ICCJ. Decizia nr. 1929/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1929/2014
Dosar nr. 6891/105/2010
Şedinţa publică din 04 iunie 2014
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 244 din data de 26 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova au fost condamnaţi inculpaţii după cum urmează: inculpatul P.G.C., domiciliat în Piteşti, jud. Argeş la pedeapsa 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, inculpatul F.L.I., domiciliat în Piteşti, judeţul Argeş la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, inculpatul S.I., domiciliat în Focşani, judeţul Vrancea, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunea prev. şi ped. de art 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi inculpatul M.M.M., domiciliat în Focşani, jud. Vrancea la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În temeiul disp. art. 861 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată fiecărui inculpat, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen.
În baza disp. art. 861 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpaţii sunt obligaţi să se supună „următoarele măsuri de supraveghereaa să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; b) să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, in prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reşedinţă sau locuinţă şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea din deplasare; c) să comunice Serviciului de Probaţiune precizat schimbarea locului de muncă şi justificarea acestei schimbări; d) să comunice aceluiaşi serviciu de probaţiune informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Potrivit art. 359 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 864 C. pen. s-a atras atenţia fiecărui inculpat asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1), 863 alin. (3), art. 83 şi art. 84 C. pen., care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată acestora.
În temeiul disp. art. 71 C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. înr în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor.
Conform art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 21.000 dolari de la inculpatul S.I.
Totodată, s-au menţinut măsurile asigurătorii înfiinţate prin procesele verbale din data de 17 mai 2010 asupra bunurilor inculpaţilor S.I. şi M. M.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 17/P/2010 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: P.G.C., domiciliat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, F.L.I., domiciliat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de luare de mită, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, S.I., domiciliat în municipiul Focşani, jud. Vrancea, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare; M.M.M., domiciliat în municipiul Focşani, judeţul Vrancea, pentru săvârşirea infracţiunii complicitate la infracţiunea de luare de mită, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea rechizitoriului s-a arătat că faptele inculpatului S.I., care în calitate de arbitru delegat de C.C.A. din cadrul F.R.F. a primit efectiv suma de 21.000 dolari SUA (echivalent în euro 15.960), la data de 18 martie 2010, pentru a avantaja echipa de fotbal F.C.A. Piteşti în meciul pe care urma să-1 dispute cu F.C.S. Bucureşti la data de 20 martie 2009 şi pentru ca să nu aplice sancţiuni disciplinare jucătorilor echipei anterior menţionate iar astfel de sancţiuni să fie aplicate echipe adverse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, faptele inculpaţilor M.M.M. şi F.L.I. de a fi înlesnit primirea sumei de 21.000 dolari SUA de către inculpatul S.I. de la inculpatul P.G.C., în scopul anterior menţionat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de luare de mită, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În ce priveşte încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului F.L.I., infracţiunea a fost recalificată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de luare de mită, deşi iniţial fusese încadrată în infracţiunea de dare de mită.
În acelaşi timp, s-a mai arătat că fapta inculpatului P.G.C., acţionar majoritar în cadrul SC P. SA, care a remis inculpatului S.I. la data de 18 martie 2009 suma de 21.000 dolari SUA, prin intermediul inculpaţilor M.M.M. şi F.L.I., în scopul anterior menţionat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa de fond a reţinut în fapt, următoarele:
La data de 4 februarie 2010, organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti s-au sesizat din oficiu cu privire ia faptul că inculpatul P.G.C. acţionar majoritar al F.C.A. Piteşti a oferit şi dat efectiv, sub formă de mită, suma de 21.000 dolari SUA arbitrului de fotbal S.I., delegat să arbitreze meciul dintre echipele de fotbal ale cluburilor F.C.A. Pitești şi F.C.S. Bucureşti din etapa cu numărul 21 a Ligii 1 de Fotbal, Ediţia 2008-2009.
Printre acţionarii clubului de fotbal F.C. Argeş se numără şi SC P. SA, societate în care P.G.C. are calitatea de acţionar iar F.L.I. îndeplineşte funcţia de director.
În cauză, la data de 04 februarie 2010, a fost constituit Dosarul penal nr. 17/P/2010.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate a rezultat că în data de 18 martie 2009, înainte de disputarea meciului de fotbal programat pentru data de 20 martie 2009, P.G.C. a dat suma de 21.000 dolari SUA arbitrului de fotbal S.I., suma fiind remisă prin intermediul inculpaţilor F.L.I. şi M.M.M. - arbitru de fotbal în cadrul F.R.F.
Suma a fost remisă pentru ca echipa de fotbal F.C.A. Piteşti să obţină un rezultat favorabil în meciul pe care urma să-l dispute cu echipa de fotbal F.C.S. Bucureşti. De asemenea, suma a mai fost remisă în scopul ca jucători din cadrul echipei gazdă să nu primească sancţiunea disciplinară cartonaş galben sau cartonaş roşu şi să fie aplicate astfel de sancţiuni fotbaliştilor din echipa adversă.
În contextul finalizării partidei dintre cele două echipe de fotbal cu scorul de 2-2, P.G.C. i-a cerut lui S.I. să păstreze pentru sine suma de 5.000 dolari SUA şi să restituie acestuia suma de 16.000 dolari SUA, activitate realizată tot prin intermediul numiţilor M.M.M. şi F.L.I.
Practic suma a fost parţial restituită deoarece F.C.A. Piteşti nu a obţinut victoria în meciul disputat cu F.C.S. Bucureşti.
În acest sens, la data de 21 aprilie 2010, a fost încheiat procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare în cauză, care constituie mijloc de probă în condiţiile art. 224 al.3 C. proc. pen. (vol. 1, filele 8-11).
Având în vedere probatoriul administrat, prin Rezoluţia nr. 17/P/2010 din data de 23 aprilie 2010 ora 09:00, a fost începută urmărirea penală pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: pentm inculpatul S.I. - luare de mită, faptă prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, pentru inculpatul F.L.I., complicitate la infracţiunea de luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, pentm inculpatul M.M.M. - complicitate la infracţiunea de luare de mita, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, pentm inculpatul P.G.C. - dare de mită, faptă prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Ordonanţa din 29 aprilie 2010, ora 12:30 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Ordonanţa nr. 17/P/2010 din 29 aprilie 2010, ora 22:05 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul M.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de luare de mită, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Ordonanţa nr. 17/P/2010 din 29 aprilie 2010, inculpatul S.I. a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 29 aprilie 2010, ora 12:50 până la 30 aprilie 2010, ora 12:50 inclusiv (vol. 4, fllelel4-15).
Prin Ordonanţa nr. 17/P/2010 din 29 aprilie 2010, inculpatul M.M.M. a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 29 aprilie 2010, ora 22:20 până la 30 aprilie 2010, ora 22:20 inclusiv .
Prin Referatul nr. 17/P/2010 din 29 aprilie 2010 s-a formulat propunere la Tribunalul Argeş pentru arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pentru o perioadă de 29 de zile.
Prin Încheierea nr. 41/CC din 30 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 183 8/109/2010 s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pe o perioadă de 29 de zile, măsură care a fost menţinută de către Curtea de Apel Piteşti prin încheierea din data de 05 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1838/109/2010.
Prin Ordonanţa nr. 17/P/2010 din 07 mai 2010 ora 10:25 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatal P.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, faptă prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea că la data de 18 martie 2009, înainte de disputarea meciului de fotbal dintre echipele F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti a oferit şi dat efectiv sub formă de mită suma de 21.000 dolari SUA arbitrului de fotbal S.I., delegat să arbitreze meciul dintre echipele mai sus menţionate din data de 20 martie 2009, suma de bani fiind remisă prin intermediul inculpaţilor F.L.I. şi M.M.M.
De asemenea, prin Ordonanţa nr. 17/P/2010 din data de 07 mai 2010, ora 11:10 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul F.L.I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 18 martie 2009, înainte de disputarea meciului de fotbal dintre echipele F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti, programat pentru data de 20 martie 2009, împreună cu inculpatul M.M.M. l-a ajutat pe inculpatul S.I., delegat să arbitreze meciul de fotbal dintre echipele mai sus menţionate, să primească suma de 21.000 dolari SUA banii fiind daţi de inculpatul P.G.C. pentru ca echipa F.C.A. Piteşti să obţină un rezultat favorabil, cât şi pentru ca jucătorii acestei echipe să nu primească sancţiunea disciplinară „cartonaş galben" sau „cartonaş roşu" şi să fie aplicate astfel de sancţiuni fotbaliştilor din echipa adversă.
Inculpatul P.G.C. a fost reţinut prin Ordonanţa nr. 17/P/2010 din 10 mai 2010 ora 12:40, pe o perioadă de 24 de ore, măsura expirând la data de 11 mai 2010, ora 12:40 inclusiv (vol. 5, filele 67-68).
Inculpatul F.L.I. a fost reţinut prin Ordonanţa nr. 17/P/2010 din 10 mai 2010 ora 13:35, pe o perioadă de 24 de ore, măsura expirând la data de 11 mai 2010, ora 13:35 inclusiv.
Prin Referatul nr. 17/P/2010 din 10 mai 2010 s-a formulat propunere la Tribunalul Argeş pentru arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pentru o perioadă de 29 de zile .
Tribunalul Argeş, prin Încheierea nr. 42/CC din 11 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1956/109/2010 a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pe o perioadă de 29 de zile, măsură care a fost menţinută de către Curtea de Apel Piteşti prin Încheierea nr. 45/R din data de 14 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1956/109/2010.
S-a motivat că potrivit art. 1 din Statut, F.R.F. este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ.
F.R.F. este singura autoritate a fotbalului, asociaţie recunoscută de organismele internaţionale F.I.F.A şi U.E.F.A. şi autorizată conform legii să organizeze activitatea fotbalistică din România.
În activitatea lor, F.R.F., L.P.F., membrii afiliaţi, jucătorii, oficialii şi membrii comisiilor F.R.F. sunt obligaţi să respecte legile jocului elaborate de I.F.A.B., să respecte principiile loialităţii, integrităţii şi sportivităţii, ca o expresie a spiritului de fairplay .
Totodată, aceştia sunt obligaţi să respecte statutele, regulamentele şi deciziile F.I.F.A şi U.E.F.A.
Scopul F.R.F., conform statutului, îl constituie organizarea, administrarea şi coordonarea activităţii fotbalistice pe teritoriul României, la toate nivelurile.
Unele din organele F.R.F. o reprezintă comisiile, care sunt organisme de specialitate ale F.R.F. Comisiile F.R.F. sunt: comisii permanente, comisii permanente - autonome şi comisii cu atribuţii jurisdicţionale.
C.C.A. este organizată şi funcţionează potrivit prevederilor Statului şi regulamentelor F.R.F., ca organism de specialitate, autorizată să organizeze şi să conducă activitatea arbitrilor de fotbal şi fotbal în sală.
