011 al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor s-a reţinut că societăţile comerciale verificate nu au raportat operaţiunile care depăşeau 15.000 euro, fără însă ca la momentul controlului să fie verificate dacă aceste operaţiuni sunt suspecte. Învederez organul de control a solicitat societăţilor verificate să prezinte situaţia operaţiunilor în numerar, identice cu cele reţinute în actul de inculpare.

Probele administrate în faza de urmărire penală, s-au concretizat în cele zece volume ale dosarului de urmărire penală, respectiv:

VOLUMUL I

- procese - verbale de sesizare din oficiu;

- sentinţa nr. 177/F/CA din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia;

- copia rninutei sentinţei nr. 228/F/CA/2010 a Curţii de Apel Alba Iulia;

- decizia civilă nr. 3430 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti;

- adrese D.G.F.P. Alba;

- cerere emitere nota de compensare formulată de S.D. la A.F.P. Alba nr. 2212 din 03 iunie 2010;

- contract de cesiune de creanţă nr. C1 din 31 mai 2010 SC L.P. SRL Alba Iulia şi Cabinet de avocatură D.S.;

- contract de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 încheiat între Cabinet de avocatură D.S. şi SC L.P. SRL Alba Iulia;

- factura fiscală din 31 mai 2010 emisă de Cabinet de avocatură D.S. în favoarea SC L.P. SRL Alba Iulia;

- nota A.F.P. Alba din 27 septembrie 2010 privind compensarea obligaţiilor fiscale SC L.P. SRL Alba Iulia;

- referat A.F.P. Alba din 27 septembrie 2010 propunere de compensare a obligaţiilor fiscale SC L.P. SRL Alba Iulia;

- comunicare A.F.P. Alba din 27 septembrie 2010 către Cabinet de Avocatură S.D.;

- adresa D.G.F.P. Alba din 22 iunie 2010 privind solicitare punct de vedere A.N.A.F. Direcţia Generală Juridică;

- adresa din 31 august 2010 răspuns A.N.A.F. Direcţia Generală Juridică;

- adrese solicitare şi răspuns comunicare debite SC L.P. SRL;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, mesajelor telefonice primite/trimise purtate de inculpaţii B.A.Ş., S.D., V.V.C., D A. şi R.B.;

- proces-verbal de consemnare în faza actelor premergătoare a declaraţiei martorului C.M.A. şi declaraţia acestuia după începerea urmăririi penale;

- procese-verbale de confruntare;

- denunţul numitului C.D. şi înscrisuri anexate acestuia;

- declaraţiile martorilor T.M., L.E., B.F.M., T.P., M.G. şi B.E.C.;

- declaraţiile numitului L.A.;

- declaraţiile inculpaţilor V.V.C., B.A.Ş., D.A., S.D. şi R.B. şi acte depuse de aceştia;

- adresa SC F.S.C. SRL prin care au fost comunicate pretenţiile civile;

- procesele - verbale de prezentare a materialului de urmărire penală inculpaţilor R.B., B.A.Ş., V.V.C., D.A. şi S.D.

VOLUMUL II

- autorizaţia din 10 decembrie 2010 Curtea De Apel Alba Iulia pentru efectuarea percheziţiei domiciliare la sediul Cabinetului Individual de Avocatură S.D.;

- încheierea nr. 13 din 10 decembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a admis cererea de efectuare a percheziţiei domiciliare la sediul Cabinetului Individual de Avocatură S.D.;

- proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare 13 decembrie 2010 şi înscrisuri ridicate cu ocazia desfăşurării activităţii procesuale;

VOLUMUL III

- ordonanţele de reţinere din 11 noiembrie 2010 a inculpaţilor S.D., R.B., D.A. şi B.A.Ş.;

- încheierea nr. 29/MP din 12 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia de arestare preventivă a inculpaţilor S.D., D.A., R.B. , B.A.Ş. şi V.V.C.;

- mandatele de arestare preventivă nr. 33 - 37 din 12 noiembrie 2010 emise de Curtea de Apel Alba Iulia pe seama inculpaţilor;

- încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4086 din 16 noiembrie 2010 prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaţilor cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea;

- cerere de încuviinţare a părăsirii localităţii formulată de inculpata S.D. şi înscrisuri depuse de aceasta în susţinerea cererii;

- copia minutei încheierii nr 32/MP din 09 decembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a încuviinţat părăsirea localităţii de către inculpata S.D.;

- adresă I.P.J. Alba cu privire la momentul în care s-a procedat la punerea în libertate a inculpaţilor ;

- ordonanţele din 13 decembrie 2010 de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de către inculpaţi;

- cererea inculpatului R.B. de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea şi actele anexe;

- ordonanţa din data de 21 decembrie 2010 prin care s-a respins cererea inculpatului R.B.;

- cerere inculpat B.A.Ş. şi acte anexe;

- ordonanţă 03 ianuarie 2011 admitere cerere inculpat R.B.;

- cereri inculpată S.D.;

- adresă O.C.P.I. Alba şi răspuns;

- adresă Primăria Municipiului Alba Iulia comunicare bunuri din evidenţele fiscale;

- adresă O.C.P.I. Alba;

- ordonanţă de luare a măsurii asigurătorii;

- proces-verbal aducere la cunoştinţă ordonanţa de luare a măsurilor asigurătorii;

- încheierea O.C.P.I. Alba nr. 47 din 03 ianuarie 2011 prin care s-a notat sechestrul instituit asupra unui imobil, proprietatea inculpatului R.B.

VOLUMUL IV

- proces-verbal 20 decembrie 2010 ridicare în fotocopie a acţiunilor şi hotărârilor aflate pe rolul Judecătoriei Alba lulia, Tribunalului Alba şi Curţii de Apel Alba Iulia;

- fotocopii ale acţiunilor şi hotărârilor aflate pe rolul Judecătoriei Alba lulia, Tribunalului Alba şi Curţii de Apel Alba lulia ridicate conform, procesului verbal din 20 decembrie 2010.

VOLUMUL V

- adrese comunicare rulaje ale conturilor inculpatei S.D. şi Cabinetului Individual de Avocatură S.D., extrase de cont, confirmări transmitere solicitare fax;

- adresă M.G. Hotel Bucureşti, comunicare documente contabile privind prestări servicii, confirmări transmitere fax;

- adrese comunicare rulaje ale conturilor inculpatei S.D. şi Cabinetului Individual de Avocatură S.D., extrase de cont, confirmări transmitere solicitare fax;

- adresă D.G.F.P. Alba comunicare declaraţii cod 394 al Cabinetului Individual de Avocatură S.D. şi suport optic CD.

VOLUMUL VI

- adresă Garda Financiară - Serviciul Teritorial Alba înaintare procese-verbale nr. P1 din 03 decembrie 2010, nr. P2 din 03 decembrie 2010, nr. P3 din 03 decembrie 2010 şi nr. P4 din 03 decembrie 2010 cu anexe de unde reiese modalitatea în care inculpatul D.A. şi-a însuşit sumele de bani precum şi circuitul financiar-contabil constituit de către acesta spre a disimula provenienţa sumelor însuşite;

- adresă solicitare documente de evidenţă contabilă SC F.S.C. SRL Alba lulia şi adresa de înaintare a acestora.

VOLUMUL VII

- contracte de prestări servicii de consultanţă încheiate de SC F.S.C. SRL Alba Iulia în anii 2009-2010.

VOLUMUL VIII

- fotocopii documente de evidenţă contabilă SC F.S.C. SRL Alba lulia în perioada 01 ianuarie 2009 - 12 noiembrie 2010;

VOLUMUL IX

- fotocopii documente de evidenţă contabilă SC F.S.C. SRL Alba lulia în perioada 01 ianuarie 2009-12 noiembrie 2010.

VOLUMUL X

- adresă către D.G.F.P. Alba solicitare înscrisuri referitoare la procedura executării silite SC R.M. SRL şi SC U.T. SRL Alba Iulia;

- adresă D.G.F.P. Alba din 17 decembrie 2010 înaintare înscrisuri referitoare la procedura executării silite SC R.M. SRL şi SC U.T. SRL Alba Iulia, fotocopia certificată a înscrisurilor;

- declaraţia numitului A.G. şi acte anexe depuse;

- declaraţia făptuitoarei J.L.;

- proces-verbal din 10 noiembrie 2010 redare convorbire telefonică;

- listing consultare site Ministerul Justiţiei;

- proces-verbal 10 noiembrie 2010 redare convorbire telefonică inculpat B.A.Ş.;

- declaraţia numitului B.Ş.;

- adrese către D.G.F.P. Alba solicitare înscrisuri referitoare la rambursări de T.V.A. solicitate de SC S. SRL Cugir, SC C.T. SRL Alba Iulia şi SC G.T. România Impex SRL Alba Iulia şi răspunsuri la aceasta.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi:

Inculpaţii S.D., V.V.C., B.A.Ş., D.A. şi R.B.;

Vol. I: martorii T.M., L.E., B.F.M., T.P. şi M.G.;

Vol. II: martorii C.M.A., L.A., B.E.C., S.I., M.I.M. şi C.D.;

Vol. III: martorii S.C.M. şi B.Ş. De asemenea, s-au depus înscrisuri:

Vol. I: filele 249-263;

Vol. II: filele 12-26, 37, 52-74, 123-188, 193-210 şi 213-216;

Vol. III: filele 10-42, 55-65, 96-111,119-124,126-130,145-151 şi 162-239 şi 3 dosare opisate depuse de inculpatul D.A.

S-a asigurat asistenţă juridică prin apărători aleşi.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Situaţia premisă săvârşirii infracţiunilor, a constat în aceea că:

Pe de o parte, inculpatul B.A.Ş. ocupa în anul 2010 funcţia de director executiv al D.G.F.P. Alba, funcţie deţinută anterior de numita I.M. Aceasta a fost reîncadrată pe funcţia publică de conducere prin ordinul din 25 mai 2010 emis de Ministerului Finanţelor Publice, însă prin ordinul din 04 iunie 2010 emis de preşedintele A.N.A.F., a fost detaşată ca director executiv la D.R.A.O.V. (Direcţia vamală) Alba, pe o perioadă de 6 luni.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 779/57/2010, numita I.M. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F., suspendarea executării ordinului de detaşare. Admiterea unei astfel de cereri ar fi însemnat reîncadrarea ei ca director executiv la D.G.F.P. Alba şi, pe cale de consecinţă, pierderea acestei funcţii de către inculpatul B.A.Ş. Aşadar, inculpatul avea tot interesul ca cererea numitei l.M. să fie respinsă de instanţă.

Pe de altă parte, SC L.P. SRL Alba-Iulia înregistra la 31 mai 2010 obligaţii restante la bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 7.086.382 RON, concretizată în impozite directe şi indirecte izvorâte din activităţile comerciale desfăşurate.

Prin hotărâri judecătoreşti, societatea a obţinut întoarcerea executării silite pentru suma de 130.120 RON, precum şi anularea formelor de executare silită întocmite de către organele fiscale pentru suma de 318.042 RON.

Încă din 03 aprilie 2009, societatea se afla în stare de insolvenţă, iar potrivit art. 117 C. proc. fisc., urma a se face o compensare legală între sumele pe care SC L.P. SRL le avea de plătit bugetului consolidat al statului cu cele pe care organele fiscale trebuiau să le plătească societăţii conform celor hotărâte de către instanţele de judecată, astfel încât s-ar fi ajuns la situaţia în care SC L.P SRL Alba-Iulia nu ar mai fi avut dreptul de a mai primi bani, dat fiind că sumele datorate bugetului de stat de către societate erau de aproximativ 18 ori mai mari decât cele pretins a le primi de aceasta de la bugetul de stat.

Cu toate acestea, a fost pus la punct un procedeu prin care se urmărea inducerea în eroare a organelor fiscale cu consecinţa obţinerii în mod injust a creanţei asupra statului, pretins a fi în cuantum de 400.000 RON.

Astfel, la data de 31 mai 2010, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 între Cabinetul Individual de Avocatură S.D. şi SC L.P. SRL Alba-Iulia având ca obiect "asistenţă juridică, litigii la diferite instanţe în perioada 2009-2010". Onorariul a fost stabilit ca fiind achitat prin cesiunea creanţei de 400.000 RON, sumă pe care societatea comercială o avea de încasat de la organele fiscale.

De asemenea, a fost încheiat contractul de cesiune creanţă nr. C1 din 31 mai 2010 între SC L.P. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent şi Cabinet Individual de Avocatură S.D. în calitate de cesionar, având ca obiect cedarea unei creanţe pretins a fi în cuantum de 400.000 RON deţinută de către societatea comercială asupra D.G.F.P. Alba.

La data de 01 iunie 2010, Cabinetul Individual de Avocatură S.D. a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Alba să procedeze la compensarea obligaţiilor sale restante la bugetul de stat, reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc), cu suma obţinută prin cesiunea de creanţă, urmând ca diferenţa să rămână spre a se proceda la compensarea unor datorii viitoare.

Datorită intereselor convergente ale inculpaţilor S.D. şi B.A.Ş., fiecare dintre aceştia urmărind un scop precis determinat, mai exact compensarea creanţei şi respectiv păstrarea funcţie publice, s-a ajuns la situaţia în care, în urma unor discuţii directe între cei doi inculpaţi, cât şi prin intermediul inculpaţilor D.A. şi V.V.C., inculpata S.D. s-a prevalat de influenţa sa asupra judecătorului C.G. din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia, magistratul investit cu soluţionarea dosarului având ca reclamant pe numita l.M. Urmare acestor manopere infracţionale executate de către inculpata S.D. urmau să fie concretizate în sprijinul direct şi nemijlocit al inculpatului B.A.Ş. în obţinerea aprobării, dispunerii şi efectuării compensării solicitate de cabinetul de avocatură.

De asemenea, inculpaţii D.A. şi V.V.C. aveau interes ca inculpatul B.A.Ş. să-şi păstreze funcţia de conducere, dat fiind că erau administratori de fapt şi de drept ai unor societăţi comerciale, acordându-i acestuia sprijinul spre a cumpăra influenţa inculpatei S.D., pentru că, în cazul în care demersul lor avea rezultatul urmărit, puteau să beneficieze de protecţia şi sprijinul directorului executiv al D.G.F.P. Alba în cumpărarea unui imobil cu privire la care instituţia publică avea un drept de preemţiune.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă:

1. Cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior şi a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, săvârşite de inculpata S.D.

Inculpata S.D. îşi desfăşoară activitatea de avocat în cadrul Cabinetului Individual de Avocatură S.D., cu sediul în municipiul Alba-Iulia, deţinând şi calitatea de decan al Baroului Alba, atât la data comiterii faptelor, cât şi în prezent.

SC L.P. SRL Alba-Iulia, administrată de către numitul B.D.M., urmare a unor hotărâri judecătoreşti, a dobândit un drept de creanţă (pretins a fi de 400.000 RON) asupra D.G.F.P. Alba şi A.F.P. Alba-Iulia. Totodată, această societate comercială, urmare a activităţii desfăşurate, datora la bugetul consolidat al statului sume cu mult mai mari decât cele la care era îndreptăţită să le primească de la organele fiscale, respectiv 7.086.382 RON.

Astfel, la data de 31 mai 2010, s-a încheiat fictiv contractul de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 între Cabinetul Individual de Avocatură S.D. şi SC L.P. SRL Alba-Iulia, având ca obiect "asistenţă juridică, litigii la diferite instanţe în perioada 2009-2010". Onorariul a fost stabilit ca fiind achitat prin cesiunea creanţei de 400.000 RON, sumă pe care societatea comercială susţine că o avea de încasat de la organele fiscale, sens în care s-a încheiat „pro causa", contractul de cesiune de creanţă nr. C1 din 31 mai 2010.

A doua zi, la data de 01 iunie 2010, Cabinetul Individual de Avocatură S.D. a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Alba să procedeze la compensarea obligaţiilor restante acumulate la bugetul de stat de către cabinetul de avocatură cu suma obţinută de cabinet prin cesiunea de creanţă, urmând ca diferenţa să rămână la A.F.P. spre a se proceda la compensarea unor datorii viitoare ale cabinetului.

Manopera frauduloasă nu şi-a produs rezultatul urmărit din motive independente voinţei inculpatei care a făcut demersuri spre a obţine compensarea, deoarece s-a reţinut că, dată fiind starea de insolvabilitate a societăţii comerciale, conform prevederilor art. 117 C. proc. fisc., urma a se face o compensare legală între sumele pe care societatea comercială le avea de plătit bugetului consolidat al statului cu cele pe care organele fiscale trebuiau să le plătească agentului economic, astfel că s-a respins cererea de compensare.

Manopera folosită de către inculpata S.D. şi numitul B.D.M. a fost una frauduloasă, de natură să urmărească inducerea în eroare a organelor fiscale, deoarece:

Potrivit art. 133 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, onorariile se determină şi se prevăd în contractul de asistenţă juridică la data încheierii acestuia între avocat şi client, înainte de începerea asistenţei şi/sau reprezentării clientului, împrejurare din care reiese că un contract de asistenţă juridică produce efecte doar pentru viitor şi nu retroactiv.

Inculpata a invocat în apărare disp. art. 29 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art. 121 alin. (1) şi art. 123 din Statutul profesiei de avocat, dispoziţii care reglementează forma, conţinutul şi posibilitatea modificării contractului de asistenţă juridică. Or, în prezenta cauză, inculpata nu a făcut dovada că prin contractul din 31 mai 2010 ar fi modificat alte contracte de asistenţă juridică anterioare.

Apărările şi susţinerile inculpatei sunt contradictorii.

Astfel, potrivit menţiunilor din contract, rezultă că obiectul acestuia îl reprezintă "asistenţă juridică, litigii la diferite instanţe în perioada 2009-2010", (adică pentru prestaţii anterioare, ceea ce nu se încadrează în prevederile art. 133 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat), iar onorariul este reprezentat de creanţa în sumă de 400.000 RON, de unde se poate concluziona că pentru respectivele litigii nu s-au încasat alte onorarii.

Însă, în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpata arată că de fapt părţile au hotărât să completeze onorariile iniţiale, astfel încât prin contractul din 31 mai 2010 s-a procedat la suplimentarea acestor onorarii cu creanţa cesionată, pentru cele 50-60 de litigii în care inculpata a reprezentat societatea, pentru ca în concluziile scrise să arate că aceste litigii au fost în număr de peste 100.

Declaraţiile inculpatei sunt contrazise în întregime de declaraţia numitului B.D.M., semnatarul contractelor de cesiune şi de asistenţă juridică, în calitatea sa de reprezentant al SC L.P. SRL, care arată că în anul 2009 a încheiat cu cabinetul inculpatei doar un număr de aproximativ 3 contracte de asistenţă juridică, pentru care a achitat aproximativ 5.000-10.000 RON/contract, iar în anul 2010 nu a încheiat nici un contract, afară de cel din 31 mai 2010. De aici rezultă că pentru cele trei contracte din 2009, s-au achitat onorarii în sumă de cel mult 30.000 RON, iar numitul B.D.M. nu face vorbire despre „completarea" sau „suplimentarea" onorariilor iniţiale de 30.000 RON cu creanţa de 400.000 RON, aşa cum susţine inculpata.

Dimpotrivă, B.D.M. precizează că cesionarea creanţei de 400.000 RON s-a făcut pentru procesele din 2009-2010 pentru care nu au fost încheiate contracte de asistenţă juridică şi de reprezentare.

Aşadar, inculpata care susţine că creanţa reprezintă modificarea/suplimentarea onorariilor, este contrazisă de semnatarul contractului, care susţine că creanţa reprezintă onorarii pentru litigiile pentru care nu au fost încheiate contracte. De aici se naşte întrebarea cum a putut fi reprezentată societatea comercială de către inculpată în calitatea sa de avocat în cele 50-60 de litigii (sau peste 100 în altă variantă) în lipsa oricărui contract de asistenţă juridică (conform declaraţiilor numitului D.B.M.) şi în lipsa oricărei dovezi a unei împuterniciri dată verbal în faţa instanţei? Desigur că acest aspect nu face obiectul prezentului dosar, dar va fi reţinut în înlăturarea apărărilor contradictorii ale inculpatei.

Cu privire la suma de 400.000 RON despre care se face vorbire în cuprinsul contractelor de asistenţă juridică şi cel de compensare, se susţine că ar fi formată din sumele datorate de către organele fiscale către SC L.P. SRL Alba-Iulia urmare celor dispuse prin sentinţa civilă nr. 3498/2009 a Judecătoriei Alba-Iulia (130.120 RON) şi prin decizia civilă nr. 339/R/2010 din 20 mai 2010 a Tribunalului Alba (318.042 RON).

Instanţa a reţinut că prin decizia civilă nr. 339/R/2010 din 20 mai 2010 a Tribunalului Alba s-a dispus doar anularea unor titluri executorii, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 2818/2008 a Judecătoriei Alba-Iulia.

Faţă de cele hotărâte de către Tribunalul Alba prin decizia civilă nr. 339/R/2010, rezultă că în ceea ce priveşte suma de 318.042 RON, SC L.P. SRL Alba-Iulia nu era îndreptăţită la restituire, deoarece instanţa de judecată nu a dispus obligarea organelor fiscale la plata acestei sume de bani în favoarea societăţii comerciale, ci s-a hotărât doar anularea titlurilor executorii.

Inculpata a mai contestat în apărare cuantumul datoriilor SC L.P. SRL către bugetul de stat, raportat la momentul deschiderii procedurii insolvenţei. Or, înscrisul emis chiar de societate, nu înlătură situaţia prezentată de A.N.A.F., cele două înscrisuri cuprinzând menţiuni cu privire la perioade şi categorii de datorii diferite.

De asemenea, s-a invocat faptul că prin actul de sesizare nu se arată care ar fi modalitatea în care inculpata ar fi acţionat la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar modalitatea de alterare a înscrisului prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare cu prilejul întocmirii acestuia, este prevăzută doar la infracţiunea de fals intelectual - art. 289 C. pen., nu şi la cea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., la care face trimitere art. 290 C. pen., pentru care este trimisă în judecată inculpata.

Curtea nu a primit această apărare, deoarece prin decizia de îndrumare nr. 1 din 28 martie 1970 dată de fostul Tribunal Suprem, s-a statuat că noţiunea de „falsificare" folosită de art. 288 C. pen., trebuie înţeleasă nu numai în sensul de denaturare a unui înscris preexistent, adevărat, ci şi în sensul de înscris imitat, alcătuit fraudulos, plăsmuit, neadevărat, contrafăcut.

Potrivit art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, falsul material în înscrisuri oficiale constă în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice.

Astfel, inculpata a procedat în mod fraudulos încheind contractul de asistenţă juridică la 31 mai 2010 în scopul de a obţine de la bugetul de stat creanţele pretinse în sumă totală de 400.000 RON pe care societatea comercială le avea de încasat, ca şi contractul de cesiune cu societatea aflată în insolvenţă şi cu datorii la bugetul de stat în valoare mult mai mare decât creanţa.

Este adevărat că inculpatei îi aparţin scrierea şi semnătura, însă prin plăsmuirea în întregime a celor două contracte, inculpata a acţionat în modalitatea „contrafacerii", în sensul art. 288 C. pen. anterior, în lumina deciziei de îndrumare amintite.

Contrafacerea scrierii nu înseamnă imitarea scrisului, ci imitarea prin reproducerea conţinutului obişnuit al înscrisului falsificat, fără o astfel de reproducere a conţinutului, înscrisul fals nu ar avea aparenţa de înscris adevărat. Contrafacerea în întregime a scrierii, în cazul celor două contracte, înseamnă plăsmuirea, respectiv confecţionarea lor, similare cu unul adevărat.

S-a mai susţinut de inculpată că infracţiunea prev. de art. 288 C. pen. anterior are ca situaţie premisă existenţa unui înscris oficial, în materialitatea lui, asupra căruia să fie exercitată acţiunea de contrafacere sau de alterare în orice mod.

Curtea a reţinut însă că situaţia premisă, ca parte a conţinutului juridic al acestei infracţiuni, presupune preexistenţa unei stări de fapt sau de drept, care să impună (să facă necesară) sau să justifice întocmirea unui înscris oficial.

În speţă, starea de fapt preexistentă, ca situaţie premisă cerută de art. 290 rap. la art. 288 C. pen. anterior, a constituit-o hotărârea inculpatei şi manopera frauduloasă planificată de a obţine de la stat creanţa pretins cuvenită unei societăţi aflată în insolvenţă, în sumă de 400.000 RON.

Aşadar, este dovedit că inculpata S.D. a acţionat cu intenţia vădită de a induce în eroare organele fiscale spre a obţine în mod nejustificat o compensare a unei creanţe fictive, fiind întocmite în acest sens în mod fraudulos, prin plăsmuirea în întregime, contractul de asistenţă juridică şi contractul de cesiune creanţă.

Nu este lipsit de importanţă nici faptul că ambele contracte au fost întocmite în aceeaşi zi, iar a doua zi a fost depusă cererea la organele fiscale, ceea ce dovedeşte intenţia directă cu care a acţionat inculpata la comiterea acestor infracţiuni.

Înscrisurile aflate la dosar se coroborează cu declaraţiile date în faţa instanţei de martorii B.F.M., T.P. şi M.G., angajaţi la D.G.F.P. şi A.F.P. Alba Iulia.

În apărare s-a susţinut că înscrisurile aflate în vol. V al dosarului de urmărire penală, nu ar avea legătură cu cauza. Analizând aceste înscrisuri, constatăm că ele reprezintă copii după acte bancare (extrase de cont, rulaje etc), precum şi copii după alte acte contabile. Acestea reprezintă venituri şi cheltuieli ale Cabinetului de avocatură şi persoanei fizice S.D. şi se reflectă în situaţia financiară, inclusiv în datoriile către bugetul consolidat al statului, motiv pentru care aceste probe nu vor fi înlăturate, aşa cum a solicitat apărătorul inculpatei.

2. Cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă şi respectiv cumpărare de influenţă comise de către inculpaţii S.D., B.A.Ş., V.V.C. şi D.A.

Corelativ şi în legătură cu acţiunea de inducere în eroare a organelor fiscale s-au comis şi infracţiunile expuse în cele ce urmează.

Aşa cum am reţinut, în luna iunie 2009 numitul B.A.Ş. a fost numit director coordonator al D.G.F.P. Alba, ca urmare a destituirii din funcţie a numitei I.M. Ulterior, numita I.M. a fost repusă în funcţie, după care s-a dispus delegarea acesteia la Vama Alba-Iulia, măsură ce a fost contestată în instanţă formând obiectul Dosarului nr. 779/57/2010 aflat pe rolul secţiei de contencios-administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Alba lulia. În acest context, inculpatul B.A.Ş., în preocuparea de a fi menţinut pe funcţia de director coordonator, a făcut demersuri pe lângă inculpaţii V.V.C. şi D.A. - cu promisiunea favorizării societăţilor comerciale în care aceştia aveau interese - de a-l ajuta pentru a interveni în actul de justiţie, pentru adoptarea unei soluţii defavorabile contestatoarei I.M. în litigiul contencios-administrativ amintit şi în avantajul şi interesul direct al inculpatului B.A.Ş.

