ICCJ. Decizia nr. 220/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 220/2014
Dosar nr. 12133/86/2012
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 103 din 18 iulie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava.
A dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului P.V. durata arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
A obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 402/P/2012 din 17 octombrie 2012, inculpatul P.V. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că, la data de 26 august 2012, într-un loc public situat pe raza oraşului Gura Humorului, a exercitat acte de violenţă de intensitate ridicată, cu pumnii şi picioarele, în zone vitale, asupra victimei C.V., actele de violenţă conducând şi la căderea victimei de la alt nivel pe un alt plan dur, toate aceste acte producând victimei leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii vieţii în primejdie.
Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul art. 10 lit. f C. proc. pen. rap. la art. 131 C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii: V.C.S., M.Z., B.G.C., B.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1), (2) C. pen.
S-a reţinut în fapt că, în cursul zilei de 25 august 2012, partea vătămată C.V. a consumat în compania unor prieteni din oraşul Gura Humorului, cantităţi mari de băuturi alcoolice (după o perioadă de abstinenţă de circa 11 ani). Seara, în jurul orelor 21:00-22:00,. aflând că fiul său A.S. se află la discoteca O. din comuna Păltinoasa, victima s-a deplasat spre localitatea respectivă împreună cu martorul M.M.D. La discotecă victima a consumat băuturi alcoolice. în jurul orelor 01:30-02:30 cu aproximaţie victima a avut un incident în discotecă cu numiţii M.Z., B.G.C. şi B.M. - din cercetări a reieşit că unul dintre cei trei tineri i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei (cu consecinţa producerii unei uşoare sângerări); tot în aceleaşi împrejurări, patronul discotecii, martorul V.C.S., i-ar fi aplicat o lovitură victimei peste spate, cu un corp contondent dur.
Acest incident nu a generat consecinţe deosebite, fapt constatat şi de un echipaj format dintr-un poliţist şi un jandarm care au ajuns la faţa locului în jurul orelor 02:45, au purtat discuţii cu victima C.V., iar aceasta le-a comunicat că nu formulează vreo reclamaţie împotriva persoanelor care l-au agresat. Nici membrii echipajului de intervenţie care s-au deplasat la discotecă, nici celelalte persoane care au purtat discuţii în acele împrejurări cu victima nu au sesizat la aceasta urme de violenţă (cu excepţia unor picături de sânge în zona gurii) şi nici au auzit pe victimă să acuze dureri - altfel spus, victima nu a prezentat vreo leziune gravă, într-o zonă vitală, care să necesite intervenţia altor autorităţi.
În jurul orelor 03:00 cu aproximaţie, victima s-a deplasat împreună cu fiul său, la restaurantul C. din centrul oraşului Gura Humorului, în locul respectiv ajungând şi soţia sa - martora C.L.M.. Aflând de la minorul A.S. ce s-a petrecut la discotecă, martora l-a întrebat pe soţul său ce a păţit, solicitându-i totodată să o însoţească la domiciliu. Nici soţiei sale, dar nici celorlalte persoane care se aflau la masă, victima nu le-a oferit detalii despre incidentul de la discotecă, afirmând doar că nu a păţit nimic.
Nici una dintre persoanele menţionate mai sus, aflate la restaurant, nu a observat vreo leziune pe corpul victimei şi nici nu au auzit-o pe aceasta afirmând că a păţit ceva.
În continuare, victima a continuat să consume o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice şi a purtat diverse discuţii cu persoane aflate în restaurant. Potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, la orele 05:00 victima era în stare avansată de ebrietate.
În jurul orelor 05:15 din restaurantul „M." (situat în apropiere) a ieşit inculpatul P.V., însoţit de prietena sa, martora B.A.F. Cei doi au trecut prin dreptul restaurantului „C.", continuându-şi deplasarea până la un magazin non-stop de unde au cumpărat ţigări. După achiziţionarea acestora cei doi au intenţionat să revină spre restaurantul „M." (unde participau la o nuntă), trecând din nou prin dreptul restaurantului „C." Inculpatul l-a observat la una dintre mese pe fratele său, martorul P.N., l-a salutat şi totodată a făcut o glumă la adresa acestuia, continuându-şi apoi deplasarea.
Chiar în acel moment victima s-a ridicat de la masa la care stătea, a ridicat mâinile şi a spus câteva vorbe neinteligibile (tipice pentru un om în stare de ebrietate), a ieşit din restaurant şi s-a oprit pe trotuarul din faţa localului. Din depoziţia martorei C.L.M. a reieşit că victima purta o discuţie trivială cu persoanele aflate la masa lor.
Inculpatul - la rândul său aflat în stare de ebrietate - a considerat că victima l-a înjurat, motiv pentru care s-a întors către aceasta. în momentul în care a ajuns în faţa victimei, fără vreun motiv întemeiat, l-a lovit cu genunchiul în abdomen după care i-a aplicat mai multe lovituri de pumn în zona cranio-cerebrală. Aceste lovituri au dezechilibrat victima şi au condus la căderea acesteia de pe trotuar în zona în care se află o parcare betonată. Diferenţa de nivel între cele două planuri este de peste 40 cm. Cu privire la căderea victimei, parte din martorii audiaţi în cauză au susţinut că victima a căzut peste balustrada aflată în dreptul trotuarului, această balustradă având înălţimea de 90 cm.
Deşi după cădere victima nu a mai reacţionat, inculpatul a sărit din nou asupra acesteia, aplicându-i mai multe lovituri cu picioarele în zona cranio-cerebrală, precum şi în zona toraco-abdominală.
Persoanele aflate de faţă au reuşit să-1 împiedice pe inculpat să lovească în continuare victima, iar agitaţia stârnită a atras atenţia unui echipaj din cadrul compartimentului ordine publică urbană al Poliţiei oraşului Gura Humorului. Trei lucrători de poliţie precum şi un jandarm s-au deplasat spre locul incidentului şi sesizând starea gravă în care se afla victima au solicitat prezenţa unei ambulanţe, iar ulterior au condus pe inculpat la sediul Poliţiei oraşului Gura Humorului (s-a reţinut că inculpatul a fost sancţionat contravenţional pentru incidentul produs).
Victima a fost transportată la S.J.U. „Sf. Ioan cel Nou" Suceava unde a fost supusă unor intervenţii neuro-chirurgicale complexe.
Conform concluziilor cuprinse în raportul din 2012, întocmit de medicul legist din cadrul C.M.L. Rădăuţi, victima a prezentat hematom extradural parietal stâng, hematom subdural parietal stâng, edem cerebral, contuzii pulmonare, fracturi costale, produse prin lovire cu mijloace contondente (posibil pumni) urmată de cădere de la alt nivel pe o suprafaţă dură, urmate de traumatisme prin lovire cu mijloace contondente (picioare); leziunile au necesitat intervenţie operatorie de urgenţă. în opinia medicului legist, aceste leziuni au pus viaţa victimei în primejdie.
În cauză, există constituire de parte civilă din partea Spitalului judeţean de urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, precum şi din partea numitului C.V.
Prin rezoluţia datată 26 august 2012 a fost începută urmărirea penală în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat (fila 171). Prin ordonanţa din aceeaşi dată a fost pusă în mişcare şi acţiunea penală (fila 172).
La data de 26 august 2012 inculpatul a fost reţinut pe o durată de 24 de ore (fila 183). Prin încheierea din data de 27 august 2012 (fila 186) Tribunalul Suceava a dispus arestarea preventivă a autorului pe o durată de 29 de zile. Mandatul de arestare emis pe numele inculpatului expiră la data de 24 octombrie 2012 (fila 194).
Pe parcursul cercetărilor inculpatul a încercat să ascundă adevărul, susţinând fără temei că victima este persoana care ar fi proferat injurii la adresa martorei B.A.F., el s-a dus către victimă pentru a o întreba despre motivul acestui comportament însă aceasta a ridicat mâna cu intenţia clară de a-1 lovi; totodată inculpatul a declarat că după ce victima a căzut în zona parcării nu i-a mai aplicat nici o lovitură cu picioarele, doar a continuat să privească victima.
Poziţia adoptată de inculpat este în mod vădit lipsită de fundament faptic - martorii oculari audiaţi în cauză (în special soţia victimei precum şi prietena inculpatului) au susţinut că victima nu a proferat nici un fel de insulte nici la adresa inculpatului dar nici la adresa prietenei sale (starea de ebrietate în care se afla împiedicându-l să fie coerent), nu a adoptat nici o atitudine agresivă la adresa inculpatului, totodată inculpatul fiind persoana care l-a lovit cu putere (cu pumnii şi picioarele) pe trotuar, victima a căzut de la înălţime şi cu toate că nu mai reacţiona după căderea pe porţiunea betonată, inculpatul a sărit din nou asupra sa, lovind-o cu picioarele în diverse zone ale corpului. Poziţia celor două martore este susţinută şi de alţi martori audiaţi în cauză, care au arătat că au sărit asupra inculpatului pentru a-l împiedica să lovească victima căzută în parcare.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat de către parchet că inculpatul a adoptat o poziţie nesinceră, încercând prin aceasta să înlăture răspunderea penală pentru fapta comisă.
În opinia Parchetului, fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat - sunt avute în vedere multiplele acte de violenţă exercitate de inculpat asupra victimei, faptul că i-a aplicat lovituri în zone vitale, dar şi faptul că după ce a sesizat că victima a căzut de la un alt nivel cu consecinţa lovirii sale la cap a sărit din nou asupra sa continuând să o lovească cu picioarele tot în zona cranio-cerebrală. Duritatea acestor lovituri exclude o altă încadrare juridică pentru acţiunile violente ale autorului.
Aşa după cum s-a arătat şi în partea expozitivă a rechizitoriului, pe raza comunei Păltinoasa victima a avut un alt incident violent, fiind agresat de către numiţii V.C.S., M.Z., B.G.C., B.M. În opinia medicului legist (fila 65-67) numitul C.V. a prezentat cicatrici pe faţa vestibulară a buzei superioare (fapt ce confirmă că a primit o lovitură cu pumnul în zona respectivă), precum şi dungi de pigmentaţie post excoriaţie pe hemitorace posterior (fapt ce ar confirma o lovitură cu un corp contondent în zona respectivă). Aceste leziuni au putut necesita un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
La data de 10 octombrie 2012 (fila 89) numitul C.V. a declarat că nu formulează plângere penală îinpotriva celor patru agresori şi nici nu are pretenţii de natură civilă de la aceştia.
Motivat de faptul că într-o astfel de situaţie lipsa plângerii penale prealabile este o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii V.C.S., M. Z., B.G.C. şi B.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt descrisă mai sus a fost reţinută în mod obiectiv din următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă (filele 3-13), raport de constatare medico-legală din 2012 întocmit de C.M.L. Rădăuţi (filele 65-67), rapoarte de activitate întocmite de lucrătorii de poliţie, respectiv jandarmi (filele 14-20, 143), proces verbal de examinare criminalistică (filele 68-82), adresa Spitalului judeţean de urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava (fila 25), declaraţiile victimei C.V. (filele 85-90), declaraţiile martorilor C.L.M. (filele 91-100), C.A.S. (filele 107-112), O.D. (filele 113, 114), B.E. (filele 115-117), C.M.A. (filele 119-122), M.A.M. (filele 123, 124), B.A.F. (filele 125-128), M.M.D. (filele 129-131), A.I.D. (filele 137, 138), A.V.A. (fila 139), V.C.S. (filele 141, 142, 146-148), G.L.M. (filele 149, 150), R.R.F. (filele 152, 153), M.A.V. (filele 154, 155), S.M.A. (filele 156, 157), B.G.C. (fila 158), R.S.C. (filele 163-165), procese verbale de predare primire bunuri (fila 83), coroborate cu declaraţiile inculpatului (filele 168-170, 174-181).
În cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia părţii vătămate C.V. (fila 46); declaraţia inculpatului P.V. (fila 45); declaraţiile martorilor din lucrări: C.L.M. (fila 59), B.A.F. (fila 60), C.A.S. (fila 85), C.M.A. (fila 86), M.A.M. (fila 109), B.E. (fila 110), M.M.D. (fila 138), A.I.D. (fila 139), A.V.A. (fila 140), V.C.S. (fila 141), G.L.M. (fila 142), S.M.A. (fila 175), R.R.F. (fila 176), M.A.V. (fila 208), B.G.C. (fila 209), martorii propuşi de partea vătămată, respectiv numitele A.A. (fila 227) şi S.A. (fila 259).
Prin încheierea de şedinţă din data de 19 noiembrie 2012, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Iaşi, cu următoarele obiective: indicarea detaliată a tuturor leziunilor părţii vătămate; modalitatea în care leziunile constatate s-au putut produce; consecinţele din punct de vedere medico-legal al fiecărei dintre leziunile constatate; dacă partea vătămată a fost lovită cu parul în zona capului; dacă această lovitură putea produce starea de comă la aproximativ 2 ore faţă de momentul aplicării şi dacă aplicarea a două lovituri cu pumnul în zona feţei şi a unei lovituri cu genunchiul în zona abdomenului puteau induce starea de comă sau coma a fost produsă de căderea părţii vătămate de la nivel; dacă leziunile părţii vătămate puteau fi produse de o singură persoană sau de mai multe.
S-a solicitat Cabinetului Medico - Legal Câmpulung Moldovenesc să întocmească un raport de expertiză medico-legală pentru a stabili dacă capacitatea de muncă a părţii vătămate a fost diminuată sau nu.
Cu adresa din 03 ianuarie 2013 (filele 119-121), Cabinetul Medico - Legal Câmpulung Moldovenesc a înaintat la dosar raportul de expertiză medico-legală în vederea evaluării capacităţii de muncă, stabilindu-se că partea vătămată C.V. a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural complicat cu tromboflebită membru inferior dr., frustra hemipareză dr; sus-numitul prezintă o deficienţă funcţională medie, cu incapacitate adaptativă de 50% care se încadrează în gradul de invaliditate 3; între traumatismul iniţial şi sechelele actuale există legătură cauzală.
Cu adresa din 22 februarie 2013 (filele 217-222), I.M.L. Iaşi a înaintat la dosar raportul de primă expertiză medico-legală.
Prin sentinţa penală nr. 90 din 19 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului P.V. din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., formulată de inculpatul P.V. prin apărător, ca nefondată.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului P.V.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 26 august 2012 la zi.
În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 895,4 lei către partea civilă S.A.J. Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească acordate părţii vătămate C.V.
În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.355,45 lei către partea civilă S.J.U. "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate C.V.
În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de daune materiale, la plata sumei 40.000 lei cu titlu de daune morale, la plata sumei de 4.380 lei cu titlu de echivalent al despăgubirilor periodice de la data săvârşirii faptei şi până la data pronunţării sentinţei (inclusiv luna aprilie 2013), şi în continuare la plata sumei de 375 lei lunar începând cu luna mai 2013, cu titlu de despăgubiri periodice, către partea civilă C.V.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă C.V. cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.V. la plata sumei de 1975,76 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
La data de 25 august 2012 partea vătămată C.V. a început să consume băuturi alcoolice după o perioadă îndelungată de abstinenţă. în cursul serii şi în prima parte a nopţii, partea vătămată a frecventat discoteca O. din comuna Păltinoasa, unde a fost implicat într-un incident violent. Prin declaraţiile date partea vătămată a indicat că nu-şi aminteşte evenimentele din noaptea de 25/26 august 2012.
Din declaraţiile martorilor care au fost prezenţi în totalitate sau parţial la acel incident (M.M.D., A.I.D., A.V.A., V.C.S., G.L.M., S.M.A., R.R.F. şi M.A.V.) rezultă că partea vătămată C.V. era sub influenţa băuturilor alcoolice şi a fost implicat într-o neînţelegere cu un grup de trei persoane de etnie rromă. Altercaţia s-a desfăşurat iniţial în interior discotecii, părea a se fi aplanat, însă a reizbucnit iar personalul care asigura securitatea a fost nevoit să-i conducă pe cei implicaţi afară - respectiv într-un hol în partea de sus a scărilor ce trebuiau urcate pentru a intra în discotecă. în acest loc s-a produs o îmbrânceală în cadrul căreia s-au aplicat şi lovituri de pumn, iar atât din probatoriul testimonial cât şi din constatarea medico-legală a leziunilor părţii vătămate, rezultă că numitul C.V. a primit o lovitură de pumn în zona feţei.
Agenţii de pază au pulverizat cu spray lacrimogen, cele trei persoane de etnie rromă s-au îndepărtat, iar patronul discotecii (martorul V.C.S.) i-a aplicat părţii vătămate o singură lovitură cu o bâtă în spate. Această situaţie de fapt a fost reţinută de către instanţa de fond în baza declaraţiilor martorilor A.I.D. şi C.A.S. (fiul inculpatului, prezent şi el la aceeaşi discotecă), coroborate cu constatarea medico-legală a unor dungi de pigmentaţie postexcoriaţie pe hemitoracele posterior al părţii vătămate. Declaraţia martorului V.C.S. este, sub aspectul negării aplicării acestei lovituri, dată pro causa, la fel cum declaraţiile celor două persoane care asigurau paza discotecii (angajate deci de martorul V.C.S.) au fost considerate de către instanţă nesincere sub acest aspect.
În opinia instanţei de fond nu a putut fi însă reţinută nici susţinerea inculpatului prin apărător în sensul că partea vătămată C.V. ar fi fost lovită în zona capului la discotecă şi că aceste lovituri (sau mai exact lovitura aplicată de martorul V.C.S.) ar constitui cauza hematoamelor şi implicit a stării de comă care a survenit după aproximativ 2 ore. Instanţa de fond a constatat că această susţinere este flagrant contrazisă de probatoriul testimonial administrat în cauză, iar cel medico-legal nu impune cu necesitate o astfel de interpretare a situaţie de fapt.
Sub primul aspect, al probatoriului testimonial, tribunalul a reţinut că dintre martorii care l-au văzut sau au discutat cu partea vătămată ulterior agresiunii suferite în local (din partea persoanelor de etnie rromă şi a martorului V.C.S.), nici unul nu a indicat că numitul C.V. prezenta urme de lovituri în zona capului sau s-ar fi plâns că îl doare capul. Din contră, toţi au indicat că, dincolo de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată, nu exista nici un indiciu în sensul că acesteia i s-ar fi aplicat lovituri puternice, apte a produce leziuni grave. Declaraţia martorului G.L.M. în sensul că ulterior incidentului partea vătămată striga că a fost lovită în cap şi că la fel striga şi fiul acesteia, nu este susţinută de vreo altă declaraţie şi, din punctul de vedere al instanţei, strigătele părţii vătămate trebuie interpretate ca un clişeu verbal frecvent utilizat în situaţii similare („mi-a dat în cap").
Raportul de primă expertiză medico-legală întocrnit de I.N.M.L. Iaşi concluzionează că leziunile cranio-cerebrale au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, nefiind exclusă căderea cu impact cranian de un plan dur; starea de comă a fost indusă de leziunile cranio-cerebrale, neavând legătură cu loviturile aplicate în zona abdominală; iar între momentul producerii leziunilor cranio-cerebrale şi instalarea stării de comă putea exista un interval liber variabil, fără a se putea menţiona cu exactitate durata acestuia (posibil două ore). S-a notat de către instanţa de fond că versiunea avansată de apărare nu este în mod obligatoriu confirmată, ci doar nu este iirfirmată categoric. Trebuie însă reţinut că din probatoriul testimonial nu este atestată aplicarea vreunei lovituri părţii vătămate în zona capului la discoteca din Păltinoasa, iar ambii martori care confirmă aplicarea unei lovituri cu parul în zona spatelui indică de asemenea în.mod expres că urmare a acestei lovituri partea vătămată nu s-a lovit la cap. în consecinţă, leziunile cranio-cerebrale nu au putut fi produse ca urmare a loviturilor suferite de partea vătămată la Păltinoasa întrucât nu a avut loc acolo nici o lovire activă cu corp dus în zona capului şi nici o cădere a părţii vătămate cu impact cranian de un plan dur.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că agresiunea suferită de partea vătămată la Păltinoasa nu a avut drept urmare producerea unor leziuni semnificative şi că nu există legătură de cauzalitate între acestea şi consecinţele medico-legale de punere în primejdie a vieţii sau necesitatea celor 80-90 de zile de îngrijiri medicale.
Instanţa de fond a reţinut că rezultă cu siguranţă din probatoriul administrat că partea vătămată s-a deplasat în oraşul Gura Humorului unde a continuat să consume băuturi alcoolice la restaurantul C., astfel că la ora 5.00am se afla în stare avansată de ebrietate. La aproximativ 5.15 inculpatul P.V. s-a îndreptat împreună cu prietena lui, martora B.A., către un chioşc din apropriere pentru a cumpăra ţigări. întrucât în local se afla şi fratele inculpatului, între cei doi a avut loc un schimb de replici care putea fi considerat în alte condiţii şi între alte persoane ca având caracter ofensator, iar partea vătămată a considerat că-i sunt adresate, ripostând la rândul său verbal. în aceste circumstanţe inculpatul s-a întors către partea vătămată care şi ea se ridicase de la masă mergând în întâmpinarea numitului P.V. Instanţa de fond nu a reţinut susţinerea acuzatului şi a martorei Botuşan (prietena acestuia) în sensul că inculpatul s-a întors pentru a-i spune fratelui său să vină pentru a lua cadourile de la nuntă întrucât această susţinere a fost făcută pentru prima dată în cursul cercetării judecătoreşti, în contrazicere cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale. De asemenea, o astfel de afirmaţie este din punctul de vedere al instanţei de fond lipsită de coerenţă şi credibilitate, la fel cum nici nu este confirmată de martorul C.M.A. (cel care era în local la aceeaşi masă cu fratele inculpatului).
Cei doi au ajuns faţă în faţă în apropierea uşii de intrare în restaurant, fiecare având convingerea că celălalt adresat injurii, iar partea vătămată a început să gesticuleze în scopul de a-i explica că nu are nimic cu inculpatul. Acesta din urmă a receptat atitudinea ca fiind ofensatoare şi l-a lovit pe C.V. cu pumnul şi cu genunchiul în abdomen, conform declaraţiilor inculpatului. Instanţa de fond a reţinut declaraţiile martorilor oculari (C.L.M. - soţia părţii vătămate, B.A. - prietena inculpatului) conform cărora inculpatul a aplicat părţii vătămate cel puţin două lovituri de pumn care au şi proiectat-o peste gărduţul terasei, în parcarea din imediata vecinătate şi faţă de care era o diferenţă de nivel de peste 40 de cm.
Situaţia de fapt reţinută de către instanţă a fost oarecum recunoscută de către inculpat, cu anumite nuanţări specifice poziţiei sale procesuale. De altfel, în baza unei situaţii de fapt în care se impută inculpatului exclusiv aceste lovituri cu pumnul şi genunchiul, apărătorul ales a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă. în măsura în care situaţia de fapt ar fi fost într-adevăr aceasta, susţinerea apărării ar fi fost însuşită de către instanţă.
S-a apreciat că din probatoriul administrat rezultă însă dincolo de orice îndoială că după ce partea vătămată a căzut şi a rămas întinsă în parcare, fără a mai reacţiona în vreun fel, inculpatul a coborât de asemenea de pe terasă şi a aplicat lui C.V. lovituri de picior violente în zona capului.
În acest sens sunt declaraţia constantă a martorei C.L.M. - soţia părţii vătămate, susţinută atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, cât şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale de martorii B.A., O.D. (acesta din urmă neputând fi audiat şi în instanţă), dar şi, indirect, de martorii C.M.A., M.A.M. şi R.S.C. (acesta din urmă neputând fi audiat şi în instanţă).
Declaraţiile ultimilor trei sunt relevante în sensul că îl poziţionează pe inculpat în parcare, singura persoană în imediata apropriere a părţii vătămate în chiar momentul subsecvent aplicării loviturilor de pumn şi căderii de la nivel. Primii doi martori sunt apropiaţi ai fratelui inculpatului (chiar erau la masă cu acesta), iar cel de-al treilea a fost propus de inculpat ca martor în apărare, astfel că susţinerile lor par ezitante în a descrie în integralitate situaţia de fapt: martorul C. indică în mod constant că s-a interpus între inculpat şi partea vătămată, în parcare, pentru a-l împiedica să lovească victima, iar martorul Marin a indicat tot în mod constant că cineva dintre cei prezenţi i-a strigat inculpatului „lasă-l în pace nu-i mai da" - deşi ambii martori susţin că nu au văzut ca inculpatul să fi aplicat în parcare noi lovituri părţii vătămate.
Un caz particular este cel al martorei B.A., care în faţa instanţei de fond şi-a modificat în mod esenţial şi complet nejustificat declaraţia dată în cursul urmăririi penale; mai mult susţinerile sale în sensul că ulterior căderii de la nivel în parcare partea vătămată ar fi fost lovită cu piciorul în cap de persoane necunoscute sunt în completă contradicţie cu tot probatoriul testimonial administrat. Singura declaraţie care confirmă afirmaţia martorului, este cea dată de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti după ce nici unul dintre cei doi nu a menţionat acest aspect esenţial al cauzei în cursul urmăririi penale.
De altfel, declaraţia martorei din cursul cercetării judecătoreşti este în mod evident mulată pe situaţia de fapt prezentată instanţei de către inculpat, fiind vorba în esenţă de o declaraţie mincinoasă dată cu scopul de a-l scoate pe prietenul său de sub incidenţa răspunderii penale (sau mai exact pentru a contura perspectiva unei încadrări juridice mai favorabile - care a şi fost solicitată de apărătorul ales ulterior). Nu poate fi reţinută de către instanţa afirmaţia conform căreia inculpatul nici nu ar fi coborât în parcare ulterior căderii părţii vătămate, fiind în contradicţie chiar cu declaraţiile martorilor ce se aflau la masă împreună cu fratele inculpatului. La fel nu poate fi primit nici motivul pentru care martora a schimbat în mod radical conţinutul declaraţiei date în cursul urmăririi penale - era obosită şi este mai timidă din fire.
Însă, dincolo de susţinerile nesincere, schimbătoare sau incomplete ale unora dintre martori, a reţinut în mod deosebit atenţia instanţei de fond o constatare medico-legală: la examinarea medico-legală din data de 10 octombrie 2012 se constată la nivelul cutiei craniene două cicatrici - prima dintre ele post-plagă, în zona fronto-parieto-temporală stânga de 28 cm lungime, iar cea de-a doua, de 3 cm lungime în zona temporo-parietală stângă (Dosar nr. 1219). Rezultă astfel că partea vătămată a suferit cel puţin două lovituri în zona capului, în condiţiile în care la prima examinare medico-legală, din cauza imperativului intervenţiei chirurgicale, nu au putut fi constatate medico-legal leziunile primare - practic necesitatea şi urgenţa de a salva viaţa părţii vătămate a împiedicat medicul legist să constate în imediata proximitate temporală a agresiunii urmele acesteia şi numărul leziunilor, fiind doar ulterior observate cicatricile existente.
Raportând cele reţinute în fapt la noţiunea de punere în primejdie a vieţii, instanţa de fond a reţinut că din punct de vedere juridic aceasta s-a produs prin aplicarea de către inculpat a cel puţin două lovituri cu piciorul în zona capului părţii vătămate, care la acel moment era deja căzută în parcare şi, probabil, în stare de inconştienţă - faptă care se circumscrie infracţiunii de tentativă la omor. Din punct de vedere medico-legal, punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate a avut loc ca urmare a hematoamelor epicranian temporo-parietal stâng, extradural parietal stâng şi subdural parieto-occipital stâng, cauzate în fapt prin acţiunile inculpatului de lovire a părţii vătămate, căderea acesteia cu impact cranian şi subsecventa lovire cu piciorul în zona capului.
Pentru aceste motive, s-a apreciat că situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu a fost în esenţă corect reţinută şi dă conţinut infracţiunii de tentativă la omor calificat (săvârşit în public). Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice nu a fost primită întrucât are la bază o altă situaţie de fapt decât cea care rezultă din probatoriul administrat, respectiv ipoteza că inculpatul ar fi aplicat părţii vătămate doar o lovitură de pumn şi una cu genunchiul în abdomen, urmate de cădere cu impact cranian.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului nici circumstanţa atenuantă legală a provocării. Pentru existenţa circumstanţei prev. de art. 73 lit. b) C. pen., se cere să fie întrunite trei condiţii şi anume: infracţiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei şi, în fine, provocarea să fie produsă prin violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Aşa cum s-a observat, această circumstanţă presupune ca, în momentul comiterii faptei, infractorul să se fi găsit sub stăpânirea unei puternice stări sufleteşti, adică de surescitare nervoasă, mânie, indignare ori într-o stare de emoţie puternică, determinată de o provocare din partea victimei, iar actul-provocator al acesteia se poate concretiza într-o formă dintre cele arătate limitativ în lege.
În toate cazurile, actul provocator trebuie să fi fost de aşa natură încât să fi trezit în cugetul făptuitorului o intensă reacţie psihică, o stare de puternică tulburare sufletească sau o puternică emoţie. Caracterul provocator al actului trebuie apreciat nu numai sub aspectul său obiectiv, dar şi sub cel subiectiv şi anume al intenţiei victimei de a săvârşi acte de violenţă fizică sau psihică ori de atingere a demnităţii persoanei. Pentru existenta circumstanţei atenuante trebuie să existe o legătură de cauzalitate între actul provocator şi tulburarea sufletească sau emoţia sub stăpânirea căreia s-a săvârşit infracţiunea. Deşi legea nu pretinde ca între actul provocator şi actul ripostă să existe o proporţie, aceasta se impune în mod indirect, în sensul că riposta trebuie să fie proporţională cu intensitatea tulburării sufleteşti sau a emoţiei, aşa încât o ripostă exagerată nu va conduce la aplicarea acestei circumstanţe atenuante.
Ori, relaţionând aceste consideraţii de ordin juridic la tabloul faptic ce se degajă din ansamblul probator administrat, instanţa de fond a apreciat că este evident că nu a existat o provocare din partea părţii vătămate care să legitimeze o ripostă atât de dură venită din partea agresorului. Pare a fi fost vorba în fapt de o neînţelegere între două persoane aflate sub influenţa alcoolului şi nici unul dintre cei doi nu a adresat injurii sau ameninţări la adresa celuilalt. Ambele părţi au dat dovadă de incapacitate de a-şi stăpâni comportamentul şi de a apela la modalităţi alternative de gestionare a conflictelor, în mod special inculpatul care a şi aplicat loviturile fără motiv (doar ca urmare a gesticulărilor părţii vătămate) în condiţiile în care formarea profesională (indiferent de postul efectiv ocupat) trebuia să-l ghideze către aplanarea incidentului.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului P.V. care, la data de 26 august 2012, într-un loc public situat pe raza oraşului Gura Humorului, a exercitat acte de violenţă de intensitate ridicată, cu purnnii şi picioarele, în zone vitale, asupra victimei C.V., actele de violenţă conducând şi la căderea victimei de la alt nivel pe un alt plan dur, toate aceste acte producând victimei leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii vieţii în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care acesta urmează a răspunde penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., constând în gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel fiind tribunalul, la stabilirea în concret a pedepsei cu închisoarea, a ţinut seama: atât de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de către inculpat, cât şi de circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, date de vârsta acestuia şi lipsa de antecedente penale. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi caracterizările depuse în circumstantiere la dosarul cauzei rezultă că aceasta a avut un comportament corespunzător în familie şi societate, îndreptăţind astfel convingerea instanţei că şi aplicarea unei pedepse sub minimul special este suficientă pentru realizarea scopurilor de prevenţie specială şi generală ale pedepsei. însă, având în vederea leziunile cauzate părţii vătămate, situaţia medicală extrem de gravă în care aceasta s-a aflat şi, nu în ultimul rând, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului şi corelarea declaraţiilor acestuia cu cele ale prietenei sale în vederea inducerii în eroare a instanţei, eficienţa acordată circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. a fost relativ redusă.
Prin prisma criteriilor şi cu aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, este necesară, dar şi suficientă pentru a-şi atinge scopul prevenţiei generale şi de reeducare a celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.
Conform art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 26 august 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a acestuia.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Tribunalul a reţinut că prin adresa din data de 26 octombrie 2012 (fila 31), S.A.J. Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 895,4 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească şi transportului sanitar asistat acordate părţii vătămate C.V. S.J.U. "Sf. Ioan cel Nou" Suceava, cu adresa din 26 octombrie 2012 (fila 35), s-a constituit parte civilă cu suma de 10.335,45 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate C.V.
Prin urmare, în baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 895,4 lei către partea civilă S.A.J. Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească acordate părţii vătămate C.V. şi către partea civilă S.J.U. "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava suma de 10.355,45 lei, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea aceleiaşi părţi vătămate.
Prin cererea depusă la fila 43 dosar, partea vătămată C.V. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 25.000 lei, daune morale în sumă de 80.000 lei şi despăgubiri periodice lunare.
În dovedirea cererii, au fost audiate martorele A.A. (fila 227) şi S.A. (fila 259).
Potrivit art. 1357 alin. (1) C. civ. „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare".
Rezultă astfel că pentru a opera răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe o faptă ilicită, adică o acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecinţe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale rncălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia autorului faptei ilicite. în speţă, instanţa a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului P.V. Astfel, din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul se face vinovat de producerea de suferinţe fizice şi psihice părţii vătămate prin lovitura aplicata şi s-a dovedit existenţa faptei ilicite a inculpatului şi a vinovăţiei lui.
Astfel, s-a reţinut de către instanţa de fond că plata în avans a drepturilor salariale în cuantum de 5.000 lei nu constituie o sumă la plata căreia să poată fi obligat inculpatul, iar împramuturile de 3.000 lei în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală şi 1.000 euro în preajma sărbătorilor de iarnă nu au legătură nemijlocită cu situaţia medicală a părţii vătămate. însă cele două împrumuturi dovedesc limitarea veniturilor familiei în perioada respectivă şi justifică acordarea de despăgubiri periodice ca urmare a diminuării capacităţii de muncă a părţii vătămate.
S-a reţinut însă că celelalte sume împrumutate, respectiv de 5.000 lei indicată de martora S. şi 3.000 lei pentru care s-au depus înscrisuri sub semnătură privată sunt contractate cu scopul expres de a face faţă cheltuielilor legate de situaţia medicală a părţii vătămate şi deci inculpatul a fost obligat la plata acestor sume. Declaraţia martorei A. a fost valorificată de instanţă ca o dovadă a modalităţii în care familia părţii vătămate a cheltuit în mod suplimentar anumite sume de bani, însă cu privire la provenienţa acestor sume au fost reţinute cele două împrumuturi.
În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate sub forma unor prestaţii periodice, este de subliniat faptul că, potrivit aceluiaşi raport de expertiză menţionat anterior, sus-numitul prezintă frustă hemipareză dreaptă, consecinţa traumatismului cranio-cerebral din august 2012; la momentul actual, sus-numitul prezintă deficienţă funcţională globală medie, cu incapacitate adaptativă de 50% care se încadrează în gradul 3 de invaliditate şi prezintă diminuarea capacităţii de muncă, putând lucra cu 1/2 normă, evitând eforturile mari şi expunerea la căldură excesivă.
Cu privire la veniturile realizate de către partea vătămată, instanţa de fond a apreciat că nu rezultă date certe din probatoriul administrat. Martorii audiaţi au indicat un cuantum relativ ridicat al veniturilor realizate în construcţii, însă nu rezultă caracterul stabil şi continuu al acestora, la fel cum venitul realizat prin munca la pădure este întru-un cuantum mai redus. în consecinţă, instanţa a reţinut că partea vătămată realiza venituri prin prestarea de diferite munci, venituri pe care (în lipsa unei cuantificări obiective în baza probatoriului administrat în cauză) le-a raportat la nivelul salariului minim, pe economie - 700 lei până la data de 1 februarie 2013 şi 750 lei ulterior acestui moment.
În consecinţă, pentru un interval de 90 de zile după data săvârşirii faptei s-a acordat integral suma de 2100 lei, iar pentru intervalul de timp subsecvent, până la data pronunţării sentinţei, 50% corespunzător diminuării capacităţii de muncă: 80 lei aferent lunii noiembrie, câte 350 lei aferent lunilor decembrie şi ianuarie şi câte 375 lei aferent lunilor februarie, martie şi aprilie. Astfel, instanţa de fond a obligat inculpatul şi la plata sumei de 4380 lei cu titlu de echivalent al despăgubirilor periodice de la data săvârşirii faptei şi până la data pronunţării prezentei hotărâri (inclusiv luna aprilie 2013) şi în continuare, la plata sumei de 375 lei lunar începând cu luna mai 2013, cu titlu de despăgubiri periodice, către partea civilă C.V.
Tribunalul a constatat de asemenea că săvârşirea faptei ilicite a inculpatului a generat pentru partea civilă un prejudiciu moral, decurgând din internarea în spital, traumele fizice şi psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acestuia la viaţa socială, profesională şi de familie (tată a 6 copii), comparativ cu situaţia lui anterioară vătămării. în legătură cu criteriile de cuantificare a daunelor morale, în jurisprudenţă s-a decis că „nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipseşte ca urmare a faptei săvârşite de inculpat".
Evaluarea daunelor morale neputând fi făcută în aceleaşi condiţii ca ale celor patrimoniale, presupune stabilirea unor criterii specifice de evaluare. Astfel de criterii sunt gravitatea, precum şi intensitatea durerilor fizice şi psihice provocate de agresor, măsura în care părţii civile i-a fost afectată situaţia socială, criterii subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului suferit.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că partea civilă este îndreptăţită la despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 40.000 lei, ce este de natură a repara prejudiciul nepatrimonial încercat de acesta.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei către partea civilă C.V. cu titlu de cheltuieli de judecată (conform chitanţei de la fila 270 dos.).
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul P.V. a fost obligat la plata sumei de 1.975,76 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1.412,76 lei din cursul urmăririi penale, 63 lei contravaloarea raportului de expertiză dispus de instanţă din oficiu şi 500 lei aferente fazei de judecată în primă instanţă.
Împotriva sentinţei penale nr. 90 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, în termen legal, a declarat apel inculpatul P.V. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A arătat că prima instanţă a reţinut o încadrare juridică greşită faptei întrucât încadrarea juridică corectă era cea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
La data săvârşirii faptei între partea vătămată, alte persoane şi patronul discotecii O. din corn. Păltinoasa a avut loc un conflict ce s-a soldat cu violentarea fizică a părţii vătămate.
Întrucât conflictul a fost anunţat prin serviciul de urgenţă 112, a apreciat că acesta a fost unul major şi nu unul moderat aşa cum au încercat agenţii de pază să prezinte situaţia.
În aceste împrejurări, partea vătămată a fost lovită de patronul discotecii cu o bâtă în zona capului şi a pieptului, concomitent aceasta fiind lovită de cetăţenii de etnie romă.
Din probatoriul administrat a reieşit că partea vătămată a căzut în stare de inconştienţă, fiind necesară intervenţia martorilor şi a persoanelor din local pentru a-i acorda primul ajutor.
După acel incident partea vătămată s-a deplasat în localitatea Gura Humorului unde a continuat să consume băuturi alcoolice pe o terasă din localitate.
Partea vătămată a fost cea care i-a adus injurii şi a încercat să o lovească, motiv pentru care din cauza temerii provocate i-a aplicat o lovitură acesteia care a căzut peste o balustradă.
Atâta timp cât nu a avut asupra sa obiecte contondente cu care să fi acţionat şi să fi produs leziuni grave părţii vătămate, intenţia sa a fost aceea de a-şi apăra integritatea sa corporală şi nu de a suprima viaţa părţii vătămate.
În condiţiile în care a depăşit condiţiile legitimei apărări a acţionat sub imperiul stării de provocare aşa încât se impunea reţinerea circumstanţei judiciare atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Probele administrate în cauză nu au dovedit faptul că au existat mai multe acte de agresiune aplicate de persoana sa împotriva părţii vătămate.
Concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală confirrnă posibilitatea ca partea vătămată să sufere comoţia cerebrală ulterior, la un interval de câteva ore de la aplicarea loviturii cu un corp dur în zona capului.
Acumularea de sânge în zona craniană poate decurge lent, situaţie în care oricare din loviturile aplicate părţii vătămate puteau să-i inducă starea de comă.
Concluziile raportului medico-legal precizează că leziunile provocate părţii vătămate s-au datorat cu preponderenţă prin executarea unor violenţe cu un corp contondent posibil urmată de căderea victimei pe o suprafaţă dură.
Practica judiciară a stabilit că în asemenea situaţii nu este reţinută intenţia de a săvârşi infracţiunea de omor, încadrarea juridică fiind aceea prev. de art. 182 sau 183 C. pen. în funcţie de rezultatul faptei.
A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen. deoarece probatoriul administrat confirmă situaţia descrisă de acesta, respectiv faptul că leziunile provocate părţii vătămate s-au datorat atât activităţii sale, cât şi a altor persoane care au agresat victima în aceeaşi zi.
A mai solicitat ca, în urma schimbării încadrării juridice a faptei, să se reţină în favoarea sa circumstanţa judiciară atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen.
În privinţa modalităţii de executare a pedepsei a arătat că perioada de la care a fost arestat până în prezent este suficientă, motiv pentru care a solicitat ca să se dispună suspendarea condiţionată a executării acesteia.
În subsidiar, în condiţiile în care nu vor fi reţinute solicitările sale de schimbare a încadrării juridice a faptei şi de reţinere a circumstanţei judiciare atenuante facultative a solicitat ca prin aplicarea art 74 şi 76 C. pen. să se dispună reducerea pedepsei până la minimul posibil.
A mai arătat că în privinţa laturii civile aceasta a fost greşit soluţionată întrucât prima instanţă a acordat părţii civile despăgubiri exagerat de mari ce trebuie reduse.
În cazul reţinerii circumstanţei judiciare prev. de art. 73 lit. b) C. pen. despăgubirile trebuie reduse ca atare.
Cu privire la despăgubirile periodice acordate părţii civile apreciază că acestea sunt nejustificate întrucât nu s-a făcut dovada realizării unor venituri egale sau mai mari de 3.000 lei/lunar.
Examinând apelul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat următoarele:
În faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească a fost adrriinistrat un amplu probatoriu, prima instanţă reţinând o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă a faptei comise de inculpatul P.V.
Astfel, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu şi de cercetare la faţa locului cu planşele fotografice aferente, rapoartele de activităţi întocmite de lucrătorii de poliţie şi ai jandarmeriei; procesul-verbal de examinare criminalistică, raportul de constatare medico-legală din 2012 întocmit de C.M.L. Rădăuţi, raport de expertiză medico legală din 3 ianuarie 2013 întocmit de C.M.L. Câmpulung Moldovenesc; raportul de expertiză medico legală întocmit de I.M.L. Iaşi, adresele Spitalului Judeţean Sf. Ioan cel Nou Suceava, procesele verbale de investigaţii, procesele verbale de predare primire bunuri, declaraţiile părţii vătămate C.V. şi declaraţiile martorilor C.L.M., C.A., C.M.A., M.A.M., B.A.F., M.M.D., A.I.D., A.V.A., V.C.S., G.L.M., R.R.F., M.A.V., S.M.A., B.G.C. şi R.S.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului a reieşit cu certitudine că la data de 26 august 2012 într-un local public situat pe raza oraşului Gura Humorului inculpatul P.V. a exercitat acte de violenţă de intensitate ridicată cu pumnii şi picioarele în zone vitale, respectiv zona toracică şi a capului asupra părţii vătămate C.V. ce au condus la căderea acesteia pe un plan dur, fapt ce i-a cauzat leziuni ce au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acesteia, partea vătămată prezentând deficienţă funcţională globală medie, cu incapacitate adaptivă de 50 % ce se încadrează în gradul 3 de invaliditate cu o capacitate diminuată de muncă, putând lucra cu 1/2 normă, cu evitarea efortului mare şi expunerea la căldură excesivă.
Probatoriul administrat în cauză a evidenţiat faptul că la aceeaşi dată partea vătămată C.V. a consumat băuturi alcoolice în discoteca O. din comuna Păltinoasa, incintă în care a avut loc o altercaţie în urma căreia aceasta a fost lovită de o persoană cu pumnul şi de martorul V.C. cu o bâtă pe spate.
Martorii prezenţi la incidental petrecut la discoteca O. din comuna Păltinoasa, respectiv M.M.D., A.I.D., A.V.A., V.C.S., G.L.M., S.M.A., R.R.F. şi M.A.V. au relatat că partea vătămată fiind sub influenţa băuturilor alcoolice a fost implicată într-o neînţelegere cu un grup de trei persoane de etnie romă, fapt ce a necesitat intervenţia agenţilor de pază ai discotecii, împrejurare în care partea vătămată a fost lovită de una dintre persoanele participante cu pumnul în zona feţei.
Martorii C.A.S. şi A.I.D. au evidenţiat faptul că martorul V.C.S. a lovit-o pe partea vătămată cu o bâtă/bucată de lemn pe spate nu în cap, lovituri ce nu a putut fi cauza hematoamelor ce au pus în primejdie viaţa acesteia şi a necesitat intervenţia chirurgicală.
Declaraţiile celor doi martori oculari au fost susţinute şi de concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză, precum şi a celorlalţi martori prezenţi în incinta discotecii OK din comuna Păltinoasa care au relatat că după incidentul din discotecă şi agresarea părţii vătămate aceasta nu prezenta urme de lovituri în zona capului şi nu acuza dureri de cap.
Faţă de concluziile raportului de primă expertiză medico legală întocmit de I.M.L. Iaşi şi declaraţiile martorilor ce au fost prezenţi la incidentul petrecut la discoteca O. din comuna Păltinoasa în noaptea de 25/26 august 2012 Curtea însuşindu-şi şi motivarea primei instanţe a reţinut că în acel incident partea vătămată nu a fost lovită cu un corp dur în zona capului şi nici nu a suferit un impact cranian de un plan dur care să fi cauzat acesteia leziunile constatate prin actul medico legal aşa cum susţine inculpatul apelant.
În ceea ce priveşte incidentul soldat cu agresarea părţii vătămate în restaurantul Central din oraşul Gura Humorului s-a constatat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, înlăturând astfel apărările nesincere ale inculpatului P.V.
S-a constatat că pe parcursul procesului penal inculpatul P.V. a manifestat o poziţie procesuală oscilantă, prezentând organelor de urinărire penală şi primei instanţe mai multe variante de derulare a evenimentelor, încercând astfel înlăturarea sau diminuarea răspunderii sale penale.
Incidentul petrecut la restaurantul Central din Gura Humorului în care partea vătămată a fost agresată de inculpatul P.V. a fost observat de martorii C.L.M., C.M.A., B.A.F., O.D., M.A.M. şi R.S.C.
Din analiza declaraţiilor acestor martori, declaraţii ce se coroborează parţial şi cu declaraţiile inculpatului P.V. a rezultat fără dubii că pe fondul unei neînţelegeri, fără ca partea vătămată să aducă injurii directe inculpatului sau persoanei ce îl însoţea pe acesta şi în lipsa unei încercări a părţii vătămate de a-l lovi pe inculpat aşa cum a susţinut acesta în motivele de apel, partea vătămată C.V. a fost lovită de inculpatul P.V. cu pumnul şi genunchiul, lovituri care au proiectat-o peste gărduţul terasei situat la un nivel superior de aproximativ 40 cm.
După căderea părţii vătămate în parcare, inculpatul P.V. a continuat să îi aplice lovituri violente în zona capului.
S-a constatat că prima instanţă a făcut o analiză temeinică a situaţiei de fapt relatată de martorii prezenţi la incident, dând o valoare probatorie corectă a probatoriului testimonial.
Din ansamblul probatoriului testimonial adininistrat, Curtea a dat o eficienţă parţială şi declaraţiei martorului R.S.C. audiat în faţa instanţei de apel, din a cărei declaraţie se pot observa împrejurările iniţiale în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată.
Întrucât relatarea acestuia referitoare la faptul că partea vătămată a pus mâna în gât inculpatului nu se coroborează cu relatările celorlalţi martori oculari audiaţi, Curtea a înlăturat această susţinere.
S-a constatat că martorul nu a putut relata ce s-a întâmplat după ce partea vătămată a fost proiectată şi a căzut peste balustradă, întrucât conform susţinerilor acestuia persoanele ce au coborât în parcare i-au obturat câmpul vizual. De asemenea, martorul nu a înlăturat posibilitatea ca inculpatul să fi continuat lovirea victimei în parcare după proiectarea acesteia.
Faţă de situaţia de fapt prezentată ce a fost reţinută în mod corect de prima instanţă pe baza unei ample analize a probatoriului administrat, analiză pe care Curtea a însuşit-o, s-a constatat că în cauză nu există împrejurări care să impună reţinerea în favoarea inculpatului P.V. a stării de provocare.
S-a constatat că inculpatul a lovit partea vătămată în mod spontan, fără ca partea vătămată să-i fi. cauzat acestuia o tulburare sau emoţie produsă prin violenţă sau prin atingerea demnităţii persoanei aşa cum încearcă să prezinte situaţia de fapt inculpatul apelant.
Aşa cum a reţinut în mod judicios şi prima instanţă, în drept fapta inculpatului P.V. care la data de 26 august 2012 într-un loc public a exercitat acte de violenţă de intensitate ridicată în zone vitale asupra părţii vătămate C.V. ce au condus la proiectarea şi căderea acesteia de pe un nivel pe un plan dur cauzându-i leziuni ce au pus în primejdie viaţa acesteia şi au necesitat pentru vindecare un număr de 80 -90 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Faţă de intensitatea loviturilor aplicate şi zona vizată de inculpat pentru agresarea părţii vătămate, Curtea a apreciat că această faptă îmbracă sub aspect subiectiv forma intenţiei indirecte, întrucât inculpatul a prevăzut posibilitatea rezultatului tanatologic, deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă ce a fost judicios individualizată cu respectarea criteriilor speciale şi generale de individualizare prev. de art. 21 alin. (2) C. pen. şi art. 72 C. pen.
Astfel, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, natura şi gravitatea deosebită a faptei, împrejurările de comitere, urmarea produsă, precum şi persoana inculpatului care este infractor primar.
Întrucât inculpatul P.V. este infractor primar, ceea ce denotă o bună conduită în societate înaintea săvârşirii infracţiunii s-a constatat că în mod judicios prima instanţă a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa aplicată fiind aptă de a-şi atinge scopurile prev. de art. 52 C. pen.
Faţă de criteriile de individualizare avute în vedere în mod corect de prima instanţă şi apreciind că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei prin reducerea ei, Curtea a apreciat pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanţă ca fiind legală şi temeinică, în măsură să asigure scopul de prevenţie şi reeducare al acestuia.
În privinţa laturii civile a cauzei s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative de existenţă a răspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicită generatoare de prejudiciu, prejudiciu şi raportul de cauzalitate existent între faptă şi prejudiciul suferit de partea vătămată C.V.
Prima instanţă a valorificat pe latura civilă a cauzei doar înscrisurile sub semnătură privată şi declaraţiile martorilor S.A. şi A.A. acordând în mod corect părţii civile despăgubiri în sumă de 8.000 lei cu titlu de daune materiale ce reprezintă cheltuielile efectuate de aceasta pentru vindecare şi însănătoşire.
În privinţa daunelor reprezentând contribuţia periodică lunară se observă că prima instanţă a dat eficienţă concluziilor raportului de primă expertiză medico legală întocmit de I.M.L. Iaşi din care rezultă scăderea capacităţii adaptative şi de muncă a părţii vătămate şi a stabilit nivelul veniturilor acesteia la salariul minirri pe economie existent la data comiterii infracţiunii şi ulterior datei de 01 februarie 2013, când cuantumul acestuia a fost modificat.
Faţă de probele administrate prima instanţă a stabilit contribuţia periodică lunară în sumă globală de la data comiterii infracţiunii de către inculpat şi până la data pronunţării hotărârii şi în cuantum de 375 lei lunar începând cu luna imediat următoare pronunţării sentinţei, sumele fiind corect şi judicios stabilite, fapt ce nu impune o reanalizare a acestora.
Şi în privinţa daunelor morale acordate părţii civile s-a constatat că acestea au fost judicios stabilite de prima instanţă, cuantumul acestora reprezentând o justă şi echitabilă reparaţie a prejudiciului fizic şi psihic încercat de partea vătămată, aşa încât nu se impune reducerea lor.
Împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minor, a declarat recurs inculpatul P.V.
Prin apărător din oficiu a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. criticând hotărârea instanţei de apel pentru greşita calificare a faptei inculpatului în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în loc de dispoziţiile art. 182 C. pen.
A mai criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel pentru greşita individualizare a pedepsei reţinută în sarcina inculpatului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurentul inculpat, îrîalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Analiza recursului inculpatului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.
Astfel, prima critică privind încadrarea greşită a faptei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi nici nu poate forma obiect de analiză în recurs.
Prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu se poate pune în discuţie existenţa faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situaţie de fapt, deoarece acest motiv de recurs, conform voinţei legiuitorului, ulterior judecării apelului nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală. Controlul judiciar în recurs după adoptarea Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.
Referitor la critica apărării inculpatului privind greşita aplicare a legii din perspectiva greşitei individualizări a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului se constată că această critică vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.
Se constată că această critică se doreşte să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecinţă cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului.
Pe de altă parte, referitor la critica apărării inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei, se constată că această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv, legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limita de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic inidividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat.
Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciara eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei, Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost corectată.
Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 august 2012 la 23 ianuarie 2014.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare conform cu dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 august 2012 la 23 ianuarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2212/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2174/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