C.C.A. asigură formarea şi perfecţionarea continuă a arbitrilor de fotbal şi fotbal în sală, instructorilor zonali şi observatorilor de arbitri necesari desfăşurării în cele mai bune condiţii a jocurilor de fotbal de toate categoriile, organizate în România.
Preşedintele C.C.A. este numit de Comitetul Executiv al F.R.F., iar acesta propune aprobării Comitetului Executiv componenţa nominală a comisiei.
Conducerea operativă a C.C.A. şi mdeplinirea obiectivelor sale se realizează prin Biroul Executiv al C.C.A. care este format din 3 persoane, respectiv preşedintele C.C.A. şi cei doi vicepreşedinţi.
Ca principale atribuţii ale C.C.A., s-au reţinut următoarele: a) elaborează şi urmăreşte implementarea strategiei activităţii de arbitraj din România pe termen scurt şi mediu; b) aprobă programul de activitate al C.C.A. pentru fiecare an competiţional; c) elaborează R.O.D.A.A.F. şi îl prezintă spre aprobare Comitetului Executiv al F.R.F.; d) aprobă R.O.I. al C.C.A.; e) analizează apelurile înaintate de către arbitri privind hotărârile date de către Biroul Executiv al C.C.A., privind abaterile disciplinare şi ia măsuri în consecinţă; f) C.C.A. îşi rezervă dreptul să suspende, să retrogradeze sau să excludă din activitatea de arbitraj, oricare arbitru de fotbal şi fotbal în sală, dacă prestaţiile sale se dovedesc a fi mediocre sau dacă săvârşeşte acte grave de indisciplină sau pentru alte motive; g) C.C.A. poate hotărî încetarea activităţii arbitrilor înainte de a împlini vârsta limită prevăzută în regulament, dacă se consideră că nu mai au perspective de progres sau promovare; h)organizează, prin comisiile judeţene ale arbitrilor, cursuri de formare pentru arbitri; i) stabileşte listele nominale ale arbitrilor de fotbal şi fotbal în sală din loturile F.I.F.A., A, B, şi C; D) asigură delegarea arbitrilor de fotbal şi fotbal în sală pentru competiţiile organizate de L.P.F., F.F.F; K) aprobă clasamentul final al arbitrilor de fotbal şi fotbal în sală pe fiecare an competiţional, precum şi promovarea şi retrogradarea acestora; 1) stabileşte numărul de arbitri de fotbal şi fotbal în sală, care promovează şi retrogradează, la sfârşitul fiecărui an competiţional, în funcţie de necesităţi sau ca urmare a modificării structurii campionatelor naţionale; m) propune lista nominală a observatorilor, pentru arbitri pe plan intern şi internaţional şi o prezintă spre aprobare Comitetului Executiv al F.R.F.; n) propune cuantumul anual al taxelor şi cotizaţiilor pentru arbitrii de fotbal şi fotbal în sală,c are se aprobă de Comitetul Executiv al F.R.F; o) aprobă bugetul anual de venituri şi cheltuieli ale C.C.A.; p) aprobă execuţia şi raportul financiar anual al C.C.A.; q) acordă titlul pentru cel mai bun arbitru şi arbitru asistent; r) exercită orice alte atribuţii legate de buna desfăşurare a activităţii C.C.A.
Conform art. 11 din R.O.D.A.A.F., preşedintele C.C.A. are următoarele atribuţii: a) coordonează îndeplinirea programului anual de activitate al C.C.A.; b) reprezintă C.C.A. pe plan intern şi internaţional, direct sau prin F.R.F., după caz; c) urmăreşte modul în care se respectă regulamentele aprobate privind activitatea arbitrilor de fotbal şi fotbal în sală; d) răspunde de elaborarea strategiei generale privind activitatea de arbitraj pe termen scurt şi mediu şi aplicarea acesteia; e) urmăreşte mdeplinirea hotărârilor adoptate de C.C.A.; f) organizează şi conduce activitatea personalului salariat al C.C.A., cât şi a compartimentelor C.C.A.; g) prezintă directorului general al F.R.F. propuneri privind funcţiile din organigramă, încadrarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a personalului salariat al C.C.A.; h) încheie acte juridice, în numele şi pe seama C.C.A., potrivit competenţelor delegate de F.R.F.; i) stabileşte responsabilii de compartimente, atribuţiile membrilor Biroului Executiv, cât şi cele ale membrilor C.C.A.; j) nominalizează arbitrii asistenţi şi arbitrii de rezervă pentru a oficia la jocurile internaţionale, stabilite de F.I.F.A. - U.EF.A., precum şi la cererea altor federaţii naţionale de fotbal; k) convoacă şi prezidează şedinţele de Birou Executiv şi C.C.A. Dacă preşedintele C.C.A. este absent, înlocuitorul său de drept va fi unul dintre vicepreşedinţi, pe care preşedintele îl va desemna în acest scop; l) dispune măsuri cu caracter tehnic şi administrativ, potrivit competenţelor stabilite prin R.O.I. al C.C.A.; m) îndeplineşte orice atribuţii în conformitate cu prezentul regulament şi cu R.O.I. al C.C.A.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Partea a II-a a R.O.D.A.A.F., arbitrul de fotbal este persoana care are calificarea necesară conducerii jocurilor de fotbal.
Odată cu obţinerea calităţii de arbitru, se eliberează carnetul şi ecusonul de arbitru de către C.C.A. prin asociaţiile judeţene de fotbal.
Având în vedere cele menţionate, într-adevăr, oficialii F.R.F., respectiv arbitrii au calitatea de funcţionar prevăzută de art. 147 alin. (2) C. pen.
Astfel, potrivit art. 147 alin. (2) C. pen., prin funcţionar, se înţelege persoana menţionată în aliniatul 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.
Calitatea de funcţionar nu este legată de existenţa unui raport de muncă de natura celui reglementat de C. mun. şi nici de stabilirea unei retribuţii în condiţiile codului, deoarece aşa cum rezultă din art. 147 alin. (1), exercitarea atribuţiei de funcţionar se poate face cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, prin urmare şi în urma unei decizii a C.C.A. din România, fără a avea relevanţă dacă activitatea este retribuită, indiferent de modalitate sau are caracter gratuit. Ceea ce interesează este faptul dacă, persoana în cauză îşi îndeplineşte în acea calitate obligaţiile asumate (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 1786 din 18 aprilie 2003).
În condiţiile în care de întreaga carieră a arbitrilor din Liga I se ocupă C.C.A. care este un organ autonom al F.R.F. şi care la rândul sau este persoană juridică de drept privat de utilitate publică, este indubitabil faptul că arbitrii au calitatea de funcţionar conform art. 147 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte calitatea de funcţionar al arbitrului sau observatorului din cadrul F.R.F. de natură a antrena răspunderea penală a acestora pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, aceştia fiind subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită întrucât exercită o însărcinare în serviciu unei persoane juridice de drept privat însă de interes public activitate ce se circumscrie noţiunii de funcţionar ca noţiune de gen aşa cum s-â arătat anterior.
În acest sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care se arată că persoana care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice are calitatea de funcţionar indiferent dacă este încadrată sau nu cu contract de muncă, fiind suficient să existe o însărcinare în serviciul acesteia care poate fi sau nu retribuită.
Împrejurarea că practic, remuneraţia primită de la F.R.F. provine din contribuţia cluburilor de fotbal aceasta nu anulează calitatea de funcţionar a arbitrilor atâta vreme cât finanţarea indemnizaţiei arbitrilor de către cluburile de fotbal se face ca urmare a calităţii acestora din urmă de asociaţi în cadrul F.R.F., persoană juridică de drept privat, dar de interes public care în fapt gestionează competiţiile sportive fotbalistice de la noi din ţară aşa cum o arată statutul acestei asociaţii.
Chiar dacă renumeraţia arbitrilor nu se circumscrie noţiunii juridice de salariu aşa cum este definit de C. mun., şi chiar dacă deşi sunt plătiţi din sume de bani provenite de la cluburi, aceştia nu sunt angajaţi ai acestora iar natura raporturilor juridice existente între cluburi şi F.R.F. pe de o parte, şi între F.R.F. şi C.C.A. pe de altă parte, face ca arbitrii de fotbal în activitatea lor, să presteze însărcinări ce se circumscriu noţiunii de funcţionar, aşa cum este definită de art. 147 alin. (2) C. pen.
Arbitrii, potrivit art. 44 lit. d) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a activităţii arbitrilor de fotbal sunt obligaţi să respingă orice încercare de influenţare sau corupţie şi să sesizeze imediat organele conducătoare ale activităţii fotbalistice în cazul în care se petrece o astfel de faptă.
Potrivit art. 60 alin. (1) din Regulamentul disciplinar al F.R.F., este interzis să se ofere, să se promită sau să se acorde un avantaj nejustificat unui organ al F.R.F., L.P.F. sau A.J.F., unui arbitru, jucător, oficial sau unei alte persoane care se află sub incidenţa regulamentului, în nume propriu sau al unui terţ, în scopul de a-1 determina să încalce regulamentele F.R.F., F.I.F.A. sauU.E.F.A.
Potrivit disp. alin. (4) prin avantaje nejustificate se înţeleg bani, titluri de orice fel, echivalând bani, bunuri, comisioane, împrumuturi, donaţii, prestări de servicii cu titlu gratuit, promovare în serviciu, oportunităţi de afaceri, alte avantaje cu caracter patrimonial.
Potrivit disp. art. 61 din Regulamentul disciplinar se sancţionează fapta persoanei care conspiră sau face înţelegeri pentru a influenta rezultatul unui meci într-o manieră incompatibilă cu etica sportivă şi principiile de conduită prevăzute în acest regulament.
Aşadar, inculpatul F.L.I. îndeplinea şi funcţia de director la SC PIC S.A. şi avea o relaţie apropiată cu acţionarul majoritar al acestei societăţi, P.G.C. iar la data de 17 martie 2009, inculpatul P.G.C. i-a solicitat numitului G.C. (la vremea respectivă, preşedinte al C.C.A. din cadrul F.R.F.) să-l delege pe inculpatul S.I., pentru a arbitra meciul ce urma să se dispute la data de 20 martie 2009 între echipele de fotbal aparţinând cluburilor F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti, cu menţiunea că arbitrul S.I. se afla printre arbitrii agreaţi de finanţatorul F.C.A. Piteşti, fiind menţionat pe însemnările găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în Dosarul nr. 97/P/2008 la domiciliul din Bucureşti al numitului G.C.
Astfel, din conţinutul convorbirii telefonice interceptată şi înregistrată în data de 17 martie 2009, rezultă următoarele: „P.G.C. Haideţi dom preşedinte să fie o şansă şi pentru echipa mea. G.C.: Păi de ce nu S., nu, nu e bun? De exemplu, dau un exemplu, nu că va fi el, nu ştiu. P.G.C.; El, Da, da, da. E bun şi ăsta, e om cinstit şi corect. Da. G.C.: Păi tocmai. P.G.C. Da. Păi vedeţi dumneavoastră, în aşa fel încât să." În aceeaşi zi, inculpatul P.G.C. îi cere inculpatului F.L.I. să-l contacteze pe inculpatul S.I. şi, folosind un limbaj codificat, să-l întrebe dacă este dispus să arbitreze partida dintre F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti într-o modalitate care să favorizeze un rezultat pozitiv pentru echipa din Piteşti, astfel: "P.G.C. - L.!
F.L.I.: - Da. P.G.C.; - la sună-l pe S. Zici: dacă are sânge în instalaţie."
Ulterior, în aceeaşi zi, inculpatul F.L.I. a achiziţionat suma de 21.000 dolari SUA de la SC B.P.C. SRL cu punct de lucru în municipiul Piteşti, judeţul Argeş şi s-a deplasat în municipiul Focşani, judeţul Vrancea, la domiciliul inculpatului M.M.M. unde l-a întâlnit pe acesta, precum şi pe inculpatul S.I., împrejurare în care F.L.I. i-a înmânat acestui din urmă inculpat suma de 21.000 dolari SUA.
Totodată se reţine că, în prealabil, inculpatul F.L.I. i-a contactat telefonic pe ambii inculpaţi, respectiv S.I. şi M.M.M., spunându-le că doreşte să se întâlnească cu aceştia, lucru pe care ambii l-au acceptat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul S.I. a fost apelat de inculpatul F.L.I. şi au convenit să se întâlnească la domiciliul inculpatului M.M.M.
Conform discuţiilor purtate între F.L.I. şi P.G.C. ulterior acestei întâlniri, rezultă că F.L.I. i-a remis suma de bani inculpatului S.I. pentru ca acesta să arbitreze partida din data de 20 martie 2009, astfel încât echipa de fotbal F.C.A. Piteşti să obţină un rezultat favorabil în meciul pe care urma să-l dispute cu echipa de fotbal F.C.S. Bucureşti şi de asemenea, pentru ca jucători din cadrai echipei gazdă să nu primească sancţiunea disciplinară „cartonaş galben" sau „cartonaş roşu" şi să fie aplicate astfel de sancţiuni fotbaliştilor din echipa adversă.
Din traficul convorbirilor telefonice înregistrate, rezultă că a existat o înţelegere între finanţatorul echipei F.C.A. Piteşti şi arbitrul Ionică S., în sensul ca primul să facă scandal în presa scrisă şi în audio-vizual cum că nu ar avea încredere în arbitraj, că echipa adversă S. Bucureşti ar fi ajutată de arbitrii.
În acest sens, este una din declaraţiile date de inculpatul P.G.C. pentru G.S. : „E o brigadă cu dedicaţie. Chiar avem motive serioase să-l suspectăm pe S.. S. e echipa pe care el a arbitrat-o de cele mai multe ori în carieră. E cap de listă în carneţelul acestui arbitru. Nu o să-l recuz, doar atrag atenţia, sper să-şi facă dracu „treaba, altfel va fi de rău pentru el".
De asemenea, S.I. a declarat pentru G.S. că: „nu m-am uitat la televizor, nu am citit ziarele, nu am ştiut nimic înainte de acest meci, atacurile preşedinţilor ne afectează pe noi, arbitrii. Greşeli pot să faci şi la L.C., pentru că suntem oameni. Dar se va termina şi cu aceste lucruri în Liga I, cu aceste critici", aceste declaraţii fiind făcute în condiţiile în care deja fusese contactat de F.L.I. pentru a presta un arbitraj favorabil echipei F.C.A. Piteşti şi primise o sumă de bani în acest sens.
Întrucât echipa de fotbal F.C.A. Piteşti nu a obţinut victoria în partida disputată la data de 20 martie 2009 pe teren propriu cu F.C.S. Bucureşti, rezultatul final al partidei fiind de 2-2 la iniţiativa inculpatului P.G.C. inculpatul F.L.I. i-a cerut inculpatului M.M.M. să-i transmită inculpatului S.I. să păstreze pentru sine din suma remisă la data de 18 martie 2009, suma de 5.000 dolari SUA şi să restituie restul sumei.
Suma remisă inculpatului S.I. a fost reflectată în evidenţa contabilă ţinută în format electronic la sediul SC Pl SA, aspect reieşit în urma efectuării percheziţiilor asupra sistemelor informatice ridicate în cursul efectuării unnăririi penale în Dosarul nr. 97/P/2008 al D.N.A. -Serviciul Teritorial Piteşti.
Conform acestor evidenţe, înregistrate pentru data de 23 martie 2009 reiese că SC PIC S.A. a achiziţionat suma de 21.000 dolari SUA, precum şi alte sume în aceeaşi valută (vol. 3, fila nr. 459). La fila respectivă, în Registrul de casă sunt menţionate următoarele: „ protocol F.C.A. 20 martie L. - 260.00; valută cump. 6.000 dolari SUA - 19,390.00; valută cump. 6000 dolari SUA - 19,390.00; valută cump. 21000 dolari SUA - 69,930.00, protocol F.C.A. 5.000 dolari SUA - 16,158.00".
Suma de bani a fost restituită parţial de către inculpatul M.M.M. la data de 27 martie 2009 acesta întâlnindu-se cu inculpatul F.L.I. la Hotel P. în municipiul Bucureşti.
Inculpatul M.M.M. a făcut deplasarea în municipiul Bucureşti deoarece la data de 28 martie 2009 a arbitrat meciul din Liga a II-a, disputat între Fo.C.P. Bucureşti şi F.C.D. Tulcea, fiind' cazat la Hotel A. din municipiul Bucureşti, aşa cum rezultă din adresa din 29 aprilie 2010 a F.R.F.
În urma audierii în calitate de martor a lui P.M.Ş., administrator la SC B.P. SRL Braşov a rezultat că inculpatul F.L.I. a cumpărat săptămânal sume în valută în special la sfârşit de săptămână când se disputau meciurile de fotbal în Liga I Realitatea T.V., în acest sens, martorul respectiv a predat organului de urmărire penală mai multe buletine de schimb valutar, rezultând că anterior disputării meciurilor de fotbal în Liga I Realitatea T.V., inculpatul F.L.I. a cumpărat valută, respectiv dolari SUA. Astfel, la datele de 19 martie 2009, 25 martie 2009 şi 30 martie 2009, inculpatul F.L.I. a cumpărat de la casa de schimb valutar SC B.P.C. SRL Braşov cu punct de lucru în Piteşti, dolari SUA, totalizând suma de 29.250 lei.
Cu ocazia meciului disputat între F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti, inculpatul P.G.C., prin intermediul inculpatului F.L.I. a încercat să corupă şi arbitrii de margine, respectiv P.I. şi S.Z. însă aceştia au refuzat să primească mita oferită, motiv pentru care P.G.C. l-a contactat pe antrenorul B.I. şi i-a spus: „P.G.C. - Vezi, la. margine nu e siguranţă! B.I.: - Am înţeles! P.G.C. - 100%. B.l.: - Aha. P.G.C. - Deci n-a, nu, n-am încredere.să ştii şi treaba asta cum B.I.: - Bine, păi îmi mai spui atunci, înainte dacă este. P.G.C. - Păi nu, nu, deci la margine nu! Nu, deci nu. B.I.:- A. deloc! P.G.C. - Bă, nu deloc, nu pot să fiu. deci. B.I.: - Da, da, da. adică nici într-o parte, nici în alta. Asta vroiam să ştiu! P.G.C. - La margine. B.I.; - Da. P.G.C. -. deci, marginea nici una. B.I.: - Da, da. P.G.C. - Sunt. bine, aşa eu am. tot felul de. semnale spre pozitiv, da ştii cum e, că dacă eu am. m-am simţit dator. să spun lucrul ăsta că. să nu iei în calcul că.
Din redarea acestui convorbiri rezultă cu certitudine că inculpatul P.G.C. s-a înţeles numai cu arbitrul S.I. pentru care avea garanţie că îl va arbitra aşa cum s-a stabilit la întâlnirea acestuia cu inculpatul F.L.I., iar în arbitrii de margine nu avea încredere.
Mai mult decât atât, inculpatul P.G.C. l-a contactat pe martorul l.M. cerându-i să ia legătura cu jucătorul de fotbal B.S. pentru ca acesta să nu evolueze la adevărata sa valoare.
În cauză au fost audiaţi în calitate de martori arbitrii de margine P.I. şi S.Z., delegaţi să arbitreze meciul de fotbal dintre echipele F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti, disputat în data de 20 martie 2009, martorul P.I. confirmând că, înaintea disputării acestui meci, arbitrul l.M. a încercat să-l pună în legătură cu un oficial al clubului F.C.A. Pitești referitor la meciul de fotbal care urma să se dispute, însă a refuzat acest lucru, declaraţie din care redăm: „Ştiu că înainte de a ajunge la Piteşti, arbitrul l.M. m-a sunat pe telefonul mobil şi m-a întrebat unde suntem cazaţi, apoi a zis că va trece să ne salute. Eu i-am spus să vină cu noi la masă, întrucât îl cunoşteam mai demult şi aşa cum am precizat, eram prieteni. P.G.C. - La margine. B.l.: -Da. P.G.C. - . deci, marginea nici una. B.I.: - Da, da. P.G.C. Sunt. bine, aşa eu am. tot felul de. semnale spre pozitiv, da' ştii cum e, că dacă eu am. m-am simţit dator. să spun lucrul ăsta că. să nu iei în calcul că. " (vol. 1, fila 113-11.4).
Din redarea acestui convorbiri rezultă cu certitudine că inculpatul P.G.C. s-a înţeles numai cu arbitrai S. Ionica pentru care avea garanţie că îl va arbitra aşa cum s-a stabilit la întâlnirea acestuia cu inculpatul F.L.I., iar în arbitrii de margine nu avea încredere.
Mai mult decât atât, inculpatul P.G.C. l-a contactat pe martorul l.M. cerându-i să ia legătura cu jucătorul de fotbal B.S. pentru ca acesta să nu evolueze la adevărata sa valoare (vol. 1, filele 99-100).
Faptul că inculpatul S.I. a primit o sumă de bani, rezultă şi din convorbirea telefonică pe care a avut-o inculpatul M.M.M. cu numitul S. în timp ce se executa mandatul de aducere a acestuia la D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, discuţie din care se redă: „M.M.M. : Dar e nasoală frăţioare. Trag pentru altul, îţi dai seama. S.M. : Da.
M.M.M. : Nu putea să te ia pe tine S., când erai tânăr, aoleu ce le-ai făcut. S.M. : (râden. n.), M.M.M. : (râde n. n.) (neinteligibil n.n.) S.M. : Dar cu cine eşti în maşină ? M.M.M. : Cu trei domni de la D.N.A. S.M. : Da ? Aha! M.M.M. : Dar am voie, că nu sunt arestat, sunt în am mandat din ăsta, de aducere. S.M. : îhm. M.M.M. : Şi mă duc acolo, şi de-acolo, S.M. : I. cred că-i mort, taică-tău. M.M.M.: Nu că-i aoleu, dar nevastă-mea (neinteligibil n.n.) . Am plâns tot drumul, nici nu.S.M. : Da, te cred. M.M.M.: îţi dai seama, n-am nici o treabă cad, n-am căzut (neinteligibil n.n.) unde au fost toţi şi cade idiotul ăsta. S.M. : Păi tu-ţi dai seama că ăla o să dea pe goarnă tot ce ştie. M.M.M. : Dar nu mă interesează. Nu e asta problema mea. S.M. : Păi nu, numai, numai aşa că M.M.M. : Dacă el a luat, e treaba lui. N-am luat o sută, n-am luat cincizeci de la el. Ce treabă am eu ? Păi mi-a şi arătat hârtia că sunt complice, complice la asta. C-aş fi ştiut ceva, o să mă pună S.M.: Da mă, tu i-ai băgat pe aia în p (...) dele alea, tu ? Tu, tu, tu, cum, tu i-ai întins mâna. Bă dă-l dracu ! M.M.M. : Aaaa nu, nu. (neinteligibil n.n.)
De asemenea, în timp ce inculpatul M.M.M. era adus la D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, cu mandat de aducere, poartă o discuţie telefonică cu o persoană cu numele de O., din care rezultă că inculpatul S.I. „a luat o sută şi ceva şpagă", discuţie din care se redă: „M.M.M. : Am văzut şi eu hârtia, care am semnat-o, care am luat-o la cunoştinţă. O.: e, M.M.M. : Complicitate la O.: Dare de mită sau ce ? M.M.M. : Da. Luare, O.: îmda M.M.M. : A luat o sută şi ceva şpagă. O.: Da. M.M.M. : Ce să mai zic ?"
Pe parcursul urmăriri penale, inculpatul P.G.C. a declarat că în sezonul fotbalistic 2008 - 2009 arbitrajul unui meci de fotbal era achitat de către echipa gazdă, într-un cuantum care era stabilit de C.C.A. şi care la vremea respectivă se ridica la aproximativ 5.000 dolari SUA iar cheltuiala cu remuneraţia brigăzii de arbitrii era reflectată în contabilitatea clubului de fotbal, declaraţie din care se redă:, Nu-mi aduc aminte, dacă în cazul acestui meci am discutat cu C.G., care la vremea respectivă era preşedintele C.C.A. pentru a delega un anume arbitru la partida ce s-a disputat între F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti, dar, aşa cum am arătat şi în declaraţiile mele anterioare date în celelalte dosare, de regulă, vorbeam cu C.G. şi îi solicitam să delege la partidele lui F.C.A. Pitești arbitrii pe care eu îi consideram corecţi, mai ales când echipa F.C.A. Pitești era echipă gazdă şi clubul plătea arbitrajul. în plus, vreau să arăt că arbitrajul era achitat dintr-un cuantum stabilit de C.C.A., în funcţie de Liga în care se desfăşura partida, iar, spre exemplu, pentru Liga I, o brigadă de arbitrii era plătită, la vremea respectivă, de clubul echipei gazdă cu echivalentul în lei a sumei de aproximativ 5.000 dolari SUA. Cheltuiala cu remuneraţia brigăzii de arbitrii era reflectată în contabilitatea clubului de fotbal."
S-a apreciat că declaraţia inculpatului este, într-adevăr, nesinceră, întrucât cu adresa din 04 mai 2010, F.R.F. - C.C.A. a comunicat că: „începând cu sezonul competiţional 2008 - 2009, echipele organizatoare din Liga I s-au ocupat pe plan local de rezervarea locurilor de cazare de către F.R.F./C.C.A. locaţiile de cazare pentru a fi informate persoanele oficiale. Plata serviciilor de cazare şi masă se face numerar de către fiecare persoană (membru al brigăzii). Cuantumul baremurilor stabilit de Comitetul Executiv al F.R.F. pentru Liga I în sezonul competiţional 2008 - 2009 a fost: 1. Arbitru -5.340 lei; 2. Arbitru asistent = 3.560 lei; 3. AI patrulea oficial = 1.334 lei; 5. 0bservator oficial = 1.649 lei. În baremul actual sunt incluse toate costurile aferente deplasării Stransport, cazare, masă), iar plata se face prin cârd bancar de către departamentul financiar al F.R.F. în săptămâna următoare desfăşurării jocului. înscrisurile privind alimentarea cârdurilor brigăzii se găsesc la departamentul financiar al F.R.F."
Din această adresă rezultă că inculpatul S.I. a primit de la F.R.F. - C.C.A. suma de 5,340 lei, plata făcându-se exclusiv de această instituţie.
Acest aspect este confirmat şi prin declaraţiile martorilor P.I. şi S.Z., arbitrii de margine desemnaţi la partida de fotbal dintre echipele FC.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti din data de 20 martie 2009.
Prima instanţă, în urma analizării materialului probator, a apreciat ca fiind pe deplin dovedită situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, fapt pentru care a reţinut că în drept, faptele inculpatului S.I., care în calitate de arbitru delegat de C.C.A. din cadrul F.R.F., a primit efectiv suma de 21.000 dolari SUA (echivalent în euro 15.960), la data de 18 martie 2010, pentru a avantaja echipa de fotbal F.C.A. Piteşti în meciul pe care urma să-l dispute cu F.C.S. Bucureşti, la data de 20 martie 2009 şi pentru ca să nu aplice sancţiuni disciplinare jucătorilor echipe anterior menţionate, iar astfel de sancţiuni să fie aplicate echipe adverse, într-adevăr, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de disp. art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare;
De asemenea, tribunalul a constatat că, în drept, faptele inculpaţilor M.M.M. şi F.L.I. de a fi înlesnit primirea sumei de 21.000 dolari SUA de către inculpatul S.I. de la inculpatul P.G.C. în scopul anterior menţionat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de luare de mită, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În acelaşi timp, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului P.G.C., acţionar majoritar în cadrul SC P. SA, care a remis inculpatului S.I. la data de 18 martie 2009 suma de 21.000 dolari SUA, prin intermediul inculpaţilor M.M.M. şi F.L.I., în scopul anterior menţionat. întruneşte. elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Această situaţie de fapt, s-a reţinut în urma analizării întregului material probator, administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi faza de cercetare judecătorească, respectiv: proces-verbal din 29 martie 2010 de redare convorbiri sau comunicări telefonice, proces-verbal din 29 martie 2010 de redare convorbiri sau comunicări telefonice, proces-verbal din 12 aprilie 2010 de trecere documente din Dosarul nr. 118/P/2009 în Dosarul nr. 17/P/2010, proces-verbal din data de 10 aprilie 2009 de identificare a unor posturi telefonice, proces-verbal din 12 aprilie 2010 de trecere documente din Dosarul nr. 18/P/2009 în Dosarul nr. 17/P/2010, proces-verbal din data de 03 aprilie 2009 de identificare a unor posturi telefonice, proces-verbal din 12 aprilie 2010 de trecere documente din Dosarul nr. 97/P/2009 în Dosarul nr. 17/P/2010, adresa D.G.I.P.I. din 23 martie 2009, nota D.G.I.P.I. din 23 martie 2009, proces-verbal din 07 aprilie 2010 de stabilire paritate dintre dolar şi euro, proces-verbal din 12 aprilie 2010 de trecere documente din Dosarul nr. 18/P/2009 în Dosarul nr. 17/P/2010, adresa F.R.F., proces verbal din 05 februarie 2010 de identificare data desfăşurării meciului F.C.A. Pitești - F.C.S. Bucureşti, însoţit de extrase site-ul F.R.F., proces verbal din 05 februarie 2010 de identificare data desfăşurării meciurilor arbitrate de I.M., însoţit de extrase site-ul F.R.F., proces-verbal din 20 aprilie 2010 de trecere documente din Dosarul nr. 97/P/2009 în Dosarul nr. 17/P/2010, fişă evidenţă M.M.M., proces-verbal din 03 februarie 2010, identificare, articole de presă referitoare la meciul discutat în data de 20 martie 2009, însoţit de înscrisuri, proces-verbal din 14 aprilie 2010 de identificare societăţi comerciale acţionare la F.C.A. Piteşti, proces-verbal din 01 martie 2010 de stabilire, acte normative privind activitatea fotbalistică şi arbitrajul în România, proces-verbal trecere documente din Dosarul nr. 18/P/2009 în Dosarul nr. 17/P/2010, însoţit de copii ale unor înscrisuri, declaraţie martor P.M.Ş., , declaraţie I.M., proces-verbal din 19 februarie 2010 de trecere a unor documente din Dosarul nr. 97/P/2008 în Dosarul nr. 17/P/2010, declaraţie martor I.M., proces-verbal din 20 aprilie 2010 de trecere documente din Dosarul nr. 118/P/2009 în Dosarul nr. 17/P/2010, declaraţie C.G. din 30 aprilie 2009, declaraţie M.M.M. din data de 26 mai 2009, declaraţie M.M.M., proces verbal, din 12 aprilie 2010 de trecere a unor documente din Dosarul penal nr. 118/P/2009, copie autorizaţie de percheziţie emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 1323/109/2009, din 12 aprilie 2009, copie proces verbal de percheziţie din data de 13 aprilie 2009 efectuată la sediul SC P. SA Piteşti, copie raport de constatare tehnico-ştiinţifică redactat la data de 05 iunie 2009, în Dosarul nr. 97/P/2008, copie Anexa „A" a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (documente de procedură), copie anexa „D" a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (evidenţe contabile, copie anexa „D" a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (evidenţe contabile), proces verbal percheziţie domiciliară din 29 aprilie 2010, adresa din 29 aprilie 2010 către S.T.T.P.I. Argeş, proces verbal din 29 aprilie 2010, proces verbal redare convorbiri şi comunicări telefonice, proces verbal redare convorbiri şi comunicări telefonice, proces verbal redare convorbiri şi comunicări telefonice, proces verbal percheziţie domiciliară inculpat S.I., copie act vânzare cumpărare din 28 aprilie 2008, proces verbal percheziţie domiciliară M.M.M. şi înscrisuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, declaraţie de inculpat P.G.C., declaraţie de inculpat F.L.I., declaraţie de inculpat F.L.I., declaraţie de martor I.M., declaraţie de martor P.I., declaraţie de martor S.Z., 2 procese verbale de redare a unor convorbiri şi comunicări telefonice, adresa din 04 mai 2010 a F.R.F.- C.C.A. către D.N.A.-Serviciul Teritorial Piteşti, adresa din data de 04 mai 2010 a D.N.A. Serviciul Teritorial Piteşti către F.R.F. şi confirmare trimitere, adresa din 07 mai 2010 a F.R.F. către D.N.A.-Serviciul Teritorial Piteşti şi anexe, adresa din data de 26 aprilie 2010 a D.N.A. Serviciul Teritorial Piteşti către P.G.H. şi confirmare trimitere fax, adresa din 29 aprilie 2010 a SC P.H. SRL către D.N.A.-Serviciul Teritorial Piteşti, proces-verbal din 17 mai 201, 2 procese-verbale de redare convorbiri şi comunicări telefonice din data de 17 mai 2010, adresă din 6 mai 2010 către Primăria Focşani şi confirmare fax, coroborate şi cu probele administrate direct şi nemijlocit în faţa instanţei de judecată, respectiv proba cu înscrisuri.
Totodată, s-au menţinut măsurile asigurătorii înfiinţate prin procesele verbale din data de 17 mai 2010 asupra bunurilor inculpaţilor S.I. şi M. M.E.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut cont de disp. art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorilor, de împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile cât si circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Raportat la cele sus-menţionate, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la luarea de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, formulată de inculpatul F.L.I. prin apărător, ca neîntemeiată.
În acelaşi timp, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurilor preventive şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal, au fost menţinute măsurile asigurători înfiinţate prin procesele verbale din data de 17 mai 2010 asupra bunurilor inculpaţilor S.I. şi M. M.E.
II. Împotriva sentinţei penale nr. 244 din data de 26 iunie 2013 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.- Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii P.G.C., F.L.I., S.I. şi M.M.M., care au criticat soluţia primei instanţe de nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele arătate în scris filele 7-14, 55-69 şi susţinute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării din data de 25 noiembrie 2013.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Ploieşti a criticat sentinţa de netemeinicie, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, susţinându-se că instanţa de fond nu a avut injurii de natura infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi şi nici cuantumul ridicat al sumei ce a făcut obiectul infracţiunilor de corupţie, elemente ce conferă faptelor săvârşite un grad de pericol social sporit şi din acest motiv nu se justifică aplicarea de pedepse la limita minimă a textului de lege mcriminator în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii F.L.I., S.I. şi M.M.M.
Referitor la inculpatul P.G.C. s-a susţinut că se impunea aplicarea unei pedepse orientate către maximul special prevăzut de lege, având în vedere că acesta a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, ceea ce dovedeşte predispoziţia sa la comiterea acestui gen de infracţiuni în scopul protejării afacerilor ilicitate desfăşurate în'cadrul grupului de firme pe care îl coordonează şi obţinerii unor foloase necuvenite.
În egală măsură, a fost criticată modalitatea de executare a pedepselor aleasă de instanţa de fond, susţinându-se că pe tot parcursul procesului inculpaţii au negat comiterea infracţiunii şi nu există temeiuri care să justifice aplicarea de pedepse a căror executare să fie suspendată sub supraveghere, motive pentru care s-a solicitat aplicarea de pedepse în cuantum mai ridicat şi cu executarea în regim privativ de libertate.
Sentinţa a fost criticată şi din perspectiva omisiunii instanţei de fond de a aplica inculpatului S.I. pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul a comis fapta în calitate de arbitru de fotbal iar prin completarea motivelor de apel s-a solicitat şi aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 65 rap. la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Apelanţii inculpaţi F.L.I., S.I., P.G.C. şi M.M.M. au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în principal, că printr-o interpretare greşită a probatoriilor administrate în cauză şi luarea în considerare a celor obţinute în condiţiile prev. de art. 64 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea acestora în condiţiile în care nu s-a făcut dovada predării şi respectiv, primirii sumei în valută menţionată în rechizitoriu, prin intermediul unora dintre ei, cu atât mai mult cu cât, nici unul dintre inculpaţi nu a recunoscut comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Totodată, inculpaţii S.M. şi P.G.C., prin apărători aleşi, au criticat sentinţa susţinând că aceasta este complet nemotivată, că rechizitoriul a fost preluat aproape în integralitate, ceea ce face ca hotărârea să fie lovită de nulitate absolută. Referitor la probatoriile avute în vedere, s-a susţinut că tribunalul a copiat opisul dosarului de urmărire penală, fiind menţionate inclusiv împuternicirile avocaţiale, situaţie în raport de care se apreciază că judecătorul fondului nu a făcut o analiză proprie a cauzei şi din acest motiv, inculpaţii nu au beneficiat de dreptul conferit în art. 3 C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea căilor de atac, desfiinţarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că hotărârea pronunţată de tribunal, în maniera arătată, este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 C. proc. pen.
În subsidiar, aceiaşi apelanţi dar şi apelanţii - inculpaţi F.L.I., M.M.M. au solicitat achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele imputate nu există iar în situaţia în care se apreciază că acestea sunt dovedite au solicitat reindividualizarea sancţiunilor.
De asemenea, apelantul inculpat F.L.I., prin apărător ales, a criticat greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 254 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 rap la art. 255 C. pen. susţinând că instanţa de fond nu a motivat soluţia adoptată, iar încadrarea din rechizitoriu este greşită pentru motivele susţinute şi consemnate în încheierea de amânare a pronunţării.
Prin încheierea de şedinţă din 21 iunie 2013, în temeiul dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a încuviinţat în parte cererile formulate de apelanţii inculpaţi P.G.C. şi S.I. şi a dispus completarea probatoriilor cu înscrisuri şi audierea martorilor P.M., P.G., G.C. şi B.C.
Prin aceeaşi încheiere, s-a prorogat pronunţarea asupra cererii formulate de inculpatul P.G.C., privind punerea la dispoziţie a unor copii de pe suporţii optici conţinând înregistrările convorbirilor telefonice după ataşarea acestora la dosarul cauzei, asupra căreia acesta a revenit, arătând că nu mai susţine o asemenea solicitare.
În şedinţa publică din 28 octombrie 2013, instanţa de apel a procedat la audierea martorilor B.D.C., P.G. şi G.C., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul, cauzei, filele 240 - 241, 242 - 243 şi 244 -246.
Constatând lipsa nejustificată a martorului P.M. şi faţă de cererea formulată de apelantul inculpat F.L.I., care a insistat în audierea acestuia, s-a dispus amânarea judecării cauzei şi citarea martorului cu mandat de aducere şi însoţitor.
La termenul de judecată din 25 noiembrie 2013, văzând adresa din 21 noiembrie 2013 emisă de I.P.J. Argeş - Poliţia Municipiului Piteşti - Secţia 4 din care rezultă că nu a fost posibilă executarea mandatului deoarece martorul se află în Italia, aceeaşi împrejurare reieşind din cererea transmisă instanţei de către martor, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a dat citire declaraţiei martorului P.M.
Prin Decizia penală nr. 240 din 04 decembrie 2013 Curtea de Apel Ploieşti a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casațieși Justiție - D.N.A.-Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii S.I. şi F.L.I. împotriva sentinţei penale nr. 244 din data de 26 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova şi în consecinţă a desfiinţat în parte sentinţa şi în rejudecare:
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului F.L.I. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
A menţinut dispoziţiile sentinţei privind modalitatea de executare a pedepsei şi stabileşte termenul de încercare la 4 ani.
În temeiul disp. art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului S.I. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a profesa ca arbitru de fotbal, în privinţa căreia a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.
Conform art. 254 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000, a confiscat de la inculpatul S.I. suma de 5.000 dolari SUA, iar diferenţa de 16.000 dolari SUA de la inculpatul P.C.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.G.C. şi M.M.M., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele:
În ceea ce priveşte critica invocată de apelanţii inculpaţi S.I. şi P.G.C. vizând nelegalitatea sentinţei pentru nemotivare, Curtea, verificând susţinerile acestora în raport de dispoziţiile cuprinse în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat că aceasta este nefondată, întrucât deşi se confirmă, cel puţin parţial susţinerile făcute, în lipsa incidenţei vreunuia dintre cazurile arătate expres şi limitativ în textul de lege anterior arătat, nu se justifică admiterea căilor de atac formulate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât, în baza caracterului devolutiv al apelului, s-a procedat la completarea probatoriilor iar instanţa de apel a făcut o analiză proprie asupra tuturor probatoriilor administrate în cauză.
Nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 64 alin. (2) din C. proc. pen. nu a fost primită, întrucât în conformitate cu art. 912 alin. (5) C. proc. pen., convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală, dacă în cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele arătate în art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., prin urmare şi înainte de începerea urmăririi penale, aşa cum este situaţia în cauza dedusă judecăţii, fiind vorba de fapte de corupţie prevăzute în Legea nr. 78/2000.
Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere că niciunul dintre apelanţii inculpaţi nu a contestat legalitatea interceptărilor telefonice şi nici realitatea discuţiilor interceptate şi deşi pe parcursul soluţionării cauzei în apel, inculpatul P.G.C. a solicitat eliberarea de copii de pe suporţii optici conţinând înregistrările convorbirilor telefonice, fără a argumenta această cerere, ulterior a renunţat la judecarea ei, ceea ce dovedeşte caracterul său formal.
În plus, pe lângă aceste mijloace probatorii, organul de urmărire penală s-a folosit de înscrisuri emanând de la instituţiile şi societăţile implicate şi totodată, a administrat probatorii testimoniale, toate acestea fiind obţinute în mod legal.
Referitor la fondul cauzei, Curtea, reţinând că toţi inculpaţii au criticat greşita condamnare pentru infracţiunile arătate în actul de acuzare, a analizat împreună criticile invocate de aceştia, dat fiind că acestea sunt comune.
Aşa cum rezultă din Rechizitoriul nr. 17/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpatul P.G.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea că în calitate de acţionar majoritar la SC P. SA, în data de 18 martie 2009, prin intermediul inculpaţilor M.M.M. şi F.L. a remis inculpatului S.I. suma de 21.000 dolari SUA pentru ca aceasta să avantajeze echipa de fotbal F.C.A. Piteşti în meciul care urma să îl dispute cu F.C.S. Bucureşti în data de 20 martie 2009 şi pentru ca să nu aplice sancţiuni disciplinare jucătorilor echipei sale ci echipei adverse.
De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul S.I. care în calitate de arbitru delegat de C.C.A. din cadrul C.C.F., la data de 18 martie 2009, a primit suma de 21.000 dolari, pentru a avantaja echipa de fotbal F.C.A. Piteşti în meciul pe care urma să îl dispute cu F.C.S. Bucureşti în data de 20 martie 2009 şi pentru ca să nu aplice sancţiuni disciplinare jucătorilor echipei gazde ci echipei adverse, faptă prev.ăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În fine, prin acelaşi act de sesizare, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F.L.I. şi M.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât ar fi înlesnit primirea sumei de 21.000 dolari SUA de către inculpatul S.I. de la inculpatul P.G.C., în scopul anterior menţionat.
Făcând propria evaluare a probatoriilor administrate în lumina disp. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că la data de 17 martie 2009 a fost interceptată şi înregistrată o convorbire telefonică dintre inculpatul P.G.C. şi martorul G.C. din conţinutul căreia rezultă că inculpatul a solicitat martorului, care la vremea respectivă era preşedinte al C.C.A. din din cadrul F.R.F. să îl delege pe inculpatul S.I. pentru a arbitra meciul ce urma să se dispute în data de 20 martie 2009 între echipele de fotbal aparţinând cluburilor F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti.
Audiat de către instanţa de apel, martorul G.C. nu a contestat împrejurările ce rezultă din convorbirea telefonică interceptată, arătând că în mai multe rânduri a fost sunat de inculpatul P. în legătură cu calitatea arbitrajelor, fiind posibil să fi avut o discuţie specială legată de meciul ce urma a fi disputat în martie 2009 între F.C.A. Piteşti şi F.C.S. Bucureşti, precizând că personal l-a desemnat pe inculpatul S.I. să arbitreze acest meci, având în vedere calităţile acestuia, fapt constatat personal de acesta după urmărirea respectivei competiţii sportive, din care a tras concluzia că arbitrajul a fost foarte bun, în acelaşi sens, fiind şi opiniile mass-media şi ale observatorului.
În aceeaşi zi de 17 martie 2009, la solicitarea inculpatului P.G.C., inculpatul F.L.I. care îndeplinea funcţia de director la SC P. SA şi avea o relaţie apropiată cu acţionarul majoritar al acestei societăţi, respectiv inculpatul P.G.C., s-a deplasat la sediul SC B.P.C. SRL, cu punct de lucru în Piteşti şi a achiziţionat suma de 21.000 dolari SUA iar a doua zi, tot la solicitarea inculpatului P.G. s-a deplasat în Municipiul Focşani, judeţul Vrancea, respectiv la domiciliul inculpatului M.M.M. şi sediul SC D.J. SRL, aparţinând acestuia, situat în str. M., unde l-a întâlnit pe inculpatul S.I. şi căruia i-a înmânat suma de 21.000 dolari SUA.
Meciul dintre F.C.S. Bucureşti şi F.C.A. Piteşti s-a disputat la data de 20 Martie 2009 şi s-a finalizat cu scorul de 2 - 2, fiind arbitrat de inculpatul S.I. şi de arbitrii de margine P.I. şi S.Z., aşa cum rezultă din înscrisurile emanând de la F.R.F.
Ulterior desfăşurării meciului, inculpatul P.G.C., prin intermediul inculpatului F.L.I. a solicitat inculpatului S.I. restituirea sumei remisă cu titlu de mită, mai puţin suma de 5.000 dolari SUA, ce a fost înmânată de inculpatul M.M.M. în data de 27 martie 2009 la Bucureşti, când s-a întâlnit cu inculpatul F.L.I. la Hotel P.
Nici unul dintre inculpaţi nu a contestat întâlnirea ce a avut loc între inculpatul F.L.I. şi inculpatul S.I., prin intermediul inculpatului M.M.M. ci doar motivul vizitei, susţinându-se că nu a fost cel arătat în rechizitoriu ci a fost reprezentat de intenţia inculpatului P.G.C. de a achiziţiona un teren de la inculpatul M.M.M.
Această apărare a fost înlăturată întrucât probatoriile administrate în cauză şi la care s-a făcut referire anterior conduc la concluzia că scopul deplasării l-a constituit oferirea sumei de 21.000 dolari SUA de către inculpatul P.G.C., prin intermediul inculpatului F.L.I., arbitrului de fotbal S.I., ce urma să arbitreze meciul din data de 20 martie 2009, remiterea efectivă având loc în domiciliul inculpatului M.M.M.
În acest sens, sunt datele ce rezultă din valorificarea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate şi modalitatea concretă în care s-au derulat evenimentele, în sensul că la data de 18 martie 2009, inculpatul P.G.C., folosind un limbaj codificat, îi pune în vedere inculpatului F.L. că în seara aceleiaşi zile trebuie să „plece în excursie", având asupra sa „ merindele", aspect asupra căruia a insistat să le pregătească, dovadă fiind că în aceiaşi zi a achiziţionat suma ce a constituit obiectul mitei.
Că scopul deplasării inculpatului F. la domiciliul inculpatului M. a fost cel arătat în actul de acuzare iar nu pentru achiziţionarea unui teren rezultă în primul rând din împrejurarea că vizita a fost de scurtă durată, dovadă fiind că în aceiaşi seară inculpatul F. s-a reîntors la Piteşti, or, dacă lucrurile ar fi stat aşa cum s-a susţinut, nu ar fi fost timp suficient nici chiar pentru discuţii de principiu în legătură cu o posibilă vânzare cumpărare.
Un alt argument îl constituie împrejurarea că deplasarea sa la domiciliul inculpatului M.M.M., respectiv, în strada M., a avut loc prin folosirea serviciului de taximetrie iar nu cu autoturismul cu care ajunsese la Focşani şi care aparţinea SC P. SA, aspecte de natură să conducă la concluzia că acesta şi-a luat măsurile de prevedere necesare pentru a nu fi descoperit iar nu cele legate de necunoaşterea oraşului, aşa cum a încercat să se apere.
De altfel, în legătură cu aşa zisă achiziţionare de terenuri, nu au fost oferite şi alte detalii spre a se putea verifica veridicitatea susţinerilor, aşa încât se concluzionează că apărarea a fost formulată pro cauza, în scopul exonerării de răspundere penală.
Referitor la suma remisă şi primită cu titlu de mită, Curtea a apreciat că aceasta a fost corect evaluată din probatorii la nivelul sumei de 21.000 dolari SUA, rezultând din coroborarea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate cu declaraţiile martorului P.M.Ş., raportul de constatare şi înregistrările contabile ale SC P. SA.
Astfel, s-a constatat că deşi sumele în valută achiziţionate de inculpatul F. depăşesc nivelul mitei şi au fost înregistrate în contabilitate ulterior remiterii acesteia, respectiv la data de 23 martie 2009, aceasta s-a datorat înţelegerii dintre inculpaţii P.G.C. şi F.L.I., pe de o parte, dintre acesta din urmă şi martorul P.M.Ş., administratorul SC B.P.C. SRL, pe de altă parte, constatând că la data de 18 martie 2009, inculpatul P.G.C. folosind un limbaj codificat i-a solicitat inculpatului F.L.I. să facă rost de bani, făcând referire la „ăia", tot acesta precizând că urmează să îi dea luni (banii), respectiv în ziua de 23 martie 2009.
De asemenea, în discuţia purtată cu P.M.Ş., inculpatul F.L.I. îi solicită acestuia „ vreo douăzeci şi ceva de mii de dolari", şi tot el îi transmite că „ îi iau aşa, mâine, poimâine şi luni banii", înţelegere cu care martorul este de acord.
Anterior plecării sale în municipiul Focşani, inculpatul F.L.I. i-a contactat telefonic pe inculpaţii S.I. şi M.M.M., spunându-le că doreşte să se întâlnească cu aceştia şi ambii inculpaţi au acceptat. în discuţia avută de inculpatul F.L.I. cu inculpatul S.I., primul îi transmite celuilalt „sunt pe la fratele nostru diseară. Pe la ce oră eşti tu liber?" iar acesta îi răspunde „pe la opt, nouă", ceea ce dovedeşte, o dată în plus că scopul pentru care s-au întâlnit în domiciliul inculpatului M.M.M. a fost acela de remitere şi primire a sumei de 21.000 dolari SUA.
Rezultă, totodată, din discuţia purtată de inculpaţii P.G.C. şi F.L.I. că acesta din urmă a remis inculpatului S.I. suma de 21.000 dolari SUA, informându-l imediat asupra îndeplinirii misiunii iar la întrebarea inculpatului P. „venii?", cu referire la inculpatul S., acesta a răspuns astfel „Da. Cum să nu?!", mai mult i-a spus că „am vorbit clar, numai că n-a. ăştia (banii) au rămas acolo la ăsta". La întrebarea inculpatului P. „ce a zis? e bine să mârâi oleacă înainte?", inculpatul F. îi răspunde afirmativ, precizând că „e speriat un pic", cu referire la S., lăsând să se înţeleagă că interlocutorul ştie de ce.
În scopul disimulării motivului real al deplasării făcute de inculpatul F. la Focşani şi pentru ascunderea întregi activităţi infracţionale sunt acţiunile întreprinse de inculpatul P.G.C. care anterior desfăşurării meciului din 20 martie 2009 participă la emisiuni de profil şi îşi exprimă neîncrederea în calitatea arbitrajului, spunând că are motive serioase să îl suspecteze pe S. întrucât a arbitrat în mai multe rânduri echipa S., fiind cap de listă în carneţelul respectivului arbitru, însă nu o să-l recuze, ci doar să atragă atenţia.
Şi inculpatul S.I. a făcut o declaraţie pentru G.S. susţinând că nu s-a uitat la televizor, nu a citit ziarele, nu a ştiut nimic despre acest meci iar atacurile preşedinţilor de cluburi îi afectează pe arbitrii, acceptând că pot fi făcute greşeli chiar şi la L.C. pentru că suntem oameni, în condiţiile în care declaraţia a fost făcută ulterior primirii mitei.
În egală măsură, în cauză s-a făcut dovada că o parte importantă din suma oferită cu titlu de mită a fost restituită, aşa cum reiese din convorbirea telefonică de la 27 martie 2009 dintre F.L.I. si M.M.M., primul insistând ca inculpatul L.S.I. „ să-şi ia cinci, cinci", diferenţa urmând a fi restituită de acesta din urmă cu ocazia deplasării sale la Bucureşti, când în data de 28 martie 2009 urma să arbitreze meciul din Liga a II-a dintre F.C.P. Bucureşti şi F.C.D. Tulcea, întâlnirea fiind stabilită la Hotelul P.
Că inculpatul M.M.M. avea cunoştinţă că prin intermediul său se realiza transmiterea sumei de 21.000 dolari SUA de la inculpatul P. la inculpatul S. rezultă cu certitudine din modalitatea în care s-au desfăşurat evenimentele, respectiv prin stabilirea întâlnirii dintre F. şi S. în domiciliul său şi ulterior prin transmiterea diferenţei solicitate de P., prin intermediul inculpatului F. în Bucureşti, când acesta a insistat să verifice dacă banii predaţi sunt cei solicitaţi.'
În ceea ce priveşte apărarea inculpaţilor P. şi F. în sensul că sumele evidenţiate de SC P. SA şi înregistrate la data de 23 martie 2009 reprezintă cheltuieli de protocol, nici aceasta nu a fost primită, înscrisurile emanând de la F.R.F. făcând dovada certă a împrejurării că arbitrii erau plătiţi de aceasta iar nu de gazda meciului, aşa cum s-a susţinut, în cuantumul cheltuielilor intrând şi cele ocazionate de cazarea arbitrilor.
De asemenea, nu a fost avută în vedere apărarea tuturor inculpaţilor în sensul că nu se justifica oferirea, respectiv primirea mitei, pe motiv că meciul de fotbal s-a terminat la egalitate, deci fără ca echipa gazdă să aibă un avantaj, întrucât faptele s-au consumat anterior meciului, însă aceasta ar putea explica cererea de restituire a unei părţi din suma predată, în privinţa căreia inculpaţii nu au oferit nicio explicaţie.
Arbitrii de margine P.I. şi S.Z., audiaţi în calitate de martori au recunoscut că înaintea meciului din 20 martie 2009, inculpatul P.G.C., prin intermediul inculpatului F.L.I. a încercat coruperea lor, însă aceştia au refuzat să primească mita oferită, declaraţiile lor coroborându-se cu procesul verbal de redare a convorbirii dintre inculpatul P. şi numitul B.l., în care primul îşi exprima îngrijorarea că „la margine nu e siguranţă".
În acest sens, martorul P.I. a declarat că înaintea disputării acestui meci a fost contactat de arbitrul I.M., acesta din urmă, antrenor la C.C.J. din cadrul F.C.A. Piteşti, că împreună cu acesta şi inculpatul S.I. s-au întâlnit în incinta restaurantului aparţinând Hotelului l. din Piteşti, fără să discute ceva în legătură cu meciul de a doua zi, însă după ce a urcat în cameră, în jurul orelor 23,00, I.M. l-a sunat pe telefonul mobil şi l-a întrebat dacă doreşte să vorbească cu cineva, mai exact cu persoana aflată lângă el, înţelegând din tonul acestuia că este vorba de meciul de a doua zi, motiv pentru care l-a refuzat.
În raport de cele ce preced, rezultă că probele administrate în cauză fac dovada existenţei faptelor de dare şi luare de mită, respectiv complicitate la acestea şi au fost săvârşite de inculpaţi cu vinovăţia cerută de lege, motive pentru care s-a constatat că declaraţiile date de martorii B.D.C. şi P.G., audiaţi în apel, nu prezintă aspecte relevante în soluţionarea cauzei, mai mult, pot fi apreciate ca fiind subiective dată fiind relaţia de subordonare cu inculpatul, fiind angajaţi ai acestuia.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor, aceasta este corectă în privinţa inculpaţilor S.I. și P.G.C. faptele comise de aceştia întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de dare de mită P.G.C., luare de mită- S.I., respectiv, complicitate la luare de mită în cazul inculpatului M.M.M.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.L.I., acesta a fost cercetat pentru complicitate la dare de mită, însă ulterior, fără vreo motivare s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în complicitate la luare de mită, soluţie îmbrăţişată de instanţa de fond, de asemenea, nemotivată.
În opinia Curţii, probele administrate în cauză converg la concluzia că prin acţiunile sale, aşa cum au fost arătate în precedent, inculpatul F.L.I. este persoana care a oferit ajutor, în sensul cerut de art. 26 C. pen., celei care a iniţiat faptele de corupţie, respectiv, inculpatului P.G.C., adică cel care a avut intenţia şi a oferit inculpatului S.I. suma de bani cu titlu de mită.
Aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul F.L.I. deţinea funcţia de director la SC P. SA, aceasta fiind acţionar principal la F.C.A. Piteşti iar interesul promovării unui asemenea demers era evident al inculpatului P.G., interesat ca echipa FC. Argeş Piteşti să câştige meciul.
În acelaşi sens este împrejurarea că inculpatul F.L.I. a apelat la inculpatul M.M.M., cu care era prieten pentru a se întâlni cu inculpatul S. în scopul menţionat.
În cauză, nu s-a susţinut şi nici nu rezultă din probatorii în ce a constat ajutorul dat de inculpatul F.L.I. inculpatului S.I., cel care a primit mita, fiind evident că raportat la modalitatea reţinută în sarcina acestuia din urmă, respectiv de primire iar nu pretindere a sumei, rezultă că acesta este complice la infracţiunea de dare de mită şi nu la cea de luare de mită.
Evaluând criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, apreciat ca fiind mediu, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, respectiv închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, în condiţiile prev. de art. 861 C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. este o pedeapsă justă, aptă să răspundă exigenţelor prev. de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte critica de netemeinicie cu privire la pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor invocată de unitatea de parchet, Curtea a apreciat că acesta este nefondată.
Apelantul inculpat P.G.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condiţiile în care textul incriminator prevede pedeapsa de la 6 luni la 5 ani închisoare, ceea ce înseamnă că instanţa de fond a luat în considerare aspectele învederate în motivele de apel, motiv pentru care aplicarea unei pedepse orientate către maximul special nu se justifică, fiind excesivă în raport de probatoriul administrat în prezenta cauză.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.I. şi M.M.M., condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, primul în calitate de autor iar al doilea în calitate de complice, conform art. 26 C. pen., aceştia au fost sancţionaţi la pedeapsa de câte 3 ani închisoare, respectiv la minimul special prevăzut de textul de lege mcriminator, pedepse care corespund exigenţelor unei juste individualizări dat fiind faptul că aceştia se află la prima încălcare a legii penale iar nerecunoaşterea faptelor nu reprezintă un criteriu de evaluare a sancţiunii ci un drept al inculpatului, conform art. 52 şi art. 66 C. proc. pen., sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire penală şi instanţei de judecată, aşa cum rezultă din art. 65 din acelaşi cod.
Referitor la modalitatea de executare, criticată de unitatea de parchet, Curtea a apreciat că şi aceasta este nefondată, întrucât, în opinia sa, în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de art. 861 C. pen., inclusiv aceea că faţă de persoana condamnatului şi comportamentul său după comiterea faptei, pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi infracţiuni.
În opinia instanţei de control judiciar, individualizarea pedepsei, inclusiv în privinţa modalităţii de executare trebuie adaptată situaţiei concrete şi persoanei infractorului, aşa încât să se asigure scopul şi să se realizeze finalitatea răspunderii penale, conform gravităţii infracţiunii, pericolului social concret al acesteia, situaţiei personale a infractorului şi periculozităţii lui.
Atâta timp cât pedeapsa se aplică infractorului pentru ca pe această cale să se obţină intimidarea şi în cele din urmă reeducarea lui, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, este necesar ca aceasta să fie adaptată şi persoanei celui căruia îi este destinată şi aceasta deoarece aceeaşi pedeapsă, identică ca modalitatea şi cuantum, nu produce efecte identice asupra tuturor infractorilor cărora le este aplicată şi de aceea, pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită dar şi cu periculozitatea infractorului, cu gradul său de moralitate şi cu şansa de reeducare pe care el o reprezintă.
De aceea, având în vedere trecutul fiecărui inculpat, mediul în care aceştia trăiesc, comportamentul în familie şi societate şi din care rezultă că au avut o viaţă onestă îndeplinindu-şi îndatoririle sociale, s-a concluzionat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este justă, nefiind oportună privarea de libertate a vreunuia dintre ei, aşa cum s-a solicitat prin motivele de apel şi care, în opinia Curţii, apare ca fiind excesivă.
Necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acestuia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii însă aceasta nu înseamnă aplicarea unei pedepse severe prin executarea în regim privativ de libertate ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoana făptuitorului, apt să realizeze cu eficienţă maximă finalitatea educativ-preventivă.
Concluzionând, pedepsele stabilite de instanţa de fond atât în cuantum cât şi în privinţa modalităţii de executare sunt proporţionale gravităţii faptelor şi persoanei fiecărui inculpat, fiind consecinţa unei juste evaluări a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., aptă să realizeze scopul preventiv - educativ şi sancţionator prev. de art. 52 C. pen.
Sentinţa este afectată însă de netemeinicie sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a aplica inculpatului S.I. pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. faţă de îndeplinirea cerinţelor prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi împrejurarea că fapta a fost calitatea în care apelul declarat de unitatea de parchet este fondat.
S-a apreciat că este fondată şi critica de netemeinicie a aceluiaşi apelant vizând omisiunea aplicării pedepsei complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., întrucât, aşa cum rezultă din art. 254 alin. (1) C. pen., infracţiunea de luare de mită se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin urmare, fiind îndeplinite toate cerinţele impuse de art. 65 C. pen., respectiv pedeapsa complementară este prevăzută de lege iar inculpatul a fost sancţionat cu pedeapsa de 3 ani, rezultă că aplicarea acesteia este obligatorie iar nu facultativă.
Un ultim aspect de netemeinicie a sentinţei este reprezentat, în opinia instanţei de control judiciar, de dispoziţia privind confiscarea specială de la inculpatul' S.I. a sumei de 21.000 dolari SUA, în condiţiile în care prin actul de sesizare s-a reţinut că în final, acesta a beneficiat doar de suma de 5.000 dolari SUA, diferenţa fiind remisă mituitorului, respectiv inculpatului P.G.C.
Referitor la criticile de netemeinicie invocate de inculpaţi, acestea au fost apreciate ca nefondate, având în vedere argumentele expuse cu ocazia examinării căii de atac a unităţii de parchet, subliniindu-se că natura faptelor nu justifică aplicarea de sancţiuni mai blânde.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 240 din 04 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii S.I., M.M., F.L.I. şi P.G.C.
În motivarea recursului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.N.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior apreciind că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului F.L.I. din infracţiunea de complicitate la luare de mită în infracţiunea de complicitate la dare de mită.
De asemenea, în considerentul aceluiaşi caz de casare a mai arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât inculpaţilor M.M.M., P.G.C. şi F.L. nu le-au fost aplicate pedepse complementare, deşi acestea erau obligatorii.
Inculpatul P.G.C. a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen. anterior arătând, în esenţă, că sentinţa apelată nu este motivaă sub nici un aspect, precum şi faptul că principala probă care a stat la baza condamnării inculpatului o reprezintă înregistrarea audio a unor convorbiri telefonice, probă pe care o consideră nelegală.
Inculpatul M.M.M. a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. arătând că instanţele au făcut o eroare gravă prin reţinerea unei situaţii de fapt nedovedite prin probe având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. S-a mai arătat că nici din actele de urmărire penală şi nici din cercetările judecătoreşti nu rezultă faptele pentru care s-a pronunţat condamnarea situaţia de fapt fiind confuză, incertă, nedovedită de probe.
În motivarea recursului inculpatul S.I. a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior apreciind că motivarea penală lipseşte dar, prin maniera de redactare a acesteia magistratul fondului nu a făcut un examen propriu obiectiv al probelor şi mijloacelor de probă.
Inculpatul F.L.I. a invocat în susţinearea recursului invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. apreciind că probele care au stat la baza condamnării nu au fost obţinute legal, iar faptele reţinute în sarcina inculpaţilor sunt pure speculaţii fără suport probator.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii S.I., M.M., F.L.I. şi P.G.C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele: Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpaţi, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 04 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a actului de modificare a cazurilor de casare, la data de 15 februarie 2013, respectiv a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate în prezenta cauză au fost înregistrate pe rolul acestei instanţe la data de 28 ianuarie 2014, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.
Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.
Astfel, se constată că ultima zi în care se puteau depune motivele de recurs a fost 15 mai 2014. Or, inculpaţii S.I. şi F.L.I. au înţeles să depună motivele de recurs la data de 16 mai 2014, după expirarea termenului prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., primul termen de judecată având loc la data de 21 mai 2014, astfel încât se vor lua în considerare numai cazurile de casare ce trebuie analizate din oficiu aşa cum prevede art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Analizând motivele de casare ce se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că nu este incedent niciunul dintre aceste cazuri.
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului,în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen.,intenţia clară a legiuitorului,prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în ort. 334 - 337 invocat de către inculpatul P.C.
În realitate, inculpatul solicită reevaluarea probatoriului, apreciind că principala probă care a stat la condamnarea inculpatului o reprezintă înregistrarea audio a unor convorbiri telefonice, probă pe care o consideră nelegală. Critica este subsumată de către apărare cazului de casare de la pct. 12, însă acest caz de casare a fost invocat formal, întrucât nu poate face obiectul cenzurii la acest moment, anterior s-ar fi încadrat în art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. însă, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. In consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina în cauza sub toate aspectele şi nu poate proceda la reaprecierea ori reevaluarea probatoriilor.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin publicarea Legii nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim grad, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Această verificare nu mai este pennisă de lege, în condiţiile în care art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept.
În ceea ce priveşte critica inculpatului P.C. care a apreciat că hotărârea apelată nu este motivată subsumând această critică cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată acest caz de casare era cuprins în dispoziţiile art. 3859 pct. 9, însă a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
De asemenea, se reţine că şi cazul de casare invocat de inculpatul M.M.M., respectiv 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, când s-a făcut o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare, nu mai poate fi analizat, acesta fiind abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Referitor la recursul Parchetului, Înalta Curte constată că inculpaţii S.I. şi M.M.M. au fost condamnaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, fapte pentru care legea impune şi interzicerea unor drepturi. Având în vedere faptul că pedeapsa stabilită este mai mare de 2 ani închisoare, instanţa de apel era obligată, şi nu putea aprecia în mod facultativ, să aplice inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.
În ceea ce priveşte critica Ministerului Public conform căreia în sarcina inculpatul F.L.I. ar fi trebuit reţinută infracţiunea de complicitate la luare de mită, aşa cum s-a susţinut prin rechizitoriu, şi nu infracţiunea de complicitate la dare de mită , Înalta Curte reţine că încadrarea juridică se poate evalua în cadrul cazului de casare prevăzut de pct. 172. Inculpatul F.L., deşi a fost trimis în judecată pentru complicitate la luare de mită, actele sale de ajutor s-au plasat în timp anterior şi s-au subsumat celor realizate de inculpatul P.C. ce a remis sumele de bani. Ca urmare, reţinând corectă baza factuală, încadrarea juridică riguroasă este cea avută în vedere de instanţă, complicitate la dare de mită.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 21 mai 2014. De la data pronunţării deciziei din apel, 04 decembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen., au intrat în vigoare Legea nr. 87/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost pronunţată Decizia nr. 2/2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (M. Of. nr. 319 din 30 aprilie 2014) şi Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 de către Curtea Constituţională (M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014) şi, în plus, s-a evidenţiat o jurisprudenţă constantă şi cunoscută prin publicare cu privire la aplicarea instituţiilor autonome de drept penal, de la 01 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului C. pen.), până la 20 mai 2014 (data publicării Deciziei nr. 265 a Curţii Constituţionale a României), dar şi pentru perioada anterioară 1969-2014, în contextul evoluţiei legislaţiei în prezent abrogate.
Caracterul de izvor de drept penal este recunoscut deciziilor C.C.R. şi celor pronunţate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în unificarea practicii judiciare, dar şi jurisprudenţei naţionale constante şi cunoscute, astfel încât oridecâte ori generează reguli de drept substanţial vor fi analizate în succesiunea legilor penale, pentru determinarea celei mai favorabile.
Jurisprudenţă anterioară, constantă, referitoare la mecanismul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, cunoscută de practicieni şi justiţiabili a generat, în ceea ce-i priveşte pe aceştia din urmă, anumite aşteptări pe tărâmul întinderii sancţiunii aplicabile, iar pentru practicieni un mecanism clar, cu rigoare matematică, de determinare a legii mai favorabile, la adăpost de arbitrariu sau subiectivism. în exercitarea rolului decizional instanţele recunosc forţa jurisprudenţei ca izvor de drept (Del Rio Prada contra Spaniei, pag. 93), urmărind tocmai disiparea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor de drept.
Mai mult decât atât, absenţa unei interpretări jurisprudenţiale accesibile şi în mod rezonabil previzibile poate conduce chiar la constatarea existenţei unei încălcări a drepturilor garantate de articolul 7 în privinţa persoanei acuzate (hotărârile în cauzele Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, Pessino contra Franţei).
Garanţia consacrată la art 7, element esenţial al statului de drept, ocupă un loc primordial în sistemul de protecţie al Convenţiei. Acesta trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să fie- asigurată o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, condamnărilor şi sancţiunilor arbitrare (Hotărârile C.E.D.O. pronunţate în cauzele Del Rio Prada contra Spaniei, pag 116, 125 şi Maktoufşi Damjanovic contra Bosnia şi Herţegovina, pag 75).
Revirimentul jurisprudenţial, în funcţie de politica penală, în detrimentul inculpaţilor constituie o încălcare a art. 7 din Convenţie (cauza Del Rio Prada contra Spaniei, pag. 116).
Ca urmare, în acest moment jurisprudenţial, aplicarea abruptă a legii mai favorabile în mod global ar genera schimbarea imediată a practicii, în lipsa unui criteriu obiectiv de evaluare a legii mai favorabile, în mod global, cu efecte asupra raporturilor juridice născute anterior publicării deciziei, cele mai frecvente fiind cele referitoare la cuantumul pedepsei. O astfel de jurisprudenţă, este aptă să ocolească garanţiile consacrate de art. 7 din Convenţie, deoarece poate sublinia lipsa de previzibilitate a legii {hotărârea C.E.D.O., De Rio Prada c. Spania, fila 62), periclitând astfel siguranţa juridică (hotărâre C.E.D.O., Bock şi Palade c. României, 15 februarie 2007, fila 62).
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. In examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cuprivire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. In examinarea acestui criteriu instanţa va ccvea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezmcriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din mcriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Dată fiind abrogarea art. 254 şi art. 255 C. pen. anterior, dar incriminarea faptelor în art. 289 şi art. 290 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, C. pen. anterior cu conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenta infracţiunii.
Art. 254 C. pen. anterior. Luarea de mită,
Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia mdeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 289 C. pen. Luarea de mită
Fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
Art. 255 C. pen. anterior. Darea de mită
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate de art. 254, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Art. 290 C. pen. Darea de mită
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în condiţiile arătate de art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 308 C. pen.
(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează în rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de vechea lege penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat.
La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 254 şi art. 255 C. pen. anterior au intrat în vigoare art. 289 şi art. 290 C. pen., preiau încriminările.
Infracţiunea de luarea de mită este preluată în noul cod, noutăţile legislative referindu-se la subiectul activ al infracţiunii, care continuă să fie funcţionarul public. Cu toate acestea art. 308 din noul C. pen. prevede că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime dacă faptele sunt săvârşite de persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute de art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice
În ceea ce priveşte elementul material, noua incriminare renunţă la incriminarea infractiunii în mod expres că făptuitorul poate pretinde, primi sau accepta promisiunea unor bani sau foloase, pentru sine sau pentru altul. Totodată sintagma în scopul fiind înlocuită cu expresia în legătură conduce la concluzia că nu mai are relevanţă dacă elementul material este realizat înante sau după îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplniirii unui act, astfel încât infracţiunea de primire de foloase necuvenite este înglobată în conţinutul consitutiv al infracţiunii de luare de mită. Maximul special al pedepsei a fost diminuat de la 12 la 10 ani închisoare. Aceste noutăţi ale incriminării nu produc consecinţe juridice în raport cu acuzaţiile formulate. Astfel, prin rechizitoriu s-au reţinut în sarcina inculpaţilor infracţiunile de luare sau dare de mită în legătură cu îndeplinirea defectuasă sau neîndeplinirea îndatoririlor specifice arbitrării unui meci de fotbal, prin avantajarea unei echipe şi prin omisiunea sancţionării anumitor jucători în cadrul meciului.
Ca urmare caracterizarea în drept a faptei potrivit noii legi penale presupune reţinerea incidenţei art. 289 şi art. 290 alin. (1) C. pen.
Constatând condiţiile de incriminare menţinute în noua reglementare în raport cu făptuitorii şi baza factuală dovedită, instanţa va compara efectele acuzaţiei din Legea veche (art. 254 şi art. 255 C. pen.) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 289 şi 290 alin. (1) C. pen.).
Legea veche prevedea pentru infracţiunea de luare de mită o sancţiune de la 3 ani la 12 ani închisoare, iar legea nouă prevede acelaşi minim de 3 ani şi un maxim de 10 ani închisoare, astfel că legea nouă, mai favorabilă, va retroactiva, însă raportat la prevederile art. 308 C. pen., Înalta Curte va constata ca fiind reduse cu o treime limitele speciale de pedeapsă.
Instanţa anterioară a aplicat pedepse în cuantumul minimului special ce va fi transpus în minimul special din norma actuală (2 ani închisoare).
La stabilirea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor ca urmare a retroactivităţii legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii cu privire la cuantum sau la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea deja stabilită, în raport de limitele prevăzute de legea nouă (2 ani, minim special)!
Cu privire la infracţiunea de dare de mită, regimul sancţionator al noului C. pen. a majorat limitele de pedeapsă, ridicând minimul de la 6 luni la 2 ani şi maximul de la 5 la 7 ani, însă a menţinut conţinutul constitutiv, astfel încât legea penală mai favorabilă este legea anterioară, ipoteză în care se va menţine, în legătură cu această faptă, evaluarea instanţei anterioare cu privire la inculpatul P.G.C.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., inculpaţii S.I. şi M.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 240 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa în parte decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 244 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.I. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea 78/2000 art. 308 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.M.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 308 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna inculpatul S.I. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
Va menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii, inclusiv
Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii F.L.I. şi P.G.C.
Va obliga recurenţii inculpaţi F.L.I. şi P.G.C. la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii S.I. şi M.M.M. vor rămâne în sarcina statului. Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi S.I. şi M.M.M., în sumă de câte 100 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., inculpaţii S.I. şi M.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 240 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 244 din 14 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova,numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.I. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, art 308 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.M.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 308 şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă inculpatul S.I. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii F.L.I. şi P.G.C. Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi F.L.I. şi P.G.C. la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii S.I. şi M.M.M. rămân în sarcina statului. Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor .desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi S.I. şi M.M.M., în sumă de câte 100 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1767/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1976/2014. Penal → |
|---|