Din coroborarea probelor administrate a rezultat că între inculpaţii B.A.Ş., V.V.C. şi D.A. există relaţii de prietenie fundamentate de interese personale sau de grup:

Astfel, inculpatul B.A.Ş. dorea declarat şi manifest să păstreze funcţia de director al D.G.F.P. Alba, indiferent de metoda folosită, iar inculpaţii V.V.C. şi D.A. erau direct interesaţi ca inculpatul B.A.Ş. să ocupe această funcţie în continuare, întrucât în aceasta calitate, inculpatul B.A.Ş. era în măsură şi dispus să favorizeze societăţile comerciale în care inculpaţii V.V.C. şi D.A. aveau interese patrimoniale şi nepatrimoniale.

În acest context, transformând păstrarea funcţiei de director executiv al D.G.F.P. Alba într-o prioritate, funcţie care a devenit în contextul susmenţionat litigioasă, în luna iunie 2010, prin intermediul inculpaţilor V.V.C. şi D.A., inculpatul B.A.Ş. a luat legătura cu inculpata S.D., avocat în cadrul Baroului Alba, pentru ca aceasta să intervină la judecători, în scopul respingerii acţiunii formulate de numita I.M., reclamant în dosarul civil nr. 779/57/2010 al Curţii de Apel Alba-Iulia.

Inculpata S.D., care la rândul său, având interes direct în a obţine compensarea debitelor acumulate la bugetul consolidat al statului cu creanţa obţinută de la SC L.P. SRL Alba-Iulia, a fost de acord cu acest "aranjament", arătând că are influenţă asupra judecătorului C.G., magistratul din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia învestit cu soluţionarea acţiunii în justiţie formulate de I.M., iar în schimbul traficării influenţei sale, a pretins atât direct, cât şi prin intermediarii V.V.C. şi D.A., ca în schimbul intervenţiei pe care o va face pe lângă judecător, inculpatul B.A.Ş., uzând de funcţia sa de director executiv al D.G.F.P. Alba, să depună diligente pentru aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat înregistrate la unitatea fiscală de către contribuabilul "Cabinet Individual de Avocatură S.D." şi persoana fizică S.D.

Aspectele arătate anterior reies din cuprinsul declaraţiilor martorului C.M.A., care se coroborează cu procesele-verbale de redare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice autorizate de către instanţa de judecată, precum şi cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, procesul civil unde inculpatul B.A.Ş. avea interes, se referea la anularea ordinului nr. 1950 din 04 iunie 2010 emis de către A.N.A.F. prin care numita I.M. a fost detaşată la Vama Alba-Iulia şi se afla pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, iar numita C.G. a fost magistratul investit cu soluţionarea cauzei.

Întrucât soţul magistratului, martorul C.M.A. îi era coleg de profesie inculpatei S.D., iar biroul unde martorul îşi exercita profesia de avocat era situat în imediata vecinătate a sediului Baroului Alba, inculpata l-a abordat în mod direct, pe stradă, în vederea traficării influenţei la judecătorul cauzei respectiv soţia acestuia, magistrat C.G., însă martorul a refuzat categoric de la prima abordare: "(...) am fost oprit de către S.D. care mi-a spus că doreşte să discute ceva cu mine. Aceasta mi-a spus că pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia se află un dosar în legătură cu numitul B.A.Ş., la acea dată director executiv al D.G.F.P. Alba. Întrucât soţia mea este judecător la această instanţă i-am spus colegei mele că refuz să discut în legătură cu ceea ce a încercat să îmi spună, după care am plecat.

Susţinerile martorului au fost menţinute, atât în declaraţiile date ulterior în faza de urmările penală, cât şi în faţa instanţei, arătând că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală, îşi recunoaşte semnăturile de pe acestea şi, în pofida trecerii timpului, deşi nu a acordat importanţă abordării de către inculpată la acel moment, i-a rămas totuşi în minte numele B.

În pofida refuzului martorului de a face demersuri pe lângă soţia sa, judecător la Curtea de Apel Alba-Iulia, urmărind cu consecvenţă satisfacerea interesului său personal, patrimonial, inculpata S.D. a lăsat să se creadă în continuare că intervenţia sa la judecător a fost promptă potrivit solicitărilor de grup ale inculpaţilor V.V.C., D.A. şi B.A.Ş. iar reuşita era asigurată.

În acest context inculpaţii V.V.C. şi D.A. au avut convingerea fermă că inculpata S.D. avea garanţii asupra reuşitei, că a efectuat toate demersurile posibile şi previzibile în sensul realizării scopului urmărit de către aceştia, având în vedere calitatea de avocat şi decan al Baroului Alba deţinute de către inculpată.

La data de 23 iunie 2010 în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, s-a judecat o cerere incidentală de suspendare a aplicabilităţii actului administrativ, urmând ca a doua zi să se pronunţe soluţia. Legătura existentă între inculpaţi precum şi înţelegerea existentă în legătură cu intervenţia la judecătorul cauzei corelativ obţinerii unui folos material in- just (compensarea creanţelor) rezultă din convorbirile telefonice (existente în volumul I al dosarului) ale acestora.

În cursul zilei de 23 iunie 2010, la ora 13²³, inculpatul B.A.Ş. l-a contactat pe inculpatul V.V.C. spunându-i: "(...) astăzi a rămas în pronunţare".

Pentru a verifica dacă influenţarea magistratului a avut loc, inculpatul V.V.C. la ora 16 i-a trimis un mesaj de tip sms inculpatei S.D. cu următorul conţinut: "Vrea domnul cu 00 să vă vadă. Ne putem vedea? Şi dacă da unde? F.".

După recepţionarea mesajului, inculpata S.D. a luat legătura cu inculpatul D.A. căruia i-a solicitat să-i comunice inculpatului V.V.C. că doreşte să-l întâlnească la sediul Cabinetului de avocatură.

La câteva minute după ce a fost anunţat de către inculpatul D.A. cu privire la întâlnire, inculpatul V.V.C. i-a comunicat acest lucru inculpatului B.A.Ş. spunându-i: "(...) am vorbit cu prinţesa, adică am vorbit cu S. care mi-a zis că pe la opt fără un sfert s-o sun pe prinţesă".

Conform înţelegerii, la ora 19⁵⁴, inculpatul V.V.C. a luat legătura telefonic cu inculpata S.D. care şi-a manifestat interesul şi disponibilitatea de a se întâlni cu acesta.

Având în vedere că inculpatul B.A.Ş. era neliniştit datorită faptului că nu cunoştea care a fost rezultatul intervenţiei inculpatei S.D. pe lângă judecătorul cauzei, respectiv finalitatea acestor manopere infracţionale desfăşurate în ansamblu de către inculpaţi, înainte de a se întâlni cu inculpata, pe durata de timp cât acesta s-a aflat în sala de aşteptare a Cabinetului de avocatură S.D., inculpatul V.V.C. a păstrat legătura telefonică cu inculpatul B.A.Ş.

După întrevederea cu inculpata S.D., la ieşirea din clădire, inculpatul V.V.C. l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul B.A.Ş. căruia i-a comunicat faptul că intervenţia a fost făcută astfel că soluţia îi va fi favorabilă: "(...) ea e sută la sută, mă înţelegi (...) mi-a povestit în detaliu toată treaba, deci a zis că ăla (martorul C.) a luat-o ca pe o chestie personală pentru el (...) în favoarea lui zic, ştii (...) şi a zis că sunt... că nu are nici o emoţie că ea îl cunoaşte şi că e sută la sută prin foc şi apă. Se va trece".

Deşi s-a contestat prezenţa inculpatului V.V.C. la cabinetul de avocatură a inculpatei S.D., chiar inculpatul B.A.Ş. declară în faţa instanţei că inculpatul V.V.C. a fost în seara zilei de 23 iunie 2010 la cabinet, că la orele 19,00-19,30 "(...) se cunoştea deja soluţia" şi că toate convorbirile telefonice dintre B.A.Ş. şi V.V.C. au avut loc după acea oră.

Şi a doua zi, în data de 24 iunie 2010, înainte de pronunţarea soluţiei, inculpatul V.V.C. i-a comunicat din nou inculpatului B.A.Ş. faptul că inculpata S.D. a dat asigurări că soluţia va fi cea urmărită: "Băi asta era foarte sigură pe ea aseară (...) ţi-am spus asta era foarte, foarte sigură pe ea, foarte sigură".

După pronunţarea soluţiei, inculpatul B.A.Ş. a încercat să o contacteze telefonic personal pe inculpata S.D. spre a-i cere lămuriri suplimentare, deoarece între timp a aflat soluţia pronunţată de către instanţă, care era defavorabilă inculpatului B.A.Ş., contrar celor urmărite prin demersurile şi activităţile infracţionale desfăşurate de către aceştia. Întrucât nu a reuşit, a contactat telefonic pe inculpatul V.V.C. spunându-i: „(...) uite o sun pe prinţesa asta şi nu răspunde la telefon".

Este de menţionat că între inculpaţii implicaţi în comiterea infracţiunii trafic de influenţă şi corelativa cumpărare de influenţă era de neconceput existenţa unui eşec, aceştia având certitudinea că judecătorul cauzei a fost influenţat, astfel că urma să pronunţe o soluţie de respingere a cererii de suspendare a actului administrativ.

În susţinerea acestor argumente s-a reţinut convorbirea telefonică a inculpatului V.V.C. care, după ce a luat la cunoştinţă de soluţie, a afirmat către o persoană identificată sub numele D. următoarele: "deci am fost destul de siguri că nu se va întâmpla aşa", cât şi din conţinutul următorului mesaj expediat de către acelaşi inculpat: "A ieşit nasol, dar nu ne lăsăm".

Împrejurarea că inculpaţii B.A.Ş. şi V.V.C. au realizat că persoana prin care se va realiza traficul este avocatul C.M.A., rezultă şi din următoarea convorbire dintre aceştia din data de 24 iunie 2010 ora 10 după pronunţarea soluţiei: „nu are nici o vină A., că acela i-o promis foarte ferm. Ţi-am spus, asta era foarte sigură pe ea, foarte sigură. înţelegi? (...) Deci, acela o fost vagabond aicea, ori n-o vorbit, ori nu ştiu ce să zic".

De altfel, după această discuţie, inculpatul V.V.C. a trimis un mesaj de tip sms inculpatei S.D. cu următorul conţinut: "A pierdut omul" (24 iunie 2010, la ora 10²⁸).

La aproximativ 10 minute după primirea mesajului, inculpata S.D. şi-a manifestat preocuparea pentru soluţionarea cauzei, aceasta făcând afirmaţia „am văzut şi am vorbit cu domnu", menţionând „nu-mi venea să cred, dar aşa-i", referindu-se la soluţia pronunţată şi la faptul că după ce a luat la cunoştinţă de soluţie, l-ar fi contactat pe martorul C.M.A., soţul magistratului.

Având convingerea că martorul C.M.A. nu şi-a îndeplinit promisiunea de a interveni la soţia sa C.G. (judecătorul cauzei) pentru ca aceasta să pronunţe soluţia de respingere a cererii privind suspendarea actului adrrrrnistrativ, în cursul aceleaşi zile.

Inculpatul B.A.Ş. l-a căutat pe martorul C.M.A. spre a-i cere lămuriri. În discuţiile telefonice, inculpaţii i-au atribuit martorului C.M.A. numele „H.P.", întrucât în accepţiunea acestora, se asemăna din punct de vedere fizic cu acest personaj. Edificatoare în cauză este convorbirea dintre inculpatul B.A.Ş. şi inculpatul V.V.C., în cursul căreia şi-a manifestat această intenţie arătând:

B.A.Ş. - „(...) stai că vreau să mă întâlnesc cu H.P.

V.V.C. - „Pentru ce să te mai întâlneşti cu el?

B.A.Ş. -„...să-i f... un ciocan între dinţi".

Chiar şi în declaraţia dată la instanţă, inculpatul B.A.Ş. recunoaşte că a fost indignat de soluţie şi a afirmat pe telefon că o să se întâlnească cu martorul C. ca să-i reproşeze „(...) de ce lucrurile au evoluat în modul respectiv".

Din coroborarea probelor administrate în cauză, a rezultat că între inculpatul B.A.Ş. şi inculpata S.D. a existat un acord de voinţă, evidenţiat şi intermediat de complicii D.A. şi V.V.C., pentru realizarea compensării şi traficului în justiţie, care a avut ca obiect cumpărarea influenţei inculpatei S.D. în soluţionarea procesului în schimbul compensării datoriilor la bugetul statului, până la concurenţa sumei de 400.000 RON. Chiar inculpatul D.A. confirmă că la biroul lui s-au întâlnit inculpaţii S.D. şi B.A.Ş., S.D. era „(...) foarte supărată, deoarece s-a întors de la o discuţie cu conducerea finanţelor şi încă nu era soluţionată situaţia ei", iar cei doi „(...) chiar au purtat o discuţie de consultanţă juridică".

Promisiunile reciproce între inculpaţii S.D. şi B.A.Ş. de procurare a unor avantaje s-au realizat înainte de pronunţarea hotărârii în Dosarul nr. 779/57/2010 al secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia.

Cu toate că pe parcurs, I.M. a obţinut judecătoreşte câştig de cauză, inculpaţii V.V.C. şi D.A. în calitatea lor de intermediari l-au asigurat pe inculpatul B.A.Ş. că inculpata S.D. şi-a respectat "obligaţia" şi că inculpatul B.A.Ş. trebuia la rândul său să depună, potrivit înţelegerii dintre inculpaţi, toate diligentele pentru a se aproba compensarea solicitată de către inculpata S.D. pentru satisfacerea interesului său patrimonial. Relevante sunt următoarele convorbiri telefonic între inculpaţi: "(...) nu are nici o vină A., că ăla i-o promis foarte ferm"; "Ti-am spus asta era foarte, foarte sigură pe ea, foarte sigură. Înţelegi?" (discuţie telefonică între inculpaţii V.V.C. şi B.A.Ş. din data de 24 iunie 2010, ora 10,26); "vezi de S.D. dacă poţi" (discuţie telefonică intre inculpaţii D.A. şi B.A.Ş.; „E liniştită că o poţi sprijini şi e cu totul în regulă (...) şi ea de câte ori am apelat la ea şi să (...) ăsta totdeauna ai văzut? A încercat să găsească soluţii, să facă, să fie bine (...) deci na asta e" (discuţie între inculpaţii D.A. şi B.A.Ş.), soluţia contrară aşteptărilor datorându-se neimplicării martorului C.M. în activitatea profesională a soţiei sale ("Deci ăla o fost vagabond aicea, ori n-o vorbit, ori nu ştiu ce să zic").

Interesul inculpatului B.A.Ş. în realizarea compensării rezultă şi din declaraţia martorului T.P., angajat în funcţia de director executiv adjunct al D.G.F.P. Alba, care a declarat că în cursul unor discuţii cu inculpatul B.A.Ş. acesta i-a sugerat că este posibilă această compensare, cu toate că martorul i-a relatat inculpatului că o astfel de operaţiune juridică la nivelul D.G.F.P. Alba, referitor la debitorii SC L.P. SRL şi Cabinet Individual de Avocatură S.D. nu este posibilă şi că în mod corect şi legal, D.G.F.P. Alba.era obligată să procedeze la compensarea sumelor pe care SC L.P. SRL le avea de plată către organele fiscale cu cele pe care le avea de încasat.

Mai mult, chiar inculpata S.D. a solicitat în mod repetat inculpaţilor V.V.C. şi D.A. lămuriri în legătură cu demersul inculpatului B.A.Ş. în a obţine realizarea scopului urmărit de către aceasta, respectiv compensarea debitului său cu creanţa cesionată fictiv de către SC L.P. SRL în favoarea Cabinetului Individual de Avocatură S.D.:

„S.D.: Nu ştii nimic de mine?

V.V.C.:(...) astăzi a vorbit cu ală la telefon şi i-a promis că face hârtia zilele astea (...) deci de rezolvat sută la sută, S.D. îi rezolvată. Acum să sperăm că nu se întinde mult.

S.D.: (...) mi-a trimis şi mi-a adus aduceri la zi de mi s-a ridicat părul în cap (...).

V.V.C.: Că dacă este zilele astea să avem răspunsul final, ştii atunci durează exact o zi." (discuţia dintre inculpaţii V.V.C. şi S.D.).

„S.D.: Mie nu mi-ai dat nici un răspuns în legătură cu aia (...).

D.A.: (...) îţi dau toate răspunsurile (...) în cât timp eşti pe la birou acolo ca să mă organizez?" (discuţie dintre inculpaţii S.D. şi D.A.).

În dorinţa de a-şi îndeplini obligaţia corelativă privind compensarea, pentru a asigura inculpatei S.D. folosul material al traficului de influenţă, respectiv compensarea obligaţiilor fiscale, la data de 22 iunie 2010, cu o zi înainte de proces, inculpatul B.A.Ş. a solicitat un punct de vedere asupra cererii de compensare la A.N.A.F.-Direcţia Juridică, având convingerea că în acest sens va exista o presiune asupra funcţionarilor care urmau să soluţioneze cererea: „Că s-au cam înfricoşat (...) că au văzut că luptă până la ultima picătură (...) semnul ală pe care l-am dat eu când am făcut hârtia aia la Bucureşti (...) Ei nu au mai văzut aşa ceva. Deci un luptător ninja gata să-i ia capul (...) la o adică nu facem pasul în spate şi mergem tot înainte şi nu contează...acesta e semnul care i-a înfricoşat pe ei" (discuţie între inculpaţii B.A.Ş. şi V.V.C.).

Ulterior momentului respingerii cererii de compensare formulată de către Cabinetul Individual de Avocatură S.D., moment în care inculpatul B.A.Ş. nu se mai afla la conducerea D.G.F.P. Alba, prin demersurile făcute s-a încercat prin diferite intervenţii la diferite autorităţi de la nivel local şi naţional ca acesta să ocupe din nou funcţia de conducere, modalitate în care folosul material care urma să fie obţinut de către inculpata S.D. s-ar fi realizat, sens în care este edificatoare următoarea convorbire: „(...) tu n-ai sunat-o pe stimabila (S.D.)? Am vorbit eu cu ea mai înainte (...) i-am zis să stea liniştită că vine regele înapoi şi îi dă soluţiile (discuţia dintre inculpaţii D.A. şi B.A.Ş.).

În continuare, inculpatul B.A.Ş., având convingerea că „obligaţia sa morală" se impunea a fi îndeplinită faţă de inculpata S.D., aceştia s-au întâlnit în municipiul Aiud, localitatea de domiciliu a inculpatului, pentru a discuta modalitatea în care se putea obţine compensarea pretinsei creanţe dobândite prin cesiune de către inculpată asupra D.G.F.P. Alba (discuţiile telefonice dintre inculpaţii B.A.Ş. şi S.D. din 13 septembrie 2010). După finalizarea discuţiilor, inculpatul B.A.Ş. l-a contactat pe inculpatul D.A., spre a-i aduce la cunoştinţă că efectuează constant demersuri spre a ajuta obţinerea compensării, împrejurare în care inculpatul D.A. i-a reamintit inculpatului B.A Ş. faptul că trebuie să aibă iniţiativă arătând că „primul pas trebuie să-l facă faţa de la tine".

Inculpaţii nu au recunoscut comiterea acestor infracţiuni pe tot parcursul procesului penal, invocând diferite apărări.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpata S.D. a declarat că a beneficiat doar de consiliere juridică din partea inculpatului B.A.Ş. în legătură cu solicitarea de compensare a creanţelor bugetare, că nu s-a prevalat de influenţă asupra judecătorului cauzei şi că nu a solicitat martorului C. să intervină pe lângă soţia sa spre a pronunţa soluţia urmărită de către inculpatul B.A.Ş.

Inculpatul B.A.Ş. a avut o poziţie oscilantă. Pe de o parte a declarat că nu avea niciun interes în procesul intentat de numita l.M., iar pe de altă parte a declarat că a avut discuţii cu inculpata S.D., discuţii care s-au referit la acordarea unei consilieri juridice cu privire la un proces, fără ca inculpaţii V.V.C. şi D.A. să fie implicaţi în aceste discuţii. De asemenea, la propunerea inculpatului a fost audiat martorul B.E.C., care confirmă că a fost recomandat ca avocat de către inculpatul V.V.C. inculpatului B.A.Ş. şi că a analizat şi i-a întocmit inculpatului B.A.Ş. un punct de vedere legat de nişte ordine emise de Ministerul Finanţelor de schimbare a directorilor D.G.F.P. Alba. Şi din declaraţia acestui martor, rezultă că, deşi inculpatul B.A.Ş. nu avea calitate procesuală în procesul numitei l.M., era direct interesat de soluţia respectivului dosar, soluţie ce urma să aibă consecinţe asupra ocupării de către inculpat a funcţiei deţinute la acel moment.

În legătură cu aceleaşi aspecte, inculpatul V.V.C. s-a prevalat de dreptul la tăcere în cursul urmăririi penale, iar inculpatul D.A. a declarat că nu a avut nicio discuţie cu inculpaţii B.A.Ş. ori S.D. referitor la procesul aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia sau cererea de compensare a creanţelor bugetare.

Din probele administrate sub acest aspect s-a dovedit că:

- inculpata S.D. a depus la D.G.F.P. Alba în data de 01 iunie 2010 (anterior soluţionării de către Curtea de Apel a acţiunii reclamantei l.M.) o cerere de compensare a obligaţiilor fiscale, având tot interesul ca aceasta să îi fie soluţionată într-o maniera favorabilă;

- întrucât soţul magistratului îi era coleg de profesie, inculpata S.D. l-a abordat în mod direct în vederea traficării influenţei;

- deşi martorul C. a refuzat-o categoric, din discuţiile purtate ulterior între inculpaţii B.A.Ş. şi V.V.C., acesta din urma îi confirmă că "intervenţia" la judecător a avut loc: "N-avem nici o emoţie că ea îl cunoaşte şi că e sută la sută prin foc şi apă. Se va trece!" (proces-verbal de redare a convorbirii din 23 iunie 2010, ora 21,36);

- inculpaţii au avut în mod constant reprezentarea faptului că intervenţia la judecător se va face prin intermediul soţului acesteia, martorul C., considerat element de legătură între avocata şi magistrat;

- „trocul" sus-arătat dintre inculpaţii B.A.Ş. şi S.D. a fost intermediat în mod nemijlocit de către inculpaţii V.V.C. şi D.A., persoane din anturajul amândurora, direct interesate în păstrarea inculpatului B.A.Ş. pe funcţia de director al D.G.F.P. Alba, deoarece:

- din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din data de 23 iunie 2010, orele 19,24, 19,54, 21,08, 21,20 şi 21,36 rezultă implicarea directă şi interesul inculpatului V.V.C. în rezolvarea acestei situaţii, întrucât obţinerea funcţiei de director al D.G.F.P. Alba de către inculpatul B.A.Ş. reprezenta o garanţie a acordării de tratamente preferenţiale societăţilor comerciale în care inculpatul V.V.C. avea interes (proces-verbal de redare a convorbirii din 14 iulie 2010 ora 10,39);

- acelaşi interes îl manifesta şi inculpatul D.A., din discuţiile purtate de acesta cu inculpatul B.A.Ş. rezultând foarte clar avantajele sale personale: obţinerea de plăţi eşalonate pentru datoriile bugetare ale societăţilor sale (procese-verbale de redare a convorbirii din 02 septembrie 2010 orele 17,10 şi 17,20, 08 septembrie 2010 orele 18,25 şi 18,45);

- cu toate că pe parcurs, numita I.M. a obţinut câştig de cauză, aceeaşi inculpaţi intermediari-complici, l-au asigurat pe inculpatul B.A.Ş. că inculpata S.D. şi-a respectat "obligaţia" asumată, respectiv de traficare a influenţei asupra magistratului şi că acesta în mod imperativ era la rândul său obligat să depună toate diligentele pentru a se aproba compensarea frauduloasă solicitată de către inculpata S.D. Relevante sunt în acest sens- discuţiile telefonice dintre inculpaţi: "nu are nici o vină A., că ăla i-o promis foarte ferm"; "Ţi-am spus asta era foarte, foarte sigură pe ea, foarte sigură. înţelegi?" (discuţie telefonică între inculpaţii V.V.C. şi B.A.Ş. - proces-verbal din data de 24 iunie 2010, ora 10,26); "vezi de S.D. dacă poţi" (discuţie telefonică între inculpaţii D.A. şi B.A.Ş. - proces-verbal din data de 8 septembrie 2010), soluţia contrară aşteptărilor datorându-se neimplicării martorului C.M. în activitatea profesională a soţiei sale ("Deci ăla o fost vagabond aicea, ori n-o vorbit, ori nu ştiu ce să zic" - proces-verbal de redare a convorbirii din 24 iunie 2010, ora 10,26);

- pe parcursul discuţiilor, inculpaţii au folosit diferite diminutive pentru a comunica informaţii despre a anumită persoană. Astfel inculpata S.D. era cunoscută sub denumirea „prinţesa" ori „stimabila", pentru inculpatul B.A.Ş. era folosit cuvântul „blondul", inculpatul V.V.C. era cunoscut sub numele „F.", inculpatul D.A. fiind „S." iar martorul C.M.A. fiind „H.P." ori „domnul";

- pentru a-şi păstra în continuare funcţia de conducere, inculpatul B.A.Ş., beneficiind de sprijinul inculpaţilor V.V.C. şi D.A., au făcut demersuri la diferite autorităţi locale şi centrale spre a interveni în procedura de numire în funcţie ori chiar au încercat să afle chestiuni compromiţătoare despre persoane care în concepţia acestora erau apropiate numitei I.M., urmând ca ulterior să fie folosite împotriva acestor persoane spre a-şi asigura reuşita.

Curtea a apreciat că trebuie să noteze anumite consideraţii preliminare privitoare la mijloacele de probă concret utilizate în cauză şi apoi să analizeze apărările formulate de inculpaţi.

Din ansamblul mijloacelor de probă prevăzute de lege şi aflate la dispoziţia organelor judiciare, în cauza de faţă s-a procedat la audierea şi consemnarea declaraţiilor inculpaţilor şi a unui număr ridicat de martori. De asemenea, s-a administrat proba cu înscrisuri. În fine, în cauză au fost efectuate un număr de interceptări telefonice, care au fost cuprinse în procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi care îndeplinesc cerinţele art. 91 C. proc. pen. anterior.

Ministerul Public îşi bazează, în principal, învinuirile pe care le-a formulat la adresa inculpaţilor, pe declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, pe înscrisuri şi pe aceste interceptări de convorbiri telefonice.

Pe de altă parte, inculpaţii îşi fundamentează apărările pe propriile lor declaraţii - aceştia negând săvârşirea faptelor şi afirmând că sunt nevinovaţi - precum şi pe declaraţiile anumitor martori şi pe înscrisuri. Plecând de la propria lor opinie cu privire la nelegalitatea interceptărilor efectuate în cauză, inculpaţii au opinat în repetate rânduri că acestea nu pot constitui mijloace de probă şi, ca atare, nu pot fi folosite împotriva lor.

Acestei probleme i s-a dat deja răspunsul prin încheierile de şedinţă prin care au fost respinse excepţiile privind nulităţile invocate, precum şi prin respingerea cererilor privind expertizarea vocii, constituind opinia acestei instanţe că interceptările telefonice au fost autorizate şi efectuate în mod legal, singura problemă care s-a pus în mod real fiind aceea a respectării cerinţelor art. 91 C. proc. pen. anterior.

Inculpata S.D. a invocat lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare şi, pe cale de consecinţă, a susţinut că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, nu pot fi reţinute ca mijloace de probă.

Analizând această apărare, Curtea a reţinut că într-adevăr, o parte din discuţiile telefonice purtate de inculpaţi, au fost interceptate şi înregistrate înainte de începerea urmăririi penale.

Însă, actele premergătoare, fiind efectuate în vederea începerii urmăririi penale de către organe de cercetare penală, au caracter procedural penal şi se efectuează în condiţiile prevăzute pentru actele de urmărire penală. Ca atare, respectarea cerinţelor specifice prev. de art. 91¹ alin. (1), (2) şi urm. C. proc. pen. anterior, reprezintă singura condiţie de valabilitate ca mijloace de probă în procesul penal, indiferent de împrejurarea că, fiind efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în cursul actelor premergătoare, au fost sau nu consemnate în cuprinsul unui proces-verbal, potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen. anterior. Aşadar, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate pe suporţi optici, aflate la dosarul de urmărire penale, efectuate în faza actelor premergătoare, cu respectarea condiţiilor şi cazurilor indicate de lege, constituie mijloace de probă în cauză, cu atât mai mult cu cât lipsa procesului-verbal prev. de art. 224 alin. (3) C. proc. pen. anterior nu este sancţionată cu nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. anterior, iar faţă de momentul la care a fost invocată lipsa unui astfel de proces-verbal, Curtea constată că nu devin incidente nici disp. art. 194 alin. (1), (4) C. proc. pen. anterior privind nulităţile relative.

Cu privire la valoarea probantă a acestor mijloace de probă, regula în dreptul procesual penal român este aceea a liberei aprecieri a probelor şi a interpretării lor coroborate, art. 63 alin. (2) C. proc. pen. anterior stabilind că probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor adnrinistrate, în scopul aflării adevărului.

Fiind părţi în proces, inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente acţionează pentru apărarea intereselor legitime. Ca urmare, declaraţiile lor în legătură cu cauza în care au calitatea de părţi sunt interesate în susţinerea poziţiei pe care o au, ceea ce le poate determina să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului. În consecinţă, legea pune pe acelaşi plan a valorii lor probante, declaraţiile părţii vătămate, părţii civile şi părţii responsabile civilmente cu declaraţiile învinuitului sau inculpatului; declaraţiile acestor părţi, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Cu referire la valoarea probantă a declaraţiilor martorilor, este aplicabilă aceiaşi regulă a liberei aprecieri, în doctrină făcându-se în mod întemeiat precizarea că acest lucru înseamnă că aprecierea se face potrivit convingerii pe care relatările martorilor le formează organelor judiciare că declaraţiile lor sunt corecte şi pot servi la aflarea adevărului. Declaraţia unui singur martor, în care se are încredere că spune adevărul, poate fi suficientă pentru condamnarea inculpatului, dacă afirmă cu fermitate vinovăţia sa; se cere însă ca declaraţia să fie sinceră şi fidelă, să corespundă evenimentului petrecut în realitatea obiectivă.

Pentru organele judiciare se pune însă problema care declaraţii ale martorilor sunt sincere şi fidele şi care necorespunzătoare adevărului; practica judiciară a ajuns la concluzia că nu toţi martorii sunt de bună-credinţă, declaraţiile unora fiind vădit deformate în mod intenţionat, după cum s-a constatat că martorii de bună-credinţă pot face totuşi relatări necomplete sau inexacte.

În aprecierea sincerităţii martorului este necesar să se verifice moralitatea acestuia, poziţia pe care o are faţă de proces, legătura de rudenie sau de prietenie sau de duşmănie pe care o are cu vreuna dintre părţi, interesul pe care îl poate avea în soluţionarea cauzei într-un anume fel, cum ar fi anumite avantaje pe care le-ar putea dobândi din achitarea sau condamnarea inculpatului.

Relatarea unor fapte inexacte sau incomplete de către martorul de bună credinţă se poate datora însă şi factorilor care au influenţat asupra formării declaraţiei.

Pe de altă parte, în procesul aprecierii probelor, trebuie admis că de un grad mai mare de încredere, chiar de obiectivitate, se bucură înregistrările audio sau video. De fapt acestea sunt procedee probatorii, deoarece constau într-o serie de operaţiuni tehnice, de înregistrare şi transcriere, efectuate de tehnicieni, cu certificări corespunzătoare, care se finalizează într-un proces-verbal care devine, astfel, mijlocul de probă în care sunt consemnate convorbirile şi comunicările sau imaginile, care sunt probe.

Acest lucru se datorează faptului că aceste probe au fost obţinute fără ca persoanele înregistrate să ştie despre interceptarea convorbirilor. De aceea, înregistrările consemnează în mod fidel spusele şi conduita acestora, cadrul general al discuţiilor, contextul în care au fost făcute, tonul cu care s-a vorbit, prezenţa altor persoane etc. înregistrările servesc mai uşor pentru a crea convingerea altor persoane, deoarece dă posibilitatea ca acele alte persoane să poată percepe în mod direct cele petrecute, să poată observa modul de manifestare normal, firesc al persoanelor înregistrate. Când unei părţi sau unui martor i se cere să dea o declaraţie, există riscul ca acesta să încerce denaturarea adevărului, să ascundă, să omită, să deformeze anumite informaţii sau să le inventeze el însuşi. Cu totul alta este situaţia atunci când o persoană discută într-un cadru normal, uzual, de zi cu zi şi nu cunoaşte că este înregistrat, la această situaţie motivaţia ca persoana să mintă este mai puţin prezentă, chiar inexistentă. Lipsa de sinceritate a celor spuse sau făcute cu această ocazie se va datora atunci, exclusiv, intenţiei preexistente a persoanei de a induce în eroare pe ceilalţi participanţi la dialog, sau pe celelalte persoane prezente la faţa locului, dar nu intenţiei de a induce în eroare organele judiciare.

De aceea, dat fiind specificul acestei cauze, dat fiind natura infracţiunilor de a cărei săvârşire sunt învinuiţi inculpaţii, dat fiind modul şi împrejurările în care se afirmă că acestea au fost comise, instanţa a ales să dea mult mai multă încredere elementelor de fapt care se desprind din analiza interceptărilor telefonice şi să raporteze, spre a vedea dacă se confirmă sau nu, elementele de fapt declarate de martori prin prisma acestor înregistrări, şi nu invers.

Până la urmă, în cauză au fost audiate şi de organele de urmărire penală şi de instanţa de judecată un număr mare de persoane. Printre persoanele audiate se află şi persoane care au purtat diverse discuţii telefonice cu inculpaţii, discuţii interceptate şi redate la dosar. Printre persoanele audiate în calitate de martori se află prieteni şi cunoştinţe şi foşti subordonaţi ai unora dintre inculpaţi. Printre persoanele audiate în calitate de martori, se află persoane care au profitat sau ar fi putut profita ca urmare a acţiunilor sau inacţiunilor inculpaţilor. În aceste condiţii este evident şi nu mai necesită nicio altă demonstraţie suplimentară că orice declaraţie pe care aceştia o dau în faţa unui organ judiciar va fi trecută automat prin prisma interesului lor în cauză, urmărind a minimiza rolul jucat de ei sau de inculpaţi, a ascunde relevanţa de ordin ilicit a conduitei lor etc. Nu întâmplător, interesul procesual al inculpaţilor a fost acela de a obţine înlăturarea totală din ansamblul materialului probator a acestor interceptări, care servesc - aproape doar prin ele însele, în absenţa oricăror alte explicaţii ale martorilor sau ale inculpaţilor - să confirme învinuirile care se aduc inculpaţilor.

Ca o ultimă precizare, instanţa a subliniat că notele de redare a convorbirilor telefonice trebuie citite cursiv, astfel cum ar fi cursul normal, firesc al dialogului între cele două persoane, deoarece numai aşa se pot surprinde toate nuanţele de exprimare care sunt caracteristice vorbirii orale şi care cu greu pot fi redate în limitele unor simple extrase, frânturi de conversaţie, astfel cum apar ele în limitele impuse de condiţiile de formă a unui act scris cum ar fi un rechizitoriu sau o hotărâre judecătorească.

Inculpaţii nu se consideră vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată. Surprinzător este că toţi inculpaţii au solicitat să fie achitaţi pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor pe baza disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior (fapta nu există), deşi în însăşi declaraţiile date, în apărările formulate şi în probatoriile propuse şi administrate, fac vorbire şi recunosc, cel puţin în parte, acţiunile lor şi materialitatea faptelor (spre exemplu, inculpata S.D. recunoaşte că a întocmit şi a semnat contractele de cesiune şi de asistenţă juridică, a depus la finanţe cererea de compensare, a avut întâlniri cu martorul C., a purtat discuţii cu inculpatul B.A.Ş. inclusiv cu privire la dosarul numitei l.M., că i-a întrebat de mai multe ori pe inculpaţii D.A.Ş. şi V.V.C. despre stadiul cererii sale de compensare etc; inculpatul B.A.Ş. recunoaşte că era nervos la aflarea soluţiei dată în cauza numitei l.M. şi dorea să-i reproşeze acest lucru martorului C., inculpaţii V.V.C. şi D.A. recunosc că au purtat discuţii cu inculpaţii S.D. şi B.A.Ş. etc), de unde tragem concluzia că cererile lor de achitare pe motiv că faptele nu există, sunt neîntemeiate.

Deşi au negat că ar fi purtat convorbirile telefonice, pe parcursul procesului penal inculpaţii au recunoscut direct sau indirect, cel puţin în parte, aceste convorbiri telefonice.

Inculpata S.D., declară în faţa instanţei că „(...) este posibil ca vocea să-mi aparţină, însă este greu să-mi aduc aminte după un an ceea ce aş fi vorbit.", „În cele două - trei convorbiri din luna august purtate cu D.A. şi cu V.V.C., în care mă interesam despre cererea mea, precizez că era vorba despre cererea depusă de mine la 01 iunie la finanţe (...)", iar în concluziile scrise recunoaşte şi dă explicaţii la conţinutul mai multor convorbiri telefonice purtate de aceasta, redate în procesele-verbale.

Inculpatul V.V.C. declară „Ştiam că S.D. avea o cerere de compensare (...)", iar prin cererea în probaţiune recunoaşte că a purtat convorbirile telefonice, însă nu cu inculpatul R.B., ci cu o altă persoană.

Inculpatul B.A.Ş. declară că: "Toate discuţiile telefonice dintre mine şi V.V.C. au avut loc după această oră." „Deoarece am fost indignat (de soluţie), în acel moment am afirmat pe telefon că o să mă întâlnesc cu domnul C. şi o să-i reproşez într-un fel sau altul de ce lucrurile au evoluat în modul respectiv" (adică soluţia pronunţată de magistrat - soţia martorului C. - în cauza numitei I.M.).

În apărare, inculpaţii S.D. şi B.A.Ş. susţin că acuzaţia este neîntemeiată, deoarece cererea de compensare a fost depusă la finanţe anterior introducerii acţiunii în contencios administrativ de către numita I.M. Nu contestăm ordinea cronologică a depunerii cererii de compensare şi a introducerii acţiunii la instanţa de contencios, însă acest aspect nu înlătură vinovăţia inculpaţilor. Inculpatul B.A.Ş: este cel care, prin intermediul complicilor V.V.C. şi D.A., a abordat-o pe inculpata S.D. pentru a interveni pe lângă soţul magistratului investit cu soluţionarea acţiunii în contencios, iar inculpata S.D., nu numai că a promis că va face acest lucru, cerând în schimb diligente din partea lui B.A.Ş. în soluţionarea cererii sale de compensare, ci chiar a intervenit pe lângă martorul C., fiind însă refuzată de acesta. Conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. anterior, pentru care inculpata este trimisă în judecată, nu cere ca acţiunea inculpatului să constea în influenţarea funcţionarului, ci este suficient ca acesta să aibă influenţă ori să lase impresia că are influenţă asupra funcţionarului. În cazul inculpatei, aceasta nu s-a limitat doar să îi asigure pe inculpaţii D.A. şi V.V.C. şi, prin intermediul lor, pe inculpatul B.A.Ş., că are influenţă asupra judecătorului, ci chiar a acţionat în vederea exercitării acestei influenţe, prin abordarea soţului magistratului. Aceasta a condus la convingerea fermă a inculpaţilor că inculpata S.D. nu numai că avea influenţă asupra magistratului, ci că această influenţă a şi fost exercitată, fiind siguri de obţinerea rezultatului aşteptat, însă, prin pronunţarea soluţiei contrare interesului inculpatului B.A.Ş., toţi au ajuns la concluzia că martorul C. se face vinovat, pentru că nu a vorbit cu soţia sa, în timp ce inculpata S.D. era prezentată de D.A. şi V.V.C. ca una care şi-a îndeplinit întocmai angajamentul, ceea ce-l obliga pe B.A.Ş., la rândul său, să o ajute.

Cei doi inculpaţi mai susţin că S.D. nu putea fi ajutată de B.A.Ş. în soluţionarea cererii de compensare, deoarece cererea nu era în competenţa D.G.F.P. Alba, ci a A.F.P. Alba Iulia. Această apărare este una greşită, deoarece nici prin actul de sesizare şi nici instanţa de judecată nu reţine că inculpatul B.A.Ş. ar fi fost competent să soluţioneze cererea, ci înţelegerea dintre ei a fost ca acesta, în contraprestaţia intervenţiei la judecător, să depună diligente în soluţionarea favorabilă a cererii de compensare, lucru care l-a şi făcut prin demersurile sale, aşa cum s-a reţinut, din calitatea lui de director al D.G.F.P. Alba.

Inculpatul B.A.Ş. a depus înscrisuri prin care a făcut dovada că, nefiind parte în procesul intentat de numita I.M., nu avea niciun interes în soluţia ce urma a se pronunţa. Or, această apărare este contrazisă de însăşi declaraţia inculpatului, care arată că a consultat-o pe inculpata S.D. cu privire la posibilitatea formulării unei cereri de intervenţie în interes propriu în respectivul proces, precum şi de recunoaşterea inculpatului că s-a enervat la aflarea soluţiei şi urma să-i reproşeze martorului C. pentru soluţia pronunţată de soţia acestuia în privinţa reclamantei l.M.

Chiar dacă inculpatul B.A.Ş. a făcut dovada că societăţile inculpaţilor D.A. şi V.V.C. nu au beneficiat de facilităţi fiscale pe perioada cât a ocupat funcţia de director (adresele din 02 aprilie 2012 şi din 05 iunie 2012), interesul celor doi inculpaţi în menţinerea în funcţie a inculpatului B.A.Ş. era motivat de sprijinul şi protecţia ce urma să le fie acordate de acesta, în cumpărarea unui imobil cu privire la care D.G.F.P. avea un drept de preemţiune (convorbirile telefonice redate în procesele-verbale), de acordarea unor tratamente preferenţiale societăţilor comerciale în care inculpatul V.V.C. avea interes (convorbirile telefonice din data de 23 iunie 2010) şi obţinerea eşalonării plăţilor pentru datoriile bugetare de către societăţile inculpatului D.A. (procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din 08 septembrie 2010 orele 18,25 şi 18,45).

O altă apărare a inculpaţilor este aceea că inculpatul V.V.C. ar fi fost la cabinetul de avocatură a inculpatei S.D. în calitatea lui de reprezentant al unchiului său, martorul S.l., care avea un proces de partaj şi în care inculpata era angajată ca apărător ales. A fost audiat în acest sens martorul S.l. şi s-a depus în copie o hotărâre judecătorească. Martorul a confirmat că l-a împuternicit pe inculpatul V.V.C. - nepotul său, să-l reprezinte în discuţiile cu avocatul ales - inculpata S.D., dar acest aspect nu înlătură probatoriul administrat prin care este pe deplin dovedită activitatea infracţională a inculpaţilor.

S-au reţinut în acest sens chiar declaraţiile inculpaţilor care se coroborează cu conţinutul proceselor de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, din care rezultă fără putinţă de tăgadă că discuţiile purtate şi demersurile întreprinse de către inculpaţi erau în legătură cu procesul intentat de numita, şi nicidecum nu erau interesaţi inculpaţii D.A. şi B.A.Ş. despre procesul unchiului lui V.V.C.

3. Cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă comise de către inculpatul R.B. şi cumpărare de influenţă comise de către inculpaţii V.V C. şi D.A.

Inculpatul D.A. este administrator de fapt al SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, societate comercială având ca obiect de activitate activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management.

Inculpatul R.B. a îndeplinit funcţia de consilier în cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Potrivit acestui mecanism, inculpaţii V.V.C. şi D.A. identificau administratorii societăţilor comerciale care urmăreau accesarea de fonduri europene. Ulterior aceştia îi prezentau candidatului „varianta sigură" prin care se putea obţine aprobarea proiectului.

Întrucât sumele de bani, obiect al traficului de influenţă, erau integral primite de către inculpatul R.B., astfel că pentru cumpărătorii de influenţă, din acest punct de vedere nu exista niciun beneficiu, se încheia un contract de consultanţă între SC F.S.C. SRL Alba-Iulia în calitate de consultant şi societatea comercială interesată, astfel că folosul obţinut de către cumpărătorii de influenţă îl reprezenta tocmai avansul său, după caz, onorariul ce urma să fie achitat.

În acest fel s-au pretins şi primit suma de 40.000 RON de la numitul L.A. şi 10.000 euro de la denunţătorul C.D.C., faptele fiind comise după cum urmează:

În anul 2009, inculpatului D.A., prin SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, a întocmit un proiect pentru accesarea de fonduri europene în beneficiul SC S.I. SRL, societate controlată de către numitul L.A.

De asemenea, în aceeaşi perioadă, inculpatul D.A., prin SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, a întocmit un proiect pentru accesarea de fonduri europene în beneficiul SC T.I.I.E. SRL Turda, societate administrată de către denunţătorul C.D.C.

A rezultat că obţinerea eligibilităţii unui astfel de proiect se face pe o filieră bine pusă la punct din care fac parte, alături de inculpatul D.A., inculpaţii V.V.C. şi R.B., persoană cu pretinse relaţii în mediul de afaceri şi în cel guvernamental.

Întrucât inculpatul R.B. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari cu atribuţii de decizie în aprobarea proiectelor de la nivelul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, pentru obţinerea de fonduri din bugetul comunităţii europene, a fost contactat de către inculpaţii V.V.C. şi D.A., direct interesaţi în aprobarea proiectelor.

În schimbul prezumatei intervenţii, aceştia au remis inculpatului R.B. suma de 40.000 RON (primită de la L.A.) şi 10.000 euro (primită de la denunţătorul C.D.C.), ca preţ al influenţei declarate de către inculpatul R.B. asupra unor înalţi funcţionari din cadrul ministerului de resort care aveau în atribuţiile de serviciu declararea eligibilităţii proiectelor depuse pentru SC S.I. SRL Alba-Iulia şi SC T.I.I.E. SRL Turda.

Din declaraţia numitului L.A. rezultă că a înmânat inculpatului D.A. suma de 40.000 RON, iar acesta din urmă, împreună cu inculpatul V.V.C. au înmânat banii la rândul lor direct inculpatului R.B., în scopul traficării de către acesta a pretinsei sale influenţe asupra unor persoane cu funcţii şi atribuţii din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

De asemenea, martorul T.M. - manager de dezvoltare în cadrul SC T.I.I.E. SRL Turda - a precizat faptul că la momentul în care inculpaţii V.V.C. şi D.A. au pretins şi primit suma de 10.000 euro, aceştia au precizat că suma respectivă reprezintă banii ce urmează a fi daţi „spre a stimula un fost consilier din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii care urma să asigure reuşita garantată a proiectului". După declararea ca neeligibil a proiectului depus de către solicitantul SC T.I.I.E. SRL Turda, inculpaţii V.V.C. şi D.A. şi-au motivat eşecul prin aceea că omul de legătură (inculpatul R.B.) şi-a pierdut din influenţă.

Cele reţinute rezultă şi din discuţia purtată între martorul L.E. şi inculpatul V.V.C., în care acesta din urmă confirmă că banii au fost daţi, cu toate ca rezultatul nu a fost cel scontat: "Deci tu să fii fost în situaţia asta, cum procedai? Ce să-i spun lui B.? Bă dă-mi banii înapoi?...N-a fost vorba numai de unu şi cumva cum să zic eu, dacă erau ai mei: dă-i în p... mea, eu i-am făcut eu fac pe alţii. Dar eu sunt la mijloc".

Aceste aspecte sunt confirmate şi de audierea martorului L.E. care a precizat că are cunoştinţă de faptul că inculpatul R.B. a primit de la inculpaţii V.V.C. şi D.A. sume de bani spre a interveni în favoarea declarării ca eligibile a proiectelor.

După declararea ca neeligibile a proiectelor, inculpatul V.V.C. a prezentat numitului L.A. variantele oferite de către inculpatul R.B., între cei doi având loc următoarea convorbire:

„L.A.:(...) Ascultă F. şi ă, n-a ă, ă, nu, nu am înţeles, procedura zice, aia noastră de acum. Acum se dă numa o parte şi se reia în septembrie, sau (...).

V.V.C.: Da, ce n-o trecut acum (...) ce n-o trecut acuma (...).

L.A.: îhî, îhî!

V.V.C.: (...) se face o chestie excepţională în septembrie. Şi vor trece atunci!

L.A.: Am înţeles, am înţeles, am înţeles! Şi atunci, acum nu trece. îhm.

V.V.C.: Nu trece, nu, nu, nu! Acum nu trece!

L.A.: Hm!

V.V.C.: Acum nu trece.

L.A.: Asta este! Hm!

V.V.C.: Îi foarte nasol, dar atât! Sau, dacă nu, să se restituie tot ce s-o făcut până acum!

L.A.: Nu, nu, asta (...).

V.V.C.: Deci asta va fi cealaltă variantă!

L.A.: Nu, nu, pe asta care mă interesează mie (...) interesează să, să, să treacă proiectul, după o lună, plus-minus (...) nu aia e o problemă, dar ă... ştii cum e! Ă, să avem siguranţă la un moment dat!

V.V.C.: Ei zic că avem certitudine de tura asta.

L.A.: îhî, îhî, îhî, îhî!

V.V.C.: îţi explic eu, nu pot prin telefon de ce şi cum!

L.A.: Dar (...).

V.V.C.: Deci ei, dacă de mine ar depinde, eu m-aş decide pe septembrie!

L.A.: Da, nu, nu, mă normal! Mie nu mă interesează aşa mi înapoi ă, F.! Hă, nu e asta miza! Miza e să am ce (...) am proiectat, asta e!

V.V.C.: Exact! Exact! Exact!.

Problema banilor este discutată şi de inculpaţii V.V.C. şi R.B., în încercarea de a da o explicaţie plauzibilă solicitanţilor de proiecte, cumpărători de influenţă, având în vedere că se aflau în situaţia respingerii acestor proiecte în condiţiile în care solicitanţii cumpărători de influenţă au avansat traficantului de influenţă R.B. prin intermediul inculpaţilor V.V.C. şi D.A. sumele de bani pretins a fi preţ al influenţei exercitate asupra funcţionarilor publici din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi pentru a rezolva problema banilor, soluţiile găsite de către inculpatul R.B. fiind prezentate în mai multe variante, respectiv fie depunerea din nou a aceluiaşi proiect de către solicitanţi într-o sesiune viitoare, fie restituirea integrală a banilor către persoanele care i-au avansat, ca preţ al traficării de influenţă: „dacă oamenii vor e bine, că de aia noi tre" să vorbim cu voi, dacă nu noi vorbim cu ăştia: băi nu ştiu, în două, trei săptămâni, o lună, daţi-ne ăia înapoi să-i dăm la oameni" (convorbire telefonică din 24 iunie 2010, ora 10,42).

Audiaţi în faţa instanţei, inculpaţii au prezentat diferite variante, de la nerecunoaşterea faptelor, până la faptul că banii respectivi ar fi reprezentat avans pentru proiectele întocmite, împrumuturi pentru nevoi personale sau cheltuieli de deplasare la Bucureşti.

Situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu urmează să fie reţinută de instanţă, fiind dovedită inclusiv prin declaraţiile martorilor date în faza cercetării judecătoreşti, declaraţii care, deşi unele mai nuanţate, pe fondul lor fac referire la aceleaşi aspecte redate în faţa organelor de urmărire penală.

S-a reţinut că toţi martorii au precizat în faţa instanţei că-şi menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală.

MartoraT.M. declară că a participat la discuţii împreună cu martorul C., în calitate de reprezentanţi ai SC T.I.I.E. SRL, iar din partea SC F.S.C. SRL erau prezenţi inculpaţii D.A. şi V.V.C. (contrazicându-l pe inculpatul V.V.C., care nu recunoaşte că a participat la astfel de discuţii sau că a fost numai ca şofer). Aceeaşi martoră declară în mod expres că, în cadrul discuţiilor neoficiale, l-i s-a lăsat de înţeles că, pentru trecerea proiectelor, trebuie să dea o sumă de bani. Au dat cei 10.000 euro cu această destinaţie, iar înţelegerea era că dacă proiectul nu trece, această sumă trebuie restituită. Deşi proiectul nu a trecut, banii nu au mai fost returnaţi.

Şi martorul C. confirmă că la discuţii au participat ambii inculpaţi, D.A. şi V.V.C., că au fost daţi banii pentru trecerea proiectului, bani necesari la Bucureşti şi că aceştia nu au mai fost restituiţi, deşi au fost făcute inclusiv notificări pentru recuperarea lor. Abia în sala de judecată a aflat martorul că inculpatul V.V.C. nu are nicio calitate în SC F.S.C. SRL, de unde rezultă că acesta a participat la activitatea infracţională alături de inculpatul D.A., lăsând impresia că ambii reprezintă aceeaşi societate.

Chiar şi martora M.I., asociată şi administrator la SC F.S.C. SRL recunoaşte că s-au virat cei 10.000 euro, însă cu o altă destinaţie, recunoaşte că proiectul nu a fost declarat eligibil, că inculpatul R.B. trecea pe la biroul societăţii şi purtau discuţii despre proiecte şi chiar că inculpatul V.V.C. se interesa de soarta proiectelor, însă doar aşa, din curiozitate.

Declaraţiile martorului L.A. se coroborează cu declaraţiile martorului L.E., precum şi cu cele date în faza de urmărire penală şi cu conţinutul convorbirilor telefonice. Martorul L.E. a declarat şi în faţa instanţei că a avut discuţii despre proiecte cu inculpaţii D.A. şi V.V.C., că inculpatul V.V.C. i-a spus despre o sumă de ordinul a mii de euro care a ajuns de la martorul L.A. la inculpatul R.B., că inculpatul R.B. era cunoscut ca şi consilier în minister. Tot inculpatul V.V.C. i-a spus martorului L.E. că nu au trecut proiectele şi l-a întrebat pe acesta dacă să-i ceară banii înapoi de la inculpatul R.B.

4. Cu privire la comiterea de către inculpatul B.A.Ş. a instigării neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu.

Potrivit competenţelor legale, continuarea executării silite revenea Administraţiei Finanţelor Publice Alba, a cărui director era numitul B.Ş.

La data de 19 august 2010 a fost emisă de către A.F.P. Alba-Iulia adresa nr. 65482/2010, prin care s-a dispus poprirea conturilor societăţii deschise la Banca B. SA - Sucursala Alba-Iulia, solicitare purtând semnătura numitului B.Ş..

Astfel, la data de 23 august 2010, inculpatul B.A.Ş. a luat legătura telefonic cu numitul B.Ş. - şeful Administraţiei Finanţelor Publice a municipiului Alba-Iulia - căruia i-a solicitat să revină asupra adresei de poprire a conturilor SC R.M. SRL Alba-Iulia deschise la Banca B. SA - Sucursala Alba-Iulia, modalitate în care s-ar fi obţinut un folos material de către societatea comercială, corelativ producerii unei pagube în patrimoniul statului, reprezentând sumele de bani pe care nu le-ar fi putut obţine prin poprire (convorbirea telefonică din 23 august 2010 dintre inculpatul B.A.Ş. şi numitul B.Ş.).

Deşi a fost instigat de către inculpatul B.A.Ş. să-şi încalce atribuţiile de serviciu, numitul B.Ş. nu a dat curs solicitării inculpatului, astfel că, potrivit declaraţiei acestuia, măsura asigurătorie dispusă asupra contului SC R.M. SRL Alba-Iulia şi-a produs efectul, în sensul că până în prezent au fost îndeplinite obligaţiile fiscale, respectiv executarea voluntară a obligaţiei de către debitor.

Audiat în faţa instanţei, martorul B.Ş. recunoaşte situaţia de fapt redată, îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală, însă îşi nuanţează declaraţia, în sensul că inculpatul B.A.Ş. nu i-a cerut să oprească formele de executare, ci doar l-a întrebat dacă se mai poate face ceva. Această parte a declaraţiei martorului nu poate fi reţinută de instanţă, deoarece acelaşi martor recunoaşte că a purtat discuţia telefonică cu inculpatul B.A.Ş., iar din conţinutul acestei convorbiri rezultă că inculpatul nu doar s-a interesat dacă se mai poate face ceva cu poprirea, ci martorul afirmă că „(...) i-am ţinut în spate două săptămâni cât au fost la mare (...)" (adică nu a poprit conturile societăţii), se arată îngrijorat şi şi-a cerut scuze că a trimis popririle la bănci, fără să ştie că reprezentanta societăţii a fost anterior la inculpatul B.A.Ş. Inculpatul B.A.Ş. precizează că societatea este interesată ca numai la o bancă să nu fie poprită, aceea pe care lucrează şi îi cere în mod expres martorului să sune la Banca B. pentru a nu fi poprite conturile societăţii, după ce, aşa cum am reţinut, chiar martorul „i-a ţinut în spate" două săptămâni.

5. Cu privire la comiterea de către inculpatul D.A. a infracţiunilor de delapidare prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. anterior, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (10 acte materiale) şi spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Inculpatul D.A., prin procuri autentificate la notarul public, a fost împuternicit să administreze trei societăţi comerciale în numele fiicelor sale D.I.E. (SC F.S.C. SRL Alba-Iulia) şi D.A.M. (SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia) precum şi în numele lui V.V.C. (SC D. SRL Galda de Jos, jud. Alba).

Profitând de această calitate, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 octombrie 2010 inculpatul D.A. şi-a însuşit fără drept suma de 206.615,27 RON din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia.

A. La data de 22 noiembrie 2010, între SC F.S.C. SRL Alba-Iulia

În calitate de cedent şi SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cesionar s-a încheiat contractul de cesiune prin care prima societate comercială a cedat în favoarea subsecventei creanţa în sumă de 97.244,89 RON, reprezentând o parte din sumele însuşite de către inculpatul D.A. Prin cesionarea creanţei s-a stins şi obligaţia SC F.S.C. SRL Alba-Iulia faţă de SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia rezultată din prestarea serviciilor de consultanţă.

În continuare inculpatul D.A. a efectuat mai multe operaţiuni scriptice spre a justifica această sumă de bani.

Astfel, a întocmit în fals înscrisul denumit chitanţa nr. C1 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a consemnat fictiv restituirea de către inculpatul D.A. în favoarea SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia în numerar a sumei de 97.244,89 RON, cu menţiunea "restituire numerar". Pentru a justifica scriptic suma de bani evidenţiată ca fiind încasată în numerar, cu scopul de a disimula provenienţa, inculpatul a întocmit în fals un număr de 4 înscrisuri denumite state de plată, prin care se atesta în mod nereal plata în numerar a sumei de 414.078 RON cu titlu de dividende pentru anii 2008-2009 datorate asociatului D.A.M., iar pentru diferenţa de 55.000 RON a fost întocmit înscrisul denumit dispoziţie de plată, prin care s-a consemnat nereal că inculpatul a încasat această sumă în numerar cu titlu de restituire creditare. Înscrisurile denumite state de plată şi dispoziţia de plată au fost semnate de către inculpat.

Este de evidenţiat faptul că fictivitatea operaţiunilor scriptice reiese şi din aceea că la data de 22 noiembrie 2010, când au fost întocmite toate documentele contabile, soldul de casă a SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia a fost de numai 261,09 RON. Apărările inculpatului sunt contradictorii, acesta afirmând că a ridicat banii fie cu titlu de avans spre decontare, fie sub formă de dividende.

B. La aceeaşi dată de 22 noiembrie 2010, între SC F.S.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent şi SC D. SRL Galda de Jos în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune prin care prima societate comercială a cedat în favoarea subsecventei creanţa în sumă de 95.122,25 RON, reprezentând o altă parte din sumele însuşite de către inculpatul D.A. Prin cesionarea creanţei s-a stins şi obligaţia SC F.S.C. SRL Alba-Iulia faţă de SC D. SRL rezultată din prestarea serviciilor de consultanţă.

Pentru a justifica scriptic această sumă de bani, inculpatul D.A., profitând de identitatea de nume şi prenume cu tatăl său, a întocmit în fals înscrisul denumit antecontract din 06 septembrie 2010 prin care se atesta în mod nereal că tatăl acestuia, D.A. sn. se obliga să vândă către SC D. SRL un imobil (apartament) situat în mun. Alba-Iulia, str. Z., preţul contractului de vânzare-cumpărare fiind stabilit la suma de 70.000 euro. Se impune a se preciza că înscrisul întocmit în fals a fost semnat de către inculpatul D.A. la ambele rubrici (promitent vânzător şi promitent cumpărător), înscris având valoarea în această situaţie a unui acord cu sine însuşi. Inculpatul nu a contestat acest lucru, iar din copia după actul de identitate al numitului D.A. senior, depusă chiar de inculpat, rezultă fără echivoc că semnătura de pe antecontractul de vânzare-cumpărare nu-i aparţine tatălui inculpatului.

În continuarea activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpatul D.A., acesta a procedat la întocmirea în fals a înscrisului denumit chitanţă nr. C2 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a consemnat în mod fictiv restituirea din partea inculpatului către SC D. SRL a sumei de 95.122,25 RON cu menţiunea "restituire numerar", iar mai apoi a întocmit în fals două înscrisuri denumite dispoziţii de plată prin care se atesta în mod fictiv încasarea de către inculpatul D.A. de la SC D. SRL în numerar a sumei de 95.200 RON, reprezentând plata parţială în avans a preţului contractului.

Fictivitatea acestei operaţiuni rezultă şi din împrejurarea că numărul de înregistrare atribuit înscrisului reprezentând antecontract este inferior celui încheiat în luna august 2010, respectiv antecontractul cuprinzând menţiuni nereale din luna septembrie figurează ca fiind înregistrat la poziţia 7 deşi unui alt antecontract datat în luna august i-a fost atribuit numărul de ordine 8, iar soldul de casă al SC D. SRL la data de 23 noiembrie 2010 a fost de numai 177,29 RON.

Prin aceste manopere frauduloase desfăşurate de către inculpat, acesta a reuşit disimularea deliberată a provenienţei ilicite a sumei de 192.715 RON din suma de 206.615,27 RON însuşită de către inculpat din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, bani care au fost supuşi operaţiunii de „reciclare", urmare a executării activităţii infracţionale de disimulare a provenienţei, element material al infracţiunii de spălare de bani.

Inculpatul D.A. a depus trei dosare cu înscrisuri în copie, opisate, reprezentând acte contabile, procuri, antecontract şi acte încheiate de anumite organe de control. Constatăm că o parte din aceste înscrisuri se regăsesc în dosarul de urmărire penală (procuri, acte contabile), iar actele încheiate de organele de control la cele două societăţi comerciale, precum şi constatările acestora (Garda Financiară şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor) nu înlătură caracterul penal al faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi dovedite prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa constată că din probele administrate şi din modalitatea concretă în care au acţionat, a rezultat o intenţie directă a fiecărui inculpat în săvârşirea faptelor penale pentru care sunt judecaţi.

Inculpaţii au solicitat achitarea lor de sub acuzele aduse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a), c) sau d) C. proc. pen.

Aşa cum am reţinut, faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată există, au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege şi fiecare faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, cu precizările ce urmează.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică şi anume:

- pentru inculpata S.D.:

- din două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în stare de concurs real, prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; avem în vedere că, atât contractul de cesiune de creanţă, cât şi contractul de asistenţă juridică au fost întocmite de inculpată în acelaşi timp, în aceeaşi modalitate şi mai ales în acelaşi scop, de unde rezultă că inculpata, deşi a falsificat două înscrisuri, a acţionat în baza unei singure rezoluţii infracţionale. Desigur că fiecare act material luat în parte întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior, pentru considerentele arătate nu s-a reţinut forma concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. anterior, aşa cum apare în rechizitoriu, ci forma continuată a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

- pentru inculpatul D.A.:

- din două infracţiuni de cumpărare de influenţă în stare de concurs real, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Au fost avute în vedere aceleaşi considerente, respectiv că inculpatul a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în sensul că banii primiţi de la cele două societăţi au fost înmânaţi aceleiaşi persoane (inculpatului B.R.), cu acelaşi scop de a fi declarate eligibile proiectele întocmite pentru cele două societăţi comerciale;

- din infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în aceeaşi infracţiune în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. S-a reţinut că banii proveneau de la două societăţi comerciale, faţă de care inculpatul a acţionat în mod similar prin întocmirea în fals a actelor contabile şi a contractelor, în aceeaşi perioadă, chiar în aceeaşi zi, ceea ce dovedeşte existenţa unei rezoluţii infracţionale unice.

- pentru inculpatul V.V.C.:

- pentru inculpatul R.B.:

- din două infracţiuni de trafic de influenţă în stare de concurs real, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Deoarece banii proveneau de la două societăţi comerciale, însă inculpatul i-a primit tot prin intermediul inculpaţilor D.A. şi V.V.C., în aceeaşi perioadă şi în aceeaşi modalitate, respectiv prevalându-se de presupusa influenţă pe lângă factorii decizionali pentru eligibilitatea proiectelor, inculpatul a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar fiecare act material întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, reţinându-se forma continuată şi nu cea a concursului real.

Celelalte două cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor în cazul inculpaţilor D.A. şi V.V.C. au fost respinse, pe considerentul că activitatea infracţională în calitatea lor de complici pe lângă autorul B.A.Ş. s-a desfăşurat în baza unei alte rezoluţii infracţionale decât cumpărarea de influenţă de la inculpatul R.B. pentru aprobarea proiectelor celor două societăţi comerciale. Diferenţa dintre rezoluţiile infracţionale este dată de perioada diferită în care au acţionat inculpaţii (2009 şi 2010), modalitatea şi scopul urmărit.

În drept, instanţa a constatat că:

A. Fapta inculpatei S.D. care în luna iunie 2010, prevalându-se de o reală influenţă asupra judecătorului C.G., magistratul din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia investit cu soluţionarea cauzei având ca reclamant pe numita I.M., a pretins ca în schimbul intervenţiei pentru ca aceasta să pronunţe o soluţie de respingere a cererii în dosarul civil nr. 779/57/2010 (având ca obiect principal anularea şi incidental suspendarea aplicării actului administrativ prin care numita I.M. a fost detaşată din funcţia de director executiv al D.G.F.P. Alba la Vama Alba-Iulia), să obţină în contrapartidă de la inculpatul B.A.Ş. - la acel moment director executiv al D.G.F.P. Alba - diligente şi demersuri din partea acestuia pentru aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) ale Cabinetului individual de avocatură şi persoana fizică S.D., cu o sumă obţinută prin cesiune de creanţă de la SC L.P. SRL Alba-Iulia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. anterior;

Fapta inculpatei S.D. care la data de 01 iunie 2010, prin folosirea unor înscrisuri fictive (contract de asistenţă juridică şi contract de cesiune creanţă), a încercat să inducă în eroare organele fiscale spre a le determina să procedeze la compensarea obligaţiilor fiscale restante acumulate la bugetul consolidat al statului de către Cabinetului individual de avocatură şi persoana fizică S.D., reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) cu suma obţinută prin cesiunea în favoarea Cabinetului Individual de Avocatură S.D. a unei creanţe în sumă de 400.000 RON (pretins a fi deţinută de către SC L.P. SRL Alba-Iulia asupra bugetului consolidat al statului), rezultatul nefiind produs din motive independente voinţei inculpatei, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior;

Fapta inculpatei S.D. de a întocmi, semna şi folosi la organele fiscale contractul de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură S.D. şi SC L.P. SRL Alba-Iulia, în care s-a consemnat în mod nereal că onorariul în sumă de 400.000 RON reprezintă contravaloarea unor servicii de „asistenţă juridică prestate în favoarea SC L.P. SRL Alba-Iulia în perioada 2009-2010 la diferite instanţe", precum şi aceea de a întocmi, semna şi folosi la organele fiscale contractul de cesiune de creanţe nr. C1 din 31 mai 2010, încheiat între SC L.P. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent şi Cabinetul Individual de Avocatură S.D. în calitate de cesionar, în care s-a consemnat în mod nereal cesiunea sumei de 400.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Au fost avute în vedere disp. art. 215 alin. (2) teza finală C. pen. anterior, potrivit cărora, dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

În cauză s-a reţinut comiterea infracţiunilor în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

B. Fapta inculpatului D.A. de a sprijini pe inculpatul B.A.Ş. să promită inculpatei S.D. obţinerea unui folos material constând în aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) ale Cabinetului individual de avocatură şi persoana fizică S.D., cu o sumă obţinută prin cesiune de creanţă de la SC L.P. SRL Alba-Iulia, în schimbul traficării influenţei inculpatei S.D. asupra judecătorului C.G. din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia, pentru ca aceasta să pronunţe o soluţie de respingere a unei cereri de chemare în judecată formulată de către numita I.M., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la comiterea infracţiunii cumpărare de influenţă prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului D.A. de a remite, împreună cu inculpatul V.V.C., inculpatului R.B. suma de 10.000 euro spre a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în aprobarea proiectelor de accesare a fondurilor europene, pentru ca aceştia să aprobe un astfel de proiect depus de către SC T.I.I.E. SRL Turda, precum şi aceea de a remite împreună cu inculpatul V.V.C., inculpatului R.B. suma de 400.000 RON spre a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în aprobarea proiectelor de accesare a fondurilor europene pentru ca aceştia să aprobe un astfel de proiect depus de către SC S.I. SRL Alba-Iulia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta inculpatului D.A., care în perioada 01 ianuarie 2009-31 octombrie 2010 şi-a însuşit fără drept suma de 206.615,27 RON din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta inculpatului D.A., care în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals, urmată de prezentarea organelor de control din cadrul Gărzii Financiare Alba a următoarelor înscrisuri: chitanţa nr. C1 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a consemnat restituirea către SC P. & B.C. SRL Alba Iulia a sumei de 97 244,89 RON cu menţiunea restituire numerar; un număr de 4 state de plată în numerar a sumei de 414.078 RON reprezentând dividende pentru anii 2008, 2009 datorate asociatului D.A.M.; dispoziţia de plată prin care s-a consemnat încasarea din cadrul SC P. & B.C. SRL Alba Iulia a sumei de 55.000 RON cu titlul de restituire creditare asociat; antecontract din 06 septembrie 2010 având ca părţi pe D.A. (tatăl inculpatului) şi SC D. SRL Galda de Jos; chitanţa nr. C2 din 22 noiembrie 2010 prin care s-a consemnat restituirea către SC D. SRL Galda de Jos a sumei de 95.122,25 RON cu menţiunea restituire numerar din partea subsemnatului; 2 dispoziţii de plată a sumei de 95.200 RON reprezentând plată parţială în avans a preţului antecontractului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (10 acte materiale).

Fapta inculpatului D.A. de a disimula provenienţei ilicite a sumei de 192.715 RON din suma de 206.615,27 RON însuşită de către inculpatul D.A. din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, proveniţi de la SC P. & B.C. SRL Alba Iulia şi SC D. SRL Galda de Jos, prin întocmirea în fals a actelor contabile şi a contractelor, bani care au fost supuşi operaţiunii de „reciclare", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În cauză s-a reţinut comiterea infracţiunilor în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

C. Fapta inculpatului V.V.C. de a sprijini pe inculpatul B.A.Ş. să promită inculpatei S.D. obţinerea unui folos material constând în aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) ale Cabinetului individual de avocatură şi persoana fizică S.D., cu o sumă obţinută prin cesiune de creanţă de la SC L.P. SRL Alba-Iulia, în schimbul traficării influenţei inculpatei S.D. asupra judecătorului C.G. din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia, pentru ca aceasta să pronunţe o soluţie de respingere a unei cereri de chemare în judecată formulată de către numita I.M., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la comiterea infracţiunii cumpărare de influenţă prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului V.V.C. de a remite, împreună cu inculpatul D.A., inculpatului R.B. suma de 10.000 euro spre a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în aprobarea proiectelor de accesare a fondurilor europene pentru ca aceştia să aprobe un astfel de proiect depus de către SC T.I.I.E. SRL Turda, precum şi aceea de a remite, împreună cu inculpatul D.A., inculpatului R.B. suma de 400.000 RON spre a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în aprobarea proiectelor de accesare a fondurilor europene pentru ca aceştia să aprobe un astfel de proiect depus de către SC S.I. SRL Alba-Iulia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În cauză s-a reţinut comiterea infracţiunilor în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

D. Fapta inculpatului R.B. de a pretinde şi primi de la inculpaţii D.A. şi V.V.C. suma de 10.000 euro, lăsând a se crede că are influenţă asupra unor înalţi funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii care aveau în atribuţiile de serviciu declararea eligibilităţii proiectelor pentru accesarea unor fonduri din bugetul Comunităţii Europene prin intermediul cărora va obţine aprobarea unui astfel de proiect depus de către SC T.I.I.E. SRL Turda, precum şi aceea de a pretinde şi primi de la inculpaţii D.A. şi V.V.C. suma de 400.000 RON, lăsând a se crede că are influenţă asupra unor înalţi funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii care aveau în atribuţiile de serviciu declararea eligibilităţii proiectelor pentru accesarea unor fonduri din bugetul Comunităţii Europene prin intermediul cărora va obţine aprobarea unui astfel de proiect depus de către SC S.I. SRL Alba-Iulia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

E. Fapta inculpatului B.A.Ş. de a promite inculpatei S.D. obţinerea unui folos material constând în aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) ale Cabinetului individual de avocatură şi persoana fizică S.D., cu o sumă obţinută prin cesiune de creanţă de la SC L.P. SRL Alba-Iulia, şi de a efectua consecutiv demersuri în acest sens, în schimbul traficării influenţei inculpatei S.D. asupra judecătorului C.G. din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia, pentru ca aceasta să pronunţe o soluţie de respingere a unei cereri de chemare în judecată formulată de către numita I.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului B.A.Ş. de a instiga pe numitul B.Ş. să-şi încalce cu ştiinţă atribuţiile de serviciu, respectiv să renunţe la poprirea contului SC R.M. SRL Alba-Iulia, modalitate în care societatea comercială ar fi putut obţine un folos material injust, rezultatul nefiind produs datorită faptului că instigatul nu a dat curs instigării, întruneşte elementele constitutive ale instigării neurmată de executare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 29 C. pen. anterior rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 248 C. pen. anterior.

În cauză s-a reţinut comiterea infracţiunilor în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Prin urmare instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior, analizând separat situaţia fiecărui inculpat raportat la fiecare infracţiune.

S-a reţinut mai întâi că infracţiunile au fost săvârşite într-o perioadă relativ scurtă de timp, în forma continuată şi în forma concursului real de infracţiuni, ceea ce denotă hotărârea fermă cu care au acţionat inculpaţii. Forma continuată şi concursul de infracţiuni, prev. de art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior, reprezintă stări de agravare a pedepsei.

S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Pericolul social al faptelor săvârşite este unul relativ ridicat şi este dat de modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor, aşa cum este redată în descrierea situaţiei de fapt, calitatea inculpaţilor (persoane cu pregătire şi cu experienţă profesională, ocupând funcţii sau exercitând profesii respectabile), cuantumul ridicat al sumelor de bani arătate mai sus.

Inculpaţii chiar s-au prevalat de funcţiile/profesiile lor în săvârşirea infracţiunilor.

De asemenea, niciunul dintre ei nu au recunoscut săvârşirea faptelor, iar prin apărările formulate au încercat să inducă în eroare organele judiciare.

Contribuţia şi participaţia penală a fiecărui inculpat la activitatea infracţională au fost de asemenea reţinute.

Inculpata S.D., în calitate de autor, a săvârşit trei infracţiuni, din care una în formă continuată.

Inculpatul D.A. a săvârşit cinci infracţiuni, atât ca autor, cât şi complice, din care două în formă continuată şi a avut o contribuţie apropiată de a inculpatului B.A.Ş. ca autor şi mai însemnată faţă de cea a coinculparului complice V.V.C.

Inculpatul B.A.Ş., ca autor a săvârşit două infracţiuni în stare de concurs real.

Inculpatul V.V.C., ca autor şi complice, a săvârşit două infracţiuni, din care una în formă continuată, având o contribuţie mai redusă decât a autorului B.A.Ş. şi a complicelui D.A.

Inculpatul R.B. a săvârşit ca autor o infracţiune în formă continuată şi nu a restituit sumele de bani primite.

Deşi apărătorii inculpaţilor au pus concluzii de achitare şi nu au solicitat probe în circumstanţiere, au făcut referire la persoana fiecărui inculpat.

Instanţa a reţinut caracterizările făcute inculpaţilor de către apărătorii lor, necontestate, în sensul că fiecare dintre cei cinci inculpaţi sunt persoane cu o vârstă matură, au ocupat sau ocupă funcţii şi exercită profesii respectabile (inculpata S.D. - avocat şi decan al Baroului Alba, inculpatul B.A.Ş. - diferite funcţii, inclusiv director general în cadrul D.G.F.P. Alba, inculpaţii D.A., R.B. şi V.V.C. - foşti ofiţeri, consilier în minister, administratori de societăţi comerciale), se bucură de respect din partea membrilor societăţii, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Toate aceste stări, situaţii, împrejurări şi calităţi, constituie circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care au fost reţinute în favoarea fiecărui inculpat.

De asemenea, toţi inculpaţii au fost prezenţi în faţa instanţei de judecată, majoritatea dintre ei la toate termenele, însă, aşa cum s-a reţinut, nu au recunoscut săvârşirea faptelor. În lipsa atitudinii sincere, Curtea nu a reţinut şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. anterior, însă la stabilirea cuantumului pedepselor s-a ţinut seama de prezenţa inculpaţilor în faţa instanţei, fără însă a face aplicarea disp. art. 74 lit. c) C. pen. anterior.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei, în conformitate cu disp. art. 52 C. pen. anterior, se impune aplicarea câte unei pedepse cu închisoarea pentru fiecare faptă, cu excepţia inculpatului B.A.Ş., căruia îi va fi aplicată pedeapsa amenzii penale pentru instigarea neurmată de executare, date fiind limitele de pedeapsă rezultate prin aplicarea art. 29 C. pen. anterior.

Aşadar, ca urmare a reţinerii doar a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, în cazul fiecărui inculpat au devenit incidente disp. art. 76 C. pen. anterior, respectiv coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special, deoarece forma continuată şi concursul de infracţiuni, prev. de art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior reprezintă doar stări de agravare a răspunderii penale, care însă nu înlătură incidenţa disp. art. 76 C. pen. anterior privind coborârea obligatorie a fiecărei pedepse sub minirnul special.

Instanţa a apreciat că pedepsele stabilite sunt de natură a servi la reeducarea inculpaţilor şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Astfel, s-au aplicat inculpaţilor următoarele pedepse:

Inculpata S.D.:

- 1,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, în baza art. 65 rap. la art. 215 alin. (5) teza finală C. pen. anterior;

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. e) C. pen. anterior.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-au contopit cele trei pedepse stabilite şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, în baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior.

Inculpatul D.A.:

- 1,10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior;

- 1,3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior;

- 3,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. a) C. pen. anterior şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, în baza art. 65 rap. la art. 215¹ alin. (2) teza finală C. pen. anterior;

- 2,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară în baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-au contopit cele cinci pedepse stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3,6 ani închisoare, pe care acesta o va executa, la care s-a adăugat 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, în baza art. 35 alin. (2) C. pen. anterior.

Inculpatul B.A.Ş.:

- 1,6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior;

- 400 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de instigare neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 29 C. pen. anterior rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rep, rap. la art. 248 C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. f) C. pen. anterior;

În baza art. 34 lit. d) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-au contopit cele două pedepse stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1,6 ani închisoare.

Inculpatul V.V.C.:

- 1,8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-au contopit cele două pedepse stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1,8 ani închisoare.

Inculpatul R.B. la pedeapsa de 1,10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

Ca modalitate de executare, ţinând seama de considerentele de mai sus, văzând şi cuantumul pedepsei rezultante în cazul fiecărui inculpat, fiind îndeplinite cerinţele art. 81 alin. (1), (2) C. pen., Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, suspendarea condiţionată reprezentând modalitatea oportună prin care inculpaţii nu vor mai săvârşi noi infracţiuni, îşi vor forma o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Excepţie face inculpatul D.A., în cazul căruia Curtea a dispus executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, datorită cuantumului pedepsei rezultante, care nu permite suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

În ce priveşte pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza I C. pen. anterior, Curtea a apreciat că faţă de natura faptelor şi mai ales faţă de persoana fiecărui inculpat, nu se impune interzicerea acestora a dreptului de a alege, motiv pentru care această pedeapsă nu le-a fost aplicată.

Inculpatului D.A., i s-a aplicat, pe lângă pedeapsa principală de 3,6 ani închisoare, şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, în baza art. 65 rap. la art. 215¹ alin. (2) teza finală C. pen. anterior.

În cazul celorlalţi patru inculpaţi nu s-au aplicat pedepse complementare, nefiind îndeplinite cerinţele art. 65 alin. (1), (3) C. pen. anterior cu privire la cuantumul de cel puţin 2 ani a pedepsei principale.

Asupra laturii civile a cauzei, deşi au fost citate cu menţiune, SC F.S.C. SRL şi SC S.I. SRL nu au formulat pretenţii civile până la citirea actului de sesizare, iar SC T.I.I.E. SRL a renunţat la pretenţiile civile formulate în cursul urmăririi penale, astfel încât a fost dispusă confiscarea specială, în baza art. 348 C. proc. pen. anterior rap. la art. 112 lit. f) şi art. 118 lit. d), e) C. pen. anterior, a sumelor de:

- 10.000 euro şi 40.000 RON de la inculpatul R.B. şi

- 206.615,27 RON de la inculpatul D.A.

În baza art. 348 rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri, aflate în copie xerox:

Vol. I dos. urm. pen:

- contract de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010;

- contract de cesiune de creanţă nr. C1 din 31 mai 2010;

Vol. VI dos. urm. pen:

- chitanţa nr. C1 din 22 noiembrie 2010;

- 4 state de plată pentru suma totală de 414.078 RON;

- dispoziţia de plată pentru suma de 55.000 RON;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 06 septembrie 2010;

- chitanţa nr. C2 din 22 noiembrie 2010 pentru suma de 95.122,25 RON;

- dispoziţiile de plată pentru suma de 95.200 RON.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a menţinut măsura asigurătorie a inscripţiei ipotecare instituite prin ordonanţa procurorului nr. 106/P/2010 din 03 ianuarie 2011 asupra clădirii şi terenului situate în mun. Alba Iulia, înscrise în CF Bărăbanţ, nr. topo xx, nr. cadastral zz, proprietari R.B. şi R.N., până la concurenţa sumei de 10.000 euro şi 40.000 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. anterior au fost obligaţi inculpaţii la 13.750 RON cheltuieli judiciare (fiecare inculpat câte 2.750 RON), din care 10.000 RON aferente fazei de urmărire penală şi 3.750 RON fazei de judecată în primă instanţă.

Il. Împotriva sentinţei penale nr. 35 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Tărgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba lulia, inculpaţii B.A.Ş., S.D., D.A., V.V.C. şi R.B. şi de partea civilă SC F.S C. SRL.

Prin încheierea de şedinţă din 20 februarie 2014 Înalta Curte a recalificat calea de atac ca apel conform cu art. 10 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa atacată solicitând, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii atacate doar cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.

în opinia Parchetului, instanţa de fond a făcut o judicioasă şi o completă evaluare a întregii probaţiuni administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti şi în mod corect a stabilit situaţia de fapt şi a dispus condamnarea inculpaţilor.

În contextul apelului formulat de către Parchet cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi în raport cu modificările legislative intervenite de la data pronunţării hotărârii de către instanţa de fond a solicitat să se facă aplicarea legii mai favorabile.

A arătat că instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege, reţinând în favoarea inculpaţilor lipsa antecedentelor penale şi prezenţa acestora la fiecare termen de judecată, apreciind că, în contextul întregii activităţi infracţionale şi a scopului urmărit prin comiterea infracţiunilor, pedepsele aplicate în concret nu reflectă periculozitatea faptelor deduse judecăţii şi nu sunt în măsură să realizeze scopul educativ prevăzut de legiuitor.

Cu privire la inculpata S.D., legea penală mai favorabilă aplicabilă este noua reglementare, solicitând condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen., tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 32 alin. (2) C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Având în vedere că faptele reţinute în sarcina inculpatei au fost comise în concurs real a solicitat să se facă aplicarea art. 38 şi art. 39 C. pen. A arătat că apreciază ca fiind mai favorabilă legea nouă pentru că nu mai poate fi reţinută în sarcina inculpatei comiterea tentativei la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave ca urmare a noilor modificări legislative intervenite prin intrarea în vigoare a noului C. pen.

Cu privire la inculpatul D.A. a apreciat ca lege penală mai favorabilă aplicabilă noua reglementare, solicitând condamnarea inculpatului după cum urmează:

- pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. pen. în vigoare. A solicitat să se aplice inculpatului ca pedeapsa complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.;

- pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 48 raportat la art. 292 C. pen.;

- pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 C. pen. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.;

- pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;

- pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, modificat prin pct. 111 din Legea nr. 186/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. A solicitat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Având în vedere faptul că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs real a solicitat să se facă aplicarea art. 38 şi art. 39 C. pen.

Cu privire la inculpatul B.A.Ş. a solicitat să se dispună achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de instigare neurmată de executare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu reţinerea art. 4 C. pen., întrucât fapta nu mai este prevăzută în noua lege ca infracţiune. A solicitat condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi k) C. pen., apreciind ca lege penală mai favorabilă legea nouă.

Cu privire la inculpatul V.V.C. a arătat că legea penală mai favorabilă este legea veche şi, pe cale de consecinţă, a solicitat să se dispună înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestuia şi aplicarea unei pedepse în limitele speciale prevăzute de lege.

Cu privire la inculpatul R.B. a susţinut că legea penală mai favorabilă aplicabilă este noua reglementare, solicitând condamnarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în forma prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A solicitat condamnarea tuturor inculpaţilor la pedeapsa închisorii, cu executare, în regim de detenţie şi deducerea perioadei reţinerii şi arestului preventiv.

A susţinut că starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, apreciind că prin acordarea unor circumstanţe atenuante inculpaţilor, circumstanţe care nu se justifică, s-au aplicat inculpaţilor pedepse vădit netemeinice.

A solicitat să se aibă în vedere natura infracţiunilor deduse judecăţii, calităţile şi funcţiile pe care le-au deţinut inculpaţii la data comiterii faptelor, respectiv inculpata S.D. a fost avocat şi decanul Baroului Alba, inculpaţii V.V.C. şi R.B. au fost ofiţeri în cadrul Serviciului de Informaţii Externe, inculpatul B.A.Ş. a fost director general în cadrul D.G.F.P. Alba şi inculpatul D.A. a fost administrator de societăţi comerciale, implicat în accesarea de fonduri europene.

A susţinut că nu există niciun argument obiectiv care să justifice aplicarea unor pedepse sub limita specială, aşa cum a procedat instanţa de fond, însă în raport de noile dispoziţii legale în vigoare şi la care a făcut referire a considerat că se impune reaprecierea pedepselor şi aplicarea unor pedepse care să reflecte criterii referitoare la gravitatea faptei şi persoana inculpaţilor.

A solicitat admiterea apelurilor formulate de către inculpaţii S.D., D.A. şi R.B. doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile. A solicitat admiterea apelului formulat de inculpatul B.A.Ş. şi să se dispună achitarea acestuia pentru infracţiunea de instigare neurmată de executare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu şi să se facă aplicarea legii mai favorabile în ceea ce priveşte infracţiunea de cumpărare de influenţă reţinută în sarcina inculpatului. A solicitat respingerea apelului formulat de către inculpatul V.V.C. ca nefondat. A arătat că instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la existenţa infracţiunilor şi săvârşirea lor cu vinovăţie de către inculpaţi, prin examinarea fiecărei infracţiuni pe elementele constitutive cu trimitere la probele care relevă aceste împrejurări.

Cu privire la apelul părţii civile SC F.S.C. SRL, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Apelanta intimată inculpată S.D. a solicitat respingerea apelului formulat de către Parchet, ca nefondat şi admiterea apelului declarat de către inculpată, aşa cum a fost formulat şi precizat în scris, pentru motivele expuse pe larg în memoriul depus la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile a apreciat că pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune este mai favorabilă noua reglementare, iar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată vechea reglementare. Cu privire la concursul de infracţiuni a arătat că legea penală mai favorabilă este legea veche, iar în ceea ce priveşte forma continuată legea nouă.

A solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 lit. a) C. proc. pen. achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa. A apreciat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică raportat la preluarea în întregime a actului de sesizare, la analiza fragmentată a probelor de la dosarul cauzei şi stabilirea eronată a stării de fapt care rezultă din ansamblul probator existent la dosarul cauzei.

În opinia sa, din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, întrucât din nicio probă nu reiese acţiunea de pretindere a aprobării cererii de compensare formulată şi înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice de către Cabinetul de Avocat S.D., acceptarea de promisiuni în vederea efectuării unor diligente de către pretinsul cumpărător de influenţă B.A.Ş. şi nici pretinsele fapte penale săvârşite în schimbul unor presupuse influenţe exercitate asupra judecătorului din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, magistratul C.G. învestită cu soluţionarea cererii prin care numita I.M. a solicitat suspendarea actului administrativ.

A arătat că judecătorul fondului a motivat că acţiunea de pretindere ar rezulta din declaraţiile martorului C. şi din convorbirile telefonice interceptate şi redate la dosarul cauzei. A susţinut că din analiza declaraţiilor martorului C.M.A., date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, nu rezultă vreunul din elementele normative ale infracţiunii de trafic de influenţă, apreciind că prima instanţă a dat o interpretare, denaturând conţinutul declaraţiei martorului, reţinând ca şi în actul de sesizare că martorul C.M. a fost „abordat în vederea traficării influenţei pe lângă soţia sa" şi că acesta a refuzat această solicitare ocultă. A arătat că martorul C. a fost audiat de două ori în cursul urmăririi penale şi odată în faţa instanţei de fond, iar în faţa instanţei de fond a spus că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale. A arătat că martorul a susţinut că nu a fost abordat, ci s-a intersectat pe holurile tribunalului, că nu a purtat nicio discuţie şi că i-a rămas în minte numele B., dar şi că nu poate preciza nici data, nici anotimpul. A susţinut că judecătorul fondului contrar acestei depoziţii reţine o declaraţie dată pe parcursul actelor premergătoare, fără prestare de jurământ, la data de 4 noiembrie, declaraţie pe care martorul nu şi-o menţine.

O altă probă reţinută de instanţa de fond a arătat că vizează interceptările convorbirilor din data de 23 iunie şi din data de 24 iunie, solicitând a se observa că, convorbirea telefonică purtată la data de 23 iunie, ora 21,42, de inculpaţii V.V.C. şi B.A.Ş. este o convorbire telefonică indirectă al cărui conţinut nu şi l-au însuşit, iar din analiza acestei convorbiri nu rezultă şi nu se face referire la un funcţionar public, la vreo calitate, instituţie ori la vreun pretins act. Din punctul său de vedere elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv promisiunea de determinare a funcţionarului, nu rezultă din probele reţinute ca fiind esenţiale şi care au determinat condamnarea sa. A apreciat că prima instanţă nu a oferit o argumentaţie proprie, ci a înţeles să preia acele simple susţineri ale acuzării, neconsolidate de către probatoriul existent la dosarul cauzei. A arătat că nu se indică momentul la care s-ar fi realizat acordul intermediat de inculpaţii B.A.Ş. şi V.V.C., susţinându-se că promisiunile reciproce ar fi avut loc în luna iunie. A susţinut că se face trimitere la declaraţia martorului C. şi la convorbirile telefonice ulteriore judecării procesului aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.

A solicitat să se observe că instanţa de fond a dat o valoare probatorie superioară interceptărilor telefonice, fără a face referire şi fără a reţine declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor, reţinând că martorii ar avea o oarecare poziţie şi interes. A solicitat să se aibă în vedere faptul că inculpaţii B.A.Ş., D.A. şi V.V.C. au dat declaraţii constante pe tot parcursul procesului penal.

A solicitat să se observe faptul că inculpatul B.A.Ş. a relatat că se cunoştea cu matorul C., nefiind astfel necesar să relaţioneze cu acesta prin intermediul inculpatei S.D., mai mult inculpata S.D. nu a afirmat că are avea influenţă sau că ar fi în relaţie de prietenie cu familia C. A susţinut că era de notorietate faptul că inculpatul D.A. nu se afla în relaţii de prietenie cu martorul C.M., nefiind îndeplinită condiţia pretinsei influenţe reale ori imaginare, aşa cum o cere legiuitorul pentru a fi în prezenţa infracţiunii de trafic de influenţă. A arătat că şi pretinşii intermediari au afirmat constant, pe parcursul celor două etape procesuale, faptul că nu li s-a solicitat să transmită inculpatului B.A.Ş. vreo solicitare de efectuare a unor diligente ilicite sau a altor modalităţi de aprobare a cererilor de compensare formulate, însă instanţa de fond a înţeles să se raporteze la convorbirile telefonice ulterioare datei de 23 iunie 2010. A apreciat că au fost scoase din context fragmente ale convorbirilor telefonice purtate în lunile septembrie, iulie şi august, fiind plasate lângă convorbirea telefonică din data de 23 iunie 2010 pentru a se contura o activitate ilicită neexistentă şi nesusţinută de probele aflate la dosar. A susţinut că trebuie analizate, cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, condiţiile privind anterioritatea şi concomitenta unei presupuse solicitări şi dacă acestea sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză, întrucât instanţa de fond şi procurorul de caz au reţinut că promisiunile reciproce ar fi avut loc în luna iunie 2010, fără a indica mijlocul de probă.

A arătat că prima instanţă a reţinut că pretinsul interes al coinculpatului B.A.Ş. în realizarea cererii de compensare şi diligentele efectuate ar rezulta din declaraţiile martorului T., directorul executiv al D.G.F.P. Alba, însă din punctul său de vedere declaraţia acestuia a fost denaturată, întrucât instanţa a reţinut că acestuia i s-a sugerat admiterea cererii de compensare, aspect nereal. A arătat că martorul T. a declarat constant şi pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond că au fost aduse argumente şi pro şi contra cu privire la cererea de compensare- formulată, solicitând a se observa că inculpatul B.A.Ş. a afirmat că documentele anexate cererii de compensare erau legale.

A susţinut că nu s-a avut în vedere adresa efectuată, de martorul T., în luna iunie, anterior înregistrării cererii de compensare pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, solicitând a se avea în vedere referatul întocmit de Biroul Juridic la data de 9 iunie de martorul C. despre care nu se face referire în hotărâre şi care a concluzionat în sensul că era admisibilă cererea de compensare.

A arătat că martorii B. şi M. au menţionat în referatele întocmite că cererea de compensare nu era admisibilă şi au arătat argumentele pe care şi-au întemeiat concluzia, motiv pentru care s-a solicitat Direcţiei Juridice din cadrul A.N.A.F. un punct de vedere cu privire la cererea de compensare şi la cesiunea de creanţă. Din acest punct de vedere, a arătat că nu se poate considera că referenţii, angajaţi ai D.G.F.P. Alba, au depus diligente, ci şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu.

În opinia sa, nu fost administrate probe certe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, nefiind dovedită săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina sa.

A solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi tentativă la înşelăciune, întrucât faptele nu există.

A arătat că i se impută încheierea unui contract de asistenţă juridică cu Societatea SC L.P. SRL, în baza căruia urma a asigura asistenţa juridică în litigii aflate pe rolul instanţei din anul 2009 şi anul 2010, până la finalizarea acestora cu precizarea că acel contract a fost încheiat la data de 31 mai 2010 şi viza şi continuarea unor litigii începute în anul 2009 şi preluarea şi finalizarea unor litigii aferente anului 2010.

A susţinut că SC L.P. SRL, în impas financiar, a oferit ca onorariu aferent serviciilor juridice care au făcut obiectul contractului de asistenţă juridică încheiat la data de 31 mai 2010 cesionarea unei creanţe în valoare de 400.000 RON, rezultată în urma admiterii unor contestaţii la executare împotriva statului şi care au avut ca rezultat fără echivoc obligaţia din partea statului de a plăti această sumă. A arătat că era o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care potrivit C. fisc. şi C. civ., permitea încheierea unui astfel de contract. A arătat că a acceptat oferta, încheindu-se la aceiaşi dată, respectiv 31 mai 2010, contractul de cesiune de creanţă şi care, ca preţ, era în cuantum egal cu valoarea nominală a creanţei respective. Urmare a încheierii acestei înţelegeri, a arătat că la data de 1 iunie a înregistrat la D.G.F.P. Alba cererea de compensare a unor datorii pe care Cabinetul său de avocatură le avea faţă de Statul român.

A arătat că contractul de asistenţă juridică la care a făcut referire nu este fals, solicitând a se avea în vedere prevederile Legii nr. 51/1995 care reglementează condiţiile de fond şi formă ale contractului de asistenţă juridică şi care lasă la latitudinea părţilor contractante cuantumul onorariului care nu poate fi cenzurat. În acest cadru, a solicitat să se constate că, contractul de asistenţă juridică reprezintă realitatea, în baza acestuia a acordat asistenţă în numeroase cauze pe care SC L.P. SRL le-a avut pe rolul instanţelor în cursul anilor 2009-2010. A solicitat să se observe că înregistrarea cererii de compensare este legală, obligaţia de restituire a sumei de către Statul Român către SC L.P. SRL fiind constatată prin două hotărâri judecătoreşti.

În opinia sa, susţinerile acuzării cu privire la infracţiunea de tentativă la înşelăciune sunt simple supoziţii, întrucât contractul de asistenţă juridică nefiind fals, încercarea de valorificare prin obţinerea banilor nu era frauduloasă şi nu se urmărea un scop ilicit A arătat că nu poate fi reţinută infracţiunea de tentativă la înşelăciune, întrucât nu există prejudiciu.

Cu privire la apelul părţii civile SC F.S.C. SRL, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Apelantul intimat inculpat D.A. a arătat că achiesează la punctul de vedere al Parchetului privind recalificarea juridică a faptelor.

O primă critică a vizat greşita respingere a cererii de înlăturare a înregistrărilor audio şi în mediu ambiental în condiţiile în care aceste înregistrări nu au fost consemnate într-un proces-verbal, astfel cum prevedea art. 224 C. proc. pen. anterior. Din punctul său de vedere înregistrările efectuate în cauză nu pot constitui mijloace de probă, întrucât nu au fost consemnate într-un proces-verbal şi, pe cale de consecinţă, nu pot servi la aflarea adevărului judiciar, solicitând înlăturarea acestora.

O altă critică a vizat greşita condamnare pentru infracţiunile reţinute în rechizitoriu. Referitor la infracţiunea de. complicitate la comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă a arătat că Parchetul a reţinut că inculpatul ar fi sprijinit-o pe coinculpata S.D. să intervină pe lângă judecătorul C. în favoarea coinculpatului B.A.Ş. A solicitat să se observe faptul că acuzarea nu descrie în dimensiunile spaţio-temporale săvârşirea acestei fapte, fiind o cerinţă obligatorie pentru ca apărarea să cunoască momentul în care inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de complicitate la comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, cu atât mai mult cu cât este strâns legată de momentul consumării infracţiunii în sine, dar şi pentru ca instanţa să cenzureze o astfel de reţinere a Parchetului.

A arătat că Parchetul descrie doar în mod generic în ce a constat activitatea de complicitate, reţinându-se că a existat o activitate de sprijinire fără a fi descrisă. A susţinut că inculpatul B.A.Ş. nu avea nevoie de sprijin din partea sa, deoarece o cunoştea de mai mult timp pe coinculpata S.D., apreciind că din analizarea declaraţiilor date în cauză nu rezultă că l-ar fi sprijinit pe inculpatul B.A.Ş. să cumpere influenţa la care se face trimitere de către Parchet. A arătat că în hotărârea instanţei de fond, se motivează soluţia de condamnare bazându-se în exclusivitate pe convorbirile aflate la dosar şi spune că „instanţa alege să dea mult mai multă încredere elementelor de fapt care se desprind din analiza interceptărilor telefonice". A solicitat să fie avută în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la mijloacele de probă, la analiza acestora şi la prezumţia de nevinovăţie, solicitând, totodată, din această perspectivă să se dispună admiterea apelului, achitarea pentru lipsa mijloacelor de probă care fac dovada vinovăţiei sale în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

A solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii continuate de cumpărare de influenţă cu privire la sumele de bani încasate, pe de o parte de la SC S.I. SRL, reprezentată de L.A. şi de la SC T.I.I.E. SRL reprezentată de C.D.C. A susţinut că în mod eronat s-a reţinut în rechizitoriu şi în sentinţă faptul că SC F.S.C. ar fi încasat o sumă de bani de la SC S.I. SRL, întrucât aşa cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei a fost vorba doar de o sumă de bani acordată cu titlu de împrumut de către L.A., întrucât acesta urma să meargă în Anglia la fiica sa. A arătat că faptul că suma respectivă reprezenta un împrumut rezultă şi din declaraţia martorei M.I. care a declarat în faţa instanţei de fond că a fost rugată de inculpat să îi acorde un împrumut, dar nu a avut mijloacele necesare.

Cu privire la suma de 10.000 euro primită de la SC T.I.I.E. SRL a arătat că această sumă a reprezentat onorariul stabilit de comun acord pentru o primă fază a procedurii de accesare de fonduri europene. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere declaraţia martorului C.D.C., reprezentantul SC T.I.I.E. SRL, care a declarat că în niciun moment nu s-a pus în discuţie cumpărarea influenţei unei persoane prin suma respectivă şi că nu are cunoştinţă despre astfel de demersuri iniţiate de inculpatul D.A. sau de o altă persoană.

Referitor la martorul L.A. a solicitat să se aibă în vedere lipsa de obiectivitate a acestuia şi contradicţiile evidente în declaraţiile pe care le-a dat în faţa organelor de urmărire penală, apreciind că declaraţiile acestuia nu pot servi la aflarea adevărului şi se impun a fi înlăturate.

A solicitat să se constate, referitor la infracţiunea continuată de cumpărare de influenţă, faptul că nu este îndeplinită condiţia cerută de legiuitor şi anume ca funcţionarul pe lângă care se intervine să fie abilitat să exercite actul de serviciu solicitat, întrucât acuzarea a susţinut că urma să se intervină pe lângă funcţionarii din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, omiţând să analizeze documentul pe care apărarea l-a depus şi anume „Evaluarea intermediară 2009 a Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice", emis în anul 2010 de Guvernul României, din care rezultă că în perioada de referinţă serviciul de evaluare a proiectelor a fost extemalizat prin contractul din 9 noiembrie 2009 încheiat de consorţiul format din G.S. &C. SA, F.A.E.C. LTD şi K. România SRL. A solicitat să se observe că acuzarea nu susţine că urma să se intervină pe lângă funcţionarii din cadrul acestor societăţi către care se externalizase serviciul de evaluare, prin urmare, nefiind în prezenţa unui funcţionar care putea să execute un astfel de serviciu nu suntem în prezenţa infracţiunii continuate de cumpărare de influenţă. Faţă de argumentele prezentate a solicitat achitarea pentru infracţiunea continuată de cumpărare de influenţă (2 acte materiale).

În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare reţinută, a solicitat să se observe că este extrem de vag descrisă în actul de acuzare, omisiune care nu a fost suplinită de instanţa de fond. A arătat că se face referire la mai multe înscrisuri sub semnătură privată încheiate de societăţile care erau reprezentate prin procuri speciale de el, fără a se analiza condiţiile în care şi-ar fi însuşit suma la care se face referire de către Parchet. A solicitat să se observe că din actele existente la dosarul cauzei şi din controalele efectuate de către organele fiscale rezultă că operaţiunile comerciale şi civile la care se face referire Parchetul au fost reale, astfel încât actele civile fiind legale, licite şi reale rezultă că nu şi-a însuşit ilegal suma de bani reţinută de acuzare. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că o parte din suma de bani la care a făcut referire acuzarea reprezintă dividende care au fost ridicate în mod legal. A arătat că s-a reţinut că unul din actele încheiate ar fi fost semnat în fals de către el pentru tatăl său, solicitând a se avea în vedere faptul că tatăl său a declarat în faţa instanţei de apel că el a semnat actul respectiv. A solicitat să se aibă în vedere faptul că organele fiscale în actele de control, pe care le-au depus la dosar, nu au sesizat organele de urmărire penală cu privire la vreo infracţiune şi nu au făcut plângere penală în condiţiile în care ar fi avut vreo suspiciune cu privire la existenţa unor fapte penale. Faţă de cele susţinute a solicitat achitarea pentru infracţiunea de delapidare în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este de natură penală, ci de natură civilă.

A solicitat achitarea pentru infracţiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.. A solicitat să se aibă în vedere lucrarea „Noul C. pen. - Ghid de aplicare pentru practicieni" în care se arată la fila 508 că potrivit art. 322 C. pen. nou soluţia care se impune este cea de clasare în cursul urmăririi penale ori achitare în cursul judecăţii temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., în condiţiile în care fapta nu era prevăzută la acel moment de legea penală.

Referitor la infracţiunea de spălarea banilor, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., în raport cu faptul că a solicitat achitarea pentru infracţiunea premisă, respectiv pentru infracţiunea de delapidare.

În subsidiar, a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei conform art. 91 C. pen. şi stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, având în vedere circumstanţele personale, respectiv faptul că este o persoană integrată profesional şi social, cunoscută fără antecedente penale, putând beneficia de clemenţa instanţei.

A solicitat respingerea apelului Parchetului.

Cu privire la apelul părţii civile SC F.S.C. SRL, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Apelantul intimat inculpat V.V.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună achitarea sa pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. şi achitarea pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă în principal în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi în subsidiar în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

O primă critică a vizat nemotivarea hotărârii de către judecătorului fondului, care a preluat integral conţinutul rechizitoriului, încălcându-se astfel prev. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În opinia sa, hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este nelegală, fiind întemeiată pe mijloace de probă obţinute nelegal, datorită faptului că interceptările au fost efectuate în faza actelor premergătoare şi neredate în cuprinsul unui proces-verbal, cât şi datorită faptului că autorizaţiile de interceptare au fost date de către o instanţă necompetentă material, respectiv de Tribunalul Alba, or, având în vedere calitatea de avocat a inculpatei S.D. competenţa materială aparţinea Curţii de Apel Alba Iulia.

A susţinut că instanţa de fond a reţinut o situaţie premisă greşită şi nereală, în scopul de a da valoare probatorie interceptărilor telefonice efectuate în seara zilei de 23 iunie 2010 ori ulterior acestei date. Astfel, în loc să se arate că Dosarul nr. 779/57/2010 (în care se presupune că s-au efectuat interceptările) a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ, soluţionat la un singur termen, cel din data de 23 iunie 2010, în rechizitoriu s-a arătat că acel litigiu ar fi vizat anularea actului administrativ şi că în data de 23 s-ar fi judecat doar o cerere incidentală, pentru a justifica că respectivul magistrat a rămas în continuare învestit cu soluţionarea procesului şi să se justifice astfel convorbirile înregistrate după data de 23.

A solicitat să se observe că nu există la dosarul cauzei nicio probă cu privire la promisiunea pe care ar fi făcut-o inculpatul B.A.Ş. coinculpatei S.D. ori invers, că se va interveni pe lângă un magistrat şi nici cu privire la sprijinul care l-ar fi acordat inculpatul V.V.C. inculpaţilor B.A. şi S.D. A arătat că se reţine că au existat anumite promisiuni făcute în luna iunie 2010, însă fără a se indica care este elementul material al laturii obiective, data exactă, locul şi acţiunea concretă prin care s-a realizat sprijinirea inculpatului B.A.Ş. să promită inculpatei S.D. aprobarea cererii de compensare a unor datorii, fâcându-se o referire generică.

Cu privire la latura subiectivă a infracţiunii a susţinut că s-a reţinut că interesul inculpaţilor D.A. şi V.V.C. a fost acela al acordării de tratamente preferenţiale societăţilor comerciale în care inculpatul V.V.C. avea interes. A susţinut că instanţa de fond a dat o valoare absolută interceptărilor efectuate în cauză, doar în măsura în care acele interceptări profitau acuzării, mai mult s-a arătat, de către instanţa de fond că acestea au o valoare probatorie mai mare şi un grad de obiectivitate ridicat, fiind obţinute fără ca persoanele înregistrate să ştie că sunt ascultate. Cu toate acestea când inculpatul V.V.C. a spus „nu mi-a venit nici mie să cred mai ales după ce apărare s-a făcut", instanţa reţine că această înregistrare cuprinde o afirmaţie a lui V.V.C. făcută pro cauza. În opinia sa, probele administrate în cauză nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi nu sunt suficiente pentru a se dispune condamnarea sa.

Cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă privind fondurile europene a arătat că situaţia premisă reţinută de instanţa de fond este cea din rechizitoriu fără niciun suport probator. Se reţine că, deşi era vorba de o societate comercială care avea ca obiect accesarea de fonduri europene, inculpaţii au stabilit un mecanism prin intermediul căruia să fie asigurată reuşita unor proiecte, arătând că este un mecanism legal să înfiinţezi o societate care să aibă ca obiect de activitate consultanţa. A arătat că s-a reţinut că inculpaţii V.V.C. şi D.A. identificau administratorii societăţilor comerciale cărora le prezentau „varianta sigură", aspect reţinut în rechizitoriu şi în sentinţă, însă această susţinere este contrazisă de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. A arătat că martorul L.A. a susţinut că el s-a dus la inculpatul D.A. să îi facă un proiect de accesare de fonduri europene, iar martorul C., martorul denunţător, a susţinut că nicidecum nu a fost identificat de către inculpaţii D.A. şi V.V.C., ci din discuţiile pe care le-a avut cu martorul L.A. a aflat de aceştia şi i-a contactat pentru accesarea de fonduri europene. A susţinut că probele administrate în cauză răstoarnă afirmaţia reţinută de organele judiciare, iar în sprijinul acuzării nu există nicio probă în acest sens.

A arătat că susţinerea acuzării, preluată de instanţa de fond, privind faptul că inculpaţii V.V.C. şi D.A. prezentau candidatului „varianta sigură" prin care se putea obţine aprobarea proiectului, este infirmată de chiar de soluţia dispusă prin rechizitoriu faţă de martorul L.A. de neîncepere a urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, deoarece din probele administrate rezultă că acesta iniţial a dat banii inculpatului D.A. "având reprezentarea că este un împrumut.

Din punctul său de vedere nu este probat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă privind remiterea sumelor de bani către inculpatul R.B. privind proiectul cu SC T.I.I.E. Turda SRL, întrucât din conţinutul sentinţei nu rezultă când, unde şi în ce mod a fost realizată remiterea sumei. Cu privire la această faptă a arătat că din înscrisurile pe care le-a depus la dosar în probaţiune rezultă că beneficiarul SC T.I.I.E. Turda SRL a virat societăţii de consultanţă SC F.S.C. SRL suma de 10.000 euro reprezentând plata parţială a două tranşe din preţul stabilit conform contractului de consultanţă, sumă care a fost folosită de această din urmă societate pentru plăţi curente. În ceea ce priveşte suma de 40.000 RON remisă de către martorul L.A. către inculpatul R.B. pentru proiectul SC S.I. SRL a arătat că proba acuzării a constat în depoziţiile martorului L.A. În ceea ce priveşte declaraţiile martorului L.A. a arătat că acesta a dat în cursul procesului penal trei declaraţii cu conţinut esenţial diferit, fără a putea explica în vreun fel inconsecvenţa afirmaţiilor cuprinse în aceste declaraţii. A susţinut că martorul L.A., în funcţie de interesele acuzării de a combate apărările formulate de inculpaţi în cauză, a arătat în prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale că i-a dat lui D.A. o sumă de bani cu titlu de împrumut, în a doua declaraţie dată în cursul urmăririi penale că i-a dat lui D.A. o sumă de bani pentru a fi dată lui R.B., iar în a treia declaraţie dată în faţa instanţei de fond a arătat că ar fi dat trei sume de bani: una cu titlu de împrumut lui R.B., una cu titlu de împrumut lui D.A., iar a treia lui D.A. „pentru avansarea proiectului, respectiv pentru a trece la următoare faza".

A apreciat că nu este îndeplinită condiţia ca presupusul funcţionar care a pretins că are influenţă pe lângă funcţionarii din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii să aibă competenţa funcţională de a înfăptui actul solicitat.

În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, apreciind că nu există la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte săvârşirea faptei. A arătat că nici martorii şi nici denunţătorul nu s-au referit la faptul că inculpatul V.V.C. ar fi fost cel care ar fi dat banii lui R.B., ci doar că a participat la câteva discuţii în calitate de însoţitor al inculpatului D.A.

A susţinut că nu există niciun act material de complicitate la cumpărare de influenţă, el nu a avut nicio calitate în societatea inculpatului D.A., nu a existat nicio intervenţie la subiectul special care ar fi putut să îndeplinească sau nu o acţiune de influenţă.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, a arătat că Parchetul a susţinut că legea penală mai favorabilă este legea veche. În opinia sa, având în vedere că legea nouă prevede pedepse mai mici, sub acest aspect dispoziţiile noului C. pen. sunt mai favorabile inculpatului, însă în ceea ce priveşte tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni legea penală mai favorabilă este legea veche.

Cu privire la apelul părţii civile SC F.S.C. SRL, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Apelantul intimat inculpat B.A.Ş. a solicitat admiterea apelului formulat de Parchet numai în ceea ce priveşte solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de instigare neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen., întrucât fapta a fost dezincriminată. A solicitat admiterea propriului apelul, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. A arătat că la data de 3 iunie s-a depus la D.G.F.P. Alba o cerere de compensare în baza unei cesiuni de creanţă de către Cabinetul Individual de Avocatură S.D., cerere pe care el a pus o rezoluţie la data de 4 iunie în sensul ca lucrarea să fie repartizată lui T. din cadrul D.G.F.P. Alba, persoană responsabilă cu soluţionarea cererilor de compensări, să fie consulat Oficiul Juridic, şi să se comunice în scris punctul de vedere cu privire la cererea de compensare. A susţinut că la data înregistrării cererii de compensare nu se cunoştea faptul că numita l. a fost delegată la Direcţia Vămii, nu se ştia de existenţa procesului de suspendare a ordinului emis de A.N.A.F. şi nici de procesul privind anularea acestui ordin. A solicitat să se aibă în vedere faptul că dacă ar fi avut o înţelegere cu inculpata S.D. cu privire la cumpărarea de influenţă în scopul interveniriii pe lângă judecătorul C. în vederea respingerii cererii de suspendare, acesta nu ar fi trasat responsabilităţi de soluţionare a cererii de compensare. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere declaraţiile martorilor T. şi B. din care rezultă că faptul că conducerea D.G.A.F. a luat cunoştinţă de această cerere la data de 9 iunie, că s-a solicitat punctul de vedere al Oficiului Juridic cu privire la cererea de compensare, punct de vedere care a fost favorabil cererii de compensare. Întrucât în cadrul direcţiei s-a iscat o serie de discuţii cu privire la soluţia care trebuia adoptată cu privire la cererea de compensare, a arătat că la data de 22 iunie 2010 a efectuat o adresă către A.N.A.F. - Direcţia Generală Juridică prin care a solicitat opinia acestora. A solicitat să se observe că din probe rezultă că nu era nevoit să apeleze la inculpaţii V.V.C. şi D.A. pentru că o cunoştea pe inculpata S.D., dat fiind faptul că a ocupat funcţia de consilier juridic în cadrul Gărzii Financiare, mai mult se cunoştea şi cu magistratul C.

A arătat că martorul C. a declarat în cursul urmăririi penale că nu i s-a cerut să facă intervenţie la soţia sa în legătură cu vreun dosar, iar în faţa instanţei de fond a declarat „că a stat mai mult şi s-a gândit şi acum poate să afirme că nu s-a făcut niciun fel de intervenţie de inculpata S.D. la dumnealui". Referitor la aşa-zisul interes al inculpaţilor V.V.C. şi D.A. de a-l sprijini în demersul său de a cumpăra influenţa, a solicitat să se observe că acest interes nu este confirmat de probele existente la dosarul cauzei, deoarece din actele depuse în probaţiune rezultă că societăţile comerciale la care a făcut referire acuzarea nu au fost favorizate, mai mult împotriva acestora s-a început executarea silită.

Faţă de cele susţinute a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă.

Cu privire la apelul părţii civile SC F.S.C. SRL, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Apelantul intimat inculpat R.B. a solicitat admiterea apelului formulat în temeiul art. 421 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea hotărârii atacate şi în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există. A arătat că se reţine în rechizitoriu o situaţie de fapt preluată în integralitate în sentinţa instanţei de fond, cum că el ar fi pretins şi ulterior primit suma de 10.000 euro şi 40.000 RON de la inculpaţii V.V.C. şi D.A. pentru a-şi exercita influenţa pe lângă funcţionarii din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, astfel încât proiectele celor două societăţi administrate de martorii L.A. şi C. să fie exigibile şi să dobândească fonduri europene. A solicitat să se observe că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 356 alin. (2) din vechiul C. proc. pen., în sensul că nu a descris faptele cu arătarea locului şi datei la care au fost săvârşite. A arătat că organul de urmărire penală şi instanţa de judecată reţin că ar fi pretins şi primit o sumă de bani, aspect ce rezultă dintr-o convorbire telefonică purtată între inculpaţii V.V.C. şi L. în care inculpatul V.V.C. spune că „o să-i cer lui B. să dea banii înapoi", precum şi din declaraţia unui martor care a susţinut că a auzit că banii ar fi fost destinaţi lui R.B., care trebuia să îşi exercite influenţa.

A arătat că potrivit actului de sesizare cumpărătorii de influenţă sunt inculpatul V.V.C. şi inculpatul D.A. despre care se pretinde că au dat suma de bani, în acest caz apreciind că declaraţiile acestora ar fi trebuit să fie esenţiale în stabilirea existenţei faptei, în condiţiile în care el a negat că ar fi pretins şi primit vreo sumă de bani pentru a-şi exercita influenţa. A solicitat să se aibă în vedere că din declaraţia dată de inculpatul R.B. rezultă că nu a fost consilier la Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, că nu cunoaşte nicio persoană din această instituţie şi că în mod obiectiv nu putea să îşi exercite o eventuală influenţă pentru că activitatea de eligibilitate a proiectelor era extemalizată de minister. A arătat că societatea administrată de inculpatul D.A. a fost cea care a încheiat contractele cu cele două societăţi interesate în obţinerea fondurilor europene, că sumele de bani dacă au fost primite cu titlu de împrumut ori onorariu nu puteau fi remise în integralitatea lor către el pentru că astfel acuzaţia nu are logică.

A susţinut că între el şi martorii L.A. şi C. nu a existat nicio înţelegere frauduloasă, întrucât nu i-a cunoscut şi nu a avut negocieri de tip fraudulos cu aceştia.

A solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe din care să rezultă că a pretins şi primit sume de bani pentru a-şi exercita influenţa.

În subsidiar, a solicitat să se constate că faptele au fost dezincriminate prin introducerea în conţinutul art. 291 C. pen. a unei condiţii în sensul că cel care pretinde ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar trebuie să şi promită că va interveni la acesta. A solicitat să se constate că nu a promis celor doi cumpărători de influenţă că va interveni pe lângă funcţionarul de care depindea caracterul eligibil a celor două proiecte. A arătat că în mod generic reţine instanţa de fond că fapta sa de a pretinde şi ulterior de a primi de la inculpatul D.A. suma de 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor înalţi funcţionari care aveau atribuţii de declarare a eligibilităţii proiectelor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. A arătat că nu este descrisă existenţa vreunei promisiuni de intervenţie pentru că el nu avea cum să cunoască funcţionarul însărcinat cu analiza eligibilităţii proiectelor pentru că nici cumpărătorii de influenţă nu cunoşteau funcţionarul competent. În opinia sa, operează o cauză de dezincriminare prin aplicarea dispoziţiilor art. 291 din noul C. pen., motiv pentru care solicită achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.

În opinia sa, legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât a fost reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, cu consecinţa coborârii cuantumului pedepsei sub minimul special.

A solicitat respingerea apelului formulat de către Parchet, ca nefondat.

Cu privire la apelul părţii civile SC F.S.C. SRL a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate câte şi în raport cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 418 C. proc. pen., constată următoarele:

Instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor, în raport cu acuzaţiile care li se aduc prin actul de inculpare.

Materialul probator administrat în cauză confirmă situaţia premisă săvârşirii infracţiunilor reţinută de instanţa de fond constând în aceea că:

Inculpatul B.A.Ş. ocupa în anul 2010 funcţia de director executiv al D.G.F.P. Alba, funcţie deţinută anterior de numita I.M. Aceasta a fost reîncadrată pe funcţia publică de conducere prin ordinul din 25 mai 2010 emis de Ministerul Finanţelor Publice, însă prin ordinul nr. 1950 din 04 iunie 2010 emis de preşedintele A.N.A.F., a fost detaşată ca director executiv la D.R.A.O.V. (Direcţia vamală) Alba, pe o perioadă de 6 luni.

SC L.P. SRL Alba-Iulia înregistra la 31 mai 2010 obligaţii restante la bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 7.086.382 RON, concretizată în impozite, directe şi indirecte izvorâte din activităţile comerciale desfăşurate.

Încă din 03 aprilie 2009, societatea se afla în stare de insolvenţă, iar potrivit art. 117 C. proc. fisc., urma a se face o compensare legală între sumele pe care SC L.P. SRL le avea de plătit bugetului consolidat al statului cu cele pe care organele fiscale trebuiau să le plătească societăţii conform celor hotărâte de către instanţele de judecată, astfel încât s-ar fi ajuns la situaţia în care SC L.P. SRL Alba-Iulia nu ar mai fi avut dreptul de a mai primi bani, dat fiind că sumele datorate bugetului de stat de către societate erau de aproximativ 18 ori mai mari decât cele pretins a le primi de aceasta de la bugetul de stat.

Astfel, la data de 31 mai 2010, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 între Cabinetul Individual de Avocatură S.D. şi SC L.P. SRL Alba-Iulia având ca obiect" asistenţă juridică, litigii la diferite instanţe în perioada 2009-2010". Onorariul a fost stabilit ca fiind achitat prin cesiunea creanţei de 400.000 RON, sumă pe care societatea comercială o avea de încasat de la organele fiscale.

Datorită intereselor convergente ale inculpaţilor S.D. şi B.A.Ş., fiecare dintre aceştia urmărind un scop precis determinat, mai exact compensarea creanţei şi respectiv păstrarea funcţiei publice, s-a ajuns la situaţia în care, în urma unor discuţii directe între cei doi inculpaţi, cât şi prin intermediul inculpaţilor D.A. şi V.V.C., inculpata S.D. s-a prevalat de influenţa sa asupra judecătorului C.G. din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia, magistratul învestit cu soluţionarea dosarului, având ca reclamant pe numita I.M. Urmare acestor manopere infracţionale executate de către inculpata S.D. urmau să fie concretizate în sprijinul direct şi nemijlocit al inculpatului B.A.Ş. în obţinerea aprobării, dispunerii şi efectuării compensării solicitate de cabinetul de avocatură.

Astfel, Înalta Curte reţine, în baza probelor de la dosar, următoarea situaţie de fapt:

l. Cu privire Ia săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior şi a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, de inculpata S.D.

Inculpata S.D. era avocat în cadrul Cabinetului Individual de Avocatură S.D., cu sediul în municipiul Alba-Iulia şi decan al Baroului Alba, la data comiterii faptelor.

La data de 31 mai 2010, Cabinetului Individual de Avocatură S.D. şi persoana fizică S.D. au acumulat un debit restant la bugetul de stat, reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc), în sumă de 283.462 RON. De asemenea, SC L.P. SRL Alba-Iulia, administrată de către numitul B.D.M., clientă mai veche a avocatei S.D., urmare a unor hotărâri judecătoreşti, a dobândit un drept de creanţă (pretins a fi de 400.000 RON) asupra D.G.F.P. Alba şi A.F.P. Alba-Iulia. Totodată, această societate comercială, urmare a activităţii desfăşurate, datora la bugetul consolidat al statului sume cu mult mai mari decât cele la care era îndreptăţită să le primească de la organele fiscale, respectiv 7.086.382 RON.

Datorită faptului că urma să se facă o compensare legală între sumele pe care SC L.P. SRL Alba-Iulia le avea de primit de la organele fiscale şi cele pe care le datora bugetului de stat, compensare în urma căreia societatea nu ar mai fi primit nicio sumă de bani, pentru a se eluda acest fapt, s-a pus la punct o manoperă frauduloasă prin care întreaga sumă de 400.000 RON să fie obţinută de la organele fiscale, încheindu-se fictiv, la 31 mai 2010, contractul de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 între Cabinetul Individual de Avocatură S.D. şi SC L.P. SRL Alba-Iulia, având ca obiect "asistenţă juridică, litigii la diferite instanţe în perioada 2009-2010". Onorariul a fost stabilit ca fiind achitat prin cesiunea creanţei de 400.000 RON, sumă pe care societatea comercială susţine că o avea de încasat de la organele fiscale, sens în care s-a încheiat „pro causa", contractul de cesiune de creanţă nr. C1 din 31 mai 2010, iar a doua zi, la data de 01 iunie 2010, Cabinetul Individual de Avocatură S.D. a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Alba să procedeze la compensarea obligaţiilor restante acumulate la bugetul de stat, de către cabinetul de avocatură cu suma obţinută de cabinet prin cesiunea de creanţă.

Manopera frauduloasă, de inducere în eroare a organelor fiscale, nu şi-a produs rezultatul urmărit din motive independente voinţei inculpatei care a făcut demersuri spre a obţine compensarea, deoarece s-a reţinut că, dată fiind starea de insolvabilitate a societăţii comerciale, conform prevederilor art. 117 C. proc. fisc., urma a se face o compensare legală între sumele pe care societatea comercială le avea de plătit bugetului consolidat al statului cu cele pe care organele fiscale trebuiau să le plătească agentului economic, astfel că s-a respins cererea de compensare.

Aşa cum în mod legal a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 133 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, onorariile se determină şi se prevăd în contractul de asistenţă juridică la data încheierii acestuia între avocat şi client, înainte de începerea asistenţei şi/sau reprezentării clientului, împrejurare din care reiese că un contract de asistenţă juridică produce efecte doar pentru viitor şi nu retroactiv.

Inculpata a invocat în apărare faptul că în baza contractului de asistenţă juridică încheiat la data de 31 mai 2010 se obliga să presteze servicii de asistenţă juridică pentru litigii din anul 2009 şi 2010, însă această apărare nu poate fi primită atâta timp cât inculpata nu a făcut dovada că prin contractul din 31 mai 2010 ar fi modificat alte contracte de asistenţă juridică preexistente, atâta timp cât obiectul acestuia îl reprezintă "asistenţă juridică, litigii la diferite instanţe în perioada 2009-2010", adică pentru prestaţii anterioare, iar onorariul este reprezentat de creanţa în sumă de 400.000 RON în baza contractului de asistenţă juridică încheiat ulterior prestării serviciilor de asistenţă, de unde s-a concluzionat în mod corect că pentru respectivele litigii nu s-au încasat alte onorarii.

În declaraţia dată în faţa instanţei de fond şi menţinută în totalitate în faţa instanţei de apel, inculpata a arătat că părţile au hotărât să completeze onorariile iniţiale, astfel încât prin contractul din 31 mai 2010 s-a procedat la suplimentarea acestor onorarii cu creanţa cesionată, pentru cele 50-60 de litigii în care inculpata a reprezentat societatea, pentru ca în faţa instanţei de apel să arate că era vorba de 40-50 de litigii, iar martorul B.D.M., reprezentant al SC L.P. SRL, să arate tot în faţa instanţei de apel că era vorba de 60-70 de litigii.

Declaraţiile inculpatei sunt contrazise de declaraţia numitului B.D.M., semnatarul contractelor de cesiune şi de asistenţă juridică, în calitatea sa de reprezentant al SC L.P. SRL, care arată că în anul 2009 a încheiat cu cabinetul inculpatei doar un număr de aproximativ 2-3 contracte de asistenţă juridică, pentru care a achitat aproximativ 5.000-10.000 RON/contract, iar în anul 2010 nu a încheiat niciun contract, afară de cel din 31 mai 2010. Numitul B.D.M. nu face vorbire despre „completarea" onorariilor iniţiale cu creanţa de 400.000 RON, aşa cum susţine inculpata.

Martorul B.D.M. a arătat în faţa instanţei de apel că menţine declaraţiile anterioare; astfel acesta a precizat din nou că cesionarea creanţei de 400.000 RON s-a făcut pentru procesele din 2009-2010, deoarece nu au fost încheiate contracte de asistenţă juridică şi de reprezentare pentru toate litigiile, nefiind vorba de vreo suplimentare a unor onorarii anterioare.

Cu privire la suma de 400.000 RON despre care se face vorbire în cuprinsul contractelor de asistenţă juridică şi cel de compensare, şi despre care se susţine că ar fi formată din sumele datorate de către organele fiscale către SC L.P. SRL Alba-Iulia urmare celor dispuse prin sentinţa civilă nr. 3498/2009 a Judecătoriei Alba-Iulia (130.120 RON) şi prin decizia civilă nr. 339/R/2010 din 20 mai 2010 a Tribunalului Alba (318.042 RON), instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că prin decizia civilă nr. 339/R/2010 din 20 mai 2010 a Tribunalului Alba s-a dispus doar anularea unor titluri executorii, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 2818/2008 a Judecătoriei Alba-Iulia, astfel că în ceea ce priveşte suma de 318.042 RON, SC L.P. SRL Alba-Iulia nu era îndreptăţită la restituire, deoarece instanţa de judecată nu a dispus obligarea organelor fiscale la plata acestei sume de bani în favoarea societăţii comerciale.

Tot în apărare s-a invocat faptul că nu poate fi reţinută infracţiunea de înşelăciune în forma tentativei, deoarece nu există prejudiciu, însă nici această apărare nu poate fi primită având în vedere că s-a reţinut infracţiunea în forma tentativei care prin natura ei presupune faptul că nu s-a produs rezultatul prejudiciabil şi infracţiunea nu s-a consumat, conform art. 20 C. pen. anterior, nefiind incidente nici cauzele de nepedepsire prevăzute de art. 22 C. pen. anterior, respectiv desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului. Rezultatul prejudiciabil nu s-a produs din cauze independente de voinţa inculpatei, cererea de compensare fiind respinsă.

Instanţa de fond a analizat şi modul în care inculpata a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă consumată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, din hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că la încheierea contractului de asistenţă juridică fals din 31 mai 2010 şi a contractului de cesiune de creanţă, inculpata a acţionat în modalitatea „contrafacerii" scrierii şi a subscrierii care afectează conţinutul actelor, contractele reprezentând produsul infracţiunii şi atestă în mod nereal obligaţii de asistenţă juridică din partea inculpatei pentru un onorariu constând în cesiunea creanţei de 400.000 RON, contracte care au fost folosite şi depuse la Administraţia Finanţelor Publice Alba în vederea compensării obligaţiilor restante acumulate la bugetul de stat de către cabinetul de avocatură, deşi societatea SC L.P. SRL Alba-Iulia, aflată în insolvenţă, nu era îndreptăţită la restituire şi avea datorii la bugetul de stat în valoare mult mai mare decât creanţa.

Înalta Curte observă că ambele contracte au fost întocmite în aceeaşi zi, iar a doua zi a fost depusă cererea la organele fiscale, ceea ce dovedeşte intenţia directă cu care a acţionat inculpata la comiterea acestor infracţiuni.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, înscrisurile aflate la dosar se coroborează cu declaraţiile date în faţa instanţei de fond de martorii B.F.M., T.P. şi M.G., angajaţi la D.G.F.P. şi A.F.P. Alba lulia.

Avînd în vedere că, atât contractul de cesiune de creanţă, cât şi contractul de asistenţă juridică au fost întocmite de inculpată în acelaşi timp, în aceeaşi modalitate frauduloasă şi mai ales în acelaşi scop, rezultă că inculpata, deşi a falsificat două înscrisuri, a acţionat în baza unei singure rezoluţii infracţionale, motiv pentru care instanţa de fond a reţinut în mod corect forma continuată a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Din materialul probator administrat în cauză, se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de tentativă la înşelăciune imputate inculpatei S.D. există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de către inculpată.

Astfel, elementul material al infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior săvârşită de inculpata S.D. constă în aceea că la data de 01 iunie 2010, prin folosirea unor înscrisuri fictive, respectiv contract de asistenţă juridică şi contract de cesiune creanţă, a încercat să inducă în eroare organele fiscale spre a le determina să procedeze la compensarea obligaţiilor fiscale restante acumulate la bugetul consolidat al statului de către Cabinetul individual de avocatură şi persoana fizică S.D., reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) cu suma obţinută prin cesiunea în favoarea Cabinetului Individual de Avocatură S.D. a unei creanţe în sumă de 400.000 RON (pretins a fi deţinută de către SC L.P. SRL Alba-Iulia asupra bugetului consolidat al statului), rezultatul nefiind produs din motive independente voinţei inculpatei.

Aceasta a acţionat cu intenţie directă în realizarea scopului de a obţine compensarea obligaţiilor fiscale restante acumulate la bugetul consolidat al statului de către Cabinetul individual de avocatură şi persoana fizică S.D., reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) cu suma obţinută prin cesiunea în favoarea Cabinetului Individual de Avocatură S.D. a unei creanţe în sumă de 400.000 RON (pretins a fi deţinută de către SC L.P. SRL Alba-Iulia asupra bugetului consolidat al statului).

Urmarea imediată constând în producerea unui prejudiciu la bugetul consolidat al statului nu s-a mai produs, fapta rămânând în faza de tentativă imperfectă din motive independente de voinţa inculpatei.

Elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior săvârşită de inculpata S.D. constă în aceea că a întocmit şi semnat în fals, prin modalitatea contrafacerii scrierii şi a subscrierii şi ulterior a folosit la organele fiscale contractul de asistenţă juridică nr. A1 din 31 mai 2010 încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură S.D. şi SC L.P. SRL Alba-Iulia, în care s-a consemnat în mod nereal că onorariul în sumă de 400.000 RON reprezintă contravaloarea unor servicii de „asistenţă juridică prestate în favoarea SC L.P. SRL Alba-Iulia în perioada 2009-2010 la diferite instanţe", precum şi în aceea că a întocmit şi semnat în fals, prin modalitatea contrafacerii scrierii şi a subscrierii, şi ulterior a folosit la organele fiscale contractul de cesiune de creanţe nr. C1 din 31 mai 2010, încheiat între SC L.P. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent şi Cabinetul Individual de Avocatură S.D. în calitate de cesionar, în care s-a consemnat în mod nereal cesiunea sumei de 400.000 RON.

Aceasta a acţionat cu intenţie directă, urmarea imediată constând în starea de pericol creată.

Înalta Curte constată că infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de tentativă la înşelăciune au fost săvârşite în concurs real, conform art. 215 alin. (2) teza a Il-a C. pen. anterior.

2. Cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă comisă de inculpata S.D., cumpărare de influenţă comisă de inculpatul B.A.Ş., şi de complicitate la cumpărare de influenţă comise de inculpaţii V.V.C. şi D.A.

Din materialul probator coroborat al cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect următoarea situaţie de fapt:

În luna iunie 2009 numitul B.A.Ş. a fost numit director coordonator al D.G.F.P. Alba, ca urmare a destituirii din funcţie a numitei l.M. Ulterior, numita l.M. a fost repusă în funcţie, după care s-a dispus delegarea acesteia la Vama Alba-Iulia, măsură ce a fost contestată în instanţă formând obiectul Dosarului nr. 779/57/2010 aflat pe rolul secţiei de contencios-administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Alba Iulia. În acest context, inculpatul B.A.Ş., în preocuparea de a fi menţinut pe funcţia de director coordonator, a făcut demersuri pe lângă inculpaţii V.V.C. şi D.A. - cu promisiunea favorizării societăţilor comerciale în care aceştia aveau interese - de a-l ajuta pentru a interveni în actul de justiţie, pentru adoptarea unei soluţii defavorabile contestatoarei l.M. în litigiul contencios-administrativ, în interesul direct al inculpatului B.A.Ş.

Din coroborarea probelor administrate a rezultat că între inculpaţii B.A.Ş., V.V.C. şi D.A. exista o conivenţă infracţională fundamentată pe interese personale, deoarece inculpatul B.A.Ş. dorea să păstreze funcţia de director al D.G.F.P. Alba, iar inculpaţii V.V.C. şi D.A. erau direct interesaţi ca inculpatul B.A.Ş. să ocupe această funcţie în continuare, întrucât în aceasta calitate, inculpatul B.A.Ş. era în măsură să favorizeze societăţile comerciale în care inculpaţii V.V.C. şi D.A. aveau interese patrimoniale.

În acest context, inculpatul B.A.Ş. a luat legătura cu inculpata S.D., avocat în cadrul Baroului Alba, pentru ca aceasta să intervină la judecători, în scopul respingerii acţiunii formulate de numita l.M., reclamant în dosarul civil nr. 779/57/2010 al Curţii de Apel Alba-Iulia.

Inculpata S.D. a fost de acord cu acest "aranjament", arătând că are influenţă asupra judecătorului C.G., magistrat din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia învestit cu soluţionarea acţiunii în justiţie formulate de l.M., iar în schimbul traficării influenţei sale a pretins, atât direct, cât şi prin intermediarii V.V.C. şi D.A., ca în schimbul intervenţiei pe care o va face pe lângă judecător, inculpatul B.A.Ş., uzând de funcţia sa de director executiv al D.G.F.P. Alba, să depună diligente pentru aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat înregistrate la unitatea fiscală de către contribuabilul "Cabinet Individual de Avocatură S.D." şi persoana fizică S.D.

Întrucât soţul magistratului, martorul C.M.A. îi era coleg de profesie inculpatei S.D., inculpata l-a abordat în mod direct, pe stradă, în vederea traficării influenţei la judecătorul cauzei respectiv soţia acestuia, magistrat C.G., însă martorul a refuzat categoric de la prima abordare: "(...) am fost oprit de către S.D. care mi-a spus că doreşte să discute ceva cu mine. Aceasta mi-a spus că pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia se află un dosar în legătură cu numitul B.A.Ş:, la acea dată director executiv al D.G.F.P. Alba. Întrucât soţia mea este judecător la această instanţă i-am spus colegei mele că refuz să discut în legătură cu ceea ce a încercat să îmi spună, după care am plecat.".

Susţinerile martorului au fost menţinute în declaraţiile date ulterior în faza de urmărire penală, când a adus completări în sensul că "într-o zi, când mă aflam în sediul D.G.F.P. Alba, am fost abordat de inculpatul B.A.Ş. care m-a rugat să-l însoţesc în biroul său, moment în care mi-a cerut lămuriri cu privire la un proces, fără să pecizeze obiectul cauzei, însă am refuzat să dau curs solicitării, după care inculpatul B.A.Ş. mi-a arătat nişte înscrisuri cu privire la avocaţi care au debite la bugetul de stat, iar eu fiind jignit de conduita acestuia, am plecat."

Martorul C.M.A. şi-a menţinut declaraţiile anterioare în faţa instanţei de fond, arătând că în pofida trecerii timpului, deşi nu a acordat importanţă abordării de către inculpată la acel moment, i-a rămas totuşi în mirite numele B.A.Ş.

În pofida refuzului martorului de a face demersuri pe lângă soţia sa, judecător la Curtea de Apel Alba-Iulia, inculpata S.D. a lăsat să se creadă în continuare că intervenţia sa la judecător a fost promptă potrivit solicitărilor inculpaţilor V.V.C., D.A. şi B.A.Ş., iar reuşita era asigurată.

Astfel, inculpaţii V.V.C. şi D.A. au avut convingerea fermă că inculpata S.D. a efectuat toate demersurile posibile, în sensul realizării scopului urmărit de către aceştia, având în vedere calitatea de avocat şi decan al Baroului Alba deţinute de către inculpată.

La termenul de judecată din 23 iunie 2010 în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, s-a judecat o cerere incidentală de suspendare a aplicabilităţii actului administrativ, urmând ca a doua zi să se pronunţe soluţia. Legătura existentă între inculpaţi, precum şi înţelegerea existentă în legătură cu intervenţia la judecătorul cauzei corelativ obţinerii unui folos material injust rezultă din convorbirile telefonice dintre inculpatul B.A.Ş., care l-a contactat pe inculpatul V.V.C. în cursul zilei de 23 iunie 2010, la ora 13²³, spunându-i: "(...) astăzi a rămas în pronunţare".

Pentru a verifica dacă influenţarea magistratului a avut loc, inculpatul V.V.C. la ora 16²⁰ i-a trimis un mesaj de tip sms inculpatei S.D. cu următorul conţinut: "Vrea domnul cu 00 să vă vadă. Ne putem vedea? Şi dacă da unde? F.".

Conform. înţelegerii, la ora 19⁵⁰, inculpatul V.V.C. a luat legătura telefonic cu inculpata S.D. care şi-a manifestat interesul şi disponibilitatea de a se întâlni cu acesta.

După întrevederea cu inculpata S.D., la ieşirea din clădire, inculpatul V.V.C. l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul B.A.Ş. căruia i-a comunicat faptul că intervenţia a fost făcută astfel că soluţia îi va fi favorabilă: "(...) ea e sută la sută, mă înţelegi (...) mi-a povestit în detaliu toată treaba...deci a zis că ăla (martorul C.) a luat-o ca pe o chestie personală pentru el (...) în favoarea lui zic, ştii...şi a zis că sunt...că nu are nici o emoţie că ea îl cunoaşte şi că e sută la sută prin foc şi apă. Se va trece".

Chiar inculpatul B.A.Ş. a declarat în faţa instanţei de fond că inculpatul V.V.C. a fost în seara zilei de 23 iunie 2010 la cabinet, că la orele 19,00-19,30 "(...) se cunoştea deja soluţia" şi că toate convorbirile telefonice dintre B.A.Ş. şi V.V.C. au avut loc după acea oră.

Inculpaţii implicaţi în comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă şi complicitate la cumpărare de influenţă aveau certitudinea că judecătorul cauzei a fost influenţat, astfel că urma să pronunţe o soluţie de respingere a cererii de suspendare a actului administrativ, aşa cum reiese din convorbirea telefonică a inculpatului V.V.C. care, după ce a luat la cunoştinţă de soluţie, a afirmat către o persoană identificată sub numele D. următoarele: "deci am fost destul de siguri că nu se va întâmpla aşa", cât şi din conţinutul următorului mesaj expediat de către acelaşi inculpat: "A ieşit nasol, dar nu ne lăsăm"

Inculpaţii B.A.Ş. şi V.V.C. ştiau că persoana prin care se va realiza traficul este avocatul C.M.A., fapt ce rezultă şi din următoarea convorbire dintre aceştia din data de 24 iunie 2010 ora 10 după pronunţarea soluţiei: „nu are nici o vină A., că acela i-o promis foarte ferm. Ţi-am spus, asta era foarte sigură pe ea, foarte sigură. înţelegi? (...) Deci, acela o fost vagabond aicea, ori n-o vorbit, ori nu ştiu ce să zic".

De altfel, după această discuţie, inculpatul V.V.C. a trimis un mesaj de tip sms inculpatei S.D. cu următorul conţinut: "A pierdut omul" (24 iunie 2010, la ora 10²⁸).

În cursul aceleaşi zile inculpatul B.A.Ş. l-a căutat pe martorul C.M.A. spre a-i cere lămuriri fapt ce rezulltă din convorbirea dintre inculpatul B.A.Ş. şi inculpatul V.V.C., în cursul căreia şi-a manifestat această intenţie.

Chiar şi în declaraţia dată la instanţa de fond, inculpatul B.A.Ş. recunoaşte că a fost indignat de soluţie din 24 iunie 2010.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect că între inculpatul B.A.Ş. şi inculpata S.D. a existat un acord de voinţă, evidenţiat şi intermediat de complicii D.A. şi V.V.C., pentru realizarea compensării şi traficului în justiţie, care a avut ca obiect cumpărarea influenţei inculpatei S.D. în soluţionarea procesului în schimbul compensării datoriilor la bugetul statului, până la concurenţa sumei de 400.000 RON. Chiar inculpatul D.A. confirmă că la biroul lui s-au întâlnit inculpaţii S.D. şi B.A.Ş., S.D. era „(...) foarte supărată, deoarece s-a întors de la o discuţie cu conducerea finanţelor şi încă nu era soluţionată situaţia ei", iar cei doi „(...) chiar au purtat o discuţie de consultanţă juridică".

Chiar dacă l.M. a obţinut judecătoreşte câştig de cauză, inculpaţii V.V.C. şi D.A. în calitatea lor de intermediari l-au asigurat pe inculpatul B.A.Ş. că inculpata S.D. şi-a respectat "obligaţia" şi că inculpatul B.A.Ş. trebuia la rândul său să depună, potrivit înţelegerii dintre inculpaţi, toate diligentele pentru a se aproba compensarea solicitată de către inculpata S.D. pentru satisfacerea interesului său patrimonial, aspecte ce rezultă din convorbirile telefonice între inculpaţi D.A. şi B.A.Ş.

Interesul inculpatului B.A.Ş. în realizarea compensării rezultă şi din declaraţia martorului T.P., angajat în funcţia de director executiv adjunct al D.G.F.P. Alba, care a declarat că în cursul unor discuţii cu inculpatul B.A.Ş., acesta i-a sugerat că este posibilă această compensare, cu toate că martorul i-a relatat inculpatului că o astfel de operaţiune juridică la nivelul D.G.F.P. Alba, referitor la debitorii SC L.P. SRL şi Cabinet Individual de Avocatură S.D. nu este posibilă şi că în mod corect şi legal, D.G.F.P. Alba era obligată să procedeze la compensarea sumelor pe care SC L.P. SRL le avea de plată către organele fiscale cu cele pe care le avea de încasat.

În dorinţa de a-şi îndeplini obligaţia corelativă privind compensarea, la data de 22 iunie 2010, cu o zi înainte de proces, inculpatul B.A.Ş. a solicitat un punct de vedere asupra cererii de compensare la A.N.A.F.-Direcţia Juridică, având convingerea că în acest sens va exista o presiune asupra funcţionarilor care urmau să soluţioneze cererea (discuţie între inculpaţii B.A.Ş. şi V.V.C.).

Ulterior respingerii cererii de compensare formulată de către Cabinetul Individual de Avocatură S.D., moment în care inculpatul B.A.Ş. nu se mai afla la conducerea D.G.F.P. Alba, prin demersurile făcute s-a încercat prin diferite intervenţii la diferite autorităţi de la nivel local şi naţional ca acesta să ocupe din nou funcţia de conducere, modalitate în care folosul material care urma să fie obţinut de către inculpata S.D. s-ar fi realizat, sens în care este edificatoare discuţia dintre inculpaţii D.A. şi B.A.Ş.

În continuare inculpatul B.A.Ş., având convingerea că „obligaţia sa morală" se impunea a fi îndeplinită faţă de inculpata S.D., aceştia s-au întâlnit în municipiul Aiud, localitatea de domiciliu a inculpatului, pentru a discuta modalitatea în care se putea obţine compensarea pretinsei creanţe (discuţiile telefonice dintre inculpaţii B.A.Ş. şi S.D. din 13 septembrie 2010). După finalizarea discuţiilor, inculpatul B.A.Ş. l-a contactat pe inculpatul D.A., spre a-i aduce la cunoştinţă că efectuează constant demersuri spre a ajuta obţinerea compensării, împrejurare în care inculpatul D.A. i-a reamintit inculpatului B.A.Ş. faptul că trebuie să aibă iniţiativă arătând că „primul pas trebuie să-l facă faţa de la tine".

Inculpaţii nu au recunoscut comiterea acestor infracţiuni pe tot parcursul procesului penal, invocând diferite apărări.

Martorul B.E.C., audiat în faţa instanţei de fond, a arătat că a fost recomandat, ca avocat, de către inculpatul V.V.C. inculpatului B.A.Ş. şi că a analizat şi i-a întocmit inculpatului B.A.Ş. un punct de vedere legat de nişte ordine emise de Ministerul Finanţelor de schimbare a directorilor D.G.F.P. Alba, rezultând că, deşi inculpatul B.A.Ş. nu avea calitate procesuală în procesul numitei I.M., era direct interesat de soluţia respectivului dosar.

Din probele adrrrinistrate, respectiv convorbirile telefonice dintre inculpaţii, aceştia au folosit diferite diminutive pentru a comunica informaţii. Astfel, inculpata S.D. era cunoscută sub denumirea „prinţesa" ori „stimabila", pentru inculpatul B.A.Ş. era folosit cuvântul „blondul", inculpatul V.V.C. era cunoscut sub numele „F.", inculpatul D.A. fiind „S." iar martorul C.M.A. fiind „H.P. " ori „domnul".

Se observă că în cauza de faţă, în faţa instanţei de fond s-a procedat la audierea şi consemnarea declaraţiilor inculpaţilor, a unui număr ridicat de martori, s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost efectuate un număr de interceptări telefonice, care au fost cuprinse în procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi care îndeplinesc cerinţele art. 91³ C. proc. pen. anterior.

Inculpaţii au negat săvârşirea faptelor, afirmând că sunt nevinovaţi, inclusiv în faţa instanţei de apel.

Cu privire la valoarea probantă a acestor mijloace de probă, regula în dreptul procesual penal român este aceea a liberei aprecieri a probelor şi a interpretării lor coroborate, aşa cum corect a apreciat instanţa de fond, art. 63 alin. (2) C. proc. pen. anterior stabilind că probele nu au valoare mai dinainte stabilită şi aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Inculpatul D.A. a invocat în apărare faptul că înregistrările audio şi în mediu ambiental nu au fost consemnate într-un proces-verbal conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen. anterior, însă această apărare a fost invocată şi în faţa instanţei de fond, care în mod legal a respins această apărare, la fila 40 din sentinţă, apreciind că respectarea cerinţelor specifice prev. de art. 91 alin. (1), (2) şi urm. C. proc. pen. anterior reprezintă singura condiţie de valabilitate a acestor probe, indiferent de împrejurarea că, fiind efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în cursul actelor premergătoare, au fost sau nu consemnate în cuprinsul unui proces-verbal potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen. anterior, nefiind incidentă nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. anterior sau nulitatea relativă prev. de art. 194 alin. (1), (4) C. proc. pen. anterior.

În virtutea liberei aprecieri a probelor, instanţa de fond, în mod legal, prin analiza coroborată a tuturor probelor administrate a ales să dea mult mai multă încredere elementelor de fapt care se desprind din analiza interceptărilor telefonice spre a vedea dacă se coroborează cu elementele de fapt declarate de martori şi inculpaţi. Înalta Curte observă că în cauză există suficiente probe din care rezultă vinovăţia inculpaţilor S.D., B.A.Ş., V.V.C. şi D.A. cu privire la săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi complicitate la cumpărare de influenţă, astfel că solicitarea de achitare făcută de inculpaţii D.A. şi V.V.C. pe baza disp. art. 16 lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că au săvârşit infracţiunea) nu poate fi primită, chiar aceştia, în declaraţiile date, recunoscând că au purtat discuţii cu inculpaţii S.D. şi B.A.Ş.

Inculpaţii S.D. şi B.A.Ş. nu se consideră vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, motiv pentru care au solicitat, la fel ca şi în faţa instanţei de fond, să fie achitaţi pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor şi pe baza disp. art. 16 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), deşi în însăşi declaraţiile date, fac vorbire şi recunosc, cel puţin în parte, acţiunile lor şi materialitatea faptelor (spre exemplu, inculpata S.D. recunoaşte că a întocmit şi a semnat contractele de cesiune şi de asistenţă juridică, a depus la finanţe cererea de compensare, a avut întâlniri cu martorul C., a purtat discuţii cu inculpatul B.A.Ş. inclusiv cu privire la dosarul numitei I.M., că i-a întrebat de mai multe ori pe inculpaţii D.A. şi V.V.C. despre stadiul cererii sale de compensare etc; inculpatul B.A.Ş: recunoaşte că era nervos la aflarea soluţiei dată în cauza numitei I.M. şi dorea să-i reproşeze acest lucru martorului C., etc), motiv pentru care cererile lor de achitare pe motiv că faptele nu există, sunt neîntemeiate.

Deşi au negat că ar fi purtat convorbirile telefonice, pe parcursul procesului penal inculpaţii au recunoscut direct sau indirect, cel puţin în parte, aceste convorbiri telefonice.

Inculpata S.D. declară în faţa instanţei că „(...) este posibil ca vocea să-mi aparţină, însă este greu să-mi aduc aminte după un an ceea ce aş fi vorbit", „În cele două - trei convorbiri din luna august purtate cu D.A. şi cu V.V.C., în care mă interesam despre cererea mea, precizez că era vorba despre cererea depusă de mine la 01 iunie la finanţe (...)", iar în concluziile scrise depuse la instanţa de fond recunoaşte şi dă explicaţii la conţinutul mai multor convorbiri telefonice purtate de aceasta, redate în procesele-verbale.

Inculpatul V.V.C. declară „Ştiam că S.D. avea o cerere de compensare (...)".

Inculpaţii au declarat şi în faţa instanţei de apel că înţeleg să îşi menţină în totalitate declaraţiile date, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond.

Chiar declaraţiile şi apărările inculpaţilor se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, şi se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele de trafic de influenţă imputată inculpatei S.D., de cumpărare de influenţă imputată inculpatului B.A.Ş., şi de complicitate la cumpărare de influenţă imputate inculpaţilor V.V.C. şi D.A. există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţi.

Astfel, elementul material al infracţiunii trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. anterior săvârşite de inculpat S.D. constă în aceea că, în luna iunie 2010, pretinzând că are influenţă asupra judecătoarei C.G. prin intermediul martorului C.M.A. - soţul judecătoarei şi coleg de breaslă cu inculpata, magistrat din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia învestit cu soluţionarea cauzei având ca reclamant pe numita l.M., a pretins ca în schimbul intervenţiei pentru ca aceasta să pronunţe o soluţie de respingere a cererii în dosarul civil nr. 779/57/2010 (având ca obiect principal anularea şi incidental suspendarea aplicării actului administrativ prin care numita l.M. a fost detaşată din funcţia de director executiv al D.G.F.P. Alba la Vama Alba-Iulia), să obţină în contrapartidă de la inculpatul B.A.Ş. - la acel moment director executiv al D.G.F.P. Alba - diligente şi demersuri din partea acestuia pentru aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) ale Cabinetului individual de avocatură şi persoana fizică S.D., cu o sumă obţinută prin cesiune de creanţă de la SC L.P. SRL Alba-Iulia. Fapta în modalitatea "pretinderii" s-a realizat anterior soluţionării dosarului civil nr. 779/57/2010 al Curţii de Apel Alba-Iulia.

Aceasta a acţionat cu intenţie directă în realizarea scopului de a obţine o soluţie de respingere a cererii în dosarul civil nr. 779/57/2010, abordându-l în acest sens pe martorul C.M.A. - soţul judecătoarei şi coleg de breaslă cu inculpata - care, deşi a refuzat solicitarea, inculpata a lăsat în continuare să se creadă de ceilalţi inculpaţi că are influenţa necesară pentru realizarea obiectivului propus.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol pentru bunul mers al justiţiei.

Elementul material al infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 săvârşite de inculpatul B.A.Ş. constă în aceea că a promis inculpatei S.D. obţinerea unui folos material constând în aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat, reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) ale Cabinetului individual de avocatură şi persoana fizică S.D., cu o sumă obţinută prin cesiune de creanţă de la SC L.P. SRL Alba-Iulia, şi de a efectua consecutiv demersuri în acest sens, în schimbul traficării influenţei inculpatei S.D. asupra judecătorului C.G. din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia, pentru ca aceasta să pronunţe o soluţie de respingere a unei cereri de chemare în judecată formulată de către numita I.M.

Acesta a acţionat cu intenţie directă în realizarea scopului de a obţine aprobarea cererii de compensare, fapt dovedit chiar cu declaraţia martorului T.P., angajat în funcţia de director executiv adjunct al D.G.F.P. Alba, care a declarat că inculpatul B.A.Ş. i-a sugerat că este posibilă această compensare, cu toate că martorul i-a relatat inculpatului că o astfel de operaţiune nu este posibilă şi nici legală.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu din cadrul D.G.F.P. Alba.

Elementul material al infracţiunilor de complicitate la cumpărare de influenţă prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 săvârşite de inculpaţii D.A. şi V.V.C. constă în aceea că, cu intenţie, l-au ajutat pe inculpatul B.A.Ş. să promită inculpatei S.D. obţinerea unui folos material constând în aprobarea cererii de compensare a unor datorii către bugetul de stat, reprezentând impozit pe venituri din activităţi independente, TVA şi accesorii (dobânzi, penalităţi etc.) ale Cabinetului individual de avocatură şi persoana fizică S.D., cu o sumă obţinută prin cesiune de creanţă de la SC L.P. SRL Alba-Iulia, în schimbul traficării influenţei inculpatei S.D. asupra judecătoarei C.G. din cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia, pentru ca aceasta să pronunţe o soluţie de respingere a unei cereri de chemare în judecată formulată de către numita I.M.

3. Cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă comise de către inculpatul R.B. şi cumpărare de influenţă comise de către inculpaţii V.V.C. şi D.A.

Cu privire la aceste infracţiuni, din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul D.A. este administrator de fapt al SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, societate comercială având ca obiect de activitate activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, iar inculpatul R.B. a îndeplinit funcţia de consilier în cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Prin inculpatul V.V.C., ceilalţi doi inculpaţi s-au cunoscut, împrejurare în care cei trei au stabilit un mecanism prin intermediul căruia urma să fie asigurată reuşita unor proiecte pentru accesarea de fonduri europene, datorită influenţei de care inculpatul R.B. s-a prevalat că o are asupra funcţionarilor din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în verificarea şi aprobarea unor astfel de proiecte, inculpaţii V.V.C. şi D.A. urmând să identifice adnrinistratorii societăţilor comerciale care urmăreau accesarea de fonduri europene şi să le prezente „varianta sigură" prin care se putea obţine aprobarea proiectului.

În acest fel s-au pretins şi primit suma de 40.000 RON de la numitul L.A. şi 10.000 euro de la denunţătorul C.D.C., faptele fiind comise după cum urmează:

În anul 2009, inculpatul D.A., prin SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, a întocmit un proiect pentru accesarea de fonduri europene în beneficiul SC S.I. SRL, societate controlată de către numitul L.A. şi un proiect pentru accesarea de fonduri europene în beneficiul SC T.I.I.E. SRL Turda, societate administrată de către denunţătorul C.D.C.

Cele reţinute rezultă şi din discuţia purtată între martorul L.E. şi inculpatul V.V.C., în care acesta din urmă confirmă că banii au fost daţi, cu toate ca rezultatul nu a fost cel scontat şi din declaraţia martorului L.E. care a precizat că are cunoştinţă de faptul că inculpatul R.B. a primit de la inculpaţii V.V.C. şi D.A. sume de bani spre a interveni în favoarea declarării ca eligibile a proiectelor.

După declararea ca neeligibile a proiectelor, inculpatul V.V.C. a prezentat numitului L.A. variantele oferite de către inculpatul R.B. (discuţie între L.A. şi V.V.C.).

Problema banilor este discutată şi de inculpaţii V.V.C. şi R.B., în încercarea de a da o explicaţie plauzibilă solicitanţilor de proiecte, soluţiile găsite de către inculpatul R.B., fiind prezentate în mai multe variante, respectiv, fie depunerea din nou a aceluiaşi proiect de către solicitanţi într-o sesiune viitoare, fie restituirea integrală a banilor (convorbire telefonică din 24 iunie 2010, ora 10,42).

Audiaţi în faţa instanţei de fond, inculpaţii au prezentat diferite variante, de la nerecunoaşterea faptelor, până la faptul că banii respectivi ar fi reprezentat avans pentru proiectele întocmite, împrumuturi pentru nevoi personale sau cheltuieli de deplasare la Bucureşti. În faţa instanţei de apel aceştia şi-au menţinut în totalitate declaraţiile anterioare.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă de fond este corectă, fiind dovedită inclusiv prin declaraţiile martorilor date în faza cercetării judecătoreşti la instanţa de fond şi în apel şi fac referire la aceleaşi aspecte redate în faţa organelor de urmărire penală, făcute cu precizarea în faţa instanţei de fond şi apel că-şi menţin declaraţiile anterioare: declaraţia martorei T.M. care a declarat că a participat la discuţii împreună cu martorul C., în calitate de reprezentanţi ai SC T.I.I.E. SRL, iar din partea SC F.S.C. SRL erau prezenţi inculpaţii D.A. şi V.V.C. (contrazicându-l pe inculpatul V.V.C., care nu recunoaşte că a participat la negocieri, ci a fost numai ca şofer), şi că, în cadrul discuţiilor neoficiale, l-i s-a lăsat de înţeles că, pentru trecerea proiectelor, trebuie să dea o sumă de bani motiv pentru care au dat cei 10.000 euro cu această destinaţie, iar înţelegerea era că dacă proiectul nu trece, această sumă trebuie restituită; declaraţia martorului C. confirmă că la discuţii au participat ambii inculpaţi, D.A. şi V.V.C., că au fost daţi banii pentru trecerea proiectului, bani necesari la Bucureşti şi că aceştia nu au mai fost restituiţi; declaraţiile martorului L.A. se coroborează cu declaraţiile martorului L.E., precum şi cu cele date în faza de urmărire penală şi cu conţinutul convorbirilor telefonice; declaraţia martorei M.I., asociată şi administrator la SC F.S.C. SRL recunoaşte că s-au virat cei 10.000 euro, însă cu o altă destinaţie, recunoaşte că proiectul nu a fost declarat eligibil, că inculpatul R.B. trecea pe la biroul societăţii şi purtau discuţii despre proiecte şi chiar că inculpatul V.V.C. se interesa de soarta proiectelor, însă doar aşa, din curiozitate. Audiată şi în faţa instanţei de apel, această ultimă martoră a arătat că îşi menţine în totalitate declaraţiile anterioare.

Raportat la probele indicate anterior, se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele de trafic de influenţă imputată inculpatului R.B. şi de cumpărare de influenţă imputată inculpaţilor V.V.C. şi D.A. există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţi.

Astfel, elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. anterior, cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen. anterior săvârşită de inculpatul R.B. a constat în aceea că a pretins şi a primit de la inculpaţii D.A. şi V.V.C. suma de 10.000 euro, lăsând a se crede că are influenţă asupra unor înalţi funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii care aveau în atribuţiile de serviciu declararea eligibilităţii proiectelor pentru accesarea unor fonduri din bugetul Comunităţii Europene prin intermediul cărora va obţine aprobarea unui astfel de proiect depus de către SC T.I.I.E. SRL Turda, precum şi în aceea că a pretins şi a primit de la inculpaţii D.A. şi V.V.C. suma de 40.000 RON, lăsând a se crede că are influenţă asupra unor înalţi funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii care aveau în atribuţiile de serviciu declararea eligibilităţii proiectelor pentru accesarea unor fonduri din bugetul Comunităţii Europene prin intermediul cărora va obţine aprobarea unui astfel de proiect depus de către SC S.I. SRL Alba-Iulia.

Acesta a acţionat cu intenţie directă în realizarea scopului de a fi declarate eligibile proiectele întocmite pentru cele două societăţi comerciale, aşa cum reiese din situaţia de fapt redată mai sus dovedită cu probele indicate.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Elementul material al infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior săvârşită de inculpatul D.A. constă în aceea că a remis, împreună cu inculpatul V.V.C., inculpatului R.B. suma de 10.000 euro spre a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în aprobarea proiectelor de accesare a fondurilor europene, pentru ca aceştia să aprobe un astfel de proiect depus de către SC T.I.I.E. SRL Turda, precum şi în aceea că a remis, împreună cu inculpatul V.V.C., inculpatului R.B. suma de 40.000 RON spre a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în aprobarea proiectelor de accesare a fondurilor europene pentru ca aceştia să aprobe un astfel de proiect depus de către SC S.I. SRL Alba-Iulia.

Având în vedere că inculpatul a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în sensul că banii primiţi de la cele două societăţi au fost înmânaţi aceleiaşi persoane (inculpatului B.R.), cu acelaşi scop de a fi declarate eligibile proiectele întocmite pentru cele două societăţi comerciale, instanţa de fond, în mod legal, a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Inculpatul D.A. a depus la dosar înscrisul intitulat "Evaluarea intermediară 2009 a Programului Internaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii economice", care nu înlătură caracterul penal al infracţiunii continuate de cumpărare de influenţă reţinute în sarcina inculpatului şi dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii în faţa instanţei de fond şi de apel. Astfel, pentru a subzista infracţiunea de cumpărare de influenţă este suficient ca persoana căreia i se dau banii, în speţă inculpatul R.B., să pretindă şi să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, influenţa traficantului reprezentând motivul determinant al acţiunii cumpărătorului de influenţă, chiar dacă actul nu este efectuat ulterior, infracţiunea fiind consumată la mometul remiterii banilor.

Elementul material al infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior săvârşită de inculpatul V.V.C. constă în aceea că a remis, împreună cu inculpatul D.A., inculpatului R.B. suma de 10.000 euro spre a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în aprobarea proiectelor de accesare a fondurilor europene pentru ca aceştia să aprobe un astfel de proiect depus de către SC T.I.I.E. SRL Turda, precum şi în aceea că a remis, împreună cu inculpatul D.A., inculpatului R.B. suma de 40.000 RON spre a interveni pe lângă funcţionari din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii cu atribuţii în aprobarea proiectelor de accesare a fondurilor europene pentru ca aceştia să aprobe un astfel de proiect depus de către SC S.I. SRL Alba-Iulia.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu din cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

4. Cu privire la comiterea de către inculpatul D.A. a infracţiunilor de delapidare prev. de art 215¹ alin. (2) C. pen. anterior, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (10 acte materiale) şi spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Inculpatul D.A., prin procuri autentificate la notarul public, a fost împuternicit să administreze trei societăţi comerciale în numele fiicelor sale D.I.E. (SC F.S.C. SRL Alba-Iulia) şi D.A.M. (SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia), precum şi în numele lui V.V.C. (SC D. SRL Galda de Jos, jud. Alba).

Profitând de această calitate, în perioada 01 ianuarie 2009-31 octombrie 2010 inculpatul D.A. şi-a însuşit fără drept suma de 206.615,27 RON din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia.

Pentru a disimula provenienţa ilicită a sumei însuşite, au fost încheiate după începerea controlului Gărzii Financiare, două contracte de cesiune a creanţelor între SC F.S.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent, SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia şi SC D. SRL Galda de Jos în calitate de cesionari, după cum urmează:

A. La data de 22 noiembrie 2010, între SC F.S.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cedent şi SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia în calitate de cesionar s-a încheiat contractul de cesiune prin care prima societate comercială a cedat în favoarea subsecventei creanţa în sumă de 97.244,89 RON, reprezentând o parte din sumel însuşite de către inculpatul D.A.. Prin cesionarea creanţei s-a stins şi obligaţia SC F.S.C. SRL Alba-Iulia faţă de SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia rezultată din prestarea serviciilor de consultanţă.

În continuare inculpatul D.A. a efectuat mai multe operaţiuni scriptice spre a justifica această sumă de bani.

Astfel, a întocmit în fals înscrisul denumit chitanţa nr. C1 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a consemnat fictiv restituirea de către inculpatul D.A. în favoarea SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia în numerar a sumei de 97.244,89 RON, cu menţiunea "restituire numerar". Pentru a justifica scriptic suma de bani evidenţiată ca fiind încasată în numerar, cu scopul de a disimula provenienţa, inculpatul a întocmit în fals un număr de 4 înscrisuri denumite state de plată, prin care se atesta în mod nereal plata în numerar a sumei de 414.078 RON cu titlu de dividende pentru anii 2008-2009 datorate asociatului D.A.M., iar pentru diferenţa de 55.000 RON a fost întocmit în fals înscrisul denumit dispoziţie de plată, prin care s-a consemnat nereal că inculpatul a încasat această sumă în numerar cu titlu de restituire creditare. Înscrisurile denumite state de plată şi dispoziţia de plată au fost semnate de către inculpat.

Este de evidenţiat faptul că fictivitatea operaţiunilor scriptice reiese şi din aceea că la data de 22 noiembrie 2010, când au fost întocmite toate documentele contabile, soldul de casă a SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia a fost de numai 261,09 RON. Apărările inculpatului sunt contradictorii, acesta afirmând că a ridicat banii, fie cu titlu de avans spre decontare, fie sub formă de dividende.

Pentru a justifica scriptic această sumă de bani, inculpatul D.A., profitând de identitatea de nume şi prenume cu tatăl său, a întocmit în fals înscrisul denumit antecontract din 06 septembrie 2010 prin care se atesta în mod nereal că tatăl acestuia, D.A. sn. se obliga să vândă către SC D. SRL un imobil (apartament) situat în mun. Alba-Iulia, str. Z., preţul contractului de vânzare-cumpărare fiind stabilit la suma de 70.000 euro. Se impune a se preciza că înscrisul întocmit în fals a fost semnat de către inculpatul D.A. la ambele rubrici (promitent vânzător şi promitent cumpărător), înscris având valoarea în această situaţie a unui acord cu sine însuşi. Inculpatul nu a contestat acest lucru, iar din copia după actul de identitate al numitului D.A. senior, depusă chiar de inculpat, rezultă fără echivoc că semnătura de pe antecontractul de vânzare-cumpărare nu-i aparţine tatălui inculpatului.

În continuarea activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpatul D.A., acesta a procedat la întocmirea în fals a înscrisului denumit chitanţă nr. C2 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a consemnat în mod fictiv restituirea din partea inculpatului către SC D. SRL a sumei de 95.122,25 RON cu menţiunea "restituire numerar", iar mai apoi a întocmit în fals două înscrisuri denumite dispoziţii de plată prin care se atesta în mod fictiv încasarea de către inculpatul D.A. de la SC D. SRL în numerar a sumei de 95.200 RON, reprezentând plata parţială în avans a preţului contractului.

Fictivitatea acestei operaţiuni rezultă şi din împrejurarea că numărul de înregistrare atribuit înscrisului reprezentând antecontract este inferior celui încheiat în luna august 2010, respectiv antecontractul cuprinzând menţiuni nereale din luna septembrie figurează ca fiind înregistrat la poziţia 7, deşi unui alt antecontract datat în luna august i-a fost atribuit numărul de ordine 8, iar soldul de casă al SC D. SRL la data de 23 noiembrie 2010 a fost de numai 177,29 RON.

Inculpatul D.A. a depus, atât la instanţa de fond, cât şi în apel înscrisuri reprezentând acte contabile, procuri, antecontracte, contracte de împrumut, şi acte încheiate de anumite organe de control, o parte din aceste înscrisuri regăsindu-se şi în dosarul de urmărire penală (procuri, acte contabile), acte încheiate de organele de control la SC F.S.C. SRL şi SC D. SRL întocmite de A.J.F.P. Alba, precum şi constatările acestora, care însă nu înlătură caracterul penal al faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi dovedite prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, în faţa instanţei de fond şi de apel.

La cererea inculpatului, în apel, a fost audiată martora D.I.E. care a arătat că nu cunoaşte nimic despre încheierea celor două contracte de cesiune dintre SC F.S.C. SRL Alba-Iulia şi SC D. SRL Galda de Jos, şi dintre SC F.S.C. SRL Alba-Iulia şi SC P. & B.C. SRL Alba-Iulia.

Tot la cererea inculpatului, în apel, a fost audiat martorul D.A., tatăl inculpatului, care a arătat că antecontractul din 06 septembrie 2010 a fost încheiat de el cu SC D. SRL Galda de Jos, reprezentată de inculpatul D.A., iar la data încheierii actului a primit suma de 50.200 RON cu titlu de preţ; a mai declarat că dispoziţia de plată din 23 noiembrie 2010 şi dispoziţia de plată din 22 noiembrie 2010 ar fi fost semnate de el şi nu de inculpat. Această probă urmează a fi înlăturată de instanţa de apel, deoarece nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, cu excepţia declaraţiei inculpatului D.A., fiind apreciată ca nesinceră şi lipsită de obiectivitate raportat la legătura de rudenie cu inculpatul.

În ce priveşte cererea inculpatului de achitare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (10 acte materiale) în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta nu era prevăzută de legea penală la momentul săvîrşirii ei, Înalta Curte constată că fapta era prevăzută de legea penală la art. 290 C. pen. anterior, sens în care cererea de achitare nu poate fi primită.

Elementul material al infracţiunii de delapidare, prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. anterior săvârşite de inculpatul D.A. constă în aceea că, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 octombrie 2010, şi-a însuşit fără drept şi cu intenţie directă suma de 206.615,27 RON din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia.

Elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (10 acte materiale) săvârşită de inculpatul D.A. constă în aceea că, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi cu intenţie directă, a întocmit în fals, prin contrafacerea scrierii şi a subscrierii, urmată de prezentarea organelor de control din cadrul Gărzii Financiare Alba în vederea producerii de consecinţe juridice, a următoarelor înscrisuri: chitanţa nr. C1 din 22 noiembrie 2010, prin care s-a consemnat restituirea către SC P. & B.C. SRL Alba Iulia a sumei de 97 244,89 RON cu menţiunea restituire numerar; un număr de 4 state de plată în numerar a sumei de 414.078 RON reprezentând dividende pentru anii 2008, 2009 datorate asociatului D.A.M.; dispoziţia de plată prin care s-a consemnat încasarea din cadrul SC P. & B.C. SRL Alba Iulia a sumei de 55.000 RON cu titlul de restituire creditare asociat; antecontract din 06 septembrie 2010 având ca părţi pe D.A. (tatăl inculpatului) şi SC D. SRL Galda de Jos; chitanţa nr. C2 din 22 noiembrie 2010 prin care s-a consemnat restituirea către SC D. SRL Galda de Jos a sumei de 95.122,25 RON cu menţiunea restituire numerar din partea subsemnatului; 2 dispoziţii de plată a sumei de 95.200 RON reprezentând plată parţială în avans a preţului antecontractului.

Elementul material al infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior săvârşită de inculpatul D.A. constă în aceea că a disimulat, cu intenţie directă, provenienţa ilicită a sumei de 192.715 RON din suma de 206.615,27 RON însuşită de către inculpatul D.A. din patrimoniul SC F.S.C. SRL Alba-Iulia, proveniţi de la SC P. & B.C. SRL Alba Iulia şi SC D. SRL Galda de Jos, prin întocmirea în fals a actelor contabile şi a contractelor, bani care au fost supuşi operaţiunii de „reciclare".

5. Cu privire la comiterea de către inculpatul B.A.Ş. a instigării neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu

Înalta Curte, observând că infracţiunea de instigare neurmată de executare, aşa cum era reglementată în art. 29 C. pen. anterior nu mai este prevăzută în noua lege ca infracţiune, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. b) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului B.A.Ş. pentru infracţiunea de instigare neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 29 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 republicată şi la art. 248 C. pen. anterior, cu referire la art. 4 C. pen., fapta fiind dezincriminată.

Pentru acest motiv de apel va dispune admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpatul B.A.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Instanţa de apel observă că la individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior, analizând împrejurările în care au fost săvârşite faptele, într-o perioadă relativ scurtă de timp, cauzele de agravare ale răspunderii penale, respectiv forma continuată şi forma concursului real de infracţiuni, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, calitatea inculpaţilor - persoane cu pregătire şi cu experienţă profesională, ocupând funcţii sau exercitând profesii de care s-au folosit în săvârşirea infracţiunilor-, cuantumul ridicat al sumelor de bani, contribuţia şi participaţia penală a fiecărui inculpat la activitatea infracţională.

De asemenea, instanţa de apel constată că în mod corect s-a reţinut în favoarea fiecărui inculpat, la individualizarea pedepselor, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, raportat la faptul că inculpaţii au ocupat sau ocupă funcţii şi exercită profesii respectabile (inculpata S.D. - avocat şi decan al Baroului Alba, inculpatul B.A.Ş: - diferite funcţii, inclusiv director general în cadrul D.G.F.P. Alba, inculpaţii D.A., R.B. şi V.V.C. - foşti ofiţeri, consilier în minister, administratori de societăţi comerciale), se bucură de respect din partea membrilor societăţii şi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei raportat la cuantumul pedepsei rezultante în cazul fiecărui inculpat, în mod legal, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 81 alin. (1), (2) C. pen. anterior privind suspendarea condiţionată a executării pedepselor, aceasta fiind suficientă pentru reeducarea inculpaţilor, cu excepţia inculpatului D.A., în cazul căruia instanţa de fond a dispus executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, datorită cuantumului pedepsei rezultante, care nu permite suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, aplicându-i în mod legal acestui inculpat, pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, în baza art. 65 rap. la art. 215¹ alin. (2) C. pen. anterior.

Inculpatul D.A. a solicitat, în apel, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei conform art. 91 C. pen. şi stabilirea unei pedepse neprivative de libertate cu suspendarea sub supraveghere a executării, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului - persoană integrată profesional, fără antecedente penale.

Raportat la considerentele arătate anterior, instanţa de apel urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A. şi să menţină soluţia dată de instanţa de fond faţă de acest inculpat, astfel că se va respinge şi acest motiv de apel. Mai mult, pedeapsa rezultantă de 3,6 ani închisoare aplicată inculpatului nu permite suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar instanţa de fond a valorificat deja circumstanţele personale ale inculpatului prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Apelantul intimat inculpat V.V.C. a criticat nemotivarea hotărârii de către instanţa de fond, invocând încălcarea prev. art. 6 parag. 1 din Convenţia Europene a Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată că în cauză nu s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea instanţei de fond fiind motivată sub toate aspectele de fapt şi de drept. Astfel, instanţa de fond a analizat în mod judicios toate probele administrate, în virtutea liberei aprecieri a probelor a motivat care probe vor fi avute în vedere şi care vor fi înlăturate, a stabilit pentru fiecare inculpat în parte starea de fapt, elementele constitutive ale infracţiunii, încadrarea în drept, a analizat circumstanţele reale şi pesonale şi a individualizat modalitatea de executare a pedepselor aplicate.

De asemenea, inculpaţii au fost audiaţi în cauză şi au avut posibilitatea să interogheze martorii şi să combată acuzarea, fiind motivată de instanţa de fond şi respingerea cererilor în probaţiune formulate de inculpaţi.

Cu privire Ia apelul declarat de partea civilă SC F.S.C. SRL

Înalta Curte constată că partea civilă SC F.S.C. SRL nu a formulat motive de apel. În virtutea efectului devolutiv integral, instanţa de apel constată că, deşi a fost citată cu menţiune, SC F.S.C. SRL nu a formulat pretenţii civile până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe, aşa cum prevedea art. 15 alin. (2) C. proc. pen. anterior, astfel încât în mod legal instanţa de fond a dispus confiscarea specială, în baza art. 348 C. proc. pen. anterior rap. la art. 112 lit. f) şi art. 118 lit. d), e) C. pen. anterior, a sumelor de: 10.000 euro şi 40.000 RON de la inculpatul R.B. şi 206.615,27 RON de la inculpatul D.A.

Pentru aceste motive, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC F.S.C. SRL împotriva aceleiaşi sentinţei penale.

Cu privire la aplicarea art. 5 C. pen.

Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi, instanţa de apel constată că nu se impune aplicarea art. 5 C. pen.

Prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, general obligatorie de la data publicării în M. Of., Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Curtea Constituţională a statuat că numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate.

Totodată, Curtea Constituţională a menţionat că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 C. pen. prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, conferind astfel art. 5 C. pen., în interpretarea dată, valenţe neconstituţionale.

În final, Curtea Constituţională a arătat că, odată cu publicarea prezentei decizii în M. Of. al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi cu cele ale art. 477¹ C. proc. pen.

În consecinţă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin decizia nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că, în aplicarea art. 5 C. pen., trebuie avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, ceea ce presupune o comparare a legilor penale succesive şi alegerea aceleia care, în ansamblul dispoziţiilor sale, creează o situaţie mai blândă pentru acuzat.

Conform deciziei nr. 5/2014 din 26 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosar nr. 5/1/2014/HP/P şi publicată în M. Of., Partea I nr. 470/26.06.2014, în aplicarea art. 5 C. pen., se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de existenţă şi sancţionare ale infracţiunii în formă continuată.

Faţă de cele menţionate, în aplicarea art. 5 C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Astfel, inculpata S.D. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep. rap. la art. 257 C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior, cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 2 la 10 ani, cu corespondent în art. 291 C. pen. cu limite de pedeapsă de la 2 la 7 ani.

- înşelăciune în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 5 la 10 ani, cu corespondent în art. 32 alin. (2) C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 1 la 2 ani şi 6 luni.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. e) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 3 luni la 2 ani/amendă, cu corespondent în art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani/amendă.

În ce priveşte forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la care sporul facultativ era de 5 ani, aceasta are corespondent în art. 35 alin. (1) C. pen. cu modificarea că trebuie să existe identitate de subiect pasiv iar sporul facultativ este de 3 ani.

În ce priveşte circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) cu consecinţa aplicării art. 76 lit. d) C. pen. anterior, acestea nu mai sunt reglementate de noul C. pen., fiind mai favorabilă vechea reglementare.

Mai mult, toate aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar, concursul de infracţiuni din noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglemenat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

De asemenea, inculpatei i s-au aplicat dispoziţiile art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei care are ca efect reabilitarea de drept la expirarea termenului de încercare, dacă suspendarea nu este revocată, instituţie care nu are corespondent în noul C. pen.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la dispoziţiile legale de drept penal incidente, nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă, deoarece inculpatei i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare şi care permit coborârea sub minimul special, i s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării pedepsei care are ca efect reabilitarea de drept la expirarea termenului de încercare care nu se mai regăseşte în noua reglementare şi concursul de infracţiuni reglemenat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. cu spor facultativ care în noua reglementare este obligatoriu, aspecte raportat la care, chiar dacă legea veche prevede limite de pedeapsa mai mari, aceasta apare ca fiind mai favorabilă inculpatei.

Inculpatul D.A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 2 la 10 ani, cu corespondent în art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

- complicitate la cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹din Legea nr. 78/2000 rep. cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 2 la 10 ani, cu corespondent în art. 48 raportat la art. 292 C. pen. cu limite de pedeapsă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

- delapidare, prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. a) C. pen. anterior şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior, cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, cu corespondent în art. 295 C. pen. rap. la art. 308 C. pen. cu limite de pedeapsă de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. e) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 3 luni la 2 ani/amendă, cu corespondent în art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani/amendă.

- spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 3 la 12 ani, cu corespondent în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani.

Mai mult, toate aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar concursul de infracţiuni din noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglemenat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la dispoziţiile legale de drept penal incidente, nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă, deoarece inculpatului i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare şi care permit coborârea sub minimul special, şi concursul de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. cu spor facultativ care în noua reglementare este obligatoriu, aspecte raportat la care, chiar dacă legea veche prevede limite de pedeapsa mai mari, aceasta apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.

Inculpatul B.A.Ş. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- cumpărare de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior, cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 2 la 10 ani, cu corespondent în art. 292 C. pen. cu limite de pedeapsă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

- instigare neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 29 C. pen. anterior rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 248 C. pen. anterior cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. f) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 15 zile la 3 ani, care nu mai are corespondent în noul C. pen., fapta fiind dezincriminată, motiv pentru care inculpatul va fi achitat pentru această infracţiune.

De asemenea, inculpatului i s-au aplicat dispoziţiile art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei care are ca efect reabilitarea de drept la expirarea termenului de încercare, dacă suspendarea nu este revocată, instituţie care nu are corespondent în noul C. pen.

Prin. criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la dispoziţiile legale de drept penal incidente, nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă, deoarece inculpatului i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare şi care permit coborârea sub minimul special şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei care are ca efect reabilitarea de drept la expirarea termenului de încercare care nu se mai regăseşte în noua reglementare, aspect raportat la care, chiar dacă legea veche prevede limite de pedeapsă mai mari, aceasta apare ca fiind mai favorabilă inculpatului, motiv pentru care instanţa de apel va menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni (un an şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 republicată, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi modalitatea de executare a acestei pedepse.

Inculpatul V.V.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6¹din Legea nr. 78/2000 rep., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 2 la 10 ani, cu corespondent în art. 48 raportat la art. 292 C. pen. cu limite de pedeapsă de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la dispoziţiile legale de drept penal incidente, nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă, deoarece inculpatului i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare şi care permit coborârea sub minimul special, i s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării pedepsei care are ca efect reabilitarea de drept la expirarea termenului de încercare care nu se mai regăseşte în noua reglementare şi concursul de infracţiuni reglemenat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. cu spor facultative, care în noua reglementare este obligatoriu, aspecte raportat la care, chiar dacă legea veche prevede limite de pedeapsa mai mari, aceasta apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.

Inculpatul R.B. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rep., rap. la art. 257 C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă în vechea reglementare de la 2 la 10 ani, cu corespondent în art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 2 la 7 ani.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la dispoziţiile legale de drept penal incidente, nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă, deoarece inculpatului i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare şi care permit coborârea sub minimul special, şi i s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării pedepsei care are ca efect reabilitarea de drept la expirarea termenului de încercare care nu se mai regăseşte în noua reglementare, aspecte raportat la care, chiar dacă legea veche prevede limite de pedeapsa mai mari, aceasta apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpatul B.A.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată numai în ceea ce priveşte pe inculpatul B.A.Ş. şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. b) C. proc. pen. va achita pe inculpatul B.A.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 29 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 republicată, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu referire la art. 4 C. pen.

Inculpatul B.A.Ş. va executa pedeapsa de 1 an şi 6 luni (un an şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 republicată, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) şi cu aplic. art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

Va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală nr. 35 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.D., D.A., V.C V. şi R.B. şi de partea civilă SC F.S.C. SRL împotriva aceleiaşi sentinţei penale.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat B.A Ş. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga apelanţii inculpaţi S.D., D.A., V.V.C. şi R.B. la plata sumei de câte 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga apelanta parte civilă SC F.S.C. SRL la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba lulia, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

.ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba lulia şi de inculpatul B.A.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată numai în ceea ce priveşte pe inculpatul B.A.Ş. şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpatul B.A.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare neurmată de executare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 29 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 republicată, raportat la art. 248 C. pen. anterior, cu referire la art. 4 C. pen.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală nr. 35 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.D., D.A., V.V.C. şi R.B. şi de partea civilă SC F.S.C. SRL împotriva aceleiaşi sentinţei penale.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat B.A.Ş., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelanţii inculpaţi S.D., D.A., V.V.C. şi R.B. la plata sumei de câte 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelanta parte civilă SC F.S.C. SRL la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

C heltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 166/2014. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1809/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea