ICCJ. Decizia nr. 2065/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2065/2014

Dosar nr. 23705/3/2012

Şedinţa publică din 18 iunie 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 122 din 21 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la 3 ani închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la 4 ani închisoare .

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la 4 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la 3 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la 3 luni închisoare.

În baza art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.A. la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 C. pen., inculpatul M.A. va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71-74 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen, a fost condamnat inculpatul C.C. la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. la 4 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. la 3 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., inculpatul C.C., va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71-74 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.F. la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.F. la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.F. la 3 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.F. la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., inculpatul M.F., va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71-74 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. la 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. la 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., inculpatul T.A., va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71-74 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost disjunsă cauza cu privire la inculpaţii H.R.G., B.Ş.N., R.L.F., P.l.D., B.R.G., l.M., L.C.M. şi G.V., dispunându-se formarea unui nou dosar, pentru care s-a acordat termen manual aceluiaşi complet.

A fost disjunsă în totalitate latura civilă a cauzei, aceasta urmând a fi soluţionată în dosarul nou format cu privire la inculpaţii H.R.G., B.Ş.N, R.L.F., P.l.D., B.R.G., l.M., L.C.M. şi G.V.

Inculpaţii au fost obligaţi la câte 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 1524/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpaţilor:

- M.A., pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune (sub forma instigării), două infracţiuni de înşelăciune (sub forma complicităţii), cinci infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale (sub forma instigării), cinci infracţiuni de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (sub forma instigării) şi tăinuire, fapte prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 221 C. pen.;

- C.C. pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune (în forma autoratului), a două infracţiuni de înşelăciune (sub forma complicităţii), două infracţiuni de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (sub forma instigării), două infracţiuni de fals în înscrisuri oficiale (sub forma instigării) fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- M.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, faptă prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., complicitate la înşelăciune, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- T.A. pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune, complicitate la instigare la fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26 raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reţinut în esenţă că, în perioada 2008 - 2009, inculpaţii M.A., C.C., M.F., T.A., H.R.G., B.Ş.N., R.L.F., P.I.D., B.R.G., I.M., L.C.M. şi G.V. s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, respectiv au sustras, au indus în eroare cetăţeni străini ori au abuzat de încrederea unor persoane juridice specializate în servicii de rent-a-car din Spania, Franţa, Italia, Austria, Ungaria Germania, intrând, pe nedrept, în posesia a sute de autoturisme, care s-au regăsit apoi pe teritoriul României, înmatriculate sub numere româneşti, majoritatea având seriile de şasiu modificate.

Pentru a comite aceste fapte, inculpaţii au utilizat documente false de identitate, documente financiar-contabile şi de provenienţă referitoare la autoturisme, au înmatriculat în România mai multe asemenea bunuri, rezultate din comiterea unor infracţiuni pe teritoriul Uniunii Europene, inducând în eroare cumpărătorii de bună credinţă, cetăţeni români şi producând prejudicii în patrimoniile acestora.

Modul de operare a fost determinat de „calităţile" ori aptitudinile fiecăruia dintre inculpaţi: H.R.G. - falsificator al înscrisurilor oficiale şi sub semnătură privată utilizate de ceilalţi inculpaţi; P.I.D. - curier între inculpaţi, persoana care se prezintă în faţa diferitelor autorităţi pentru depunerea şi ridicarea documentelor; R.L.F., M.F., L.C.M., B.Ş.N. şi T.A. - se ocupă de identificarea potenţialelor victime şi vânzarea către acestea a autoturismelor litigioase, în timp ce inculpaţii M.A. şi C.C. intră în posesia bunurilor sustrase, remise de autori necunoscuţi şi coordonează diferitele activităţi desfăşurate cu privire la acestea.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă, având în vedere:

I. Autoturismele marca M. cu numărul de înmatriculare MS-xxx şi B. cu numărul de înmatriculare B-xxx.

- declaraţii parte vătămată R.R.M., din care a rezultat că în data de 02 martie 2010, s-a întâlnit cu o persoană care avea de vânzare un autoturism marca B., ocazie cu care a achiziţionat acest autoturism, înmatriculat sub nr. TR-xxx pe numele numitul P.C.I., contra sumei de 15.000 euro, pe care l-a înmatriculat pe numele său, sub nr. B-xxx. Ulterior, a aflat de la organele de poliţie că autoturismul figurează reclamat furat din Spania şi fiindu-i prezentate pentru recunoaşte de pe planşe foto mai multe persoane implicate în comiterea de infracţiuni de acelaşi gen, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul M.F. ca fiind persoana care i-a vândut autoturismul respectiv;

- declaraţii parte vătămată B.M., din care a rezultat că aceasta a achiziţionat autoturismul de la proprietarul lui, care s-a recomandat B.F.L., după ce în prealabil a verificat actele şi seria de motor;

- declaraţiile învinuitului P.C.I., din care a rezultat că inculpatul S.V. l-a rugat să înscrie pe numele său un autoturism marca B., pe care, din documente, rezulta că învinuitul l-ar fi achiziţionat de la numita M.B.;

- proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşă foto, din care a rezultat că învinuitul P.C.I. l-a recunoscut pe inculpatul S.V. ca fiind persoana care i-a solicitat să înmatriculeze pe numele său autoturismul marca B.;

- declaraţii învinuit B.F.L., din care a rezultat că, în cursul lunii aprilie 2009, inculpatul S.V. i-a cerut să înmatriculeze pe numele său un autoturism marca M., al unui prieten din Bucureşti, bun cu privire la care i s-a precizat că nu este furat, urmând să primească pentru serviciul efectuat suma de 500 RON;

- procese - verbale de prezentare pentru recunoaştere de pe planşă foto, din care a rezultat că învinuitul B.F.L. i-a recunoscut pe inculpaţii M.A. şi R.L.F. ca fiind persoanele care i-au solicitat să înmatriculeze pe numele său autoturismul marca M. şi planşele fotografice;

- declaraţii martor N.F., din care a rezultat că în primăvara anului 2009 a fost întrebat de inculpatul S.V. dacă ştie persoane care ar accepta să înmatriculeze pe numele lor mai multe autoturisme, primind pentru acest serviciu suma de 1.000 RON. Martorul ştie de la acelaşi inculpat că autoturismele sunt înmatriculate cu documente false, unele dintre ele fiind reclamate ca furate;

- declaraţii martor S.D., din care a rezultat în mod neadevărat că acesta, fără vreo legătură cu învinuiţii şi inculpaţii din prezenta cauză, absolut întâmplător în cursul lunilor martie 2009, a decis să cumpere 2 autoturisme, marca M. şi B., care erau expuse spre vânzare, la intersecţia străzilor 13 Septembrie cu Sebastian;

- declaraţii martor M.B., potrivit cărora susnumita nu a deţinut niciodată un asemenea autoturism şi nu îl cunoaşte pe învinuitul P.C.I.;

- declaraţii martor U.R., din care a rezultat că nu a avut niciodată în proprietate autoturismul marca M., nu îi cunoaşte pe numiţii A.P. şi B.F.L., nu a semnat niciodată vreun înscris referitor la acest autoturism, semnătura prezentă pe contractul înfăţişat de organele de poliţie fiind falsă, cu precizarea că seria şi numărul actului de identitate menţionate în acest contract aparţin unui buletin care martorului i-a fost sustras în cursul anului 2001;

- declaraţii învinuit R.C.;

- proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşă foto, din care a rezultat că învinuitul R.C. l-a recunoscut pe inculpatul R.L.F. ca fiind persoana care, în cursul lunii iunie 2009, i-a însoţit pe inculpatul S.V. şi învinuiţii P.C.I. şi B.F.L. la Primăria din Roşiorii de Vede şi planşa fotografică întocmită cu această ocazie;

- declaraţie martor B.J.A.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate;

- înscrisuri false referitoare la provenienţa, proprietatea ori omologarea celor două autoturisme în cauză;

- rapoartele de omologare ale celor două autoturisme sustrase întocmite de Registrul Auto Român;

- adresa din 05 ianuarie 2011 a societăţii de traduceri autorizate legalizate din Bd. I.M., SC S.B., din care rezultă că persoana care s-a prezentat în vederea traducerii înscrisurilor false a lăsat, ca şi contact, numărul de telefon al inculpatului M.A.;

- verificările efectuate în bazele de date ale O.I.P.C. Interpol - aplicaţia E., Evidenţei Populaţiei, Serviciului de înmatriculări;

- proces - verbal din 27 iulie 2009 de supraveghere a inculpatului M.A., din care rezultă că, la momentul respectiv, autoturismul respectiv, marca M., înmatriculat sub nr. TR-xxx, se află la o persoană din anturajul inculpatului;

- proces - verbal de ridicare din posesia părţii vătămate B.M. şi depunere la dosar a următoarelor înscrisuri: certificat de înmatriculare al autoturismului marca M., cu nr. MS-xxx; cartea de identitate a vehiculului; certificat de radiere din circulaţie, pe numele înv. B.F.L.; factura seria B nr. CC eliberată de R.A.R.; decizia de calcul a taxei de poluare; contract de vânzare - cumpărare încheiat între înv. B.F.L., în calitate de vânzător şi partea vătămată B.M., în calitate de cumpărător;

- raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 08 iunie 2010, având ca obiect autoturismul marca M., cu nr. MS-xxx, din care a rezultat că seria de şasiu a autoturismului nu prezintă modificări;

- reclamaţia de furt a autoturismului, tradusă din limba germană, transmisă de Inspectoratul de poliţie P., din care a rezultat că autoturismul a fost sustras în noaptea de 20 din 21 octombrie 2008, de la locuinţa numitului A.H., din localitatea Perchtoldsorf, Austria;

- dosarul de înmatriculare a autoturismului marca M. pe numele cetăţenilor români U.R. şi B.F.L. (din acest dosar se evidenţiază înscrisurile false, pretins a fi emise de autorităţile italiene pe numele cetăţeanului A.P.; contractul de vânzare cumpărare dintre cetăţeanul italian şi numitul U.R.; contractul de vânzare-cumpărare intervenit între cetăţenii români U.R. şi B.F.L.);

- proces - verbal de ridicare din posesia părţii vătămate R.R.M. a autoturismului marca B., înmatriculat sub nr. B-xxx; certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului şi contractul de vânzare-cumpărare a bunului, potrivit căruia autoturismul ar fi fost achiziţionat de partea vătămată de la înv. P.C.I.;

- proces - verbal de cercetare la faţă locului; dosarul de înmatriculare al autoturismului marca B., pe numele cetăţenilor români M.B. şi P.C.I., chitanţe de plată a contribuţiilor către bugetul local şi bugetul de stat, cerere de înmatriculare, contractul de vânzare-cumpărare dintre cetăţeanul spaniol A.M. şi numita M.B., înscrisuri false, pretins emise de autorităţile spaniole; contractul de vânzare cumpărare dintre M.B. şi P.C.I.;

- dosarul de înmatriculare a autoturismului marca B., pe numele părţii vătămate R.R.M., precum şi contractul de vânzare cumpărare dintre partea vătămată şi înv. P.C.I.;

- proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere din 09 martie 2011 din care a rezultat că partea vătămată R.R.M. l-a recunoscut pe inculpatul M.F. ca fiind persoana care i-a vândut autoturismul marca B.;

- proces - verbal de supraveghere, din data de 27 iulie 2009, din care a rezultat că inc. M.A. s-a întâlnit la localul H. cu mai multe persoane, una dintre acestea conducând autoturism marca M., cu nr. TR-xxx;

- declaraţiile inculpatului S.V.;

- declaraţiile inculpaţilor M.A., C.C., R.L.F. şi M.F.

II. Autoturismul marca M. cu numărul de înmatriculare GR-zzz.

- declaraţii parte vătămată l.V.;

- proces - verbal de prezentare pentru recunoaştere prin care partea vătămată l.V. l-a recunoscut pe inculpatul T.A. zis „A." ca fiind persoana care, împreună cu inc. B.G., au indus-o în eroare cu ocazia încheierii contractului de împrumut cu garanţie mobiliară;

- declaraţie martor C.I., care a recunoscut că în perioada aprilie - mai 2009, la solicitarea inc. B.R.G., s-a deplasat împreună cu acesta în zona restaurantului „C.R." din Militari unde, s-au întâlnit cu inc. T.A. zis „A.", acesta dându-i inculpatului B.R.G. un autoturism marca M., înmatriculat cu nr. B-zzz, autoturism ce urma să fie dat unei persoane drept garanţie pentru un împrumut în valoare de 25.000 euro;

- proces - verbal de prezentare pentru recunoaştere, din care a rezultat că martorul C.I. l-a recunoscut pe inculpatul T.A. ca fiind persoana care i-a dat inculpatului B.R.G. autoturism marca M.;

- declaraţie parte vătămată l.N., din care a rezultat că, în primăvara anului 2009, inculpatul B.G. i-a cerut cu împrumut suma de 22.000 euro, propunându-i drept garanţie un autoturism marca M. Partea vătămată a încheiat contractul propus, fiindu-i astfel remis autoturismul în cauză, înmatriculat sub nr. B-zzz, cu o singură cheie de contact şi mai multe documente suficiente înmatriculării, în ipoteza în care împrumutul nu mai era restituit.

- procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşă foto, din care a rezultat că partea vătămată l.N. l-a recunoscut pe inculpatul B.G., ca fiind persoana care i-a remis autoturismul în litigiu;

- înscrisuri false depuse de partea vătămată l.N., respectiv: certificat de înregistrare al SC T.I.C. SRL, contract de vânzare-cumpărare intervenit între această societate comercială şi partea vătămată, factura fiscală din care rezultă cumpărarea autoturismului în litigiu;

- procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate;

- adresele ale Registrului Auto Român, din care a rezultat că această instituţie nu a eliberat carte de identitate a vehiculului pentru autoturismul marca M. Totodată RAR precizează că CIV-ul prezentat ca aparţinând autoturismului în litigiu, este de fapt un duplicat al unei cărţi de identitate aparţinând unui autoturism marca D.;

- dosarul de înmatriculare al autoturismului marca M., sub nr. B-zzz, pe numele SC T.I.C. SRL, conţinând următoarele înscrisuri false: fişa de înmatriculare, cererea de înmatriculare, dovezi de plată ale contribuţiilor către bugetele locale şi de stat, factura potrivit căreia SC D.C.A. România SRL ar fi vândut autoturismul către SC T.I.C. SRL, delegaţia acestei din urmă societăţi pentru numita I.M. în vederea reprezentării persoanei juridice la serviciul înmatriculări, certificatul de înregistrare al societăţii cumpărătoare şi cartea de identitate a vehiculului, toate aceste înscrisuri fiind false;

- dosarul de înmatriculare al aceluiaşi autoturism, sub nr. GR-zzz, pe numele părţii vătămate l.N., conţinând fişa de înmatriculare, factura potrivit căreia partea vătămată l.N. ar fi cumpărat bunul de la SC T.I. C. SRL, certificatul de înmatriculare, certificatul de autenticitate RAR, toate aceste înscrisuri fiind false;

- adresa M.B. din 24 decembrie 2010, din care rezultă că autoturismul în litigiu a fost fabricat pentru piaţa din Australia, nefiind tranzacţionat pe teritoriul României, în timp ce facturile fiscale pretins emise de Mercedes Benz, aflate la dosarele de înmatriculare nu au fost emise niciodată de această societate;

- declaraţiile martorului B.Mi., administrator al SC T.I.C. SRL, din care rezultă că această persoană juridică nu a deţinut niciodată autoturismul în litigiu, iar martorul nu a cunoscut modalitatea prin care autoturismul a fost înmatriculat pe numele societăţii. Totodată martorul declară că ştampilele şi semnăturile executate în numele SC T.I.C. SRL nu sunt originale, factura de achiziţie este falsă şi nu îi cunoaşte pe numiţii I.N. şi M.I.;

- proces - verbal de ridicare a unor specimene ale ştampilei folosite de SC T.I.C. SRL şi înscrisuri emise de registrul comerţului cu privire la această societate;

- declaraţie martor M.I., din care a rezultat că, de mai mulţi ani, este angajată a SC L.P. SRL, ocupându-se de înmatricularea de autoturisme la solicitarea diferitelor persoane fizice şi juridice;

- declaraţia martorului S.M., care a arătat că are funcţia de inspector în cadrul Serviciului de Constatări şi Impunere - D.I.T.L sector 3, că îi recunoaşte pe inculpaţii M.A., C.C., I.M. şi H.R.G., întrucât în mod frecvent aceştia s-au prezentat la sediul instituţiei în vederea efectuării unor operaţiuni referitoare la înmatricularea de autoturisme, însă martorul nu cunoaşte nimic despre autoturismul marca M. înmatriculat pe numele SC T.I.C. SRL;

- declaraţiile părţii vătămate R.V., din care a rezultat că, în cursul lunii octombrie 2009 o cunoştinţă a sa, pe nume N.I., însoţită de un bărbat de etnie rromă, care s-a prezentat ca fiind I.N., i-au solicitat cu împrumut suma de 16.000 euro, lăsând drept garanţie un autoturism marca M., de culoare neagră cu nr. GR-zzz; Deşi partea vătămată R.V. a fost de acord cu propunerea inculpatului şi i-a restituit acestuia autoturismul marca M., după intrarea în posesia bunului şi a tuturor înscrisurilor referitoare la acesta, inculpatul nu i-a mai restituit suma de bani datorată şi nici nu a mai putut fi contactat pentru soluţionarea litigiului;

- procese - verbale de prezentare pentru recunoaştere de pe planşă foto din care rezultă că partea vătămată i-a recunoscut pe inculpatul T.A., precum şi pe făptuitorul N.I. ca fiind persoanele care s-au prezentat la locuinţa sa şi au cerut cu împrumut suma de bani, lăsând în schimb autoturismul sustras.

- înscrisuri false, puse la dispoziţie de partea vătămată R.V., respectiv: contractul olograf intervenit între aceasta şi falsul I.N., fişa de înmatriculare, contract de vânzare-cumpărare tehnoredactat;

- procese - verbale de recunoaştere de pe planşe foto, din care rezultă că inculpatul B.R.G. i-a recunoscut pe inculpaţii T.A., M.A. şi C.C. ca fiind participanţi la săvârşirea faptei penale;

- declaraţii inculpaţi T.A., B.R.G.

III. Fapte cu privire la autoturismul marca A. cu numărul de înmatriculare IF-aaa.

- proces - verbal de verificare în baza de date a A.S.F. - O.I.P.C. Interpol, din care a rezultat că autoturismul marca A., înmatriculat n România sub nr. IF-aaa, figurează ca fiind furat din Austria, la data de 17 septembrie 2008;

- adrese ale Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, precum şi ale R.A.R., din care a rezultat că cartea de identitate a vehiculului prezentată pentru autoturismul marca A. nu a fost emisă de Registrul Auto Român, în fapt CXV-ul fiind un duplicat al unei alte cărţi de identitate aparţinând unui autoturism marca O.;

- procese - verbale de depistare, cercetare la faţa locului şi ridicare a autoturismului în litigiu din posesia părţii vătămate N.I., împreună cu o carte de identitate, un contract de vânzare - cumpărare, din care rezultă că partea vătămată a achiziţionat autoturismul de la SC M. SRL, factura aferentă acestei vânzări;

- declaraţii parte vătămată N.I., din care a rezultat că autoturismul provenit din furt, i-a fost vândut de către inculpatul R.L.F. Împreună cu autoturismul, partea vătămată a primit de la inculpat şi contractul de vânzare cumpărare, împreună cu factura fiscală, din care rezulta că SC M. îi vindea numitului N.I. autoturismul în cauză, precum şi o cheie a acestuia;

- proces - verbal de prezentare după planşă foto din care a rezultat că partea vătămată N.I. l-a recunoscut pe inculpatul R.L.F. ca fiind persoana care i-a vândut bunul sustras;

- constatarea tehnico-ştiinţifică asupra autoturismului, aceasta relevând modificarea seriei de şasiu, astfel încât seria reală a fost transformată;

- dosarul de înmatriculare al autoturismului sub nr. IF-bbb şi IF-aaa, acesta conţinând următoarele înscrisuri false: fişa de înmatriculare, cererea de înmatriculare în numele părţii vătămate N.I., certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului, dovezi potrivit cărora partea vătămată ar fi cumpărat autoturismul de la SC M. SRL;

- dosarul de înmatriculare a autoturismului sub nr. B-sss, conţinând următoarele înscrisuri false: fişa de înmatriculare, cererea de înmatriculare formulată de SC M. SRL, factură fiscală potrivit căreia autoturismul ar fi fost achiziţionat de la SC P. România SRL, delegaţie din care rezultă că numitul C.A.M. a fost împuternicit de SC M. să reprezinte societatea la serviciul de înmatriculări, certificat de înregistrare la O.N.R.C. a SC M. SRL;

- adresa SC P. România SRL din 01 aprilie 2011 din care a rezultat că această societate comercială nu a tranzacţionat autoturismul marca A. şi nici nu a emis factura din 08 decembrie 2008, depusă la dosarul primei înmatriculări în România a autoturismului în cauză;

- declaraţie martor A.C., adniinistrator al SC M. SRL, din care a rezultat că această persoană juridică nu a deţinut niciodată autoturismul în litigiu, iar adrninistratorul nu cunoaşte împrejurările în care acesta a fost înmatriculat pe numele SC M. SRL, după cum nu îl cunoaşte nici pe numitul C.A.M. Martorul a declarat că ştampilele şi semnăturile efectuate în numele SC M. SRL sunt false, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul facturilor pretins emise de persoana juridică.

- declaraţiile martorului C.A.M. din care a rezultat că nu cunoaşte nimic despre înmatricularea autoturismului marca A. şi nu a fost niciodată delegatul SC M. SRL, semnătura executată în numele acestuia pe împuternicire nefiind a sa.

- procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate;

- declaraţiile inculpaţilor M.A., L.C.M., R.L.F. şi P.I.D.

IV. Fapte cu privire la autoturismul marca B. cu numărul de înmatriculare TM-xxx.

- proces - verbal de verificare în baza de date a A.S.F. - O.F.P.C. Interpol, din care a rezultat că autoturismul marca B., înmatriculat în România sub nr. TM-xxx, figurează ca fiind furat din Austria, la data de 19 mai 2008;

- adrese ale R.A.R. din care a rezultat că pentru autoturismul în cauză instituţia nu a emis carte de identitate a vehiculului, CIV-ul prezentat de deţinătorul autoturismului, fiind de fapt un duplicat al unei cărţi de identitate aparţinând unui autoturism marca D.;

- adrese ale Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, din care a rezultat că au fost sesizaţi de SC S.B. SRL, cu privire la faptul că au primit o amendă pentru depăşirea limitei de viteză cu autoturismul marca B. înmatriculat sub nr. B-ddd, autoturism care însă nu este deţinut de această societate comercială. În urma verificărilor, s-a stabilit că pe numele aceleiaşi societăţi comerciale au fost înmatriculate fraudulos alte 10 autoturisme.

- declaraţiile martorei M.P.S., din care a rezultat că a fost solicitată de inculpatul L.M. să înmatriculeze pe numele său un autoturism marca B., deoarece, la momentul respectiv inculpatul nu avea domiciliul pe raza judeţului Timiş;

- declaraţiile părţii vătămate T.V., din care rezultă că în cursul lunii august 2009, a cumpărat de la un individ care s-a recomandat „I. din Piteşti" un autoturism marca B., cu privire la care i s-a precizat că aparţine numitei M.P.S., însă, din documentele care însoţeau autoturismul rezulta şi implicarea inculpatului L.C.M. În cursul lunii ianuarie 2010, autoturismul a fost indisponibilizat de organele de poliţie întrucât figura furat din Austria;

- declaraţiilor martorului M.Io., din care a rezultat că în anul 2005, prin intermediul inculpatului I.M., l-a cunoscut pe inculpatul L.C.M., iar acesta, în cursul anului 2009 oferea spre vânzare un autoturism marca B., susţinând că banii îi sunt necesari pentru o intervenţie chirurgicală pe care urma să o efectueze în străinătate. După un timp, martorul a înstrăinat autoturismul părţii vătămate T.V., iar autoturismul a fost ridicat de poliţie din posesia acesteia;

- proces - verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşe foto, din care a rezultat că martorul M.Io. l-a recunoscut pe inculpatul L.C.M. ca fiind persoana de la care a achiziţionat autoturism sustras;

- înscrisuri depuse de Grupul de asigurări A. AG, referitoare la furtul autoturismului în data de 19 mai 2008, faptă comisă de autori necunoscuţi la locuinţa persoanei fizice W.P., din Viena, Austria;

- dosarul de înmatriculare al autoturismului sub nr. TM-xxx, potrivit căruia martora M.P.S. a achiziţionat bunul de la SC S.B. SRL;

- proces - verbal de depistare a autovehiculului în data de 31 mai 2009, pe raza municipiului Timişoara, fiind condus de inculpatul L.C.M., ocazie cu care inculpatului i s-a pus în vedere să nu înstrăineze autoturismul până la soluţionarea cauzei;

- adresa SC S.B. SRL din 13 mai 2009, din care a rezultat că această persoană juridică nu a emis factura din 26 noiembrie 2008, folosită la dosarul de înmatriculare al autoturismului;

- raport de constatare tehnico - ştiinţifică din 09 februarie 2010, din care a rezultat că seria de şasiu a autoturismului a fost modificată în sensul că seria reală a fost modificată;

- procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate;

- înscrisuri false referitoare la provenienţa, proprietatea ori omologarea autoturismului în cauză;

- sinteza activităţilor desfăşurate de către organele de poliţie din cadrul I.P.J. Timiş în perioada 04-06 martie 2010;

- declaraţiile inculpaţilor L.C.M., M.A., H.R.G.

V. Autoturismele marca M. cu numărul de înmatriculare AG-xxx, M. cu numărul de înmatriculare AG-zzz şi B. cu numărul de înmatriculare DJ-bbb;

- adresa R.A.R., din care a rezultat că această instituţie nu a eliberat cărţi de identitate ale vehiculului pentru autoturismele marca M., înregistrat sub nr. AG-xxx, M., înmatriculat sub nr. AG-zzz şi B., înmatriculat sub nr. DJ-bbb, ClV-urile prezentate pentru aceste autoturisme aparţinând în fapt unor autoturisme marca D.;

- dosarul de primă înmatriculare al autoturismului marca M., din care a rezultat că prima înmatriculare în România s-a realizat în data de 26 august 2008, sub nr. B-kkk, când autoturismul ar fi fost achiziţionat de SC T. SRL de la SC A.C. SRL, potrivit facturii false depuse la dosar, fiind înmatriculată prin împuternicit M.G. Ulterior, dosarul a fost înmatriculat pe numele SC A.T.C. SRL, care l-a achiziţionat de la SC T. SRL prin intermediul inculpatului B.Ş.N. care avea şi calitatea de administrator al SC F.M. SRL;

- adresa SC A.C. SRL din care a rezultat că această persoană juridică nu a comercializat autoturismele marca M., în litigiu, iar factura din 20 august 2008 potrivit căreia autoturismul marca M. ar fi fost vândut către SC T. SRL, nu există;

- declaraţiile martorului P.C.N., asociat al SC T. SRL, din care a rezultat că nu cunoaşte nimic cu privire la înmatricularea pe numele societăţii a autoturismului marca M.;

- proces - verbal de verificare, din care a rezultat că autoturismul marca M., înmatriculat în România sub nr. AG-zzz, figurează ca fiind sustras din Italia în data de 13 octombrie 2008;

- procese - verbale de depistare, cercetare la faţa locului şi ridicare a autoturismului marca M. din posesia reprezentantului SC A.T.C. 2008 SRL;

- raport de constatare tehnico - ştiinţifică din 13 aprilie 2010, din care a rezultat că seria reală a autoturismului marca M., ea fiind modificată;

- declaraţiile martorei S.A., în calitate de reprezentant al SC N.P. SRL, din care a rezultat că această societate comercială nu a deţinut niciodată autoturismul marca M., pe numele acestei persoane juridice fiind înmatriculate fraudulos şi alte autoturisme;

- declaraţiile martorului M.M. din care rezultă că nu a fost niciodată delegat al SC N.P. SRL la înmatricularea vreunui autoturism;

- dosarul de înmatriculare al autoturismului marca M. pe numele SC N.P. SRL, conţinând următoarele înscrisuri false: CIV (aparţine de fapt autoturismului marca D. - vezi adresa RAR); cererea SC N.P. SRL prin care se solicită înregistrarea acestui autoturism; dovezi de plată a taxelor necesare înscrierii; factura din 20 octombrie 2008 prin care SC A.C. SRL ar fi vândut autoturismul în cauză SC N.P. SRL (factură inexistentă în contabilitatea vânzătorului, autoturism necomercializat în România-vezi adresa SC A.C. SRL);

- dosarul celei de a doua înmatriculări a autoturismului marca M., pe numele SC A.T.C. 2008 SRL,

- proces - verbal de verificare în baza de date A.S.F. a O.T.P.C. - Interpol, din care rezultă că autoturismul marca B., înmatriculat în România sub nr. DJ-bbb, figurează ca fiind sustras din Austria, la data de 07 mai 2008;

- adresa D.I.T.L. Sector 3, din care a rezultat că autoturismul în litigiu nu figurează înregistrat în evidenţele fiscale ale acestei instituţii, deşi potrivit S.C.P.R.P.C.I.V." autoturismul era înmatriculat în România pe numele SC G.I. SRL, cu sediul în Bucureşti, Sector 3;

- adresa R.A.R. din 28 mai 2010, din care a rezultat că CIV-ul, prezentat pentru autoturismul marca B., nu corespunde realităţii şi nu a fost eliberat de această instituţie;

- adresa SC A.B. SRL din 10 mai 2010, din care a rezultat că autoturismul în litigiu nu figurează în baza de date a acestei societăţi comerciale, iar factura din 21 septembrie 2008, prin care SC A.B. ar fi vândut acest autoturism SC G.I. SRL, nu a fost emisă de pretinsul vânzător, care, mai mult nu a avut niciodată relaţii comerciale cu SC G.I. SRL;

- adresa A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, din 06 mai 2010, din care a rezultat că înscrisul „chitanţa din 13 octombrie 2008", conform căruia SC G.I. SRL ar fi achitat la Trezoreria Statului taxa pe poluare necesară înmatriculării autoturismului marca B. este fals;

- declaraţiile martorului B.M., din care a rezultat că nu a fost niciodată delegat de SC N.P. SRL să înmatriculeze vreun autoturism aparţinând acestei societăţi comerciale;

- dosarul de înmatriculare al autoturismului B. pe numele SC G.I. SRL, conţinând următoarele înscrisuri false: fişa de înmatriculare, cererea de înmatriculare formulată de SC G.I. SRL, dovezi ale plăţii taxelor de înmatriculare, factura din 21 septembrie 2008, potrivit căreia SC A.B. SRL ar fi vândut bunul în cauză către SC G.I. SRL, delegaţia SC G.I. SRL pentru T.D.C., la înmatricularea autoturismului, certificat de înregistrare al SC G.I. SRL;

- adresa R.A.R. din 07 mai 2010, din care a rezultat că CIV-ul aparţine în fapt unui autovehicul marca D.;

- declaraţiile martorului T.D.C. din care a rezultat că nu cunoaşte împrejurările în care a fost întocmită delegaţia pe numele său, că nu s-a prezentat niciodată la serviciul de înmatriculări în legătură cu autoturismul marca B., că nu cunoaşte reprezentanţii SC G.I. SRL şi nici nu a avut niciodată în posesie autoturismul la care am făcut referire;

- dosarul de înmatriculare au autoturismului marca B. pe numele SC A.T.C. SRL, conţinând următoarele înscrisuri false: fişe de înmatriculare; certificat de înmatriculare; cererea de înmatriculare formulată de SC A.T.C. SRL; certificat de autenticitate R.A.R.; dovezi ale plăţii ale taxelor de înmatriculare; factura din 03 decembrie 2008, potrivit căreia SC G.I. SRL ar fi vândut autoturismul către F.M. SRL; factura din care rezultă că autoturismul a fost vândut de SC F. către SC A.T.C. SRL; CIV; certificat de atestare fiscală a SC G.I. SRL;

- factura din 18 martie 2009, între SC A.T.C. SRL şi SC F.M. SRL, cu privire la autoturismului marca B. şi contractul de comodat între aceleaşi societăţi, înscrisuri puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către partea vătămată;

- dosarul celei de a treia înmatriculări a autoturismului marca B. sub nr. DJ-bbb, pe numele părţii vătămate Ş.M.;

- adresa din 22 februarie 2010 a I.T.L. - Oraş Topoloveni, din care a rezultat că dovezile de plată a taxelor către stat sunt false;

- adresă SC A.T.C. 2008 SRL, din care a rezultat că facturile aflate la dosarul de înmatriculare, pe care este specificat numele SC A.T.C. 2008 SRL, nu au fost emise de această societate comercială;

- raport de constatare tehnico - ştiinţifică din 20 aprilie 2010, din care rezultă că seria de identificare poansonată pe caroseria autoturismului este falsificată, astfel seria originală a fost transformată;

- înscrisuri depuse de societatea de asigurări D.A.Y. AG, din Viena Austria, persoană juridică ce s-a substituit în drepturile proprietarului ca urmare a achitării poliţei de asigurare, referitoare la săvârşirea de către autori necunoscuţi a infracţiunii de furt, din data de 07 mai 2008, din locuinţa numitului K.S. din localitatea P., Austria, precum şi cu privire la solicitarea de restituire a autoturismului;

- declaraţiile părţii vătămate S.S.A., în calitate de reprezentant al SC A.T.C. SRL, din care a rezultat că autoturismele în litigiu au fost achiziţionate de la inc. B.Ş.N., fără a se cunoaşte adevărata situaţie juridică a acestora;

- declaraţiile martorului F.A.N., asociat la SC A.T.C. SRL, din care au rezultat aceleaşi aspecte;

- proces - verbal de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate, în temeiul art. 91⁶ alin. (2) C. proc. pen., de reprezentanţii părţii vătămate SC A.T.C. SRL;

- declaraţiile martorului C.C., din care a rezultat că a fost prezent la unele dintre discuţiile purtate de inculpaţii B.Ş.N., I.M. şi C.C. cu privire la cele trei autoturisme în litigiu;

- declaraţiile inculpaţilor C.C., B.Ş.N., G.V. şi I.M.;

- proces - verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşă foto din care rezultă că inc. B.Ş.N. l-a recunoscut pe inculpatul C.C. ca fiind persoana care, la sfârşitul anului 2008, i-a vândut două din cele trei autoturisme sustrase, care fac obiectul prezentului capitol.

VI. Autoturismul marca B., cu numărul de înmatriculare B-eee.

- proces-verbal de depistare a autoturismului marca B., înmatriculat sub nr. B-eee, ce figurează ca fiind sustras din Germania, la data de 30 ianuarie 2008, parcat în apropierea locuinţei părţii vătămate D.M.C.;

- declaraţiile părţii vătămate D.M.C., din care a rezultat că la începutul lunii martie 2008, inculpatul C.C., pe care îl cunoştea din vedere i-a oferit spre vânzare autoturismul în litigiu, care purta o ofertă publică de vânzare, era înmatriculat în România, pe numele unei societăţi comerciale. Ulterior, după plata preţului de 20.000 euro, partea vătămată a aflat de la organele de poliţie că autoturismul este sustras din Germania şi are seria de şasiu modificată;

- procesul-verbal de verificare în evidenţele R.A.R., din care a rezultat că CXV-ul prezentat pentru autoturismul marca B., înmatriculat sub nr. B-eee, aparţine în realitate unui autoturism marca D., în timp ce autoturismul marca B. nu figurează ca fiind prezentat vreodată la R.A.R.;

- procese - verbale de ridicare a autoturismului marca B. şi cercetare la faţa locului; planşa fotografică;

- proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşă foto din care a rezultat că partea vătămată D.M.C. l-a recunoscut pe inculpatul C.C. ca fiind persoana care i-a vândut autoturism sustras;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică asupra autoturismului din 26 mai 2009, relevând modificarea seriei de şasiu originale;

- adresa din 08 iunie 2010 a SC A.B. SRL, din care a rezultat că factura fiscală aflată la dosarul de înmatriculare al autoturismului, potrivit căreia A.B. SRL ar fi vândut SC I.G. SRL

- autoturismele în cauză nu există în evidenţele contabile ale pretinsului vânzător, autoturismul marca B. nefiind tranzacţionat vreodată de dealerul de automobile;

- proces - verbal de verificare în baza de date E. a O.I.P.C. Interpol, din care a rezultat că autoturismul marca B., figurează ca fiind sustras din Germania la data de 30 ianuarie 2008;

- dosarul de înmatriculare al autoturismului marca B., sub nr. IF-sss, conţinând următoarele înscrisuri false: fişa de înmatriculare, dovezi de plată a taxelor de înmatriculare, certificatul de înregistrare al SC I.G. SRL, delegaţia SC I.G. SRL pentru B.l.B., în vederea înmatriculării autoturismului, factura fiscală din 20 februarie 2008, pretins emisă de SC A.B. SRL, către SC I.G. SRL;

- dosarul de înmatriculare a autoturismului sub nr. B-eee,

- declaraţiile martorului D.C., fost administrator al SC I.G. SRL - numele corect al persoanei juridice, până la data de 30 noiembrie 2007, când activitatea societăţii comerciale în cauză a fost suspendată. Potrivit acestei depoziţii persoana juridică nu a deţinut niciodată autoturismul în litigiu, iar reprezentantul său nu cunoaşte modul în care bunul a fost înmatriculat pe numele societăţii, precizând că ştampila şi documentele emise în numele societăţii, sunt false;

- proces - verbal de ridicare a unor specimene ale ştampilei folosite de societatea comercială G.I. SRL şi copie de pe certificatul de înregistrare;

- declaraţiile martorului N.C.C., din care a rezultat că nu cunoaşte nimic despre înmatricularea unui nr. de 3 autoturisme marca B., între acestea numărându-se şi B-eee, deşi apare ca fiind delegat la organele de poliţie în vederea înmatriculării. Martorul precizează că nu cunoaşte nimic în legătură cu SC I.G. SRL, iar scrisul de pe cererile de înmatriculare ori semnăturile din dosarul de înmatriculare nu îi aparţin;

- înscrisuri depuse de reprezentantul convenţional al societăţii de închirieri auto H.A. GMBH, din care a rezultat că autoturismul a fost scos din proprietatea societăţii menţionate anterior, prin abuz de încredere, de către autori necunoscuţi, în data de 30 ianuarie 2008, din localitatea D., Germania, dată la care a fost închiriat fără a mai fi returnat după expirarea termenului;

- declaraţiile martorilor V.I şi G.M.D.;

- declaraţiile inculpatului C.C.

VII. Fapte cu privire la autoturismul marca V. cu numărul de înmatriculare B-hhh.

- procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate;

- declaraţiile părţii vătămate S.B.S. din care a rezultat că a achiziţionat autoturismul marca V. cu nr. B-hhh de la numitul „G.B.", din cartierul Militari, despre care ştia că este „bişniţar", plătindu-i acestuia suma de 20.000 euro;

- proces - verbal de prezentare pentru recunoaştere din care a rezultat că partea vătămată S.B.S. l-a identificat pe făptuitorul S.L.G. ca fiind persoana de la care a cumpărat autoturismul sustras;

- raport de constatare tehnico - ştiinţifică din 29 iulie 2010, din care a rezultat că seria de şasiu a autoturismului marca V., înmatriculat sub nr. B-hhh a fost modificată;

- adresa SC E.I.T. CO SRL, Sucursala Forum Auto, reprezentantul V., din care a rezultat că autoturismul marca V., nu a fost comercializat de această societate, în timp factura fiscală aflată la dosarul de înmatriculare nr. 1395 din 25 august 2008, este falsă;

- adresa A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice Sector 5, din 19 iulie 2010, din care a rezultat că înscrisul doveditor al plăţii taxei de poluare - din 28 august 2008, aflat la dosarul de înmatriculare al autoturismului în litigiu nu a fost emis de instituţia statului;

- documente depuse de firma de închirieri auto A.A.U.C. SA din Spania, prin reprezentant convenţional I.G., din care a rezultat că autoturismul a fost sustras de către autori necunoscuţi, de pe raza localităţii Manresa, Spania, în timp ce era închiriat unui cetăţean de naţionalitate pakistaneză;

- adresa R.A.R. din 07 mai 2010, din care a rezultat că CIV-ul prezentat pentru autoturismul marca V., este fals, în realitate carte de identitate aparţinând unui autoturism marca D.;

- dosarul de primă înmatriculare al autoturismului în litigiu pe numele SC F.I. SRL, conţinând următoarele înscrisuri false: cererea de înmatriculare, în numele SC F.I. SRL, dovezi de plată ale taxelor de înmatriculare, fişa de înmatriculare, factura din 25 august 2008, potrivit căreia SC F.I. SRL ar fi achiziţionat autoturismul de la SC V.E.I.T.C. SRL, CIV, delegaţie potrivit căreia martorul F.D.C. ar fi fost împuternicit de SC F.I. SRL să înmatriculeze autoturismul în litigiu, certificatul de înregistrare al SC F.I. SRL;

- dosarul celei de a doua înmatriculări a autoturismului marca V., pe numele părţii vătămate S.B.S.,

- declaraţiile martorului F.D.C., din care a rezultat că nu a avut niciodată calitatea de delegat al SC F.I. SRL şi nu s-a prezentat niciodată la serviciul de înmatriculări au privire la autoturismul marca V., cu nr. B-hhh. Martorul nu a avut nici un fel de legături cu societatea comercială cu privire la care se susţine că ar fi reprezentat-o.

- sesizarea numitului G.M., administrator al SC F.I. SRL, din care a rezultat că societatea în cauză este proprietara unui singur autoturism marca V.P. şi nu a deţinut niciodată alte autoturisme. Sesizarea este adresată organelor de poliţie la data de 14 ianuarie 2010, când adrninistratorul societăţii a aflat că un alt autoturism, marca P., care figura înmatriculat pe aceeaşi persoană juridică, a fost implicat într-un accident rutier.

- verificarea bazei de date a serviciului înmatriculări, din care rezultă că pe numele SC F.I. SRL, alături de autoturismul deţinut în proprietate, au fost înmatriculate fraudulos alte patru autoturisme, între acestea numărându-se şi autoturismul marca V., cu nr. B-hhh;

- proces-verbal de prezentare către inculpatul P.I.D. a convorbirilor şi comunicărilor interceptate în cauză, ocazie cu care inculpatul recunoaşte că a depus personal la serviciul de înmatriculări dosarul privind autoturismul marca V., cu nr. B-hhh;

- proces-verbal de conducere în teren a inculpatului P.I.D., acesta indicând organelor de poliţie locuinţa celui la care ducea, la solicitarea inculpatului M.A., diferite acte referitoare la înmatricularea autovehiculelor şi planşa fotografică;

- declaraţii inculpat P.I.D., din care a rezultat săvârşirea de către inculpatul H.R.G. a infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată;

- declaraţiile inculpatului H.R.G.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii M.A., C.C., M.F. şi T.A. au recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, şi-au însuşit probele administrate în faza de urmărire penală şi au solicitat ca judecarea lor să se facă în baza acestora.

Inculpaţii H.R.G., B.Ş.N., R.L.F., P.I.D., B.R.G., I.M. şi G.V. au arătat că nu doresc să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. Prin urmare, tribunalul a disjuns cauza cu privire la aceşti inculpaţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că, în perioada 2008 - 2009, persoane neidentificate au sustras, au indus în eroare cetăţeni străini ori au abuzat de încrederea unor persoane juridice specializate în servicii de rent-a-car din Spania, Franţa, Italia, Austria, Ungaria Germania, intrând, pe nedrept, în posesia a sute de autoturisme, care s-au regăsit apoi pe teritoriul României, înmatriculate sub numere româneşti, majoritatea având seriile de şasiu modificate.

O altă situaţie des întâlnită a fost aceea în care titularul dreptului de proprietate asupra bunului a fost el însuşi autor al unei infracţiuni de înşelăciune, având ca scop producerea unui prejudiciu în bugetul societăţii de asigurare, astfel încât, de conivenţă infracţională cu autori, de regulă, rămaşi neidentificaţi, le încredinţau acestora autoturismul, iar după primirea semnalului convenit (de obicei, înmatricularea bunului, cu acte false, în ţara de destinaţie) reclamau autorităţilor din ţara sa de domiciliu furtul autoturismului. Folosul material injust, astfel dobândit de la societăţile de asigurări, era apoi împărţit între proprietarul bunului şi complicii acestuia.

Înmatricularea autovehiculelor în România - indiferent de metoda ilicită prin care erau obţinute - s-a realizat utilizându-se documente false, din care rezulta că persoane fizice ori juridice române sunt proprietare ale bunurilor în litigiu, fiind întocmite false certificate de autenticitate, facturi ori contracte de achiziţie, astfel încât cetăţeni români ori societăţi comerciale din România au apărut ca deţinând legal aceste autoturisme, deşi aceştia nu aveau cunoştinţă de existenţa bunurilor la care facem referire.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă indubitabil, existenţa între inculpaţi a unor înţelegeri anterioare săvârşirii infracţiunilor, aceştia acţionând în diferitele situaţii (relevate, mai cu seamă, de convorbirile telefonice înregistrate), fără detalii, indicaţii, fapt care conduce la concluzia existenţei unei rezoluţii infracţionale comune, însă fără a releva prezenţa unor elemente de organizare, subordonare, etc, specifice asocierilor sau grupurilor infracţionale organizate.

S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului M.A. care, în cursul lunii martie 2010, l-a instigat şi ajutat pe inculpatul M.F. să o inducă în eroare pe partea vătămată R.R.M., cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul marca B. menţionat, ambii inculpaţi cunoscând că acesta este înmatriculat în baza unor documente falsificate şi provine din furt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune, în formă continuată, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.A. care, în cursul anului 2009, l-a instigat pe inculpatul C.C. să îl determine pe învinuitul S.V., care la rândul său l-a convins pe învinuitul P.C.l., contra unei sume de bani, să falsifice mai multe înscrisuri oficiale (fişele şi cererile de înmatriculare), precum şi înscrisuri sub semnătură privată, (luarea în evidenţa fiscală, contractele de vânzare-cumpărare), astfel încât autoturismul marca B. menţionat să capete o provenienţă licită, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.A. care, în cursul lunilor mai - iunie 2009, l-a instigat pe inculpatul M.F. să falsifice documentele de proprietate şi provenienţă ale autoturismului marca B. în litigiu, folosind datele de identitate ale învinuitului P.C.l. - contract de vânzare-cumpărare, fişa şi cererea de înmatriculare - şi totodată i-a transmis datele cu care urmau a fi completate înscrisurile false, înscrisuri care, după întocmire, au fost semnate de învinuitul P.C.l., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.A., care, în cursul lunii august 2009, l-a instigat şi ajutat pe inculpatul R.L.F. să o inducă în eroare pe partea vătămată B.M., cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca M., ambii inculpaţi cunoscând că acesta este înmatriculat în baza unor documente falsificate şi provine din furt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.A. care, în cursul anului 2009, l-a instigat pe inculpatul C.C. să îl determine pe învinuitul S.V., care la rândul său l-a convins pe învinuitul B.F.L., contra unei sume de bani, să falsifice mai multe înscrisuri oficiale (fişele şi cererile de înmatriculare), precum şi înscrisuri sub semnătură privată, (luarea în evidenţa fiscală, contractele de vânzare cumpărare), astfel încât autoturismul marca M. menţionat să capete o provenienţă licită, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.A., care în cursul lunilor mai - iunie 2009, l-a instigat pe inculpatul M.F. să falsifice documentele de proprietate şi provenienţă ale autoturismului marca M. în litigiu, folosind datele de identitate ale învinuitului B.F.L. - contract de vânzare-cumpărare, fişa şi cererea de înmatriculare - şi totodată i-a transmis datele cu care urmau a fi completate înscrisurile false, înscrisuri care, după întocmire, au fost semnate de învinuitul B.F.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.A., care, în perioada martie-aprilie 2009, i-a ajutat pe inculpaţii T.A. şi B.R.G., să o inducă în eroare pe partea civilă I.V., cu prilejul încheierii unui contract de împrumut cu garanţie mobiliară, prezentându-i acestuia, ca adevărate, fapte nereale, care au determinat-o să încheie respectivul contract (garanţia mobiliară fiind un element hotărâtor pentru încheierea contractului), respectiv că autoturismul marca M., este legal înmatriculat pe numele SC T.I.C. SRL, toate documentele referitoare la acesta fiind de asemenea legale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.A., constând în aceea că l-a instigat pe inculpatul H.R.G. să falsifice înscrisurile oficiale şi cele sub semnătură privată (factura, delegaţia, fişa de înmatriculare, certificatul de înregistrare al SC T.I.C. SRL, care au fost folosite apoi de inculpaţii T.A. şi B.R.G., în activitatea de inducere în eroare a părţii vătămate I.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.A., care, în cursul lunilor aprilie - mai 2009, l-a instigat şi ajutat pe inculpatul R.L.F. să o inducă în eroare pe partea vătămată N.I., cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul marca A. menţionat, ambii inculpaţi cunoscând că acesta este înmatriculat în baza unor documente falsificate şi provine din furt, întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de instigare la înşelăciune, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în conţinutul constitutiv al infracţiunii intrând şi un act material de complicitate).

Fapta inculpatului M.A., care, în cursul anului 2008, i-a înlesnit inculpatului L.C.M. valorificarea, pentru sine, a autoturismului marca B., despre care amândoi inculpaţii aveau cunoştinţă că are seria de şasiu modificată şi provine din furt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, faptă prevăzută şi ped. de art. 221 C. pen.

Fapta inculpatului M.A., care, în cursul lunii iunie 2009, l-a ajutat pe făptuitorul S.L.G., să o inducă în eroare pe partea civilă S.B.S., cu ocazia tranzacţionării autoturismului marca V., cu nr. B-hhh, ajutor material constând în procurarea înscrisurilor false care au fost folosite de făptuitor pentru a-i crea cumpărătorului reprezentarea provenienţei licite a autoturismului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prevăzute şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Faptele inculpatului C.C., care, în cursul lunilor aprilie - mai 2009, la instigarea inculpatului M.A., l-a determinat pe învinuitul S.V., care, la rândul său, l-a convins pe învinuitul B.F.L., contra unei sume de bani, să falsifice mai multe înscrisuri oficiale (fişele şi cererile de înmatriculare), precum şi înscrisuri sub semnătură privată, (luarea în evidenţa fiscală, contractele de vânzare cumpărare), astfel încât autoturismul marca M. menţionat, astfel încât bunul să capete o provenienţă licită, sens în care să falsifice mai multe înscrisuri oficiale (fişele şi cererile de înmatriculare), precum şi înscrisuri sub semnătură privată, (luarea în evidenţa fiscală, contractele de vânzare-cumpărare), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C.C. care, în cursul lunilor aprilie - mai 2009, la instigarea inculpatului M.A., l-a determinat pe învinuitul S.V., care la rândul său l-a convins pe învinuitul P.C.I., contra unei sume de bani, să falsifice mai multe înscrisuri oficiale (fişele şi cererile de înmatriculare), precum şi înscrisuri sub semnătură privată, (luarea în evidenţa fiscală, contractele de vânzare-cumpărare), astfel încât autoturismul marca B. menţionat să capete o provenienţă licită, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.C., care, în luna august 2008, a pus la dispoziţia inculpatului B.Ş.N. autoturismul marca M., neidentificat în prezent, acesta fiind însoţit de documente false de provenienţă şi proprietate (factura fiscală SC T. SRL - SC F.; cartea de identitate a vehiculului, certificat de autenticitate), inculpatul B.Ş.N. inducându-i în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate SC A.T.C. 2008 SRL cu privire la provenienţa licită a bunului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpatului C.C., care, în perioada ianuarie - februarie 2009, a pus la dispoziţia inculpatului B.Ş.N. autoturismul marca M., autoturism sustras din Italia, însoţit de documente false de provenienţă şi proprietate, având seria de şasiu modificată, în scopul de a fi înstrăinat, de asemenea, către SC A.T.C. 2008 SRL, întruneşte elementele constitutive ale infiacţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpatului C.C., care, în cursul lunii martie 2008, a vândut părţii civile D.M.C. autoturismul marca B., cu suma de 20.000 euro, inducând-o în eroare cu privire la situaţia juridică a bunului (sustras din Germania, la data de 30 ianuarie 2008), prezentându-l ca având o provenienţă licită, respectiv înmatriculat pe numele SC I.G. SRL (fapt neadevărat), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpatului M.F., care în cursul lunii martie 2010 a indus-o în eroare pe partea civilă R.R.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare referitor la autoturismul marca B., cunoscând că autoturismul nu provine de la adevăratul proprietar şi este înmatriculat cu documente falsificate, creându-se prin aceasta un prejudiciu de 18000 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzute şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta inculpatului M.F., care, în perioada iunie-iulie 2009, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să transcrie datele înv. B.F.L. pe documentele false de proprietate şi provenienţă ale autoturismului marca M., înscrisurile fiind apoi puse la dispoziţia inculpatului R.L.F., care a realizat activitatea de inducere în eroare a părţii civile B.M., creându-se prin aceasta un prejudiciu de 32500 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prevăzute şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

Faptele inculpatului M.F., care, în perioada iunie-iulie 2009, l-a ajutat pe inc. M.A. să falsifice mai multe înscrisuri oficiale (fişele şi cererile de înmatriculare), precum şi înscrisuri sub semnătură privată, (luarea în evidenţa fiscală, contractele de vânzare cumpărare), astfel încât autoturismul marca B. menţionat să capete o provenienţă licită, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului M.F., care, în perioada iunie-iulie 2009, l-a ajutat pe inc. M.A. să falsifice mai multe înscrisuri oficiale (fişele şi cererile de înmatriculare), precum şi înscrisuri sub semnătură privată (luarea în evidenţa fiscală, contractele de vânzare cumpărare), astfel încât autoturismul marca M. menţionat să capete o provenienţă licită, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.A., care, în perioada martie-aprilie 2009, împreună cu inculpatul B.R.G., au indus-o în eroare pe partea civilă I.V., cu prilejul încheierii unui contract de împrumut cu garanţie mobiliară, prezentându-i acestuia fapte nereale care au determinat-o să încheie respectivul contract (garanţia mobiliară fiind un element hotărâtor pentru încheierea contractului), respectiv că autoturismul marca M. este legal înmatriculat pe numele SC T.I.C. SRL, toate documentele referitoare la acesta fiind de asemenea legale, fapte neadevărate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzute şi ped. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (partea vătămată I.V.).

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul T.A. a purtat discuţii cu partea civilă la telefon, convingând-o să accepte drept garanţie acel autoturism, s-a prezentat ca fiind reprezentantul SC T.I.C. SRL, a transmis celorlalţi complici datele necesare falsificării documentelor, a primit suma de bani rezultată din săvârşirea infracţiunii.

Faptele inculpatului T.A., constând în aceea că l-a sprijinit pe instigatorul M.A., înlesnind acţiunea acestuia de determinare a inculpatului H.R.G. să săvârşească infracţiunile prevăzute de art. 288 C. pen. şi 290 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sprijin constând în furnizarea datelor necesare falsificării documentelor oficiale care certificau autenticitatea autoturismului marca M. menţionat (marca, seria autoturismului, seria de motor, etc, necesare falsificării cărţii de identitate a vehiculului, certificatului de autenticitate R.A.R.), precum şi a datelor necesare falsificării înscrisurilor sub semnătură privată (factura fiscală pretins emisă de D.C. către SC T.I.C. SRL, factura pretins emisă de SC T.I.C. SRL către I.N., delegaţie) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzute de art. 26 raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi ale infracţiunii de complicitate la instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.A., care, în data de 19 octombrie 2009, a indus-o în eroare pe partea civilă R.V., cu ocazia vânzării autoturismului marca M., - recuperat de la partea vătămată I.V. - prezentându-i acesteia ca fiind adevărate fapte nereale şi determinând-o astfel să încheie respectivul contract de vânzare - cumpărare, inculpatul susţinând că este proprietarul din acte al autoturismului, respectiv I.N., că autoturismul este legal înmatriculat şi toate documentele referitoare la acesta sunt legal întocmite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzute şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72 C. pen., referitoare atât la gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite şi la urmările produse, dar şi de datele ce circumstanţiază persoanele inculpaţilor care au avut o atitudine de recunoaştere şi regret a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, sunt necunoscuţi cu antecedente penale.

A fost avută în vedere multitudinea de infracţiuni săvârşite în aceeaşi modalitate, ceea ce denotă perseverenţă infracţională şi o periculozitate socială deosebită, astfel încât s-a apreciat că nu se impune aplicarea de circumstanţe atenuante faţă de nici unul dintre inculpaţi.

Faţă de aceste elemente de circumstanţiere reale şi personale, Tribunalul a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei aplicată inculpaţilor este aceea a executării în regim de detenţie.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a dispus disjungerea în totalitate a laturii civile a cauzei, urmând a fi soluţionată în dosarul nou format cu privire la inculpaţii H.R.G., B.Ş.N., R.L.F., P.I.D., B.R.G., I.M., L.C.M. şi G.V.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii M.A., C.C., M.F. şi T.A., care au criticat soluţia instanţei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de fond pentru următoarele argumente:

- greşita individualizare a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor; în acest sens, s-a arătat că instanţa de fond a enumerat doar criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fără a le analiza în raport de datele şi împrejurările ce caracterizează fiecare inculpat în parte, fără a evalua gradul de pericol social concret individual, astfel că hotărârea nu a fost motivată sub acest aspect. S-a solicitat a se avea în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, astfel cum rezultă din existenţa unei înţelegeri infracţionale anterioare, din implicarea a 12 persoane în activitatea ilicită, din incidenţa pluralităţii de infracţiuni în cazul fiecărui inculpat (M.A. - 16 infracţiuni, C.C. - 7 infracţiuni, M.F. - 6 infracţiuni, T.A. - 4 infracţiuni).

Omisiunea instanţei de fond de reţinere a circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.; Ministerul Public a susţinut că sunt incidente aceste dispoziţii legale, având în vedere existenţa unor acţiuni conjugate ale inculpaţilor, premergătoare săvârşirii faptelor, dar şi formele de participaţie specifice fiecărui inculpat.

- greşita aplicare a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzute de art. 221 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.A.; Parchetul a constatat o evidentă contradicţie între dispozitivul sentinţei (în care s-a reţinut eronat incidenţa art. 41 alin. (2) C. pen.) şi considerentele hotărârii, în care a fost reţinută forma simplă a infracţiunii de tăinuire, corespunzător menţiunilor rechizitoriului ca act de sesizare.

- omisiunea aplicării art. 88 C. pen. în sensul deducerii reţinerii faţă de inculpaţii C.C. şi M.A., de la 23 iunie 2010 la 24 iunie 2010.

Pe parcursul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a formulat critici şi cu privire la încadrarea juridică a celor trei infracţiuni de instigare la înşelăciune reţinute în sarcina inculpatului M.A. (solicitând reţinerea formei de participaţie a complicităţii la comiterea acestor trei infracţiuni), dar şi la încadrarea juridică a faptei continuate de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinută în sarcina inculpatului C.C. (solicitând reţinerea unei instigări la instigarea la comiterea acestei fapte).

Inculpaţii M.A. şi C.C. au invocat, în esenţă, nemotivarea corespunzătoare a hotărârii tribunalului şi nerespectarea dispoziţiilor art. 356 alin. (1) C. proc. pen., fapt ce ar impune rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă de fond.

Inculpaţii au susţinut că aplicarea procedurii simplificate nu înlătură obligaţia instanţei de a evalua în concret temeinicia probelor în acuzare şi de a descrie cu claritate faptele reţinute şi încadrarea juridică corespunzătoare. Au invocat, de asemenea, contribuţia redusă la comiterea faptelor, lipsa caracterului oficial al înscrisurilor falsificate, dar şi neîntrunirea conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., ca urmare a falsificării acestuia în modalităţi ce nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 288 C. pen.

Invocând şi efectele cuantumului prejudiciului asupra încadrării juridice ori a individualizării pedepsei, apelanţii au apreciat că doar rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă poate asigura justa soluţionare a acesteia.

Inculpatul M.F. a criticat iniţial greşita individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, solicitând, faţă de contribuţia sa modică la comiterea faptei şi atitudinea procesuală sinceră, reţinerea în beneficiul său a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. Totodată, faţă de comportamentul ulterior comiterii faptelor, inculpatul a solicitat aplicarea art. 86¹ C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

Pe parcursul dezbaterilor, inculpatul M.F. a reformulat motivele sale de apel, criticând exclusiv maniera defectuoasă în care a fost motivată sentinţa şi solicitând desfiinţarea acesteia şi rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă de fond.

Inculpatul T.A. a criticat exclusiv individualizarea pedepsei, solicitând reducerea cuantumului şi suspendarea executării acesteia, având în vedere circumstanţele personale favorabile - lipsa antecedentelor penale şi situaţia familială dificilă (tatăl a 4 copii, dintre care unul grav bolnav).

În şedinţa publică din data de 09 septembrie 2013, Curtea a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a unora dintre faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, conform menţiunilor inserate în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Subsecvent acestei măsuri, inculpaţii M.A., C.C. şi M.F. au înţeles să facă declaraţii suplimentare, a căror valoare probatorie urmează a fi evaluată în considerentele prezentei decizii.

La solicitarea inculpatului T.A., a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

Prin sentinţa penală nr. 288/A din 14 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 122 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

1) A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a patru fapte de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi patru fapte de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (toate privind autoturismele marca M. cu nr. MS-xxx şi marca B. cu nr. B-xxx), din patru infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi patru infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune unică de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

A înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la infracţiunea de tăinuire şi în baza art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse astfel stabilite cu cele trei pedepse de câte 3 ani închisoare, cele două pedepse de câte 4 ani închisoare şi cele două pedepse de câte 3 luni închisoare aplicate prin sentinţă, urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 ore de la data de 23 iunie 2010 până la 24 iunie 2010.

2) A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.C. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a două fapte de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi două fapte de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (toate privind autoturismele marca M. cu nr. MS-xxx şi marca B. cu nr. B-xxx), din două infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune unică de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de complicitate la înşelăciune reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat (cu privire la autoturismul marca M. cu nr. AG-xxx) din infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă calificată.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 1 an închisoare şi 5 ani închisoare astfel stabilite cu cele două pedepse de câte 4 ani închisoare aplicate prin sentinţă, urmând ca inculpatul C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de 24 ore de la data de 23 iunie 2010 până la 24 iunie 2010.

3) A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.F. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a două fapte de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi două fapte de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (toate privind autoturismele marca M. cu nr. MS-xxx şi marca B. cu nr. B-xxx), din două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune unică de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa astfel stabilită cu pedepsele de 3 ani închisoare şi 4 ani închisoare aplicate prin sentinţă, urmând ca inculpatul M.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

4) A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de complicitate la instigare la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi complicitate la instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse astfel stabilite cu cele două pedepse de câte 4 ani închisoare aplicate prin sentinţă, urmând ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea celor două apeluri au rămas în sarcina statului.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.A., M.F. şi T.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A obligat pe apelanţii M.A., M.F. şi T.A. la câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a avut în vedere următoarele:

Preliminar, Curtea a subliniat că judecarea cauzei faţă de cei patru inculpaţi-apelanţi a parcurs procedura simplificată reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., ceea ce implică limitări inerente în planul probelor ce pot fi administrate şi al apărărilor pe care inculpaţii le pot formula în calea de atac.

S-a arătat că susţinerile exprese ale apelanţilor-inculpaţi M.A., C.C. şi M.F. la data de 14 octombrie 2013 antamează, chiar dacă nu explicit, o renunţare la poziţia procesuală exprimată la instanţa de fond în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

De asemenea, s-a mai subliniat că, manifestarea de voinţă a inculpaţilor în apel, concretizată în negarea unora dintre faptele reţinute în sarcina lor, nu poate produce însă vreun efect în planul aplicării efective a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. Aceasta deoarece ea ignoră caracterul irevocabil al opţiunii procesuale legal exprimate la data de 30 ianuarie 2013 de toţi cei patru inculpaţi personal, în prezenţa apărătorilor aleşi, anterior începerii cercetării judecătoreşti.

Ca atare, din perspectiva naturii juridice şi a valorii lor procesuale, Curtea a calificat declaraţiile ulterioare ale inculpaţilor M.A., C.C. şi M.F. ca fiind doar „mijloace de probă" în sensul art. 69 C. proc. pen., expresie a exercitării dreptului lor la apărare, ce urmează a fi avute în vedere la aprecierea probatoriului.

În schimb, criticile formulate de către cei trei inculpaţi menţionaţi au fost examinate prin raportare la exigenţele art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen. şi la argumentele pentru care tribunalul a apreciat suficient probatoriul în acuzare adrriinistrat în faza de urmărire penală.

Sub un prim aspect. Curtea a reţinut că inculpaţii M.A., C.C. şi M.F. au criticat, în principal, maniera de redactare a sentinţei apelate.

Raportându-se la cerinţele art. 356 lit. b), c) C. proc. pen., s-a constatat că expunerea hotărârii atacate este, într-adevăr, criticabilă, în condiţiile în care tribunalul s-a limitat la o simplă enumerare, extrem de sumară, a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi a conţinutului probelor administrate în cauză, astfel cum rezultau exclusiv din cuprinsul rechizitoriului.

În acest sens, s-a apreciat că o analiză critică a probelor ce au servit ca temei al reţinerii existenţei faptelor multiple deduse judecăţii şi a configuraţiei lor juridice concrete lipseşte însă din considerentele sentinţei, ceea ce antrenează o încălcare a dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen., dar şi a art. 3 şi art. 4 C. proc. pen.

O atare împrejurare nu justifică însă de plano desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, astfel cum au apreciat inculpaţii-apelanţi. Aceasta deoarece, pe de o parte, vătămarea eventual cauzată inculpaţilor poate fi înlăturată de însăşi instanţa de prim control judiciar, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac exercitate. În plus, gravitatea acestei vătămări nu este atât de semnificativă pentru a impune anularea sentinţei, în condiţiile în care hotărârea redă, practic, fapte recunoscute integral de către inculpaţi şi enumera probe însuşite în totalitate de către aceştia.

Pe de altă parte, nemotivarea corespunzătoare a hotărârii nu se regăseşte printre cazurile de rejudecare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., neputând justifica astfel, prin ea însăşi, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond.

Pentru aceste considerente, judecând apelurile în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. pen., Curtea a reevaluat atât împrejurările de fapt ce rezultă din ansamblul probator, cât şi aspectele de drept semnificative pentru formularea unei corecte încadrări jurdice.

Astfel, s-a constatat că faptele imputate celor patru apelanţi-inculpaţi vizează 10 dintre autoturismele indicate în rechizitoriu, conţinutul concret al acţiunilor realizate de către aceştia şi succesiunea lor fiind cea reţinută şi prin sentinţă.

1) Autoturismele marca M. cu nr. de înmatriculare MS-xxx şi marca B. cu nr. de înmatriculare B-xxx au făcut obiectul unor fapte penale imputate, printre alţii, inculpaţilor M.A., C.C. şi M.F.

Cele două autoturisme (sustrase în circumstanţe neclarificate din Austria la data de 21 octombrie 2008 şi, respectiv, din Spania la data de 23 noiembrie 2008) s-au aflat iniţial în posesia inculpatului M.A. care, în luna aprilie 2009, a luat decizia înmatriculării lor frauduloase în vederea vânzării ulterioare.

Prealabil înmatriculării, inculpatul M.A. a efectuat demersuri pentru traducerea unor documente false de provenienţă a autoturismelor, ce atestau în mod nereal că aceste bunuri ar fi fost dobândite de cetăţenii români U.R. (auto marca M.), respectiv M.B. (auto marca B.) de la cetăţeni străini. Totodată, prin intermediul făptuitorului S.D. (persoană aflată în relaţii de amiciţie cu M.A. şi C.C.), autoturismele marca M. şi B. au fost prezentate la R.A.R. pentru efectuarea formalităţilor premergătoare înmatriculării în luna martie 2009 (anterior introducerii lor în baza de date a poliţiei ca fiind furate).

Urmărind să finalizeze activitatea de înmatriculare, la data de 24 aprilie 2009, inculpatul M.A. i-a solicitat coinculpatului C.C. să găsească două persoane dispuse să figureze în mod nereal ca proprietari ai vehiculelor - cumpărători de la U.R. şi M.B. Dând curs acestei cereri, C.C. l-a contactat pe coinculpatul S.V. e care, la rândul său, i-a determinat pe învinuiţii P.C.I. şi B.F.L. să înmatriculeze pe numele lor autoturismele marca B. şi, respectiv, M.

În executarea acestei rezoluţii, după ce la data de 28 aprilie 2009 a obţinut de la M.A. datele necesare redactării în fals a înscrisurilor, inculpatul M.F. a fost cel care a prezentat celor doi învinuiţi contractele de vânzare-cumpărare deja redactate, în care U.R. şi M.B. figurau nereal în calitate de vânzători. Inculpatul M.F. i-a însoţit, de asemenea, pe învinuiţi la primărie, pentru a semna actele necesare luării în evidenţa fiscală a celor două autoturisme, documentele astfel obţinute rămânând în posesia inculpatului.

Ulterior, învinuiţii P.C.I. şi B.F.L., însoţiţi de S.V., s-au întâlnit în mun. Alexandria cu inculpaţii M.A. şi R.L.F. unde, la solicitarea celui dintâi, au semnat fişele de înmatriculare şi cererile de înmatriculare prezentate.

Inculpatul M.A. s-a deplasat la serviciul de specialitate cu documentele semnate de către pretinşii cumpărători, înmatricularea frauduloasă a autoturismelor realizându-se în mod efectiv la data de 09 iulie 2009, când autoturismul marca M. a fost înmatriculat pe numele lui B.F.L. cu nr. TR-zzz, iar autoturismul marca B. a fost înmatriculat pe numele lui P.C.I. cu nr. TR-04-xxx.

La data de 19 august 2009, prezentându-se sub identitatea lui B.F.L., pretins proprietar al autoturismului, coinculpatul R.L.F. a vândut părţii vătămate B.M. autoturismul marca M. în schimbul sumei de 32.500 euro (137.299,5 RON la cursul Băncii Naţionale a României din data încheierii contractului). La data de 24 august 2009, autoturismul a fost înmatriculat pe numele părţii vătămate, sub nr. MS-xxx, fiind ulterior indisponiblizat de către organele de urmărire pemală.

La data de 02 martie 2010, invocând o împuternicire a numitului P.C.I., inculpatul M.F. a vândut părţii vătămate R.R.M. autoturismul marca B. în schimbul sumei de 15.000 euro (61.638 RON la cursul Băncii Naţionale a României din data încheierii contractului). La data de 17 martie 2010, autoturismul a fost înmatriculat pe numele părţii vătămate, sub nr. B-xxx, fiind ulterior ridicat de către organele de poliţie.

Probatoriul confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă implicarea inculpatului M.A. în activitatea de instigare a învinuţilor P.C.I. şi B.F.L. (prin intermediul coinstigatorilor C.C. şi S.V.) la comiterea faptelor de fals, dar şi în instigarea inculpatului M.F. să sprijine o atare activitate infracţională.

În acest sens, Curtea a notat convorbirile telefonice purtate de inculpatul M.A. la data de 24 aprilie 2009 (ora 15.44) cu inculpatul C.C. (în care îi solicită celui din urmă să găsească două persoane din Roşiori dispuse să înmatriculeze autoturismele pe numele lor în schimbul unor sume de bani), precum şi la data de 28 aprilie 2009 (ora 17.17) cu inculpatul M.F. (căruia îi dictează datele de stare civilă ale celor doi învinuiţi dispuşi să îşi aducă concursul la o atare activitate infracţională.

Declaraţiile inculpatului S.V. din data de 23 iunie 2010 evidenţiază maniera în care C.C. a dat curs instigării coinculpatului M.A., solicitând expres identificarea unor persoane „mai de la ţară" dispuse să înmatriculeze autoturismele pe numele lor în schimbul unor sume de bani. Aceeaşi declaraţie relevă acţiunile inculpatului M.F. menite să sprijine consumarea falsului, concretizate în întâlnirea cu cei doi învinuiţi, înmânarea fişelor de înmatriculare şi a contractelor de vânzare-cumpărare spre a fi semnate, precum şi însoţirea lor la administraţia financiară pentru luarea în evidenţă.

S-a apreciat că împrejurări de fapt similare rezultă şi din declaraţiile învinuiţilor P.C.l. şi B.F.L., faţă de care s-a dispus, prin rechizitoriu, o soluţie de scoatere de sub urmărire penală întemeiată pe dispoziţiile art 10 lit. b¹) C. proc. pen.. şi art. 18¹ C. pen. Aceştia din urmă au confirmat, în plus, şi faptul că inculpatul M.A. le-a prezentat fişele şi cererile de înmatriculare spre a fi semnate, efectuând personal demersurile necesare înmatriculării autoturismelor. B.F.L. l-a recunoscut din fotografii pe M.A., procesul verbal întocmit cu acea ocazie regăsindu-se în vol.

Martorul N.F. (apropiat al învinuitului S.V.) a confirmat cunoaşterea, de către toate persoanele implicate, a situaţiei juridice reale a autoturismelor şi a caracterului fals al documentelor de provenienţă, aspecte comunicate acestuia de către învinuit însuşi.

În plus, martorii M.B. şi U.R. au precizat expres că nu au semnat contractele de vânzare-curnpărare aparent încheiate în numele lor, ambii pierzând în anii anteriori actele de identitate folosite apoi pentru falsificarea înscrisurilor. În cazul lui U.R. a rezultat, de altfel, că seria şi numărul actului de identitate indicat în cuprinsul contractului de vânzare-curnpărare falsificat erau corespunzătoare documentului pierdut, nu celui deţinut la data pretinsului contract.

Din declaraţiile părţii vătămate B.M. coroborate, conform art. 75 C. proc. pen., de procesul verbal de recunoaştere din fotqgrafii şi de susţinerile martorului B.J., rezultă că vânzarea autoturismului marca M. s-a realizat de către R.L.F., ce şi-a atribuit numele mincinos de B.F.L. şi calitatea nereală de proprietar al bunului.

Totodată, partea vătămată R.R.M. a arătat că vânzătorul autoturismului marca B. tranzacţionat la data de 02 martie 2010 a fost inculpatul M.F., ce a pretins că are împuternicirea „proprietarului" P.C.I.

Contribuţia inculpatului M.A. la adoptarea şi executarea rezoluţiei infracţionale de inducere în eroare a celor două părţi vătămate cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-curnpărare rezultă din însăşi materialitatea faptelor, inculpatul fiind persoana în posesia căreia au rămas permanent documentele falsificate necesare vânzării şi, în mod logic, cel care le-a remis ulterior „vânzătorilor" în acest scop. Convorbirile telefonice purtate între M.A. şi coinculpaţii C.C. şi M.F. relevă faptul că un atare demers al inculpatului s-a grefat pe asumarea unui rol decisiv în executarea planului infracţional şi pe autoritatea conferită de un oarecare ascendent avut asupra coinculpaţilor.

Sub aspectul încadrării juridice, Curtea a reţinut că toate înscrisurile falsificate în vederea consumării activităţii de tranzacţionare frauduloasă a celor două autoturisme sunt înscrisuri sub semnătură privată, iar nu înscrisuri oficiale, aspect ce urmează a fi valorificat faţă de toţi inculpaţii care au participat la faptele descrise în prezenta secţiune.

A) Astfel, cererile de înmatriculare semnate de învinuiţii B.F.L. şi P.C.I. la data de 03 iulie 2009, contractele de vânzare-curnpărare datate 26 aprilie 2009, respectiv 28 aprilie 2009 (în care cei doi învinuiţi figurează în calitate de cumpărători) şi fişele de înmatriculare ale autoturismelor în discuţie (plăsmuite prin indicarea datelor celor doi învinuiţi ca deţinători ai autoturismelor) sunt înscrisuri redactate de persoane particulare, ce evident nu emană sau aparţin uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. pen.

Fişele de înmatriculare devin înscrisuri oficiale numai după înregistrarea lor la organele de specialitate şi verificarea datelor inserate în cuprinsul lor, doar ulterior acestui moment contrafacerea înscrisului sau alterarea conţinutului său putându-se subsuma infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen. în cazul în care falsificarea înscrisului se produce anterior prezentării sale unei instituţii publice, aşa cum s-a întâmplat în speţă, sunt realizate doar elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen.

Contrar susţinerilor apelanţilor-inculpaţi M.A. şi C.C., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin inserarea, în cuprinsul său, a unor menţiuni nereale, menite a crea aparenţa unei situaţii contrare realităţii, în scopul producerii de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. (a se vedea, în acest sens, decizia penală nr. 2673/1976 a fostului Tribunal Suprem, în R.R.D. nr. 9/1977, dar şi întreaga jurisprudenţă ulterioară a instanţei supreme).

Cu privire la falsificarea actelor sub semnătură privată constând în „luarea în evidenţă fiscală", astfel cum s-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului, Curtea a constatat că activitatea de înregistrare la organele fiscale a deţinătorilor de bunuri are caracter complex şi se concretizează nu într-un singur înscris, ci într-un ansamblu de documente ce consemnează rezultatele verificărilor organelor fiscale ori obligaţiile plătitorilor de taxe şi impozite.

În cauza de faţă, toate înscrisurile întocmite pe parcursul acestei activităţi complexe (chitanţe de plată a taxelor, certificatele eliberate de A.N.A.F. la datele de 18 iunie 2009) emană de la organele fiscale, conţinutul lor nefiind alterat în vreun fel printr-o intervenţie frauduloasă a învinuiţilor B.F.L. şi P.C.I. S-a apreciat că rechizitoriul în sine nu indică în ce modalitate ar fi fost alterate aceste documente, considerente faţă de care Curtea nu a reţinut în sarcina inculpaţilor, ca acte materiale distincte, activitatea de falsificare a „luării în evidenţă fiscală".

B) Faptele inculpatului M.A. care, în perioada aprilie-mai 2009, în baza unei rezoluţii infracţionale unice (orientate spre înmatricularea şi vânzarea frauduloasă a celor două autoturisme) a desfăşurat acte de instigare la comiterea, prin acte repetate, a infracţiunii unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea inculpatului a presupus, pe de o parte, determinarea coinculpatului C.C. să adopte rolul de coinstigator şi să îi determine, la rândul său, pe învinuiţii B.F.L. şi P.C.I. (prin intermediul lui S.V.), să falsifice prin acte repetate de executare iniţial contractele de vânzare-cumpărare şi, ulterior, fişele de înmatriculare şi cererile de înmatriculare ale autoturismelor marca M. şi B., înscrisuri folosite în vederea producerii de consecinţe juridice.

Totodată, inculpatul M.A. a desfăşurat activităţi de instigare a coinculpatului M.F. la săvârşirea unor acte de sprijinire şi ajutor la falsificarea acestor înscrisuri sub semnătură privată, constând în redactarea documentelor cu datele indicate de instigator, prezentarea lor învinuiţilor B.F.L. şi P.C.I. şi însoţirea celor din urmă la instituţiile publice unde au fost depuse.

Date fiind circumstanţele obiective în care a acţionat inculpatul M.A., conivenţa infracţională existentă între toate persoanele implicate şi caracterul unic al urmării socialmente periculoase (respectiv starea de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor sub semnătură privată referitoare la provenienţa autoturismelor), Curtea a apreciat că faptele acestuia alcătuiesc o singură unitate legală de infracţiune prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu opt astfel de infracţiuni, fiecare în formă continuată, urmând a aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.

Totodată, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere că la unul dintre actele materiale componente ale infracţiunii continuate (respectiv falsificarea iniţială a contractelor de vânzare-cumpărare de către învinuiţii B.F.L. şi P.C.I.), şi-au adus contribuţia în calitate de complici concomitenţi alte două persoane - M.F. şi S.V. - circumstanţă agravantă reală, pe care inculpatul M.A. a cunoscut-o şi se răsfrânge asupra sa, conform art. 28 alin. (2) C. pen.

S-a mai apreciat că, solicitarea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii prevederilor art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este lipsită de suport. Ca formă secundară a participaţiei penale, instigarea se raportează întotdeauna la forma principală prevăzută de art. 24 C. pen., deoarece ea presupune determinarea unei persoane să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, respectiv acte de executare directă, specifice elementului material.

Indiferent de felul instigării prin raportare la criteriul „modul de acţiune al instigatorului" (respectiv forma mediată, în care determinarea se realizează prin intermediul unei terţe persoane sau forma imediată), activitatea instigatorului implică întotdeauna determinarea instigatului la comiterea directă a actelor de executare. Încadrarea juridică se realizează, aşadar, prin reţinerea art. 25 C. pen. în legătură cu norma de incrimnare a faptei comise de autor, nu de un alt participant secundar la comiterea acelei fapte.

Fapta inculpatului M.A. de a-l determina pe coinculpatul R.L.F. să inducă în eroare partea vătămată B.M. la data de 19 august 2009, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului marca M., prin folosirea de nume mincinoase şi prezentarea unor înscrisuri sub semnătură private falsificate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a-l determina pe coinculpatul M.F. să inducă în eroare partea vătămată R.R.M. la data de 02 martie 2010, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului marca B., prin prezentarea unor înscrisuri sub semnătură privată falsificate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

De asemenea, s-a mai apreciat că solicitarea Ministerului Public de reţinere a complicităţii la aceste două infracţiuni este neîntemeiată. Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, astfel cum a fost analizat în considerentele prezentei decizii, rezultă că activitatea inculpatului M.A. nu s-a limitat la simpla transmitere a înscrisurilor falsificate folosite ulterior pentru consumarea inducerii în eroare. Inculpatul a fost cel care a avut iniţiativa infracţională, a conceput şi coordonat actele de falsificare menite să creeze aparenţa unei provenienţe licite a autoturismelor, totul în scopul evident al valorificării frauduloase ulterioare a autoturismelor şi al obţinerii unui folos material injust pentru sine.

S-a mai precizat că, este, de asemenea, nefondată solicitarea de reţinere a incidenţei dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. cu privire la aceste două infracţiuni de înşelăciune. Probatoriul relevă faptul că flecare acţiune de inducere în eroare s-a realizat de câte o singură persoană, implicarea coinculpatilor având, din perspectiva formelor de participaţie penală, doar semnificaţia unei instigări sau a unei complicităţi anterioare. Or, incidenţa circumstanţei agravante analizate presupune comiterea unei fapte penale de trei sau mai multe persoane împreună, respectiv în calitate de coatori sau complici concomitenţi, cerinţă neîndeplinită în cazul faptelor de înşelăciune analizate în prezenta secţiune şi nici în cazul celorlalte fapte ce vor fi analizate în secţiunile următoare.

Raportându-se la considerentele expuse anterior, reţine că fapta inculpatului C.C. care, în luna aprilie 2009, a desfăşurat acte de coinstigare la comiterea, prin acte repetate, a infracţiunii unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată (determinându-i pe învinuiţii B.F.L. şi P.C.I., prin intermediul lui S.V., să falsifice prin acte repetate de executare iniţial contractele de vânzare-cumpărare, ulterior fişele de înmatriculare şi cererile de înmatriculare ale autoturismelor marca M. şi B., înscrisuri folosite în vederea producerii de consecinţe juridice) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Date fiind circumstanţele obiective în care a acţionat inculpatul, conivenţa infracţională între toate persoanele implicate şi unicitatea urmării socialmente periculoase, Curtea a apreciat că faptele acestuia alcătuiesc o singură unitate legală de infracţiune prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu patru astfel de infracţiuni, fiecare în formă continuată, aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. Totodată, s-a reţinut şi în acest caz incidenţa dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., deoarece inculpatul a cunoscut sau cel puţin a prevăzut că la falsificarea contractelor de vânzare-cumpărare îşi aduc concursul şi doi complici concomitenţi, circumstanţa agravantă reală răsfrângându-se asupra sa, conform art. 28 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.F. care, în luna aprilie 2009, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, i-a ajutat pe învinuiţii B.F.L. şi P.C., să falsifice contractele de vânzare-cumpărare a autoturismelor marca M. şi marca B., înscrisuri folosite în vederea producerii de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru toate considerentele anterior expuse, Curtea a apreciat că faptele acestuia alcătuiesc o singură unitate legală de infracţiune prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu patru astfel de infracţiuni, fiecare în formă continuată, aplicând în mod corespunzător dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. şi reţinând, de asemenea, incidenţa prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.F. de a induce în eroare partea vătămată R.R.M. la data de 02 martie 2010, cu prilejul închieierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului marca B., prin prezentarea unor înscrisuri sub semnătură privată falsificate, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul a unui folos material injust, pricinuind părţii vătămate o pagubă în valoare de 15.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a ajuta, prin remiterea înscrisurilor falsificate, la inducerea în eroare a părţii vătămate B.M. la data de 19 august 2009, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului marca M., în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul a unui folos material injust, pricinuind părţii vătămate o pagubă în valoare de 32.500 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

2) Autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare GR-zzz a făcut obiectul unor fapte penale imputate, printre alţii, inculpaţilor M.A. şi T.A.

Autovehiculul în discuţie s-a aflat iniţial în detenţia inculpatului M.A. care, în perioda martie-aprilie 2009, l-a remis coinculpatului T.A., acesta din urmă fiind interesat în tranzacţionarea frauduloasă a bunului, cu titlu de garanţie, în vederea obţinerii unor împrumuturi băneşti.

În executarea acestei rezoluţii infracţionale, prin intermediul coinculpatului B.R.G., a fost abordată partea vătămată I.V., căruia vehiculul i-a fost oferit drept garanţie în schimbul remiterii cu titlu de împrumut a sumei de 22.000 de euro. Discuţiile prealabile finalizării tranzacţiei propriu-zise, menite să creeze părţii vătămate aparenţa unei provenienţe licite a bunului, au fost purtate atât de B.R.G., cât şi de T.G.

În paralel, pentru a se asigura consumarea inducerii în eroare a părţii vătămate, autoturismul a fost înmatriculat fraudulos pe numele SC T.I.C. SRL, cu nr. de înmatriculare B-zzz. Toate înscrisurile oficiale necesare înmatriculării (cartea de identitate a vehiculului, certificatul de autenticitate R.A.R.), precum şi cele sub semnătură privată (factură pretins emisă de D.C. către SC T.I.C. SRL şi factură pretins emisă de SC T.I.C. SRL către I.N. - fratele părţii vătămate), au fost falsificate prin contrafacere ori alterarea subscrierii la instigarea inculpatului M.A., posibil de către H.R.G.

Prezentarea documentelor de provenienţă falsificate a determinat partea vătămată să considere în mod eronat că autoturismul este legal înmatriculat şi aparţine SC T.I.C. SRL, reprezentare pe fondul căreia I.V. a acceptat să remită cu titlu de împrumut suma de 22.000 de euro, restituirea sumei fiind garantată cu autoturismul în discuţie. Pentru a se asigura suplimentar în caz de nerestituire a sumei împrumutate, înţelegerea părţilor a fost materializată, scriptic, în încheierea unui contract de vânzare-cumpărare datat 06 mai 2009, având ca obiect autoturismul marca M., în schimbul sumei anterior menţionate.

Verificările întreprinse ulterior de către partea vătămată la reprezentanţa M. au relevat faptul că autoturismul avea seria de şasiu modificată, fapt ce l-a determinat pe I.V. să îi restituie bunul inculpatului T.A. şi să solicite şi restituirea sumei de bani.

Utilizând o modalitate de operare similară, la data de 19 octombrie 2009, însoţit de făptuitorul N.I., inculpatul T.A. s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate R.V., unde s-a prezentat sub numele nereal de l.N. (fratele părţii vătămate l.V.), folosind şi o carte de identitate cu aceste date, falsificată însă prin aplicarea fotografiei inculpatului.

Inculpatul a oferit părţii vătămate autoturismul marca M. în schimbul sumei de 17.600 euro (75.509,28 RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data contractului), fiind întocmită în acest sens o chitanţă în care s-a consemnat vânzarea bunului de către „l.N." către partea vătămată, în schimbul sumei anterior menţionate.

Întrucât inculpatul nu a prezentat ulterior părţii vătămate toate documentele de provenienţă a bunului necesare înmatriculării, partea vătămată R.V. s-a deplasat la domiciliul adevăratului l.N., fratele părţii vătămate l.V., unde a constatat că a fost indusă în eroare cu privire la identitatea vânzătorului.

Ulterior soluţionării propunerii de arestare preventivă în prezenta cauză, partea vătămată a restituit inculpatului T.A. autoturismul în litigiu, ce nu a mai fost depistat. Din verificări a rezultat că autoturismul marca M. cu seria de şasiu indicată în documenetele de provenienţă falsificate nu figurează în baza de date a R.A.R., iar imposibilitatea supunerii vehiculului unei constatări în scopul determinării seriei reale de şasiu a făcut imposibilă stabilirea provenienţei sale.

Săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută rezultă din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate l.V. şi R.V. cu împrejurările ce rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat în perioada 21 aprilie 2009 - 06 mai 2009.

Succesiunea şi conţinutul convorbirilor purtate la data de 27 aprilie 2009 - orele 18.55, 19.04, 19.25 şi 20.40, precum şi la data de 28 aprilie 2009 orele 13.08, sunt în mod particular relevante, întrucât ele evidenţiază modalitatea de operare şi conivenţa infracţională existentă între T.A. şi B.G., pe de o parte, şi între T.A. şi M.A. pe de altă parte. În plus, convorbirea telefonică din data de 27 aprilie 2009 - ora 18.25 relevă executarea nemijlocită, de către T.A., a unor acte de inducere în eroare a părţii vătămate l.V.

Faptul că inculpaţii au plăsmuit înscrisuri oficiale şi sub semnătură privată menite a crea aparenţa unei provenienţe licite a autoturismului rezultă şi din relaţiile comuniacte de R.A.R., coroborate cu declaraţiile martorului B.Mi. - administrator al SC T.I.C. SRL - care a precizat că societatea şi-a încetat activitatea în anul 2005, iar semnătura şi ştampila aplicate pe facturile de achiziţionare, respectiv de vânzare, nu sunt originale. Diferenţele dintre impresiunile ştampilei rezultă, de altfel, cu evidenţă din compararea simplă a celor originale cu cele aplicate pe facturile contrafăcute.

Declaraţiile părţii vătămate R.V. referitoare la modul de consumare a inducerii sale în eroare sunt, de asemenea, coroborate de înscrisurile existente la dosar, respectiv copia cărţii de identitate aparţinând lui l.N., falsificată prin aplicarea fotografiei inculpatului T.A., înscris pe care inculpatul l-a remis părţii vătămate cu ocazia încheierii convenţiei.

Sub aspectul încadrării juridice, s-a reţinut că fapta inculpatului T.A. care, în luna aprilie 2009, a sprijinit activitatea de falsificare, prin acte repetate, a unor înscrisuri oficiale menite a crea aparenţa unei provenienţe licite a autoturismului marca M., respectiv cartea de identitate a vehiculului şi certificatul de autenticitate R.A.R., furnizând autorului falsului datele necesare prin intermediul coinculpatului M.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Forma de participaţie penală îmbracă, aşadar, forma complicităţii mediate, actele de ajutor fiind realizate nu în mod direct de către inculpat, ci prin intermediul unui terţ (instigator la comiterea aceleiaşi infracţiuni).

Pentru considerentele expuse anterior, referitoare la raportul dintre o formă secundară a participaţiei penale (cum este cea a complicităţii) şi forma principală, Curtea a constatat eronată încadrarea juridică dată faptei, aplicând în mod corespunzător dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.

Complicitatea este strâns legată şi condiţionată de comiterea unor acte nemijlocite de executare a faptei penale, numai prin raportare la acestea (nu şi la actele secundare ale instigării) evaluându-se aptitudinea acţiunii complicelui de a sprijini, în concret, consumarea faptei. Prin urmare, chiar dacă ajutorul dat de un complice se realizează mediat (prin intermediul instigatorului sau al unui alt complice) el va răspunde pentru complicitate la comiterea faptei penale, nu pentru complicitate la instigare, aşa cum eronat s-a reţinut.

Fapta inculpatului T.A. care, în luna aprilie 2009, a sprijinit activitatea de falsificare, prin acte repetate, a unor înscrisuri sub semnătură privată menite a crea aparenţa unei provenienţe licite a autoturismului marca M., respectiv factură fiscală pretins emisă de D.C. şi factură fiscală pretins emisă de SC T.I.C. SRLcătre I.N., furnizând autorului falsului datele necesare prin intermediul coinculpatului M.A., actele falsificate fiind folosite ulterior pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Raportându-se la argumentele expuse anterior, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică şi a acestei fapte din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada aprilie-mai 2009, a indus în eroare partea vătămată I.V., cu prilejul încheierii unui contract de împrumut cu garanţie mobiliară, pretinzând nereal că autoturismul marca M. aparţine persoanei juridice menţionate în actele de provenienţă falsificate, prezentate părţii vătămate, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul a unui folos material injust, pricinuind părţii vătămate o pagubă în valoare de 22.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada aprilie-mai 2009, a indus în eroare partea vătămată R.V., cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a autoturismului marca M., folosind nume şi calităţi mincinoase, dar şi înscrisuri falsificate, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul a unui folos material injust, pricinuind părţii vătămate o pagubă în valoare de 17.600 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Faptele inculpatului M.A. care, în luna aprilie 2009, l-a determinat pe coinculpatul H.R.G. să falsifice, prin acte repetate, înscrisurile oficiale şi sub semnătură privată anterior menţionate, menite a crea aparenţa unei provenienţe licite a autoturismului marca M., în scopul producerii consecinţelor juridice reţinute în prezenta decizie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada aprilie-mai 2009, l-a ajutat pe coinculpatul T.A. să inducă în eroare pe partea vătămată I.V., cu prilejul încheierii contractului de împrumut cu garanţie mobiliară, punându-i la dispoziţie înscrisurile falsificate folosite pentru a asigura consumarea infracţiunii, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul a unui folos material injust, contribuind astfel la producerea unei pagube în valoare de 22.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Faptele analizate în prezenta secţiune nu au fost comise în condiţiile circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., deoarece contribuţiile concrete ale persoanelor implicate nu se subsumează participaţiei a cel puţin trei coautori, singuri sau alături de complici concomitenţi.

3) Autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare IF-xxx a făcut obiectul unor fapte penale imputate, printre alţii, inculpatului M.A.

Autoturismul în discuţie (sustras din Austria la data de 17 septembrie 2008) a intrat în posesia inculpatului L.C.M., care a luat decizia de a-l înstrăina către M.G.S. În executarea acestei rezoluţii infracţionale, L.C.M. i-a solicitat apelantului-inculpat M.A. întocmirea unor documente false de provenienţă.

La data de 23 decembrie 2008, a fost depus la serviciul specializat dosarul de înmatriculare al autoturismului, la solicitarea pretinsului deţinător SC M. SRL prin delegat C.A.M., vehiculul fiind înmatriculat sub nr. B-sss, cu seria de şasiu modificată. Împrejurările în care au fost întocmite înscrisurile false prezentate cu această ocazie (din care rezulta nereal achiziţionarea bunului de la SC P. România) fac obiectul unor cercetări separate ca urmare a disjungerii dispuse prin rechizitoriu.

După ce a primit documentele false de provenienţă, dar şi o factură care atesta nereal că SC M. SRL îi vinde autoturismul marca A., numitul M.G.S. a luat decizia de a înmatricula vehiculul pe numele său. Această iniţiativă a stârnit panica celorlalţi inculpaţi, care au conştientizat riscul sporit de depistare, de către organele competente, a manoperelor frauduloase ce au stat la baza înmatricuării.

În acest context, inculpaţii au luat hotărârea înstăinării bunului, sens în care R.L.F. a identificat ca potenţial cumpărător pe N.I., M.A. verificând, în paralel, prin intermediul cunoştinţelor sale, dacă bunul figurează blocat în evidenţele poliţiei şi preluând tot el autoturismul, cartea de identitate şi certificatul de înmatriculare de la făptuitorul M.

Inculpatul R.L.F. a prezentat bunul părţii vătămate N.I., susţinând, totodată, în mod nereal că societatea comercială M. SRL (ce figura ca proprietar) ar aparţine mamei sale. Între partea vătămată şi acest inculpat a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare a bunului, în schimbul preţului de 14.500 euro, părţile convenind ca înmatricularea să se realizeze de către R.L.F., întrucât partea vătămată lipsea temporar din ţară.

Autoturismul a fost înmatriculat pe numele părţii vătămate cu nr. IF-xxx şi a fost ulterior indisponiblizat de către organele de poliţie, N.I. fiind desemnat în calitate de custode.

Cunoaşterea, de către inculpatul M.A., a caracterului fals al înscrisurilor ce atestau provenienţa autoturismului şi interesul său în verificarea situaţiei bunului în bazele de date ale poliţiei rezultă neechivoc din conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu L.C.M., P.l.D. şi I.C.O. în perioada 28 mai 2009 - 04 iunie 2009. Toate aceste convorbiri sunt redate în cuprinsul rechizitoriului şi se regăsesc în dosarul de urmărire penală, astfel încât Curtea a făcut trimitere la ele, fără a le reitera.

Caracterul fals al documentelor de provenienţă este confirmat de relaţiile comunicate de SC P. România (care a precizat că nu a întocmit factura din data de 08 decembrie 2008 prin care bunul era aparent vândut către SC M. SRL), de declaraţiile martorului A.C., administrator al SC M. SRL (care a infirmat ipoteza achiziţionării reale a bunului de către societate), de procesul verbal în care au fost redate impresiunile originale ale ştampilei acestei societăţi comerciale (vizibil diferite de impresiunea ce se regăseşte pe factura falsificată).

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 mai 2010 a evidenţiat că seria de şasiu a autoturismului marca A. prezintă modificări la nivelul a 3 caractere, seria astfel modificată regăsindu-se în toate documentele falsificate folosite la înmatricularea bunului.

Împrejurarea că inculpatul M.A. este persoana care a preluat autoturismul de la M.S. şi l-a remis coinculpatului R.L.F. în vederea tranzacţionării frauduloase rezultă din declaraţiile coroborate ale tuturor persoanelor implicate în această activitate. Inculpatul-apelant M.A. a fost persoana ce a avut permanent controlul asupra destinaţiei bunului, primind şi majoritatea sumei remisă cu titlu de preţ de către partea vătămată N.I. ca urmare a inducerii sale în eroare (element confirmat de R.L.F.).

În drept, fapta inculpatului M.A. care, în perioada iunie-august 2009, l-a determinat pe coinculpatul R.L.F. să inducă în eroare pe partea vătămată N.I. cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului marca A., punându-i la dispoziţie autoturismul şi înscrisurile falsificate folosite pentru a asigura consumarea infracţiunii, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul a unui folos material injust, contribuind astfel la producerea unei pagube în valoare de 14500 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Actele de instigare absorb actele secundare de complicitate la comiterea aceleiaşi fapte penale, astfel încât infracţiunea îşi păstează caracterul unic, iar încadrarea juridică dată prin sentinţă este corectă.

4) Autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare TM-xxx a făcut obiectul unor fapte penale imputate, printre alţii, inculpatului M.A.

Autoturismul în discuţie (sustras din Austria la data de 19 mai 2008) a fost înmatriculat pe teritoriul României la data de 11 iunie 2008, pe numele SC S.B. SRL cu acte false de provenienţă şi cu seria de şasiu modificată.

În toamna anului 2008, vehiculul a intrat în posesia inculpatului L.C.M., fiind înmatriculat fraudulos pe numele cumnatei acestuia - martora M.P.S. - cu nr. TM-xxx. Factura prin care SC S.B. SRL vindea autoturismul martorei, precum şi cerificatul de autenticitate R.A.R. au fost falsificate de către H.R.G., la instigarea inculpatului M.A., folosindu-se în mod evident un mod de operare similar celui descris anterior în considerentele prezentei decizii.

Ulterior sesizării organelor de poliţie de către administratorul SC S.B. SRL, inculpaţii M.A. şi L.C.M. au încercat să găsească o modalitate de ascundere a bunului, prin vânzarea sa succesivă către M.I. şi T.V. Apelantul-inculpat a supervizat acţiunile coinculpatului L.C.M. de valorificare frauduloasă a autoturismului, sfâtuindu-l permanent asupra conduitei pe care trebuia să o adopte pentru a disimula provenienţa ilicită a vehiculului.

Cunoaşterea, de către inculpatul M.A., a caracterului fals al înscrisurilor ce au stat la baza ambelor înmatriculări ale autoturismului marca B. şi conivenţa infracţională existentă între acest apelant şi L.C.M. rezultă, cu precădere, din conţinutul şi succesiunea convorbirilor telefonice purtate de cei doi în perioada 28 mai 2009-31 mai 2009. Toate aceste convorbiri sunt redate în cuprinsul rechizitoriului şi se regăsesc în dosarul de urmărire penală, astfel încât Curtea a făcut trimitere la ele, fără a le reitera.

Caracterul fals al certificatului de autenticitate este confirmat de relaţiile comunicate de Registrul Auto Român.

Totodată, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 februarie 2010 a evidenţiat că seria de şasiu a autoturismului marca B. prezintă urme de modificare a caracterelor, seria astfel modificată regăsindu-se în toate documentele falsificate folosite la înmatricularea bunului.

În drept, fapta inculpatului M.A. care, în perioada 2008-2009, a înlesnit coinculpatului L.C.M. valorificarea autoturismului marca B., cunoscând că acesta provine din comiterea unei fapte de furt şi este înmatriculat fraudulos, în scopul obţinerii pentru sine, dar şi pentru coinculpat, a unui folos material întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

S-a apreciat că reţinerea, prin sentinţă, a incidenţei dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. privind forma continuată a infracţiunii este rezultatul unei erori a instanţei de fond. Inculpatul-apelant a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tăinuire în variantă simplă, aspect ce rezultă neechivoc atât din partea expozitivă a rechizitoriului, cât şi din dispozitivul actului de inculpare.

Astfel, s-a reţinut că această critică a Ministerului Public este, prin urmare, fondată, Curtea înlăturând incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinând în sarcina inculpatului doar infracţiunea de tăinuire în formă simplă.

În schimb, pentru considerente similare celor expuse anterior, a reţinut că faptele analizate în prezenta secţiune nu au fost comise în condiţiile circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.

5) Autoturismele marca M. cu nr. de înmatriculare AG-xxx, M. cu nr. de înmatriculare AG-zzz şi B. cu nr. de înmatriculare DJ-bbb au făcut obiectul unor fapte penale imputate, printre alţii, inculpatului C.C.

Autoturismul marca M. (rămas neidentificat) şi autoturismul marca M. (sustras din Italia la 13 octombrie 2008) au intrat în posesia inculpatului C.C. în perioada august 2008 - ianuarie 2009, în îmnprejurări ce nu fac obiectul cauzei. Inculpatul a luat decizia de a înstrăina autoturismele unor cumpărători de bună credinţă, prin intermediul coinculpatului B.Ş.N.

În executarea acestei rezoluţii infracţionale, în prealabil, autoturismul marca M. a fost înmatriculat în fals pe numele societăţii SC T. SRL, cu nr. B-kkk, după care a fost remis inculpatului B.Ş.N. Pentru a se crea aparenţa unei provenienţe licite, a fost întocmită în fals o factură datată 03 decembrie 2008, prin care bunul era înstrăinat de vânzătorul SC T. SRL cumpărătorului SC F.M. SRL, societate aparţinând inculpatului B.Ş.N. însuşi.

Folosind înscrisurile astfel contrafăcute, la data de 04 decembrie 2008, B.Ş.N. a înstrăinat, la rândul său, autoturismul asociaţilor SC A.T.C. 2008 SRL în schimbul sumei de 220.388 RON, ulterior finalizării contractului fiind împuternicit să se ocupe şi de reînmatricularea acestuia pe numele noului proprietar, realizată sub nr. AG-xxx.

La scurt timp, B.Ş.N. a pretins că inculpatul C.C. ar dori să reintre în posesia autoturismului, sens în care, neputând restitui imediat suma primită cu titlu de preţ, a propus lăsarea drept garanţie a autoturismului marca B. (folosit la acel moment de cel dintâi inculpat) şi restituirea, pe lângă preţul achitat, şi a sumei de 3000 euro.

Pe fondul acordului asociaţilor SC A.T.C. 2008 SRL, cel din urmă autoturism a fost înmatriculat pe numele SC A.T.C. 2008 SRL, fiind prezentată în prealabil, o factură care atesta nereal că bunul a fost achiziţionat de SC F.M. SRL de la SC Gr.I. SRL. Operaţiunea de înmatriculare astfel realizată avea valoarea unei garanţii că reprezentanţii SC A.T.C. vor primi suma de 220.000 RON achitată iniţial, deşi fizic bunul a rămas în posesia inculpatului B.Ş.N.

Autoturismul marca M. a fost restituit şi se presupune că a fost înstrăinat de către inculpatul C.C. în circumstanţe ce nu au putut fi lămurite, dată fiind imposibilitatea identificării fizice a bunului. S-a stabilit însă că vehiculul are seria de şasiu modificată, deoarece în baza de date a R.A.R. nu figurează un autoturism cu seria menţionată în cartea de identitate falsificată (cercetările fiind disjunse sub acest aspect).

La rândul său, inculpatul B.Ş.N. a prezentat ulterior asociaţilor SC A.T.C. 2008 SRL propunerea de a primi de la C.C. un alt autoturism marca M. în contul datoriei de 220.000 RON, cu achitarea unei diferenţe în plus de 8000 de euro, urmând a i se restitui autoturismul marca B., a cărui atribuire scriptică avea, aşa cum s-a arătat, doar rolul unei garanţii. În realitate, şi acest autovehicul a fost înmatriculat în mod fraudulos, cu seria de şasiu modificată şi pe baza unor documente falsificate (sub acest aspect cercetările fiind disjunse).

Asociaţii SC A.T.C. au acceptat şi această ofertă, au radiat din evidenţe autoturismul marca B. achiziţionând, în schimb, autoturismul marca M. cu nr. B-uuu, ce figura în patrimoniul SC F.M. SRL ca urmare a cumpărării de la SC N.P. SRL, B.Ş.N. a fost persoana ce a procedat la înmatricularea acestui autovehicul pe numele societăţii parte vătămată, sub nr. AG-zzz, vehiculul fiind ulterior ridicat de către organele de poliţie.

Caracterul fraudulos al înmatriculării celor două autoturisme marca M. rezultă din coroborarea tuturor înscrisurilor aflate la dosar. SC A.C. SRL a comunicat că nu a emis facturile din 20 octombrie 2008 şi respectiv din 20 august 2008 (prin care autoturismele marca M. erau aparent achiziţionate de SC T. şi SC N.P.), aceste două numere fiind aferente unor tranzacţii efectuate la alte date. În evidenţele SC A.C. SRL nu figurează, de asemenea, ca fiind tranzacţionate autoturismele marca M. cu seriile de şasiu indicate în documentele de provenienţă falsificate.

Analiza comparativă a celor două facturi în discuţie însă relevă existenţa unor similitudini incotestabile între modalitatea de redactare şi caracterele folosite, în pofida datei lor diferite şi a cumpărătorilor distincţi menţionaţi în cuprinsul lor. Aceste elemente, alături de indicarea aceleiaşi persoane ca delegat (B.M.), în absenţa oricărei legături aparente între cele două societăţi pretins cumpărătoare, dă naştere unei prezumţii că ele au fost redactate fraudulos de aceeaşi persoană.

Indiferent de maniera în care s-a încercat a se da aparenţa unei provenienţe licite a bunurilor, este cert că ambele autoturisme au fost puse la dispoziţia inculpatului B.Ş.N. de către apelantul-inculpat C.C. (zis „M."), în vederea valorificării lor frauduloase. O atare împrejurare rezultă din declaraţiile inculpatului B.Ş.N. în faza de urmărire penală, în cuprinsul cărora acest inculpat a precizat expres că ar fi achiziţionat succesiv ambele vehicule de la apelant, negând însă că ar fi cunoscut provenienţa lor ilicită.

Faptul că inculpatul C.C. a cunoscut cu exactitate natura demersurilor întreprinse de către coinculpat, sprijinindu-le prin punerea la dispoziţie a autoturismelor tranzacţionate şi a înscrisurilor falsificate folosite pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate rezultă, cu precădere, din probe indirecte, însă pe deplin concludente. Curtea reţine, în acest sens, înregistrările convorbirilor telefonice purtate în intervalul 07 mai 2010 - 25 mai 2010 între B.Ş.N., pe de o parte şi numiţii I.M. şi C.Co., pe de altă parte.

Aceste mijloace de probă relevă starea de nemulţumire generată în rândul celorlalte persoane implicate în activitatea infracţională de declaraţiile din data de 07 aprilie 2010 ale inculpatului B.Ş.N., în cuprinsul cărora acesta descrisese organelor de poliţie maniera în care C.C. îi remisese autoturismele marca M., odată cu înscrisurile falsificate. Deşi B.Ş.N. evitase să facă afirmaţii direct incrirninatoare la adresa inculpatului C.C., plasarea directă a acestuia din urmă în schema infracţională şi în contact nemijlocit cu autoturismele tranzacţionate fraudulos avea o relevanţă probatorie de care inculpatul era pe deplin conştient.

Sunt relevante, în acest sens, următoarele afirmaţii (redate sintetic) ale lui I.M. din data de 25 mai 2010 (ora 9.21), făcute într-o convorbire purtată cu B.Ş.N.: I.M.: „(...) Ce pot să spun eu?! Vorbeşte cu M. (...) Le-a spus lumea că ai zis tot tu (...) Şi una ai zis (...) Una ai zis că zici şi una ai zis de fapt, ştii?(...) Ai spus cu lux de amănunte. Ai spus şi ce nu trebuia şi ce trebuia şi ce (...)".

Martorii S.S.A. şi F.A.N. (asociaţi ai SC A.T.C. 2008 SRL) au confirmat derularea faptelor în modalitatea reţinută. Ambii au arătat că cele două autoturisme marca M. au intrat în posesia societăţii în maniera anterior descrisă, iniţial fiind achitată suma de 220.388 RON ca preţ al auto marca M., iar ulterior restituirii acestuia către B.Ş.N., fiind remis în schimb auto marca M.

Declaraţiile coroborate ale acestor două persoane şi ale inculpatului B.Ş.N. relevă, de asemenea, că iniţiativa de a reintra în posesia autoturismului marca M., ce făcuse obiectul material al primei tranzacţii, i-a aparţinut inculpatului C.C., care a fost şi autorul propunerii de a oferi în schimb auto marca M.

Deşi în faza de urmărire, inculpatul a negat că ar cunoaşte ceva legat de vânzarea autoturismului marca M. cu nr. AG-xxx, în apel şi-a nuanţat poziţia, susţinând că, în realitate, bunul nu ar fi existat în materialitatea sa, iar declaraţiile lui F.A. ar fi nereale. Aceste susţineri sunt însă infirmate de celelalte probe administrate în cauză, analizate în prezenta decizie, astfel încât, în acord cu dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., Curtea nu le va avea în vedere la soluţionarea cauzei.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului C.C. care l-a sprijinit pe coinculpatul B.Ş.N. în activitatea de inducere în eroare a reprezentanţilor SC A.T.C. 2008 SRL, consumată în luna decembrie 2008, prin aceea că i-a remis autorului autoturismul marca M. şi documentele de provenienţă falsificate folosite ulterior pentru a determina încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul a unui folos material injust, contribuind astfel la producerea unei pagube în valoare de 220.338 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Curtea a apreciat că modalitatea de derulare a faptelor, în materialitatea lor, evidenţiază cunoaşterea de către inculpat a valorii autoturismului şi a preţului obţinut în mod fraudulos. C.C. este persoana ce a deţinut efectiv bunul anterior comiterii infracţiunii de înşelăciune şi a reintrat ulterior în posesia acestuia în schimbul remiterii unui alt autoturism, dar şi a unui sume superioare cu 8000 euro preţului plătit iniţial.

Aceste împrejurări au valoarea unor fapte obiective, din a căror dinamică se deduce logic că inculpatul a cunoscut valoarea reală a pagubei pricinuite părţii vătămate, superioară sumei de 200.000 RON, circumstanţă reală ce se răsfrânge, aşadar, asupra inculpatului şi justifică aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a sprijini activitatea ulterioară de inducere în eroare a reprezentanţilor SC A.T.C. 2008 SRL, realizată de coinculpatul B.Ş.N. în luna ianuarie - februarie 2009, prin aceea că i-a remis autorului autoturismul marca M. şi documentele de provenienţă falsificate în scopul şi în împrejurările anterior descrise întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

6) Autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare B-eee a făcut obiectul unor fapte penale imputate inculpatului C.C.

Autoturismul în discuţie (sustras din Germania la data de 30 ianuarie 2008) a fost înmatriculat fraudulos pe teritoriul României, cu nr. IF-sss, prin manopere similare celor folosite pentru înmatricularea altor autoturisme descrise în prezenta decizie. Scriptic, autoturismul figura înmatriculat pe numele SC I.G. SRL, societate a cărei activitate era suspendată însă din data de 30 noiembrie 2007.

În cursul lunii martie 2008, intenţionând să achiziţioneze un autoturism, partea vătămată D.M.C. a fost abordat de apelantul C.C., care i-a propus să îi vândă autoturismul marca B. în schimbul sumei de 20.000 euro. Observând că vehiculul era deja înmatriculat în România, partea vătămată a acceptat oferta şi a achiziţionat bunul, împuternicindu-l, totodată, pe inculpat să se ocupe de reînmatricularea acestuia sub numărul preferenţial B-eee.

Ulterior disponibilizării bunului de către organele de poliţie, s-a constatat că vehiculul are seria de şasiu modificată.

Implicarea inculpatului C.C. în activitatea de inducere în eroare rezultă din declaraţiile părţii vătămate D.M.C., coroborate, parţial, de susţinerile inculpatului în faza de urmărire penală (când acesta din urmă a încercat să acrediteze însă ideea unei contribuţii limitate, specifice unui simplu intermediar la perfectarea vânzării).

Credibilitatea declaraţiilor părţii vătămate rezultă din însăşi similaritatea modului de operare folosit în tranzacţionarea acestui autoturism, pe de o parte, dar şi a celorlalte vehicule descrise în prezenta decizie, pe de altă parte, toate bunurile fiind înmatriculate fraudulos pe baza unor documente falsificate, prin implicarea directă sau indirectă a aceloraşi persoane (inculpate în prezenta cauză).

Legat de autoturismul marca B., procesul verbal de verificări din data de 18 mai 2009 atestă că seria cărţii de identitate a autoturismului a fost în realitate atribuită duplicatului unui CIV aparţinând unui autoturism marca D., iar seria de şasiu nu figurează prezentată la R.A.R., cercetările fiind disjunse cu privire la falsurile astfel comise.

Raportul de constatare tehnico-stiintifică traseologică din data de 26 mai 2009 a concluzionat că seria de şasiu aparţinând autoturismului marca B. prezintă modificări, seria reală relevată în urma examinării figurând în evidentele autoturismelor sustrase.

Totodată, SC A.B. SRL a comunicat că factura din 20 februarie 2008, ce atestă o pretinsă comercializare a bunului către SC I.G. SRL, nu figurează în evidentele contabile ale societăţii.

Martorul D.C., administrator al SC G.I. SRL a arătat că societatea nu a achiziţionat autoturismul în discuţie, având, de altfel, activitatea suspendată din data de 30 noiembrie 2007, anterior pretinsei tranzacţii. Impresiunile ştampilei reale a societăţii diferă vizibil faţă de cele existente pe factura din data de 19 martie 2008, atât sub aspectul caracterelor folosite cât şi al denumirii corecte a societăţii.

În drept, fapta inculpatului C.C. care, în luna martie 2008, l-a indus în eroare pe partea vătămată D.M.C. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului marca B., prin prezentarea unor informaţii nereale privind provenienţa bunului şi folosirea unor înscrisuri oficiale ori sub semnătură privată falsificate, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos material injust, cauzând părţii vătămate o pagubă de 20.000 euro întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

7) Autoturismul marca V. cu nr. de înmatriculare B-hhh a făcut obiectul unor fapte penale imputate, printre alţii, inculpatului M.A.

Autoturismul în discuţie (sustras din Spania la data de 20 februarie 2008) a fost înmatriculat fraudulos pe teritoriul României, pe numele persoanei juridice SC F.I. SRL, prin manopere similare celorlalte autoturisme, un rol determinant în obţinerea documentelor falsificate revenindu-i inculpatului M.A.

Ulterior operaţiunilor de înmatriculare, autoturismul a fost remis făptuitorului S.L.G. (decedat), care a contactat partea vătămată S.B.S., s-a prezentat nereal ca fiind proprietarul autoturismului înmatriculat în România şi i-a oferit bunul spre vânzare în schimbul sumei de 20.000 euro.

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare la data de 09 iunie 2009, făptuitorul s-a ocupat şi de reînmatricularea vehiculului pe numele părţii vătămate, bunul rămânând în posesia acesteia din urmă timp de aproximativ 1 an. Ulterior indisponibilizării autoturismului, s-a constatat că are seria de şasiu modificată, iar cartea de identitate aparţine în realitate unui autoturism marca D.

Implicarea inculpatului M.A. în obţinerea documentelor de provenienţă falsificate şi, implicit, în activitatea de inducere în eroare a părţii vătămate rezultă, pe de altă parte, din similaritatea modului de operare folosit pentru înmatricularea frauduloasă a autoturismului, iar, pe de altă parte, din probele ce atestă legăturile existente între inculpat şi făptuitorul S.L.G.

Sub acest din urmă aspect, sunt relevante declaraţiile inculpatului P.I.D., care a precizat că făptuitorul era o cunoştinţă a apelantului Mo., locuind în vecinătatea unui imobil aparţinând acestuia din urmă. Acelaşi inculpat a descris detaliat maniera în care M.A. şi H.R.G. procedau pentru falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării, apelantul fiind cel care obţinea copiile unor cărţi de identitate aparţinând persoanelor fizice şi originalele CIV-lor, iar cel din urmă remitea documentele necesare înmatriculării autoturismelor pe numele unor societăţi comerciale.

Referitor la autoturismul marca V., verificările efectuate la R.A.R. atestă că seria cărţii de identitate a vehiculului a fost în realitate atribuită duplicatului unui CIV aparţinând unui autoturism marca D., iar seria de saşiu nu figurează prezentată la R.A.R.

Raportul de constatare tehnico-stiinţifică din data de 29 iulie 2010 a concluzionat că seria de şasiu aparţinând autoturismului marca V. prezintă modificări, seria reală relevată în urma examinării figurând în evidenţele autoturismelor sustrase.

Totodată, SC E.I.T. Co SRL a comunicat că factura din 25 august 2008, ce atestă o pretinsă comercializare a bunului către SC F.I. SRL este falsificată, în evidenţele societăţii figurând o factură cu nr. indicat însă datată 07 iulie 2008 şi emisă către SC R. SRL.

În drept, fapta inculpatului M.A. care l-a sprijinit pe făptuitorul S.L.G. în activitatea de inducere în eroare a părţii vătămate S.B.S., consumată în luna iunie 2009, prin aceea că i-a remis autorului documentele de provenienţă falsificate, folosite ulterior pentru a determina încheierea contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului marca V., în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul a unui folos material injust, contribuind astfel la producerea unei pagube în valoare de 20.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea a constatat că apelanţii M.A. şi C.C. nu au formulat critici exprese în apel.

Reevaluând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. mai întâi în raport de infracţiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi cea de tăinuire (cenzurate distinct faţă de M.A. în prezenta decizie) Curtea s-a orientat spre pedepse moderate, de câte 1 an închisoare. În acest sens, s-a apreciat că pedepsele astfel stabilite reflectă echilibrat toate împrejurările în care au fost comise faptele, gravitatea însemnată a acestora, starea de pericol creată pentru încrederea în autenticitatea înscrisurilor sub semnătură privată, respectiv atingerea adusă patrimoniului deţinătorului bunului tăinuit.

În privinţa celorlalte pedepse stabilite prin sentinţă, Curtea a apreciat că pedepsele moderate aplicate pentru infracţiunile de înşelăciune şi cele orientate spre minim pentru restul faptelor de fals au fost just individualizate şi nu se impune eventuala lor majorare. Toate împrejurările invocate în apelul procurorului, referitoare la complexitatea activităţii infracţionale, durata în timp a acesteia, numărul mare al persoanelor implicate ori contribuţia determinantă a inculpatului la consumarea faptelor au fost suficient valorificate prin alegerea unor pedepse într-un cuantum moderat, dar şi prin individualizarea modalităţii concrete de executare a pedepsei rezultante.

S-a apreciat că apelul Ministerului Public este fondat însă din perspectiva omisiunii instanţei de a da eficientă, în planul aplicării dispoziţiilor art. 34 C. pen., multitudinii infracţiunilor comise de către M.A. la diferite intervale de timp. În considerarea acestei perseverente infracţionale, dar şi a gravităţii cel puţin moderate a fiecărei tranzacţii în care a fost implicat, Curtea a apreciat că doar aplicarea unui spor de pedeapsă satisface integral exigenţele unei juste individualizări.

În privinţa inculpatului C.C., reevaluând criteriile de individualizare în raport de infracţiunea continuată de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (cenzurată distinct faţă de inculpat în prezenta decizie) s-a orientat tot spre o pedeapsă moderată, de 1 an închisoare, apreciind că o atare sancţiune corespunde periculozităţii concrete a faptei şi împrejurărilor în care a fost comisă.

Pentru infracţiunea de înşelăciune în forma calificată conform alin. (5) al art. 215 C. pen., s-a dat efect atenuant cuantumului exact al pagubei pricinuite, ce nu depăşeşte semnificativ limita minimă prevăzută de art. 146 C. pen. şi caracterului indirect al contribuţiei inculpatului la consumarea infracţiunii. În consecinţă, s-a reţinut în beneficiul inculpatului incidenţa prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. doar cu privire la această infracţiune şi, apreciind fondat apelul său din această unică perspectivă, aplicând dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub limita minimă specială redusă deja ca efect al aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

În privinţa celorlalte pedepse stabilite prin sentinţă, pentru considerentele expuse în analiza situaţiei coinculpatului M.A., s-a apreciat că nu se justifică o eventuală majorare a acestora. Circumstanţele obiective în care au fost comise faptele, caracterul lor repetat, numărul mare al persoanelor implicate ori ponderea contribuţiei inculpatului la consumarea faptelor au fost suficient valorificate prin alegerea unor pedepse într-un cuantum moderat, dar şi prin individualizarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante.

În cazul ambilor apelanţi, s-a apreciat că lipsa antecedentelor penale nu poate fi analizată izolat de perseverenta infracţională manifestată în prezenta cauză, astfel încât ea nu relevă o periculozitate atât de scăzută a persoanei lor încât să reclame cu necesitate reducerea pedepselor.

Considerente similare a determinat Curtea să aplice inculpatului M.F. o pedeapsă moderată pentru infracţiunea de fals cenzurată în prezenta decizie, menţinând însă pedepsele stabilite prin sentinţă pentru celelalte infracţiuni. Chiar dacă implicarea inculpatului este mai redusă ca durată ori pondere, prezintă relevantă gravitatea concretă a faptelor comise, implicarea sa nemijlocită în inducerea în eroare a unei părţi vătămate şi, mai ales, poziţionarea sa în cercul restrâns al apropiaţilor lui M.A.

Convorbirile telefonice interceptate în cauză permit caracterizarea inculpatului M.F. ca fiind unul dintre oamenii de încredere ai coinculpatului M.A., ce cunoştea detaliile activităţii infracţionale a acestuia din urmă, element ce lipseşte de o relevantă pozitivă particulară lipsa antecedentelor penale.

În cazul inculpatului T.A., rezultă date ce atestă, în mod similar, poziţionarea sa în cercul apropiaţilor coinculpatului M.A., date care alături de faptele concret comise, de valoarea pagubelor produse şi de întreaga conduită a inculpatului, conduc la concluzia că gradul de pericol social concret al faptelor în ansamblu şi al persoanei inculpatului este similar celui reţinut în cazul coinculpatului M.F.

Prin urmare, stabilind pedepse uşor mai reduse pentru infracţiunile de fals cenzurate în prezenta decizie, Curtea s-a orientat spre o pedeapsă rezultantă cu o durată asemănătoare celei stabilite prin sentinţă, cu executare în regim de detenţie.

Situaţia familială invocată în apel de către acest inculpat, cu precădere afecţiunile de care suferă unul dintre copiii săi, nu legitimează reţinerea în beneficiul său a unor elemente atenuante. O atare stare este independentă de orice conduită a inculpatului şi nu poate fi invocată în beneficiul său, cu atât mai mult cu cât responsabilităţile paterne s-au dovedit insuficiente, în trecut, pentru a-l determina pe inculpat să îşi conformeze conduita normelor de drept. Dimpotrivă, comiterea înşelăciunii în dauna părţii vătămate R.V. relevă tendinţa inculpatului de a-şi asuma riscuri însemnate în vederea atingerii scopului infracţional, element de natură a potenţa periculozitatea sa socială.

În final, Curtea a constatat fondată critica Ministerului Public referitoare la omisiunea instanţei de fond de a dispune, conform art. 88 C. pen., deducerea duratei reţinerii din pedepsele aplicate inculpaţilor M.A. şi C.C., urmând a modifica sentinţa şi sub acest aspect.

III. Împotriva deciziei penale nr. 288/A din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au formulat recurs inculpaţii M.A., C.C., M.F. şi T.A.

Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 23 aprilie 2014, dată până la care inculpaţii nu au înţeles să depună motivele de recurs pe care se întemeiază calea de atac.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii M.A., C.C., M.F. şi T.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 14 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 03 decembrie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.

Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 385 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Înalta Curte constată că inculpatul M.A. a declarat recurs la data de 16 octombrie 2013 fără însă a-l motiva, inculpatul M.F. a formulat recurs la data de 16 octombrie 2013 înţelegând să depună motivele de recurs la data de 29 mai 2014, ulterior primului termen stabilit în această cauză, inculpatul C.C. a declarat recurs la data de 16 octombrie 2013 depunând motivele de recurs la data de 29 mai 2014, iar inculpatul T.A. a formulat recurs la data de 17 octombrie 2013 fără însă a-l motiva.

Raportat la faptul că recursurile formulate de inculpaţi nu au fost motivate în termenul de 5 zile prevăzut în mod imperativ de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa va lua în considerare numai cazurile de casare din oficiu, astfel cum prevede art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior.

Astfel, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior invocate de apărare drept motive de casare, precum şi dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 privind nemotivarea hotărârii nu pot fi analizate, inculpaţii nerespectând prevederile imperative impuse de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 23 aprilie 2014.

De la data pronunţării deciziei din apel, 14 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen. şi au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi Înalta Curte urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 215 C. pen. anterior şi incriminarea înşelăciunii la art. 244 C. pen., abrogarea art. 288 şi art. 290 C. pen. anterior şi incriminarea acestora în art. 320 şi 322 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen. şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.).

Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat inculpatul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpată conduce la dezincriminarea faptei faţă de aceasta.

Art. 215 C. pen. anterior Înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2). înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 244 C. pen. Înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 288 C. pen. anterior. Fals material în înscrisuri oficiale Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Art. 320 C. pen. Fals material în înscrisuri oficiale Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Art. 290 C. pen. anterior. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate la art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 322 C. pen. Fals în înscrisuri sub semnătură privată Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate la art. 320 sau 321, dacă făptuitorul folos este înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vedere producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor.

Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat.

La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 215 C. pen. a intrat în vigoare art. 244 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzaţia pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 215 C. pen. anterior şi efectele acuzaţiei în legea nouă, art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.).

Legea veche prevedea o sancţiune de la 10 ani la 20 ani închisoare, iar Legea nouă prevede un minimum de 1 an şi un maxim de 5 ani închisoare astfel că legea nouă va retroactiva.

La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpaţilor ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond şi cea de apel (către miriimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili o sancţiune la minimul special prevăzut de legea nouă.

Cu privire la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, se observă că noua incriminare preia întocmai vechiul text legal, singura diferenţă fiind numai sub aspectul tratamentului sancţionator.

Referitor la aceste infracţiuni se constată că limitele de pedeapsă sunt mai mari în noua incrirninare, astfel că nu se impune aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte cele două declaraţii ale părţilor vătămate D.M.C. şi B.Ş.N. prin care se arată că se împacă cu inculpatul C.C., Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 159 alin. (3) C. pen. împăcarea părţilor poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanţei, în acest stadiu procesual până la primul termen de judecată.

Raportat la momentul depunerii declaraţiilor de împăcare de către inculpatul C.C., 04 iunie 2014, ulterior primului termen de judecată ce a avut loc la data de 23 aprilie 2014, instanţa nu va lua în considerare aceste declaraţii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii M.A., C.C., M.F. şi T.A. împotriva deciziei penale nr. 288/A din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa în parte decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 122 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.A., în pedepse componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- sporul de 6 luni închisoare.

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor:

- din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunile prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora va condamna pe inculpatul M.A. la două pedeapse de câte 1 an şi 6 luni închisoare;

- din infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunile prevăzute de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora va condamna pe inculpatul M.A. la trei pedepse de câte 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va dispune contopirea celor 5 pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare, 3 luni închisoare, 3 luni închisoare, 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul M.A. să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului C.C., în pedepse componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la-art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor:

- din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora va condamna pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora va condamna pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora va condamna pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va dispune contopirea celor 3 pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul C.C. să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.F., în pedepse componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor:

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va dispune contopirea pedepselor astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul M.F. să execute în final pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.A., în pedepse componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor:

- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va dispune contopirea celor două pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 4 luni închisoare şi pedeapsa de 4 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul T.A. să execute în final pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii M.A., C.C., M.F. şi T.A. împotriva deciziei penale nr. 288/A din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 122 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.A., în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- sporul de 6 luni închisoare.

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor:

- din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunile prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul M.A. la două pedeapse de câte 1 an şi 6 luni închisoare;

- din infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunile prevăzute de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul M.A. la trei pedepse de câte 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., dispune contopirea celor 5 pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare, 3 luni închisoare, 3 luni închisoare, 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul M.A. să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

VI. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului C.C., în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor:

- din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., dispune contopirea celor 3 pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul C.C. să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

VII. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.F., în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor:

- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., dispune contopirea pedepselor astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul M.F. să execute în final pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

VIII. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.A., în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor:

- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., dispune contopirea celor două pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 4 luni închisoare şi pedeapsa de 4 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul T.A. să execute în final pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1809/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 303/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 2065/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2065/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs