Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1864/2014

Dosar nr. 10728/105/2011

Şedinţa publică din 31 mai 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 4 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, au fost respinse cererile formulate conform art. 334 C. proc. pen., de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 de către inculpaţii G.F.Y., G.M.A., B.D.C. şi N.A.G.

S-a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:

1. – G.F.Y., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.; art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b C. pen.

2. – G.M.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen. şi reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.; art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. – B.D.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.; art. 74 şi art. 76 – art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

4. – N.A.G., la pedeapsa de un an închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2011, ambele cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., cu reţinerea art. 320¹ C. proc. pen.; art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., li s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepselor.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedepse reţinerea şi arestarea preventivă a acestora de la 07 noiembrie 2011 la zi.

Rezolvând şi latura civilă a cauzei, în baza art. 17 şi art. 18 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar, iar inculpata minoră N.A.G. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente N.D.R., la plata daunelor morale către părţile vătămate, astfel: 1.000 lei către Z.I.Şt.; 500 lei către C.C.B. şi 200 lei către R.A.G.

Inculpaţii G.F.Y., G.M.A. şi B.D.C., au fost obligaţi, fiecare, iar inculpata minoră N.A.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente N.D.R., la câte 8.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, onorariu pentru apărătorul părţilor vătămate minore C.C.B. şi Z.I.Şt. şi 150 lei pentru apărătorul părţii vătămate R.A.G., ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, pe situaţia de fapt că în anul 2011, inculpata G.F.Y. a iniţiat şi ulterior, a coordonat un grup infracţional organizat la care au aderat inculpaţii G.A.M., B.D.C. şi inculpata minoră N.A.G., grupare profilată pe comiterea infracţiunii de trafic de minori şi în cadrul acestui grup, în anul 2011, prin fapte repetate, la intervale scurte de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale unice, inculpata a recrutat, transportat şi cazat minori, printre care pe părţile vătămate C.C.B., R.A.G. şi un anume I., persoană încă neidentificată, în vederea exploatării sexuale sau obligarea la practicarea cerşetoriei ori a unor acte de furt, activitate ce urma a se desfăşura pe teritoriul României şi Spaniei.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.A.M. şi B.D.C., s-a reţinut faptul că în anul 2011 au aderat la grupul iniţiat şi coordonat de către inculpata G.F.Y., grupare profilată pe comiterea infracţiunii de trafic de minori şi în cadrul acestui grup în anul 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice au recrutat, transportat şi cazat minori în vederea exploatării sexuale sau obligarea la practicarea cerşetoriei sau a unor acte de furt, activitate ce urma a se desfăşura pe teritoriul României şi Spaniei.

Referitor la inculpata minoră N.A.G., activitatea infracţională a acesteia a constat în aceea că în anul 2011 a aderat la acelaşi grup infracţional organizat, iniţiat şi coordonat de inculpata G.F.Y., la care de altfel a aderat şi inculpaţii G.A.M. şi B.D.C., profilată pe comiterea infracţiunii de trafic de minori, iar în cadrul acestui grup, în toamna anului 2011 a recrutat şi a cazat-o pe minora R.A.G., în vederea exploatării sexuale a acesteia, activitate ce urma a se desfăşura pe teritoriul României şi Spaniei.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiate părţile vătămate C.C.B., Z.C. şi R.A., în prezenţa reprezentanţilor legali, dar şi a apărătorilor din oficiu desemnaţi de instanţă, care s-au constituit părţi civile cu sume de bani reprezentând daune morale.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, toţi inculpaţii au declarat că doresc aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., având în vedere că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Inculpaţii au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită admiterea de noi probe cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

În atare situaţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penală, care constau din declaraţiile victimelor; procesele verbale şi planşe foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoaştere după fotografii; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat în cauză, în copie certificată, declaraţii de martori, toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, atât la urmărirea penală cât şi în instanţă.

Din motivarea sentinţei primei instanţe, a rezultat că la stabilirea şi individualizarea pedepselor s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modalitatea de comitere a faptelor, prin exploatarea dorinţelor părţilor vătămate de obţinere a unui loc de muncă şi asigurarea unor condiţii modeste de trai.

Totodată, se arată că au fost avute în vedere poziţiile procesuale de recunoaştere a faptelor de către inculpaţi, vârsta acestora, împrejurările că nu au antecedente penale, apreciind că se impune pentru toţi inculpaţii, reţinerea de circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen. şi de aceea, aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege este de natură a contribui la reeducarea acestora, cu atât mai mult cu cât pedepsele urmează a fi executate în regim privativ de libertate.

Împotriva sentinţei au declarat apel în termen legal, inculpaţii G.F.Y., G.M.A., B.D.C. şi N.A.G., care prin apărători aleşi au susţinut netemeinicia acesteia, referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, pe care le consideră prea aspre, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestora.

De asemenea, au criticat sentinţa şi prin aceea că în mod nejustificat prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din aceeaşi lege.

Aceasta, deoarece iniţierea unui grup infracţional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri.

Iniţiatorul acestui grup este persoana care pune bazele unei pluralităţi constituite de infractori, grup care trebuie să fie structurat, format din trei sau mai multe persoane, să existe pentru o perioadă şi să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect în beneficiul financiar sau altor materiale.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, presupune găzduire, racolare sau exploatare, în cazul de faţă tinerele recrutate nu au fost obligate să practice prostituţia.

Sub acest aspect, s-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea în parte a sentinţei şi schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate mai înainte.

Referitor la pedepsele aplicate, s-a susţinut în apărarea inculpaţilor că modalitatea de executare a acestora în regim privativ de libertate este o măsură greşită şi nu corespunde unei juste individualizări în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen.

Inculpaţii nu au antecedente penale, au manifestat sinceritate atât în faza de urmărire penală cât şi în instanţă, sunt persoane tinere, se pot încadra în muncă, aşa încât, reeducarea acestora se poate face şi fără executarea pedepselor în regim neprivativ de libertate.

S-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea în parte a sentinţei şi a se dispune suspendarea sub supraveghere, conform art. 86¹ C. pen., a pedepselor aplicate de instanţa de fond.

Prin decizia penală nr. 46 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.F.Y., G.M.A., B.D.C. şi N.A.G., împotriva sentinţei penale nr. 4 din data de 19 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova.

Conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen., a computat din pedepse, reţinerea şi arestarea preventivă a acestora, de la 07 noiembrie 2011, la zi.

A obligat inculpaţii la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

A dispus plata sumelor de câte 300 lei onorariu pentru fiecare din apărătorii desemnaţi din oficiu pentru fiecare din cele trei intimate, părţi civile din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul Prahova.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită.

De asemenea, s-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din aceeaşi lege, probele administrate în cauză, atestând că, inculpata G.F.Y. în anul 2011 a iniţiat şi ulterior a coordonat un grup infracţional organizat la care au aderat şi ceilalţi inculpaţi.

În ceea ce priveşte încadrarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de prim control judiciar, prin raportare la criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., a apreciat că nu se impune modificarea cuantumului acestora şi nici schimbarea modalităţii de executare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs, inculpaţii N.A.G., G.F.Y., G.M.A., solicitând casarea hotărârii, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din aceeaşi lege (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.) şi reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora, cât şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pe cele ale inculpaţilor G.F.Y. şi G.M.A. şi fondat pe cel al inculpatei N.A.G., pentru următoarele considerente.

1. Cu privire la critica recurenţilor inculpaţi, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.

Faptele inculpatei G.F.Y. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi organizare a unui grup infracţional organizat, constând în aceea că în anul 2011 a iniţiat şi ulterior a coordonat un grup infracţional organizat la care au aderat G.M.A., B.D.C., N.A.G., grupare profilată pe comiterea infracţiunii de trafic de minori.

În cadrul acestui grup, în anul 2011, în baza unei rezoluţii unice, a recrutat, transportat şi cazat minori (printre care C.C.B., R.A.G. şi un anume Ion, persoană încă neidentificată) în vederea exploatării sexuale sau obligarea la practicarea cerşetoriei ori a unor acte de furt, activităţi ce urmau a se desfăşura pe teritoriul României şi Spaniei.

Inculpatul G.A.M. a săvârşit infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat şi trafic de minori în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în anul 2011 a aderat la un grup infracţional organizat iniţiat şi coordonat de către G.Y., la care au aderat şi B.D.C., N.A.G., grupare profilată pe comiterea infracţiunii de trafic de minori şi, în cadrul acestui grup, în anul 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a recrutat, transportat şi cazat minori (dintre care C.C.B., R.A.G. şi un anume Ion, persoană încă neidentificată în vederea exploatării sexuale sau obligarea la practicarea cerşetoriei sau a unor acte de furt, activitate ce urma a se desfăşura pe teritoriul României şi Spaniei.

Inculpata N.A.G. a săvârşit infracţiunile de aderare la un grup infracţional organizat şi trafic de minori, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în anul 2011 a aderat la un grup infracţional organizat iniţiat şi coordonat de către G.Y. la care au aderat şi B.D.C., grupare profilată pe comiterea infracţiunii de trafic de minori şi, în cadrul acestui grup, în toamna anului 2011, a recrutat-o şi cazat-o pe minora R.A.G. în vederea exploatării, activitate ce urma a se desfăşura pe teritoriul României şi Spaniei.

Solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din acelaşi act normativ este nefondată.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt întrunite trăsăturile specifice existenţei unui grup infracţional organizat şi anume: colaborarea dintre mai mult de două persoane, în care fiecare are sarcini proprii stabilite, o organizare pentru o perioadă de timp, prin exercitarea anumitor forme de disciplină şi control, pentru săvârşirea de infracţiuni grave (trafic de persoane), urmărirea obţinerii de beneficii materiale.

Astfel, în cauză exista o colaborare între trei persoane, activitatea infracţională a inculpaţilor în cadrul grupului, aşa cum a fost reţinută de instanţele de fond şi prim control judiciar şi recunoscută de fiecare dintre ei, nu este identică, ci, dimpotrivă evidenţiază o implicare de ordin personal, mai evidentă în cazul unora şi mai puţin făţişă în cazul altora. Ceea ce însă constituie un liant subiectiv în aprecierea contribuţiei fiecăruia, chiar şi a acelora care se aflau în contact doar cu un alt membru, dat fiind specificul activităţii de recrutare a victimelor, erau metodele vizate de către membrii grupului, constrângerea, precum şi faptul că toate acestea erau făcute în scopul exploatării sexuale sau al determinării săvârşirii infracţiunii de furt sau cerşetorie pentru obţinerea de beneficii materiale. Pentru asigurarea succesului întregii operaţiuni, în considerarea rolului fiecăruia dintre inculpaţi şi în raport de acţiunile multiple şi succesive ce erau întreprinse pentru a se ajunge la exploatarea sexuală a părţilor vătămate fiecare membru al grupului desfăşura diferite activităţi.

Astfel, metodele vizate de grup au fost folosirea constrângerii pentru determinarea victimelor de a întreţine acte sexuale contra cost cu diverşi clienţi, înşelăciunea, ultima variantă presupunând chiar şi implicarea lui B.D.C. în a le propune victimelor o căsătorie ulterioară, motivând necesitatea obţinerii banilor ca utilă pentru crearea unei bunăstări a viitoarei familii.

Membrii grupului nu au ignorat nici posibilitatea de exploatare a victimelor, prin constrângerea şi determinarea acestora la comiterea de alte fapte antisociale (furt şi cerşetorie), activităţi la fel de profitabile, ca şi prostituţia, sens în care l-au recrutat pe minorul Z.I.

Grupul infracţional avea o ierarhizare şi o structură bine determinată, liderul fiind inculpata G.Y.F., persoană care avea la rândul său şi atribuţii de recrutare a tinerelor, precum şi de stabilire a „sarcinilor” celorlalţi membri. Sub aspect pecuniar, inculpatul G. stabilise reguli clare pentru fiecare persoană recrutată, recrutorul primea jumătate din profitul obţinut din exploatarea acesteia, iar jumătate revenea liderului grupării G.F.Y. În principal, s-a urmărit, în recrutarea unor persoane, uşor de manevrat, persoane care au fost cazate în locuinţele inculpaţilor, pentru a fi transportate ulterior în Spania, în vederea exploatării propriu-zise. Acest aspect rezultă şi din declaraţia inculpatului B.D.C., dată la 7 noiembrie 2011: „Urma ca aceasta să se prostitueze pe stradă, iar banii obţinuţi de ele, să-i împărţim jumătate soţii G. şi ei”.

Relevante, în ceea ce priveşte atribuţiile avute de fiecare membru al grupului, sunt declaraţiile victimelor R.A.G., C.C.B., Z.I.Şt., în care sunt descrise în amănunt contribuţia infracţională a fiecărui inculpat.

Începând din luna septembrie 2011 la acest grup infracţional organizat a aderat şi inculpata N.A.G., care avea atribuţii în racolarea tinerelor, urmând să primească acelaşi procent de 50 % din profitul obţinut în urma exploatării tinerelor pe care le-ar fi recrutat (relevante fiind declaraţia martorei R.A.G.).

Faţă de aceste considerente este exclusă posibilitatea de a se dispune schimbarea de încadrare juridică din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din aceeaşi lege, fapta inculpaţilor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

2. Critica inculpaţilor întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., este nefondată.

Inculpaţii, raportat la circumstanţele personale favorabile, au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţii de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-a făcut o justă evaluare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste,corecte,atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului. În această manieră se realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.

Cu atât mai mult în cazul infracţiunilor de trafic de persoane care lezează demnitatea umană, şi chiar sănătatea individului trebuie avute în vedere în egală măsură, persoana infractorului şi, respectiv, reintegrarea si reeducarea sa socială, cât si dimensiunea fenomenului infracţional si aşteptările societăţii faţă de mecanismul justiţiei penale pentru a realiza o proporţionalitate reală între cele două aspecte, pentru că nu ideea aplicării unor pedepse exemplare cu efect intimidant este cea care dă valoare procesului în sine, ci aplicarea unor pedepse juste, echitabile atât pentru inculpat, cât şi pentru societate.

Analiza criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., este obligatorie şi trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară, astfel încât trebuie insistat deopotrivă şi asupra celorlalte criterii, şi anume gravitatea faptei săvârşite, persoana făptuitorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social al faptei săvârşite nu trebuie analizat în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar simpla constatare a gradului de pericol social generic crescut al infracţiunilor de trafic de persoane nu trebuie să reprezinte o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează să fie aplicată, ci impune obligaţia analizării gradului de pericol social concret alături de analiza celorlalte criterii de individualizare.

Pentru a se putea aprecia în mod concret gravitatea faptei şi pentru a se realiza o justă individualizare a pedepsei este necesar a se raporta fapta dedusă judecăţii la sistemul general de valori acceptat de societate şi care ar trebui să se reflecte în hotărârea pronunţată. De asemenea, este important a se analiza conţinutul concret al faptei, acţiunea sau inacţiunea concretă, mijloacele folosite, urmarea imediată şi în egală măsură, caracterul şi importanţa obiectului infracţiunii, caracterul şi importanţa urmărilor acesteia, prejudiciul efectiv produs, evaluarea gravităţii faptei nu se poate realiza în absenţa unei analize serioase a vinovăţiei infractorului, a atitudinii psihice a acestuia faţă de fapta comisă şi urmările produse.

În raport de cele arătate, în cauză, instanţele au ţinut seama de faptul că gravitatea concretă a faptei este influenţată şi de mobilul şi scopul acesteia, precum şi de finalitatea infracţiunilor, însă fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social concret al faptei, a modalităţii şi mijloacelor concrete de săvârşire. Nu au ignorat nici celelalte aspecte precum circumstanţele reale şi personale ale acestora, pentru că dacă nu s-ar proceda în acest mod s-ar ajunge la o inechitabilă aplicare a legii.

Persoana infractorului este un alt criteriu de individualizare judiciară a pedepselor, care trebuie să corespundă şi să fie adecvate şi proporţionale faţă de fiecare inculpat. Raportat la periculozitatea socială a inculpatului şi trăsăturile lor specifice care le definesc personalitatea şi care alcătuiesc practic cumulul de circumstanţe care nu pot fi ignorate, circumstanţe care trebuie acordate în considerarea persoanei acestora şi din altă perspectivă, conduită profesională bună anterior comiteri faptei şi un comportament riguros şi ireproşabil, compatibil cu atribuţiile şi rolul său în societate şi care nu au fost minimizate în alegerea sancţiunii, ce corect a fost aplicată, aşa încât, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor, atât prin cuantum cât şi prin modalitatea de executare aleasă sunt juste, de natură să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpaţilor, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.

Atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale s-au reflectat în reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen.

Reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor nu ar reprezenta decât o încurajare a acestora în săvârşirea de noi infracţiuni, iar în rândul opiniei publice ar crea sentimentul de nesiguranţă în capacitatea de ripostă a organelor abilitate să sancţioneze asemenea fapte care aduc atragere unor valori sociale ocrotite de lege.

Examinând hotărârea atacată şi prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea constată, în ceea ce priveşte pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatei N.A.G. pe o perioadă de 2 ani pe lângă pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99, 109 C. pen., art. 74, 76 lit. b) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., a fost greşit aplicată, întrucât au fost încălcare dispoziţiile art. 65 C. pen., în sensul că „pedeapsa complementată poate fi aplicată numai dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de cel puţin 2 ani”. Or, în speţă, nu s-a stabilit o pedeapsă de cel puţin 2 ani, ci de un an închisoare, motiv pentru care conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatei N.A.G., va casa în parte decizia şi sentinţa şi va înlătura pedeapsa complementare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Faţă de cele ce preced, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.F.Y. şi G.M.A.

Conform art. 88 C. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor N.A.G., G.F.Y. şi G.M.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 noiembrie 2011 la 31 mai 2012.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata N.A.G. împotriva deciziei penale nr. 46 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 4 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Prahova, numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară aplicată inculpatei N.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen., art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa complementară rezultantă de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în pedepsele complementare componente pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată inculpatei N.A.G. pe o perioadă de 2 ani, pe lângă pedeapsa principală de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen., art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.F.Y., G.M.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor N.A.G., G.F.Y. şi G.M.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 noiembrie 2011 la 31 mai 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi G.F.Y. şi G.M.A. la plata sumei de câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei N.A.G., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 19/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 17/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 19/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Contestaţie în anulare - Recurs